Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Arbore- simbol al vietii elementare,crescut din apele de la inceputul lumii sau din buricul
unui zeu, arborele reprezinta forma initiala a haosului si marcheaza un centru .Eliade
acorda o atentie speciala acestui simbol care face legatura intre cer si pamant.Sintetizand
numeroase credinte, ritualuri si mituri, Eliade defineste arborele ca imagine reflectata a
cosmosului , teofanie universala, simbol al vietii si al fecunditatii inepuizabile, centrul
lumii, suport al universului, receptacul al sufletelor stramosilor, semn al reinvierii etc.
Arhetip- Sergiu Al_george defineste arhetipul drept „” nucleul formulei sau al formei
absolute a carei magie este transfigurarea lumii.”Eliade adera ca viziune la Platon si
Sfantul Augustin si acorda termenului sensul de „model exemplar”.In „Tratat de istorie a
religiilor, Eliade recompune schema logosului uman, stabilind ca fiinta, opresata de ideea
mortii, cxauta solutia nemuririi, punandu-se in legatura cu macrocosmosul, adica in
centrul lumii, aspirand la regenerare, prin eliberarea de legile istorice, incercand sa
impace extremele existentei-nasterea si moartea.ci se nasc o serie dse formule esentiale
ale vietii, cum ar fi consacracrea spatiului prin constructia cre repeta simbolioc creatoa
divina, punerea lumii in directa relatie cu timpul normat si cu moartea, dorinta intoarcerii
la originile pure si eliberate de timp-si de aici ideea renasterilor ciclice-, eliminarea
comtrariilor prin savarsirea nuntii in moarte.Toate aceste ganduri tin de natura originara a
fiintei si de modul ei propriu de a recepta lumea si pot fi numite arhetipuri, modele
exemplare, forme pure ale logosului pe care s-au cladit de-a lungul timpului numeroase
traditii , mituri, atitudini, superstitii, modele de viata, adica intregul sisitem de avlori ale
lumii noastre.
Betie-mimeaza detasarea de lumea fizica si anticipa buklversarea spiritului de dinaintea
oricarei regenearri.Personajele lui Eliade traiesc experienta trecerii/ritualurilor de trecere
sub acest impuls ametitor.
Camuflare- pentru Eliade notiunea defineste puterea hierofnica a lumii, capacitatea
tuturor lucrurilor banale de a ascunde mistere sau de revela dimensiunea sacra a
universului.Viata cotidiana este plina de semne , pe care doar cei pregatiti le inteleg.Tot
ceea ce exista are un sens profund,”chiar si cerul fara stele sau vagoanele goale, cu
luminile stinse”.Simbolul apare aproape in toata proza lui. Asa cum expliva Sergiu Al-
George, camuflarea „tine de dialectica indiana a sacxrului”,respectiv de realitatea
purtatoare de mesaje, maya indiana , termen tradus de Onofrei ca realitatea imediata,
metafora a materiei in devenire.In „Memorii, Eliade ecunoaste in acest simbol o
dominanta a operei sale stiintifice, a crreatiei de maturitate”fara sa fi stiut, fara sa fi vrut,
izbutisem sa arat{…} ca , aparent, sacrul nu se deosebeste de profan, ca fantasticul se
camufleaza in real, ca Lumea este ceea ce se arata a fi si totodata un cifru.”
Casa-centru si apatiu domestic totodata, casa ca si camera, reprezinta o imagine
simbolica a omului. De regula , casele din prozele lui Eliade sunt vechi si boieresti ;
spatiul povestirii fantastice are nevoie de lucruri peste care a trecut timpul si intre acestea,
ruinele sau casele cladite in alt secol ocupa un loc imprtant; este un spatiu hierofanic.
Coincidentia oppositorum-notiunea defineste armonia prin impacarea contrariilor, iar in
opera lui Eliade apare obsesiv ca nazuinta suprema a omului. Multi ganditori au observat
ca esenta lumii se reduce la elemnte opuse, aflate in permanenta confruntare: pozitiv/
2
eliberare , de cunoastere, caci cei initiati pot radia lumina, pot deveni pe calea
dumnezeirii.
Lumina poate transfigura lumea fara a o aboli, ea poate dezvalui perfectiunea initiaala a
lumii paradisiace.Intalnirea cu lumina poate conferi fiintei certitudinea nemuririi,
deoarece declanseaza sau favorizeaza o revelatie religioasa, poate dezvalui sacaralitatea
nedefinita .
In povestirea „Nopti la Seramporelumina felinarului ii conduce pe cei rataciti in jungla
bengaleza spre o alta lumina, tulbure, „reflexul unei vetre de jaratic”,dintr-o asezare
umana din sec XVIII si unde ei asista la o drama consumata cu doua sute de ani in urma.
Luna-Eliade considera acest simbol petetic si consolator,deoarece luna dirijeaza atata
moartea cat si fecunditatea, drama si initierea.Uneori luna anunat iesirea accidentala din
lumea profana, caci noptile cu luna plina favorizeaza hipnoza, visul revelant ca in „Nopti
la Serampore”.
Padure- peisaj inchis,loc intim si sacru, centru si izvor al vietii, spatiu intunecat si
labirintic care trezeste spaime ancestrale, padurea este un loc de retragere, de meditatie,
de rugaciune, dar si un loc de initiere, de confruntare cu numeroae probe si semne care
deslusesc drumul sua induc in eroare; poate fi si un simbol al inconstientului uman.
Sarpe-semn al renasterii, al infinitului si al dedublarii; spirit al adncurilor, reprezentand
fortele necontrolabile ale naturii, sarpoele este totodata si cunoscator al secretelor, izvor
de intelepciune; de asemenea, sarpele este si obtacolul de care se loveste omul in
cautarrea absolutului.
Timp-este un simboil cu numeroase semnificatii ;este un timp ideal, situata inainte de
creatie, un timp mitic-illud tempus;este si un timp profan, supus duratei, dar care paote
deveni sacru , caci omul arhaic are deschidere permanenta supra timpului religios.Timpul
sustras duratei este numit de Eliade timp hierofanic, caci cuprinde dimensiunea mitica dai
si pe cea religioasa si revelatoare:””
Termenul tmp hierofanic[…]acopera realitati foarte variate. El paote desemna timpul in
care e cuprinsa celebrarea unui ritual si care, prin aceasta, e un timp sacru,adica un timp
esential diferit de durata profana care ii urmeaza.El paote, de asemena, desemna timpul
mitic , fie recuperat indirect printr-un ritual, fie realizat prin repetarea unei actiuni
inzestrate cu un arhetip mitic.In sfarsit el ami paote desemna ritmurile cosmice(de pilda ,
hierofaniile lunare), in masura in care aceste ritmuri sunt considerate revelatii[…]ale unei
sacralitati fundamentale subiacente Cosmosului”.
In „”Nopti la Serampore” caderea intamplatoare in timpul sacru ii confera personajului
autoritate asupra timpului istoric si participa la desfasurari imposibil de anticipat in
ordine logica.
Vehicul-nu doar un simbol al trecerii, ci si unul al lumii moderne: masina,
motocicleta,ternul….simboluri ale iesirii din lumea normala, o evadare din timpul istoric(
ca in Nopti…)