Sunteți pe pagina 1din 6

TENTATIA TREBUIA SA POARTE UN NUME: MAR

Elena PETREA, U.S.A.M.V. Iasi


Dans la Gense, cest le troisime jour que Dieu cre ce quon appelle aujourdhui par un terme gnrique la flore, aprs avoir spar la lumire de lobscurit, la terre du ciel, mais avant la cration du Soleil, de la Lune, des corps clestes et mme de lhomme, cr le sixime jour. Cela prouve limportance des vgtaux dans lvolution de lhumanit. Adam et Eve gotent la pomme, pousss par le serpent. La symbolique de la pomme nest pas limite cet pisode; bien au contraire, le long des sicles et des civilisations, elle sest enrichie, devenant extrmement complexe et sduisante en mme temps.

n Facerea, Dumnezeu creeaza ceea ce numim astazi printr-un termen generic- flora, n ziua a treia, imediat ce separa lumina de ntuneric, cerul de pamnt, uscatul de ape si naintea Soarelui, a Lunii, a astrelor, a tuturor vietuitoarelor si a omului care este creat abia n ziua a sasea. ntelegem aici importanta a ceea ce nseamna fotosinteza/clorofila n sustinerea evolutiei umanitatii. Adam si Eva vor trebui sa ngemaneze cele doua simboluri, cel vegetal (pomul vietii si al mortii) si cel animal (sarpele) pentru ca omenirea sa duca la ndeplinire dezideratul Cresteti si va nmultiti. Probabil ca Dumnezeu prea prins de activitatea sa creatoare nu si-a dat seama de greseala comisa. Si atunci a fost necesar ceea ce n constructiile narative numim intriga-momentul care declanseaza mersul nainte al actiunii. Daca nu ar fi fost pomul interzis, daca nu ar fi fost sarpele cel siret, nu s-ar fi putu realiza acest Cresteti si va nmultiti. Este greu de crezut ca Dumnezeu nu a stiut unde se va ajunge interzicnd lui Adam si Evei sa guste din pomul vietii si al mortii (si nu al cunoasterii cum s-a vehiculat n mod gresit), ci din contra, scenariul primordial prevedea acest moment, totul ar fi fost prea liniar, fara un sfrsit care sa nsemne de fapt un nou nceput. Nicaieri n Facerea nu se vorbeste despre mar, abia n secolul al XVIII- lea se asociaza fructul interzis din Biblie unui mar, poate si datoritz faptului ca umanitatea a nceput sz cerceteze, sa cunoasca diversele mitologii si simbolistica acestora. Astfel, prin flori, fructe, abundenta frunzelor, pomul ndeamna la visare; prin pozitia sa verticala aminteste cel mai mult de pozitia verticala a omului, iar prin perenitatea sa pomul constituie un simbol progresist. Vom ntlni nsa si n Biblie si n mitologiile altor popoare imaginea pomului rasturnat, deci aspectul nefast al bivalentei simbolului.
1055

Pomul capata importanta n culturile diverselor popoare o data cu trecerea omului de la statutul de vnator-migrator, la cel de agricultor si de sedentar. njghebarile sedentare se construiesc n jurul unui centru, centru nsemnat la nceputuri printr-o brna, apoi printr-o colonada si mai trziu prin crucea crestina. n cele mai arhaice culturi, locurile sacre erau construite pornindu-se de la un arbore, un stlp de lemn si un betyl (stlp de piatra, piatra ridicata); termenul provine din gr. Baitulas, nsemnnd casa a zeului, a stapnitorului. Piatra ar reprezenta stabilitatea n timp ce pomul semnifica devenirea. n Babilon, Egipt, grecia, Iran sau India, sunt asociate pomul, floarea si coloana de piatra. Uneori suprapunerea celor doua simboluri merge pna la contopirea lor. Aceasta ar fi semnificatia bornelor latine reprezentndu- l pe Terminus nradacinat, perpetuat pna astazi n bornele de hotar sau n bornele kilometrice. Arhetipul pomului e nsotit de acceptiunea ascensionalz a pietrei. Pomul-coloana sintetizeaza diferitele faze ale deschiderii florii: boboc, corola deschisa, petale ofilite. Pomul simbolizeazz cu usurinta produsul casatoriei, sinteza celor doua sexe: Fiul simbolul totalitztii cosmosului n geneza si devenirea sa.(G.Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, Bucuresti, Univers Enciclopedic, 2000, p.332). n diferitele culturi: babiloniana, maya, africana, pomul este mpodobit cu romburi, astri, pasari, serpi, bovine. Pomul legendelor nordice se nfatiseaza cu aceleasi atribute cosmice: radacinile stau nfipte n pamnt, ramurile adapostesc fntna cu apa vie, trunchiul e stropit de Norm, n pom si fac cuib toate vietuitoarele, vipera la poale, acvila n vrf: Rivalitatea dintre sarpe si pasare vine sa dramatizeze si sa verticalizeze aceasta mare imagine cosmica.(op.cit., p. 332). Mereu pomul si pasarea sunt prezente mpreuna n textele upanisadice, n parabola evanghelica a grauntei de mustar , n traditia chineza, n iconografia mondiala. Pomul n multe mitoligii e totalitatea individualitatii umane: trunchiul e inteligenta, vasele capilare sunt nervii, ramurile sunt impresiile, fructele si florile sunt faptele bune si rele. Sau daca pomul devine coloana, coloana devine statuie, statuia reprezentare a figurii umane, astfel verticalismul este comun celor doua entitati, devenita una. Nimic mai magulitor pentru destinul omului dect de a fi comparat cu un copac, mpotriva caruia timpul nu are putere, a carui renastere este perpetua, deci om si pom sunt supusi unei existente ciclice. n capitolul 22 al Apocalipsei, pomului vietii i se atribuie rolul de a regenera specia umana: de o parte si de alta a rului creste pomul vietii,
1056

facnd rod de douasprezece ori pe an, n fiecare luna dndu-si rodul; si frunzele pomului sunt spre tamaduirea neamurilor sau Fericiti cei ce spala vesmintele lor ca sa aiba stapnire peste pomul vietii.(Biblia, p.1412). Interesante de urmarit sunt comentariile referitoare la imaginea pomului rasturnat asociat bisexualitatii sarpelui si ambivalentei simbolismului ciclic. Astfel, arborele cu radacinile nfipte n cer si cu ramurile ntinse spre pamnt, l ntlnim n Upanisade, n Islam, la Dante, n anumite ritualuri lapone, australiene, islandeze: Acest pom rasturnat care socheaza simtul verticalitatii ascendente e un adevarat semn al coexistentei, n arhetipul pomului, al schemei reciprocitatii ciclice. (G.Durand, op.cit., p.334). Legenda biblica spune ca Seth s-a dus n rai sa implore rascumpararea tatalui sau. Aici vede, mai nti, un pom uscat deasupra unui fluviu, a doua oara un sarpe ncolacit n jurul unui trunchi, a treia oara un pom creste si se nalta pna la cer, purtnd n ramurile sale un nounascut. (ibidem, p.334). ngerul i da lui Seth trei seminte, din care germineaza trei pomi si din care se va confectiona crucea supliciului. Astfel, pomul si substanta sa lemnul servesc la confectionarea stlpuluicoloana, dar si a crucii, si daca mergem mai departe cu speculatiile, crucea nseamna sacrificiu dar si mntuire, nseamna sfrsit si nceput, un ciclu se nchide si se deschide altul, deci si pomul ca si cercul ofidian ramne masura a timpului, simbol al maturizarii, al cresterii, al progresului. Pentru Mircea Eliade, arborele adevarat imago mundi, centru al haosului initial, face legatura ntre cer si pamnt, fiind simbol al vietii si al fecunditatii inepuizabile. Eliade aminteste si de romanul bizantin de circulatie romneasca Varlaam si Ioasof, n care pomul vietii este considerat crucea cu sapte trepte, un fel de reazim al lumii, scara spre Dumnezeu. ntreaga simbolistica generata de arbore se nscrie n jurul ideii de cosmos viu, de vesnica regenerare. Simbol al ascensiunii spre cer, al acaracterului ciclic al evolutiei cosmice, al comunicarii dintre cele trei niveluri; subteran (prin radacinile asimilate serpilor), de la suprafata pamntului (prin trunchi) si nalt, prin crengi, pomul aduna laolalta toate elementele primordiale: apa, pamnt, aer si foc. Arborele este stlpul samanic din iurta siberiana, stlpul-centru din sanctuarele vaudoo, sau cel al colibelor indienilor sioux; este stlpul central pe care se sprijina templul n traditia iudeic-crestinz; n Siberia si China, zeii, spiritele si sufletele strabat drumul dintre pamnt si cer de-a lungul arborelui; pentru musulmanii siiti de rit ismaelian arborele ce si ia hrana din pamnt si apa si ajunge dincolo de al saptelea cer simbolizeaza starea
1057

de beatitudine...n care fiinta coincide cu Dumnezeu (J.Chevalier.A.Gheerbrant, Dictionar de simboluri, Bucuresti, Artemis,1994-1995, p. 225-226 ). n traditia crestina ntlnim asa cum am mai amintit asocierea dintre pom si cruce. De altfel, n iconografia crestina apare frecvent imaginea crucii cu frunze sau a Arborelui-Cruce unde gasim n despartirea primelor doua ramuri semnul ? , reprezentarea unicului si a dualului. Pomul vietii e un simbol al fertilitatii pe care s-a cladit de-a lungul timpului o ntreagz magie. De la Mediterana pnz n India se pot ntlni si azi pe cmp copaci frumosi de care atrna batiste rosii pe care femeile sterpe le-au prins de ramuri spre a ndupleca soarta; n India, fata este maritata mai nainte de a se uni cu propriul sot cu un pom fructifer; casatoria cu arbori asociata casatoriei omului se regaseste si la indienii sioux din America de Nord si n Africa la bosimani si hotentoti. Arborele este preluat si n reprezentarea genealogiei. Cu acest nteles de arbore genealogic l ntlnim si n mitul biblic al arborelui lui Iesei: O Mladita va iesi din tulpina lui Iesei si un Lastar din radacinile lui va da: si se va odihni peste el Duhul lui Dumnezeu, duhul ntelepciunii si al ntelegerii, duhul sfatului si al tariei, duhul cunostintei si al bunei-credinte (Biblia, Isaia, cap.111-3, p.686). De obicei, iconografia crestina reprezinta acest arbore al lui Iesei ca un arbore ce creste din buricul, coasta sau gura lui Iesei, care poarta pe ramuri regii-stramosi ai lui Hristor; Fecioara pluteste pe ramura cea mai de sus tinnd pruncul pe bratul drept, cu mna stnga i ofera o floare, iar deasupra aureolei pruncului se afla porumbelul, ntruchipare a Duhului Sfnt. Dar arborele vietii si poate rasturna brusc semnificatia, devenind arbore al mortii. n Iezechiel (31, 2-10), Psalmi (28, 5-8), Isaia (14, 14), Daniel (4, 2-22), mai marii pamntului care vor sz-si ntinda si sa-si ntareasca stapnirea sunt asemuiti cedrilor si chiparosilor, dar pna la urma sunt nimiciti: Acela esti tu, rege, tu, care te-ai marit si te-ai facut puternic...Ci vei fi alungat dintre oameni.(Daniel, 4, 2-22). Nicaieri n Biblie nu ni se spune ca fructul interzis din care musca Eva ar fi marul. Abia n Evul Mediu se face din mar simbolul tentatiei spre rau. Multiplele semnificatii atribuite marului au facut din acesta fructul cel mai ntlnit n mitologii si totodata cel mai mistic. Cnd se vorbeste de pomul vietii, pomul mortii, pomul cunoasterii, nimeni nu se gndeste la alt pom dect la mar. Astfel, marul este cnd fructul arborelui vieti, cnd cel al arborelui stiintei binelui si raului. Simbolismul marului are drept punct de plecare interiorul lui, compus din alveole, continnd smburi, asezate n forma de stea cu cinci
1058

colturi-pentagrama. Din acest motiv, marul a fost considerat fruct al cunoasterii si al libertatii; dar si simbol al involutiei spiritului n materia carnala-sugerat de nchiderea pentagramei (omul- spirit) n interiorul pulpei fructului. n traditiile celtice, marul este un fruct al stiintei, magiei si revelatiei; pentru gali, e la fel de sfnt ca stejarul; Alexandru cel Mare, plecat n India n cautarea apei vietii, a gasit mere care prelugeau pna la 400 de ani viata preotilor; n mitologia scandinava, marul joaca rolul de fruct regenerator si ntineritor; zeii mncau mere si ramneau tineri. Marul este un fruct foarte vechi, a aparut pe pamnt acum 80 de milioane de ani, primul consumtor al acestui fruct a fost omul din neolitic din podisul Anatoliei. Cu trei secole naintea erei noastre, grecul Teofrost distingea sase varietati de mzr na sa Istorie a planetelor. n Odiseea, Homer numeste marul fructul frumos. Romanii distingeau treizeci de varietzti de mar si lor li se datoreste expansiunea marului n toata Europa. La sfrsitul secolului al XVI-lea, n Franta se vorbeste despre 100 de varietati, pentru ca n secolul al XIX- lea, marul sa cunoasca asa numita epoca de aur, iar Andr Leroy, pepinierist de renume, descrie 527 de varietati de mzr n dictionarul sau, iar nla nivel planetar, astazi, se presupune ca ar exista cam 6000 de varietati rezultate prin multiple ncrucisari. Imoralitatea, ntelepciunea, setea de cunoastere, dar si sentimentul de culpabilitate au drept simbol marul- fruct suficient de banalpentru zona noastra. Asa cum am mai spus, sombolistica marului, fruct ce ncape n causul palmei, este bivalenta: fasta si nefasta. Zeita Venus este adesea reprezentata tinnd un mar n mna. n mitologia graca, zeita Discordiei arunca un mar pe masa n timpul festinului de nunta dintre Thbis si Pele un mar care trebuia sa revina celei mai frumoase dintre zeitele Hera, Athena si Afrodita. Paris, fiul lui Priam si al Hecubei transeaza disputa in favoarea Afroditei care i promisese dragostea Elenei. ncurajat de aceasta promisiune, Paris fura pe Elena si ca urmare izbucneste razboiul troian. Legenda spune ca Hesperidele, fiice ale lui Atlas si Hesperis, traiau ntr-o gradina cu mere de aur, la intrarea careia statea de paza un dragon. Heracles (lat.Hercule) biruie dragonul si cucereste gradina cu toate bogatiile ei. Mitul evoca : a) existenta unui paradis, obiect al dorintei omenesti si al posibilitatii de a deveni nemuritor; de altfel, Heracles este perceput ca erou ce cauta tineretea fara batrnete; b) dragonul ntruchipeaza obstacolele ntmpinate pe drumul spre acest Paradis si care trebuie depasite; c) Heracles este eroul care nvinge toate obstacolele; d)
1059

lupta omului pentru a ajunge la acea spiritualizare care- i va asigura nemurirea. n povestea lui Guillaume (Wilhelm) Tell, marul are un rol nefast. Legenda spune ca Wilhelm Tell, erou belgian din secolul al XIV- lea, refuznd sa salute palaria lui Gessler, reprezentant al stapnirii (acesta stiindu-l un arbaletier foarte abil), l condamna sa nimereasca cu sageata marul asezat pe capul fiului sau. Wilhelm Tell iese victorios din ncercare si, de altfel, mai trziu, l va ucide pe Gessler. n istoria stiintelor, Newton descopera legile gravitatiei universale datorita unui mar care i cade pe cap. n zilele noastre, pomul de Craciun reuneste sub semnul renasterii, al fecunditatii, cele doua principii: masculin(simbolizat de brad) si feminin (globurile asimilate merelor). O legenda populara romneasca povesteste ca Fecioara Maria, pentru a face pe fiu sa nceteze sa mai plnga, I-a adus doua mere. Acesta a aruncat primul si s-a prefacut n luna, iar cel de al doilea n soare. Prin organizarea sa, marul ar fi avertismentul divin pus n fata omului spre a cunoaste cele douz directii, spirituala si carnala, si de a alege; iar arborele, prin lemnul sau, nseamna crucea, instrument al supliciului, dar si al izbavirii, reunind ntr-o singura imagine cele doua semnificatii ale simbolisticii arborelui, enuntate de Dictionarul de simboluri (ed.cit., p.132): prin moarte spre viata, prin cruce spre lumina.
BIBLIOGRAFIE
1. Biblia. 2. J.Chevalier.A.Gheerbrant, 1994-1995 Dictionar de simboluri, Bucuresti. 3. G.Durand, 2000 Structurile antropologice ale imaginarului, Bucuresti. 4. Doina Rusti, 1998 Dictionar de simboluri din opera lui Mircea Eliade, Bucuresti.

1060