Copacul vieţii

Oricine ar privi imaginea alaturata, ar fi in stare sa distinga cele cateva elemente care
o compun: un copac, doi melci, un sarpe, un porumbel, fructele copacului - mere si
masline - si 3 cercuri. Si nimic mai mult. Alaturate, toate aceste elemente, ce ar putea
sa reprezinte? Un simplu desen ce descriere obiecte pamantesti? De ce nu, ar putea sa
raspunde unii. Doar atat? s-ar putea intreba altii. Eu vreau sa cred ca ambele afirmatii
pot fi adevarate. Pana la urma, de ce nu ar fi doar simple elemente din viata noastra de
pe acest Pamant? De ce trebuie, intotdeauna, sa dam alte intelesuri lucrurilor care ne
inconjoara? Nu stiu de ce trebuie si nu stiu de ce se intampla asa. Cert este ca in
imaginea alaturata, prin obiectele reprezentate, am dorit sa exprim cu totul altceva, nu
doar o simpla reprezentare a unei bucati mici din natura inconjuratoare.
Rand pe rand, elementele componente ale imaginii, au o simbolistica aparte. Asadar:
1. melcul "[...] semnifica [...] fertilitatea: spirala, legata de fazele lunii, si cresterea
cornului. Astfel, melcul devine locul teofaniei lunare, precum in religia mexicana in
care zeul lunii, Tecciztecatl, este reprezentat ca fiind inchis intr-o cochilie de melc.
Ca si scoica, melcul prezinta un simbolism sexual: analogie cu vulva, materie,
miscare, bale.
[...] La Azteci, melcul simbolizeaza in mod curent zamislirea, graviditatea, nasterea.
In Dohomey el este considerat un receptacul pentru sperma.
In hieroglifele egiptene, spirala este reprezentata print-un melc. El ar putea reprezenta,
precum aceasta figura geometrica foarte raspandita in natura, evolutia vietii.[...]".
2. copacul (arborele) are una dintre cele mai vaste teme simbolice. In explicarea
acestui desen, o sa amintesc doar cateva dintre simbolurile copacului. "Avandu-si
radacinile infipte in pamant si crengile inaltate spre cer, arborele este indeobste socotit
ca un simbol al raporturilor ce se stabilesc intre pamant si cer. [...] Figura axiala,
arborele reprezinta in mod firesc drumul ascensional pe care-l strabat cei ce trec din
lumea vizibilului in cea a invizibilului: pe acesta il evoca asadar si scara lui Iocov, si
stalpul samanic din iurta siberiana, si stalpul-centru din sanctuarele vaudu sau cel al
colibei indienilor siuoux, in jurul caruia are loc dansul soarelui[...] Pentru musulmanii
siiti de rit ismaelian, arborele ce-si ia hrana din pamant si apa si ajunge dincolo de al
saptelea cer, simbolizeaza starea de beatitudine sau hakikat, in care misticul, depasind
dualitatea aparentelor, ajunge la Realitatea suprema, la Unitatea originara in care
fiinta coincide cu Dumnezeu. [...]
Atat in Occident cat si in Orient, arborele vietii apare adeseori rasturnat. Potrivit
textelor vedice, aceasta rasturnare si-ar avea obarsia intr-o anumita conceptie despre
rolul soarelui si-a luminii in cresterea fiintelor: ele isi trag viata de sus si cauta s-o
faca sa patrunda in jos.[...] In Upanishade, Universul este un copac rasturnat, ce-si
implanta adanc radacinile in cer si-si intinde crengile peste intreg pamantul.
[...] Din punct de vedere sexual, simbolismul arborelui este ambivalent. Putem
considera ca pomul vietii este la originine o imagine a androginului initial. Dar, in
planul lumii fenomenale, trunghiul inaltat spre cer, simbol eminamente solar de forta
si putere, nu este altceva decat Falusul, imagine arhetipica a tatalui. La randul lui,
arborele scorburos, ca si arborele cu frunzis des si invaluitor unde se cuibaresc
pasarile si care rodeste periodic, evoca imaginea arhetipala lunara a mamei fertile.
[...]".
3. piramida rasturnata este "imaginea dezvoltarii spirituale: cu cat o fiinta se
spiritualizeaza mai mult, cu atat viata ei sa mareste, se dilata, urca. La fel se intampla
si la nivel colectiv: cu cat o fiinta se spiritualizeaza mai mult, cu atat mai mare este
numarul fiintelor personalizate la viata carora ia parte si ea.
Piramida are o dubla semnificatie de integrare si de convergenta, atat in plan
individual cat si in plan colectiv: imagine sobra si desavarsita a sintezei, ea poate fi
comparata, in aceasta privinta, cu un copac, dar un copac rasturnat, cu varful infipt in
pamant.[...]"
4. sarpele este retinut de crestinatate mai mult prin aspectele lui negative, aducatoare
de moarte. Puterile si iscusinta sarpelui sunt considerate a fi rodul unui furt, unei
inselatorii. "Stiinta sarpelui va deveni stiinta blestemata, iar sarpele din noi nu va mai
zamisli decat vicii aducatoare nu de viata, ci de moarte."
5. proumbelul - "De-a lungul intregii simbolistici iudeo-crestine, porumbelul - care
incepand cu Noul Testament va reprezenta Duhul Sfant - este, in mod fundamental, un
simbol ar puritatii, al nevinovatiei, ba chiar, atunci cand aduce ramura de maslin la
Arca lui Noe, un simbol al paci, al armoniei, al sperantei, al fericirii regasite. [...]
Porumbelul este un simbol al iubirii. Acest simbol este mai bine explicitat prin
perechea de porumbei, asa cum se intampla si in cazul altor zburatoare - rata, pescarel
- si cu atat mai mult cu cat la aceste perechi barbatusul cloceste oualele."
6. marul "ar semnifica, in general, dorintele pamantesti sau cedarea in fata acestor
dorinte. Interzicerea facuta de Dumnezeu l-ar pune pe om in garda impotriva
predominatiei acestor dorinte care, printr-un fel de regresiune, il tarasc spre o viata
materialista opusa vietii spiritualizate, care este sensul evolutiei progresive. "
7. maslinul este un copac de o mare bogatie simbolica: pace, fecunditate, purificare,
putere, victorie si rasplata. "In Islam, maslinul este un pom central, axa lumii, simbol
al Omului universal, al Profetului. Copac binecuvantat, el este asociat cu Lumina,
intrucat untdelemnul de maslin alimenteaza lampile. De asemenea, in ezoterismul
ismaelian, maslinul din varful muntelui Sinai este o reprezentare a Imamului: totodata
axa, Om universal si izvor de lumina."
Revenind la "pictura" noastra: viata este reprezentata de un copac ce isi are radacinile
adanc infipte in pamant. Din pamant isi trage seva vietii. Copacul creste neincetat spre
cer, incearca sa atinga sferele cunoasterii. Copacul o sa dea nastere altor copaci. Acest
lucru este posibil prin impreunarea falusului cu vaginul - tulpinii cu melcii. De-a
lungul vietii, copacul se scalda in bine si rau. Binele este reprezentat de partea dreapta
a coroanei ce rodeste masline. Aceste fructe sunt ocrotite de porumbel. Partea stanga a
coroanei rodeste mere - rautate, indolenta. Toate aceste caracteristici negative ale
vietii copacului dau drept roade mere ce sunt pazite de sarpe. Directia de inaltare a
copacului coincide axa unei piramide rasturnate. Piramida este reprezentata de 3
cercuri aflata in planuri diferite. Proiectiile celor trei cercuri pe un singur plan ar da ca
rezultat trei cercuri concentrice. Cercurile concentrice simbolizeaza, ca si in budismul
Zen, etapele perfectionarii interioare, armonia progresiva a spiritului. In evolutia
copacului, cercurile pornesc de la cel mai mic la cel mai mare, luate in calcul dupa
raza lor. Cercurile reprezinta etape succesive a evolutiei. In iconografia crestina
motivul cercului simbolizeaza si eternitatea. Stim noi, oare, spre ce ne indreptam?
Dupa moarte gasim eternitate sau efemeritate? De accea, varful coroanei copacului nu
este vazut, nu se stie unde se termina. La indienii din America de Nord, cercul este
simbolul timpului. Ne trebuie timp in tot procesul nostru de evolutie (sau involutie la
altii).
Inelele, bratarile si colierele sunt menite sa protejeze individul care le poarta. La fel,
cercurile concentrice din imagine, protejeaza copacul vietii.
5. Hierofanii telurice
a) Caracterul de temelie al Pământului. Pământul este coimplicat în orice hierogamie
cosmică, alături de Cer. Spre deosebire de apă, simbolul germenilor, latenţelor,
Pământul este baza, temelia tuturor manifestărilor. Deşi pasiv în hierogamie, el este
primordial. El este un dat nemijlocit pentru conştiinţa religioasă: soliditatea lui,
prezenţa lui, întinderea lui şi varietatea infinită a reliefului şi vegetaţiei pe care le
susţine evocă conştiinţei arhaice o unitate organică vie. Acest sens cosmic al
Pământului a precedat sensul teluric (matern, fertil), dezvoltat în neolitic, odată cu
apariţia agriculturii, care pune în evidenţă capacităţile materne ale acestuia.
b) Maternitatea chtoniană. Simbolismul teluric are o esenţă feminină: atât în
hierogamie, unde componenta uranică este masculină, cât şi în capacitatea de rodire,
de găzduire a germenilor. Pământul, matricea tuturor lucrurilor este „Glia-Mamă”,
fertilizată cu ocazia primei hierogamii, unirea Cerului cu Pământul, unirea principiilor
cosmice ireductibile. Cosmosul devine receptacolul forţelor sacre, a embrionilor
diseminaţi. Maternitatea chtoniană (telurică) relevă neistovita capacitate de rodire a
Pământului. Solidaritatea simbolică dintre feminitate, riturile agricole şi cele vegetale
rezidă în semnificaţia tuturor: fertilitatea, viaţa. 

6. Hierofanii vegetale 
a) Simbolul inepuizabilei fertilităţi a Vieţii. Fiecare revenire a primăverii
reactualizează cosmogonia.
Vegetaţia dezvăluie forţa de regenerare periodică a vieţii. Aşa cum trecerea vegetaţiei
în latenţă este urmată de o revenire, reactualizare infinită a ei, ciclurile vegetale sunt
imaginea privilegiată a infinităţii izvorului Vieţii universale. Corelarea Marilor Zeiţe
cu simboluri vegetale confirmă prerogativa acesteia de a fi imagine şi izvor
inepuizabil al fertilităţii cosmice.
b) Arbore cosmic, Arbore răsturnat, Pomul vieţii. Arborele cosmic este simbol al lui
Axis Mundi, care parcurge toate nivelurile cosmice şi le centrează. Ideograma
Arborelui răstrunat evocă, cu cea mai mare forţă statutul cosmosului: în Upanişade,
Universul este descris ca un Arbore inversat, cu rădăcinile împlântate în Cer, şi
desfăşurându-şi ramurile deasupra întregului pământ. Este imaginea unei unităţi
diverse a Universului, care îşi află sursa în afara lui însuşi, şi viaţa care îl animă este
de origine transcendentă. În alte reprezentări, Pomul Vieţii are rădăcinile în infern,
este străjuit de Şarpe (simbolul obstacolului în calea totalizării cosmice a omului), iar
coroana lui atinge Tronul ceresc, realizându-se astfel unificarea axială a celor trei
regiuni cosmice. Pomul Vieţii este simbolul veşnicei tinereţi, a nemuririi, şi
încercările iniţiatice punctează drumul către Centru Lumii.
În lexiconul simbolurilor religioase,ARBORELE VIEŢII este unul din cele mai sfinte
simboluri,dar şi cel mai vechi.Există un Arbore,adesea cu 2 trunchiuri,care rodeşte
fructele Înţelepciunii şi ale Vieţii Veşnice,simbol al AXEI LUMII/AXIS MUNDI.

AXIS MUNDI uneşte dimensiunile cerului,pămîntului şi ale tenebrelor,prin care

veşnicile energii ale creaării se scurgeau neîncetat în timp.

În principiu,Arborele ne spune că Înţelepciunea şi longevitatea sînt daruri ale

cunoaşteriii axiale.Însă Arborele ne relatează aceste lucruri în termeni mitologici,care
au devenit moştenirea întregii umanităţi.

Popoarele antice venerau Arborele Vieţii în ritualurile unei religii a STÎLPULUI,

devenită universală.

Pe platourile înalte din Canaan şi Israel,alături de MASSEBOTH (stîlpi de piatră) se

înalţă un arbore sacru,combinate într-o reprezentare simbolică a ceea ce este Axis
Mundi.

In Centrul Lumii 

De altfel, dupa cum spunea Mircea Eliade, istoria religiilor, de la cele mai primitive
pana la cele mai elaborate, este alcatuita tocmai dintr-o acumulare de hierofanii,
din manifestari ale realitatilor sacre; de la cea mai elementara, ca de pilda
manifestarea sacrului intr-o piatra sau un copac, pana la intruparea lui Dumnezeu in
Iisus Hristos, hierofania suprema pentru un crestin. "Este mereu aceeasi taina:
manifestarea a ceva care este altfel, a unei realitati care nu apartine lumii noastre, in
lucruri care fac parte integranta din lumea noastra naturala, profana. Manifestand
sacrul, un obiect oarecare devine "altceva" fara a inceta insa sa fie "el insusi",
scrie Eliade, in opinia caruia, lumea profana in totalitate, Cosmosul total desacralizat
este o descoperire recenta a mintii omenesti.
Iar daca numeroase texte patristice si liturgice compara crucea cu o scara, cu o
coloana sau cu un munte, toate aceste imagini nu sunt altceva decat formule universal
atestate ale "Centrului Lumii". Crucea a fost asimilata Copacului Cosmic, in
calitatea ei de simbol al Centrului Lumii, iar acest lucru, ne spune tot Mircea
Eliade, este demonstratia faptului ca "imaginea Centrului" se impunea in mod natural
spiritului crestin. "Nimic nu se poate face fara o orientare prealabila, ca sa traiesti in
Lume trebuie s-o intemeiezi, de aceea omul religios s-a straduit sa se aseze in Centrul
lumii, echivalent al Facerii Lumii".

Indepartat de cult, si blocat in mitologii, Cerul ramane prezent in viata religioasa prin
mijlocirea simbolismului, iar acest simbolism ceresc impregneaza si sustine la randul
lui sau un mare numar de rituri, mituri si legende. Comunicarea cu Cerul are loc
prin intermediul Crucii (egal Centru) si, dintr-o data, intregul Univers este
salvat.