Strămoşii ne vorbesc prin arbori

Simbolul este un instrument de lucru nepreţuit care permite o mai bună

înţelegere a operelor literare,permiţând intrarea într-un nou univers de
investigări inedite:cel al mentalităţilor.
El poate decripta misterele nebănuite ale universului ,dar şi pe cele ale
spiritului uman înlesnind pătrunderea în infinitul cunoaşterii.
Totul este simbol şi orice simbol este purtător de sensuri.El are un
anumită densitate, o strălucire crepusculară rezultată din stratificarea de
sensuri. Valoarea simbolică se actualizează în mod diferit pentru fiecare,ea
stimulează imaginaţia şi raţiunea devenind inima lumii imaginative oferind noi
perspective asupra infinitului şi necunoscutului.
Gândirea simbolică este vârful de lance al inteligenţei.Simbolul prin
conţinut îşi depăşeşte expresia. Hugo von Hofmannstal afirma:”Simbolul
îndepărtează ce stă aproape şi alătură ceea ce se află departe, astfel încât
prin simţire putem să cuprindem departele şi aproapele”.
În continuare îmi propun să pun în evidenţă bogatele valanţe simbolice,
mitice şi magico - rituale ale copacului în cadrul fenomenului complex al
dendromitologiei populare româneşti, realizând o oră didactică cu tema:
”Strămoşii ne vorbesc prin arbori “
Metode şi procedee:Scrierea liberă, Copacul-piramidă, lucrul individual,
în echipe.

Desfăşurarea lecţiei
Evocare
Scrierea liberă
Elevii sunt rugaţi să scrie , timp de 5 minute ,ce îşi imaginează , ce aud şi şi
ce simt atunci cînd se gândesc la copaci.
După expirarea timpului , profesorul oferă cuvântul câtorva elevi, care îşi
citesc scrierea.
Profesorul anunţă tema şi obiectivele lecţiei.

Realizarea sensului
Copacul-piramidă
Elevii sunt rugaţi să deseneze un copac-piramidă cu 9 niveluri.
 Toate spaţiile copacului vor fi în lecţie nişte trepte de cunoaştere mitică a
simbolului copacului.
În spaţiul trunchiului elevii vor trebui să comenteze simbolul general al
copacului .
Începe profesorul citând afirmaţia lui M.Eliade : “Arborele este încărcat
cu forţe sacre deoarece este vertical, creşte, îşi pierde şi-şi recapătă
frunzele, şi deci se regenerează :el moare şi renaşte de nenumărate ori.”
Apoi elevii continuă să comenteze aspectul simbolic al copacului.
Simbol al vieţii în continuă evoluţie ,arborele conturează întreg
simbolizmul verticalităţii precum şi caracterul ciclic al evoluţiei cosmice:
moarte şi regenerare.El e cel ce înlesneşte comunicarea între cele trei niveluri
ale cosmosului:cel subteran, reprezentat de rădăcini ;suprafaţa pământului,
prin trunchi şi crengile de jos;cerul prin ramurile dinspre vârf.
El leagă laolaltă toate elementele: rădăcinile şi le înfige în pământ, apa
circulă cu seva lui, frunzele se nutresc prin fotosinteză cu aer, din frecarea
lemnului se naşte focul.
Arborele reprezintă drumul ascensional al iniţiatului, devenind un simbol
al cunoaşterii, o scară spre Paradis, spre divinitate.El este calea pe care urcă
şi coboară cei aleşi, mediatori între Cer şi Pământ .
Îl putem considera ca pom al vieţii prin imaginea androginului
iniţial.Trunchiul puternic şi viguros evocă imaginea arhetipală a tatălui.
Copacul roditor, scorburos evoca imaginea arhetipală a mamei.
 Metafora lume – arbore apare reprezentată în multe tradiţii şi reuneşte
simbolismul crucii, al axei universale sau pe cel al cunoaşterii.
În mitologia românească copacul devine simbol al forţei , vitejiei,
statorniciei, fericirii , prosperării şi longevităţii.

În primul nivel al coroanei elevii sunt solicitaţi să enumere în baza unui

brainstorming 9 vechi semnificaţii simbolice ale spaţiului circular de la
poalele copacului consacrat:
 Divan de judecată pentru bătrânii comunităţii
 Loc de horă pentru tineri
 Loc de odihnă şi adăpost pentru călătorii străini
 Spital unde erau expuşi bolnavii incurabili,daţi în grija zeului care se
credea că locuieşte în copac
 Loc de jurămînt de legare şi dezlegare a frăţiilor,de iniţiere feciorească , de
investire unui conducător,loc de sacrificii, loc de spovedanie.
 Scară cerească spre toartele cerului
 Loc de înmormântere ( înhumarea la poalele copacului consacrat, dar şi
înmormântarea la înălţime , pe platforme de lemn, în copaci). Semnificaţia
escatologică a vechilor practici funerare poate fi reprezentată prin speranţa
că cei decedaţi vor reveni la viaţă , întocmai cum reînvie copacii în fiacare
an.
 Arborii sunt psihopompi , consideraţi sfătuitori, călăuze care orientează
sufletele spre lumea cealaltă,devenind locuri de trecere sau pomi ai vieţii,
adică simboluri de renaştere şi viaţă eternă.
 Martor al întocmirii listei morţilor ;listă realizată în concepţia strămoşilor
de Fecioara Maria la poalele unui arbore
Conform nivelului al doilea al coroanei elevii vor trebui să identifice 8
proverbe despre copaci:
1. Pe copac îl ţin rădăcinile , iar pe om neamurile.
2. În focul copacului uscat arde şi cel verde.
3. În copacul fără roade nimeni nu aruncă cu pietre.
4. La copacul căzut toţi aleargă să rupă crengi.
5. În vremea furtunii , copacul tânăr se îndoaie , iar cel putred cade.
6. Fără vânt nu se clatină vârful copacului.
7. Copacul tăiat iară odrăsleşte.
8. Copacul care scârţâie nu cade degeaba.
În nivelul al treilea al piramidei – copac elevii împărţiţi în 7 grupe
sunt rugaţi să înregistreze 7 superstiţii legate de arbori.
 Există o credinţă conform căreia arborii trăsniţi (arbor fulgurita) erau
consideraţi sacri, pentru că aceştea au fost aleşi de însuşi Dunmezeu , care
 i-a indicat şi purificat înfigîndu-şi săgeata în ei.Anume aceşti copaci devin
apotropaici.
 Pentru a alunga dorul de inimă strămoşii noştri beau apă ne-ncepută fiată
cu flori de arţar .
 Ziua de Sf. Petru este şi Ziua Merelor.Se spune că cine se scoală înainte
de răsărit va vedea cum cad mere din soare.
 Teiul este un copac iubit de Dumnezeu ,iar Necuratul nu se va ascunde
niciodată sub coroana acestui copac,de aceea teiul nu este trăsnit
niciodată.
 Se spune că dacă trăsneşte sau fulgeră de Sf. Gheorghe nucile vor fi
găunoase .Aceste trăsnete sunt simbol al dreptăţii divine, care-I
avertizează pe oameni că nu-şi văd de lucrările sufletului.
 E bine să se ardă lemne de mesteacăn în noaptea nunţii pentru ca tinerii să
aibă noroc în căsnicie.
 La sărbătoarea numită Blagoveştenie , pomul care rodeşte mai puţin este
ameninţat cu securea. Se crede că se va speria şi va deveni mai roditor.
La nivelul următor al piramidei-copac elevii vor elabora o listă de 6
opere literare care valorifică tematica dendrologică.
1. Poezia «Stejarii» de Radu Gyr
2. « Şoapte de nuc» de Ion Druţă
3. Romanul popular «Varlaam şi Ioasaf»
4. Poezia «Zbor invers « de Nichita Stănescu
5. Poezia «La umbra nucului bătrîn» de M. Eminescu
6. «Amară-I floarea de cireş « de Ana Lupan
Conform nivelului al cincilea elevii vor trebui să numească 5 copaci
comentând succint semnificaţia lor mitică la români.
 Bradul este unul dintre cei mai semnificativi copaci pentru poporul
nostru;el este simbolul permanenţei, al perenităţii şi al vitalităţii.Bradul
este aproape nelipsit la momentele cele mai importante ale vieţii:se
plantează la naştere, se împodobeşte de Crăciun şi la nuntă,
 Mărul este apreciat din cele mai vechi timpuri , ca fiind un adevărat
medicament şi elixir al tinereţii.Prin forma şi culoarea sa, mărul
simbolizează dorinţa şi pasiunea.Fructul său provocator ,simbol al
pasiunii carnale a fost interzis în Paradis.
 Nucul este în mitologia românească un copac ale cărui fructe sunt
utilizate în magia erotică , fiind adesea invocat în farmecele de dragoste
.Miezul de nucă dual , gemelar comportă o simbolistică
hermafrodită.la el se ajunge cu greu prin spargere.
 Salcia plângătoare sau pletoasă comportă în mitologia românească
o semnificaţie profund creştină, asociată cultului Maicii
Domnului.Venerarea salciei se explică prin vitalitatea extraordinară a
 acestei plante care se încăpăţânează să crească în locuri nu prea
prielnice.Ramurile aplecate ale salciei plângătoare au fost identificate
cu părul feminin, iar mlădierea corpului femeii se redă în mod
frecvent prin metafore şi comparaţii ce evocă elasticitatea ramurii de
salcie. Poporul roman a sesizat o legătură mai profundă dintre femeie
şi salcie atunci când se spune :”Copilele sunt ca răchitele . Unde le
pui acolose prind.”
Ea mai apare ca simbol al supleţei, al creativităţii spiritului uman
care se modelează în funcţie de diferite condiţii.
 Salcâmul, cu lemnul său dur ce aproape că nu putrezeşte şi cu florile
albe cu gust dulce de lapte , e un străvechi symbol al imortalităţii, al
esenţei spiritual nepieritoare, al speranţei şi victoriei binelui.
La nivelul care corespunde cifrei 4 elevii vor trebui să înregistreze 4
poveşti în care sunt protagonişti şi copacii.
1. Piciul, ciobănaşul şi pomul cel fără căpătâi de P. Ispirescu
2. Mama cea rea basm ardelenesc
3. Prâslea cel voinic şi merele de aur
4. Fata babei şi fata moşneagului de I. Creangă
În cele 3 rubrici ale nivelului următor elevii vor trebui să numească 3
obiecte de artizanat , specific naţionale, în care este păstrat simbolul
arborelui.

 Covorul naţional
 Prosopul brodat
 Cămaşa naţională
În cele 2 rubrici din penultimul nivel elevii vor relata semnificaţia
copacului la ritualurile de nuntă şi înmormântare la români.
I. Arborele cosmic în mentalitatea populară este singura “cale de
trecere” în “lumea de dincolo” a sufletului defunctului.Cea mai
spectaculoasă imagine a copacului funerar o conţin cântecele rituale
“de petrecere a mortului”:
La mijloc de cale Iar Sfânta Marie
Este-un copac mare Şede-n pat şi scrie
Cu frunza măruntă Suflet ce-o să vie
Cu umbra rotundă Îngeru zbura
Şi-o fântână lină Scări îmi cobora
Cu apă puţină Pe Ion suia
Şi pat încheiat Sus la Cristos
Cu scânduri de brad La cel Domn frumos.
Cu stulpezi de fag.
Scară cerească joacă acelaşi rol cu arboreale ceresc fiind 2 motive mitico-
simbolice omoloage.
În riturile funerare practicate de români , mai ales în Moldova , se oferă
pomul de pomană .
Pomul se pune într-un vas care mereu e plin cu apă curată.De pom se reazimă
o scară coaptă din făină de grâu;de copac se agaţă dulciuri.Pe scară sufletul-
pasăre se va urca la cer, iar copacul împodobit simbolizează pomul vieţii din
Paradis din care va gusta defunctul.

II. Demult la români exista datina de a împodobi un brad cu năframe ,

panglici şi flori de hârtie în curtea unde se făcea o nuntă.El se numea
bradul de nuntă şi însemna petrcere şi veselie.Pentru tineri el
simboliza puterea, viaţa lungă şi tinereţea veşnică.
Reflecţie
La ultima etapă a lecţiei elevii vor complete vârful copacului-piramidă, luând
cite o noţiune din fiecare nivel (la alegere) şi producând o judecată de valoare
în baza a tot ce au studiat la oră.

Comarniţchi Daniela,
profesoară de limbă şi literatură română,
s. Tîrnova ,r. Edineţ

„Unde esti, copilarie,

Cu padurea ta cu tot?”
(O, ramai- M. Eminescu)

Pe 15 ianuarie 1850 s-a nascut Mihai Eminescu, poetul care va fi considerat

de criticii literari cel mai important scriitor romantic din literatura romana.
Cum ii trezesti copilului tau interesul fata de „Luceafarul poeziei romanesti”
si fata de literatura in general? Iti propunem sa incepi cu cateva informatii
despre copilaria lui Eminescu.

Ce ii poti spune copilului despre copilaria lui Mihai Eminescu?

Poetul a fost al saptelea copil al lui Gheorghe si al Ralucai Eminovici. Mai
tarziu, numele sau de familie fost schimbat din Eminovici in Eminescu de
catre Iosif Vulcan, directorul revistei „Familia”.Aceasta revista a fost prima
care a publicat poeziile tanarului de 16 ani.
Copilaria poetului a fost caracteristica unui copil crescut la tara, care se
bucura de libertatea de a cutreiera nestingherit imprejurimile satului natal.
Vara, isi petrecea timpul in plimbari lungi in jurul satului Ipotesti, strabatand
dealurile, vaile, luncile si padurile. Uneori, lipsea zile intregi de acasa, spre
ingrijorarea parintilor sai: „ Fiind baiet, paduri cutreieram/ Si ma culcam ades
langa izvor,/ Iar bratul drept sub cap eu mi-l puneam/ S-ascult cum apa suna-
ncetisor,/ Un freamat lin trecea din ram in ram /Si un miros venea
adormitor, /Astfel ades eu nopti intregi am mas, /Bland inganat de-al valurilor
glas.” ("Fiind baiet")
Iarna umbla pe la sezatori, unde ii placea sa asculte doine si balade, proverbe,
basme, zicatori, acestea reprezentand surse de inspiratie pentru creatiile sale
de mai tarziu. Ecoul acestora poate fi regasit in poezia „Trecut-au anii...”:”
Trecut-au anii ca nori lungi pe sesuri/ Si niciodata n-or sa vie iara,/ Caci nu
ma-ncanta azi cum ma miscara/ Povesti si doine, ghicitori, eresuri,/Ce
fruntea-mi de copil o-nseninara, /Abia-ntelese, pline de-ntelesuri.”
A fost mereu orientat catre natura si preocupat de modificarile pe care fiecare
anotimp le aduce in natura. Ii poti citi copilului tau poezii precum”Povestea
codrului”, ”Revedere”, ”Freamat de codru”, ”Fiind baiet” sau ”O, ramai”
pentru a-i arata felul in care poetul a revenit la tema copilariei si naturii in
creatiile sale.
Cand Mihai a implinit 7 ani, tatal sau l-a inscris la scoala din Cernauti, unde
initial a obtinut rezultate bune. Doar matematica nu i-a fost pe plac: „Eu stiu
chinul ce l-am avut eu insumi — spunea mai tarziu poetul — cu matematicile
in copilarie din cauza modului rau in care mi se propunea, desi de altfel eram
unul din capetele cele mai destepte. N-ajunsesem nici la varsta de douazeci
de ani sa stiu tabla pitagoreica, tocmai pentru ca [nu] se pusese in joc
judecata, ci memoria. Si desi aveam o memorie fenomenala, numere nu
puteam invata deloc pe de rost, intrucat imi intrase-n cap ideea ca
matematicile sunt stiintele cele mai grele de pe fata pamantului.”
(G.Calinescu- „Viata lui Mihai Eminescu”) In schimb, limba romana si istoria
i-au trezit interesul.
Relatia cu tatal sau a fost destul de tensionata. Parintele sau nu a inteles
interesul copilului pentru versuri si a incercat sa isi impuna propria vointa in
privinta profesiei pe care sa o urmeze. „Daca nu ti-am scris pana-acum —
spune poetul tatalui intr-o scrisoare de la Berlin — cauza a fost neincrederea
cu care intampini orice vointa proprie a oricaruia din fiii dumitale, neincredere
augmentata de privirea formalista ce-o ai despre lume, dupa care orice om
care nu cauta numaidecat a se chivernisi, dupa cum o numesti d-ta, trebuie sa
fie un om de nimic. Esti un parinte nenorocit (nefericit) —adevarat [se poate].
Dar esti nenorocit mai mult pentru ca vrei ca fiecare sa traiasca si sa-si
masure pasii dupa cum doresti d-ta.” (G.Calinescu- „Viata lui Mihai
Eminescu”)
Intre anii 1864- 1865, a fugit de la scoala, pentru a face parte din trupa de
teatru Fani Tardini.
Intors la scoala din Cernauti, adolescentul Mihai Eminescu a primit in grija
biblioteca profesorului de romana, Aron Pumnul. Locuind chiar in camera
care adapostea cartile, tanarul poet a avut astfel ocazia de a citi colectia de
carti si reviste in limba romana.
Debutul sau literar, la varsta de 16 ani, s-a datorat unei imprejurari triste:
moartea profesorului Aron Pumnul. Mihai Eminescu a compus cu aceasta
ocazie poezia „La mormantul lui Aron Pumnul” care a fost publicata intr-o
brosura comemorativa.