Copacul Vieții sau Arborele Vieții în diferite mitologii

energiaconstiintei.ro/copacul-vietii-sau-arborele-vietii-in-diferite-mitologii/

6 noiembrie 2018

Încă din perioada preistorică, copacii au fost respectaţi şi veneraţi. Strămoşii noştri,
probabil, au fost fascinaţi de ciclul de viaţă al acestora. Este vorba aici, desigur, despre
modul în care copacii înfloresc primăvara, fac fructe vara şi apoi, încep să se ofilească,
doar pentru a înmuguri din nou, anul următor.

Ce Simbolizează Copacul Vieții

Pentru mintea primelor culturi de pe glob, copacii au devenit simboluri foarte importante.
Aceștia reprezentau ciclul vieţii veşnice, cu naştere, creştere, moarte şi renaştere. Toate
mitologiile lumii vorbesc despre un copac unic foarte important, Copacul Vieții sau
Arborele Vieții. Acesta a ajuns la un statut mitic greu de egalat.

Despre ramurile sale se spunea că erau în ceruri, în timp ce rădăcinile acestuia se aflau
în lumile subterane. Acest copac era asociat cu alte lumi, unele cunoscute, altele
necunoscute oamenilor. Din acest motiv, mulţi preoţi antici considerau Copacul Vieții, ca
fiind portă către alte lumi și alte dimensiuni. Arborele Vieții reprezintă de obicei
interconectarea a tot ceea ce există în univers și chiar multivers.

Simbolizează uniunea și servește ca un memento că nu ești niciodată singur sau izolat, ci

mai degrabă că ești conectat la tot. Rădăcinile Arborelui Vieții sapă adânc și se
răspândesc în subsol, acceptând astfel hrana subterană, iar ramurile sale ajung în cer,
primind energia de la soare și lună. Arborele Vieții reprezintă, de asemenea, conexiunea
cu familia și strămoșii.

Copacul Vieții, familia și fertilitatea

Copacul Vieții are o rețea complicată de ramuri care reprezintă modul în care o familie,
un neam sau o civilizație crește și evoluează de-a lungul multor generații. De asemenea,
simbolizează fertilitatea, deoarece găsește întotdeauna o modalitate de a continua să
crească, prin semințe sau altoi, și este vânjos, verde și plin de vitalitate.

1/23
Arborele Vieții simbolizează individualitatea cuiva. Asta deoarece copacii sunt cu toții
unici. Ramurile lor cresc în diferite puncte și în direcții diferite. Simbolizează creșterea
individuală a unui om într-o ființă unică, pe măsură ce diferite experiențe o modelează în
ceea ce este. De-a lungul timpului, copacii capătă mai multe caracteristici unice.

Nimic nu se pierde, totul se transformă!

Pe măsură ce crengile se desprind, cresc altele noi. După ce iarna trece și își pierde
efectul, arborele înverzește, rămâne puternic și robust. Aceasta este o metaforă a
modului în care oamenii cresc și se schimbă de-a lungul vieții și modul în care
experiențele lor unice îi modelează și își sporesc individualitatea. Copacul vieții este un
arhetip fundamental în multe dintre mitologiile, tradițiile religioase și filozofice ale lumii.

Este strâns legat de conceptul de pom sacru. Arborele cunoașterii, care se conectează la
cer și lumea de apoi, și Copacul Vieții, care leagă toate formele creației. Ambele sunt
forme ale arborelui lumii sau ale arborelui cosmic și sunt descrise în diferite religii și
filozofii ca fiind același copac. În folclor, cultură și ficțiune sunt relatate informații privind
diverși copaci ai vieții.

Adesea, Copacii Vieții sunt legați de nemurire sau fertilitate. Acești copaci au avut
originea în simbolismul religios. Potrivit profesorului Elvyra Usačiovaitė, o imagine „tipică”
păstrată în iconografia antică este cea a două figuri simetrice orientate una spre cealaltă,
cu un copac în mijloc. Cele două personaje pot reprezenta în mod antagonic conducători,
zei și chiar o zeitate și un adept uman.

Mesopotamia antică și Copacul Vieții

2/23
Arborele asirian al vieții a fost reprezentat cu o serie de noduri și linii care se
încrucișează. Se pare că a fost un simbol religios important. Este adesea asistat în
reliefurile palatului asirian de genii înaripați umani sau cu cap de vultur, sau de Regele în
sine. Aceștia sunt binecuvântați cu gentuță și con. Asiriologii nu au ajuns la un consens
cu privire la semnificația acestui simbol.

Numele „Arborele vieții” i-a fost atribuit de către o erudită modernă. Nu este folosit în
sursele asiriene. De fapt, nu se știe că există dovezi textuale referitoare la acest simbol.
Epopeea lui Gilgamesh este o căutare a nemuririi. În mitologia mesopotamiană, Etana
caută o „plantă a nașterii” pentru a-i oferi un fiu. Aceasta are o proveniență solidă în
antichitate, fiind găsită în sigiliile cilindrilor de la Akkad (2390-2249 î.e.n.).

În vechiul Urartu, arborele vieții era un simbol religios și era desenat sau sculptat pe
pereții cetăților și gravat pe armura războinicilor. Ramurile copacului erau împărțite în
mod egal pe laturile din dreapta și stânga ale tulpinii, fiecare ramură având o frunză la
vârful ei. Slujitorii stăteau de fiecare parte a copacului cu una dintre mâini în sus, ca și
cum ar avea grijă de copac.

3/23
4/23
Copacul Vieții în Budism
Arborele Bo, numit și arborele Bodhi, conform tradiției budiste, este pipalul (Ficus
religiosa). Sub acest copac stătea Buddha când a atins Iluminarea (Bodhi) la Bodh Gaya
(lângă Gaya, statul Bihar, India). Un pipal viu la Anuradhapura, Ceylon (în prezent Sri
Lanka), se spune că ar fi crescut dintr-un altoi din arborele Bo trimis în acel oraș de
regele Ashoka în secolul al III-lea î.Hr.

Conform tradiției tibetane, când Buddha s-a dus la sfântul lac Manasorovar împreună cu
500 de călugări, a luat cu el energia lui Prayaga Raj. La sosirea sa, a instalat energia lui
Prayaga Raj lângă lacul Manasorovar, într-un loc cunoscut acum sub numele de
Prayang. Apoi a plantat sămânța acestui etern banyan lângă muntele Kailash pe un
munte cunoscut sub numele de „Palatul Medicinii Buddha”.

Arborele Vieții în Mitologia Chineză

În mitologia chineză, o sculptură a unui copac al vieții descrie un Phoenix și un dragon.

Dragonul reprezintă adesea nemurirea. O poveste taoistă povestește despre un copac
care produce o piersică a nemuririi la fiecare trei mii de ani. Oricine mănâncă o piersică
primește nemurirea. O descoperire arheologică din anii 1990 a fost o groapă de sacrificiu
la Sanxingdui din Sichuan, China.

Datând din aproximativ 1200 î.Hr., conținea trei copaci de bronz, unul dintre ei are o
înălțime de 4 metri. La bază era un balaur, iar fructele atârnau de ramurile inferioare. În
partea de sus este o creatură asemănătoare unei păsări (Phoenix) cu gheare. De
asemenea, găsit în Sichuan, de la sfârșitul dinastiei Han (c 25 – 220 CE), este un alt
copac al vieții. Baza ceramică este păzită de o fiară cu coarne și aripi. Frunzele copacului
reprezintă monede și oameni. La vârf este o pasăre cu monede și Soarele.

Ce simbolizează Copacul Vieții la Nordici

În mitologia nordică, Arborele Vieții este uneori denumit Arborele Viking al Vieții. Cu toate
acestea, oamenii nordici din vechime îl numeau Arborele Yggdrasil. Arborele era masiv și
a ieșit din Fântâna Urd, care era un bazin nesfârșit ce deținea înțelepciunea universală și
alte forțe cosmice puternice.
Rădăcinile și ramurile Arborelui Yggdrasil au ținut împreună cele nouă lumi ale
cosmosului.

De fapt, era atât de important încât bunăstarea întregii lumi depindea de bunăstarea
copacului. Arborele Vieții are de asemenea, o semnificație puternică pentru celții antici.
Reprezenta armonia și echilibrul și era un simbol important în cultura celtică. Ei credeau
că are puteri magice, așa că atunci când își curățau pământurile, lăsau un singur copac în
mijloc.

5/23
Aveau să adune recoltele lor importante sub acest copac și era o crimă foarte gravă să-l
tai. Zeul nordic Odin a vrut să posede cunoștințele conținute în Arborele Yggdrasil și
Fântâna Urd. Deci, pentru a-și demonstra fidelitatea față de această căutare, el s-a
spânzurat de o ramură a Arborelui Yggdrasil timp de nouă zile și aproape a murit. Cu
toate acestea, în cele din urmă a supraviețuit, dobândind cunoștințele despre Univers.

6/23
Pomul Vieții in Iudaism

Arborele Vieții este reprezentat în mai multe exemple de geometrie sacră și este central
în special în Cabala. Acolo este reprezentat ca o diagramă de zece puncte sau atribute
ale lui Dumnezeu. Cabala este o disciplină, metodă ezoterică și școală de gândire în
misticismul evreiesc. Conform mitologiei evreiești, în Grădina Edenului există un copac al
vieții sau „copacul sufletelor”.

Acest Copac înflorește și produce suflete noi. Sufletele cad în Guf, Trezoreria Sufletelor.
Îngerul Gabriel ajunge în tezaur și scoate primul suflet care îi vine în mână. Atunci Lailah,
Îngerul Concepției, veghează asupra embrionului până se naște. Misticismul evreiesc
descrie arborele vieții sub forma a zece noduri interconectate, ca simbol central al
Cabalei. Cuprinde cele zece puteri Sefirot din tărâmul divin.

Accentul panenteist și antropomorf al acestei teologii emanaționiste este interpretat în

Tora. Este respectarea evreiască și scopul Creației ca drama esoterică simbolică a
unificării în Sefirot, restabilind armonia Creației. Începând cu perioada Renașterii, Cabala
evreiască a devenit încorporată ca o tradiție importantă în cultura occidentală non-
evreiască. S-a întâmplat mai întâi prin adoptarea acesteia de către Cabala creștină și
continuând în esoterismul occidental, Cabala Hermetică ocultă. Acestea au adaptat
Arborele Vieții în Cabala iudaică sincret. Au asociat Copacul Vieții cu alte tradiții
religioase, teologii ezoterice și practici magice.

Arborele Vieții în Creștinism

Copacul Vieții apare prima dată în Geneza 2:9 și 3:22-24 ca sursă a vieții veșnice în
Grădina Edenului. Accesul în grădină este revocat atunci când omul este alungat de
acolo. Apare apoi în ultima carte a Bibliei, Cartea Apocalipsei, și mai ales în ultimul
capitol (Capitolul 22), ca parte a noii grădini a paradisului. Accesul nu mai este atunci
interzis, pentru cei care „își spală hainele” (sau așa cum o spune varianta textuală din
Versiunea Regelui James, „cei care îndeplinesc poruncile Lui Dumnezeu”) „au dreptul la
pomul vieții”.

O afirmație similară apare în Apocalipsa 2:7, unde pomul vieții este promis ca
recompensă celor care înving. Apocalipsa 22 începe cu o referire la „râul pur al apei
vieții” care iese „din tronul lui Dumnezeu”. Râul pare să hrănească doi copaci ai vieții,
câte unul „de ambele părți ale râului”. Acest copac „poartă douăsprezece feluri de fructe”
„și frunzele copacului erau pentru vindecarea națiunilor”.

Acest lucru poate indica faptul că arborele vieții este o viță care crește de ambele părți
ale râului, așa cum s-ar sugera în Ioan 15:1. În Cartea Genezei, pomul vieții (ebraic: ‫ֵע ץ‬
‫ַה ַח ִּיים‬, ‘ēṣ haḥayyīm) este descris pentru prima dată în capitolul 2, versetul 9, ca fiind „în
mijlocul Grădinii Edenului” cu pomul cunoașterea binelui și a răului (ebraică: ‫ֵע ץ ַה ַּד ַע ת טֹוב‬
‫)ָוָרע‬.

7/23
Este sau nu același copac?

8/23
După căderea omului, „ca nu cumva să întindă mâna și să ia și din pomul vieții, să
mănânce și să trăiască pentru totdeauna”, heruvimii și o sabie aprinsă sunt așezați la
capătul estic al Grădinii pentru a păzii calea spre copacul vieții. Arborele Vieții a devenit
subiectul unor dezbateri cu privire la faptul dacă arborele cunoașterii binelui și răului este
sau nu același copac.

În Biblia din afara Genezei, termenul „copac al vieții” apare în Proverbe (3:18; 11:30;
13:12; 15:4) și Apocalipsa (2:7; 22:2,14,19). Apare și în 2 Esdras (2:12; 8:52) și 4
Macabei (18:16), care sunt incluse printre apocrifi evrei. Karl Budde, în studiul său critic
din 1883, a propus că în corpul narațiunii Genezei exista un singur copac și că acesta
fusese descris în două moduri: unul ca arborele din mijlocul Grădinii și doi, ca și copac
interzis.

Claus Westermann a recunoscut teoria lui Budde în 1976. Ellen van Wolde a remarcat că
printre cărturarii biblici „copacii sunt aproape întotdeauna tratați separat și nu sunt legați
între ei” și că „atenția este îndreptată aproape exclusiv către arborele cunoașterii binelui și
răului, în timp ce arborelui vieții îi este cu greu dată orice atenție”.

Studiul teologilor

În Orașul lui Dumnezeu (XIII.20-21), Augustin de Hipona oferă o mare posibilitate pentru
interpretări „spirituale” ale evenimentelor din grădină, atâta timp cât astfel de alegorii nu
răpesc narațiunea realității sale istorice. Teologii iluminismului (care au culminat poate cu
Brunner și Niebuhr în secolul al XX-lea) au căutat interpretări figurative pentru că au
respins deja posibilitatea istorică a poveștii.

Alții au căutat înțelegeri foarte pragmatice ale copacului. În Summa Theologica (Q97),
Thomas Aquinas a susținut că arborele vieții a servit la menținerea proceselor biologice
ale lui Adam pentru o viață extinsă de pământ. Nu a oferit nemurirea ca atare, pentru că
arborele, fiind finit, nu putea acorda viață infinită. Prin urmare, după o perioadă de timp,
bărbatul și femeia a trebuit să mănânce din nou din copac sau altfel să fie „transportați la
viața spirituală”.

Pomii fructiferi obișnuiți din grădină au fost dați pentru a compensa efectele „pierderii
miruirii” (observați doctrina umorilor de la locul de muncă), în timp ce arborele vieții era
destinat să compenseze ineficiențele corpului. După Augustin în Orașul lui Dumnezeu
(XIV.26), „omul a fost înzestrat cu mâncare împotriva foamei, cu băutură împotriva setei și
cu pomul vieții împotriva ravagiilor bătrâneții”.

Aveți mai jos câteva exemple de produse cu Copacul Vieții:

9/23
Pandantiv Copacul Vieții Yggdras...
Detalii produs

10/23
Pandantiv Copacul Vieții INOX &#...
Detalii produs

Pandantiv Copacul Vieții ARGINT ...

Detalii produs

11/23
Pandantiv Orgonic Orgon Magnetic ...
Detalii produs

12/23
Pandantiv Copacul Vieții ARGINT ...
Detalii produs

Pandantiv Copacul Vieții INOX &#...

Detalii produs

13/23
Pandantiv Arborele, Copacul Vieț...
Detalii produs

14/23
Brăţară Magnetică Energetică...
Detalii produs

Pandantiv Copacul Vieții cu Pent...

Detalii produs

15/23
Pandantiv Orgonic Orgon Magnetic ...
Detalii produs

16/23
Pandantiv Copacul Vieții cu Soar...
Detalii produs

Pandantiv Copacul Vieții Ebraic ...

Detalii produs

17/23
Pandantiv Copacul Vieții ARGINT ...
Detalii produs

18/23
Pandantiv Orgonic Orgon Magnetic ...
Detalii produs

Pandantiv Copacul Vieții INOX &#...

Detalii produs

19/23
Brăţară Magnetică Energetică...
Detalii produs

20/23
Pandantiv Copacul Vieții cu Pent...
Detalii produs

Pandantiv Copacul Vieții Yggdras...

Detalii produs

21/23
Pandantiv Copacul Vieții ADN Cop...
Detalii produs

22/23
Veriga de legătură dintre creație și Creator

Ioan Calvin (Comentariu la Geneza 2:8), urmând un fir diferit în Augustin (Orașul lui
Dumnezeu, XIII.20), a înțeles arborele în limbaj sacramental. Având în vedere că
umanitatea nu poate exista decât în ​cadrul unei relații legale cu Dumnezeu. Toate
legămintele folosesc simboluri pentru a ne oferi „atestarea harului său”. Creatorul dă
arborele „nu pentru că ar putea conferi omului acea viață cu care fusese anterior
înzestrat, dar pentru a putea fi un simbol și un memorial al vieții pe care a primit-o de la
Dumnezeu ”.

Creatorul folosește adesea simboluri. El nu își transferă puterea în aceste semne

exterioare, dar „prin ele, El întinde mâna Sa către noi. Asta pentru că, fără asistență, nu
putem urca la Dumnezeu”. Astfel, El intenționează ca omul, de câte ori mănâncă fructul,
să-și amintească sursa vieții sale și să recunoască că nu trăiește prin propria sa putere, ci
prin bunătatea lui Dumnezeu.

Calvin neagă (contra lui Aquino și fără a-și menționa numele) că arborele a servit drept
apărare biologică împotriva îmbătrânirii fizice. Aceasta este interpretarea permanentă și
în teologia modernă reformată.

23/23