Ren Gunon, Puncte de vedere asupra initierii, (breviar de idei)

La alctuirea acestei fise am utilizat Aperus sur linitiation, Editions traditionnelles,

1986.
01. Initierile rmase n Occident sunt degenerate si false.
02. Esenta si scopul initierii sunt ntotdeauna aceleasi, doar modalittile difer, datorit
adaptrilor la un anume timp si un anume spatiu.
03. Initierea, pentru a fi legitim, nu trebuie s fie o inovatie (produsul unei fantezii
individuale oarecare), ci trebuie s decurg dintr-o origine non-uman.
04. Exist n Occident o confuzie ntre initiere si mistic. O a doua tendint confund
doctrinele orientale cu filosofia.
05. Misticismul este ceva exclusiv occidental, specific crestin. El mai exist si n
iudaismul de dat recent (hasidismul).
06. Misticismul este pasiv, n timp ce initierea este activ.
07. Faptul c misticul este deschis si fr pregtire doctrinal l face vulnerabil la tot
soiul de influente.
08. Adesea se ncearc reducerea ideii de initiere la magie.
09. Magia prezint pericole grave pentru occidentalii moderni, mai ales din cauza
tendintei acestora de a acorda o important nemsurat la tot ceea ce este fenomen.
10. Nu exist nimic transcendent sau superior n magie. Aceasta este doar o aplicatie
inferioar, care nu este apreciat n nici una din civilizatiile traditionale.
11. n civilizatiile traditionale magia este lsat n grija celor incapabili de elevatie
spiritual.
12. Cei care vor s descopere magia se expun unor numeroase dezechilibre, consecint a
comunicrii cu planul vital.
13. O eroare curent este aceea de a considera c initierea priveste domeniul social sau
moral (eroarea masonilor actuali).
14. O alt eroare este aceea care consider initierea ca o comunicare cu strile superioare
sau lumile sensibile. Aceasta este bazat pe confuzia dintre psihic si spiritual.
15. Exist o confuzie ntre spiritual si invizibil. n realitate, nu tot ceea ce este
invizibil este automat si spiritual. Unele scoli pseudo-initiatice ale Occidentului si

propun dezvoltarea puterilor psihice latente ale omului. n acest caz nu e poate vorbi de
spiritualitate.
16. Esoterismul este alt ceva dect religia, si nu partea interioar a unei religii ca atare,
chiar dac o ia ca baz si punct de plecare n unele forme traditionale.
17. Initierea nu este un fel de religie special rezervat unei minoritti, asa cum si
imagineaz cei care vorbesc de misterele antice calificndu-le de religioase.
18. n timp ce religia consider fiinta n starea individual uman si nu vizeaz s-o fac s
ias din ea, ba dimpotriv i asigur conditiile cele mai favorabile n aceast stare nssi,
scopul initierii este esentialmente depsirea posibilittilor acestei stri si trecerea n
strile superioare, mergnd pn la iesirea din orice stare conditionat.
19. Orice realizare initiatic este pur interioar, contrarie acestei iesiri din sine care
este extazul n sensul propriu si etimologic a acestui cuvnt. Aceasta este marea
diferent ntre strile mistice, care apartin domeniului religios, si strile initiatice.
20. Prima conditie a initierii este o aptitudine natural.
21. Dat fiind caracterul su activ, initierea presupune o munc la fel de necesar ca si
aptitudinea.
22. ntelegerea teoretic oferit de cunostintele de ordin doctrinal este pentru initiat o
conditie prealabil a oricrei realizri.
23. O alt conditie a initierii este legtura cu o organizatie traditional regulat
(autentic).
24. Initierea este, conform tuturor traditiilor, o a doua nastere.
25. Suntem n Kali-Yuga, adic n perioada n care cunoasterea spiritual este ascuns, si
doar ctiva dintre noi mai pot s-o ating, cu conditia de a se plasa n conditiile necesare
pentru a o obtine. n primele vrste ale omenirii dezvoltarea spiritual se mplinea firesc,
la fel ca si dezvoltarea corporal.
26. nvtmntul initiatic nu poate fi comunicat, fiind incomunicabil. Dar metodele
preparatorii pot fi transmise.
27. Transmiterea initiatic este transmiterea unei influente spirituale.
28. Marea Oper a alchimistilor este o expresie simbolic a initierii. Conform limbajului
lor, aptitudinile incluse n natura individual nu sunt dect materia prima, pur
potentialitate. Pentru ca aceast stare de haos s se organizeze, trebuie ca o vibratie
initial s-i fie comunicat. Imediat dup asta, posibilittile spirituale ale fiintei nu mai
sunt o simpl potentialitate, ci o virtualitate gata de a se dezvolta n act.

29. Pentru a rezuma, initierea presupune: potentialitate (calificarea constituit de anumite

posibilitti inerente naturii proprii a individului), virtualitate (transmiterea prin conectarea
la o organizatie traditional), actualitate (munca interioar pe care o face fiinta treapt cu
treapt, trecnd prin diferitele grade ale ierarhiei initiatice, conducnd spre scopul final al
Eliberrii sau al Identittii supreme).
30. Conectarea la o organizatie initiatic traditional este nceputul initierii nsesi.
Aceast conectare trebuie s fie real si efectiv, nu ideal.
31. Initierea nu este totuna cu lectura textelor sacre ale unei traditii ortodoxe.
32. Nimeni nu poate fi propriul su initiator.
33. Pentru a putea transmite ceva, orice organizatie trebuie s fie depozitara unei
influente spirituale. n lipsa filiatiei regulate, transmiterea influentei spirituale este
imposibil si inexistent. [Prin filiatie regulat Gunon ntelege ceea ce n crestinism se
numeste succesiunea apostolic, n islam silsilah (lantul shaikh-ilor), iar n iudaism
- shelsheleth.]
34. Cele mai multe dintre organizatiile pseudo-initiatice occidentale (rozicrucieni,
ocultisti, neospiritualisti) sunt reconstructii ipotetice sau pur imaginare ale formelor
traditionale disprute n urm cu un timp mai mult sau mai putin ndeprtat. Valoarea lor
spiritual sau initiatic este nul (atunci cnd aceste organizatii nu sunt duntoare pur si
simplu).
35. n afara ctorva grupuri de hermetism crestin, rmn n Occident dou organizatii
initiatice: Companionajul si Masoneria, acoperite de multe confuzii provenind de la chiar
membrii lor.
36. Orice initiativ individual privind constituirea unei organizatii initiatice este nul
att ca baz ct si ca rezultat.
37. Este inutil, si uneori periculos, s se amestece forme rituale apartinnd unor traditii
diferite.
38. Istoria religiilor, sub pretentia unei cunoasteri dezinteresate, disimuleaz o intentie
anti-traditional. Critica sa distruge orice traditie, vznd n ea un ansamblu de fapte
psihologice, sociale si de alt tip, cu toate pur umane.
39. Sincretismul nu este nimic altceva dect o simpl juxtapunere de elemente a cror
provenient este divers, adunate din exterior, fr nici un principiu de ordin profund care
s le uneasc. Ex: ocultismul si teozofia.
40. Caracterul sincretismului este analitic.

41. Teoria modern a mprumuturilor n religie: acolo unde se constat existenta unor
elemente similare n dou forme doctrinale diferite, se presupune c una dintre ele trebuie
s le fi mprumutat de la alta, conform tehnicii plagiatului.
42. Teoria modern a unittii spiritului uman justific asemnrile ntre doctrinele
spirituale prin presupozitia unei unitti psihologice.
43. Att teoria mprumuturilor ct si teoria unittii spiritului uman pot fi respinse dac se
tine cont c orice doctrin traditional are ca centru si punct de plecare cunoasterea
principiilor metafizice, si c tot ceea ce acestea comport nu este dect aplicatie mai mult
sau mai putin secundar a acestor principii.
44. Pentru initiat unitatea central si principal lumineaz si domin totul. Pentru
cercettorul stiintific aceast unitate este ascuns, el nu poate dect s tatoneze n
tenebrele exterioare, n mijlocul unui haos pe care Fiat Lux-ul initiatic nu-l va ordona
pentru el.
45. Initiatul poate ncerca s nteleag formele traditionale ale altor religii, dar el nu
trebuie s practice dect una singur.
46. Formele traditionale pot fi comparate cu niste ci ce conduc toate spre acelasi scop,
cu singura conditie s fie complete, adic s aib nu numai o parte exoteric, ci si o parte
esoteric si initiatic.
47. Lantul initiatic este o succesiune care asigur transmisia nentrerupt care face
obiectul initierii. Notiunea se regseste n ebraic (shelsheleth), n arab (silsilah) si n
sanscrit (parampar).
48. Ritualurile initiatice trebuiesc svrsite de ctre cei care au calitatea necesar pentru a
le svrsi. Acest lucru este valabil si pentru ritualurile exoterice care cer calitatea
sacerdotal pentru a fi ndeplinite.
49. Organizatiile deschise tuturor fr distinctie sunt exoterice. Acelea care vizeaz o
elit sunt esoterice. Acestea din urm sunt ceea ce se numeste organizatiile initiatice.
50. Orice religie are o origine non-uman, si conserv un element non-uman. n
acelasi fel, orice rit initiatic, orice simbol traditional nu este o inventie [omeneasc].
51. Individul care confer initierea este un transmittor, un suport al traditiei. Ritualul
svrsit de el este independent de valoarea proprie a individului.
52. Un ritual care nu a fost svrsit n conditiile cerute este n ntregime lipsit de orice
valoare efectiv.
53. Termenul de traditie, n acceptiunea sa etimologic, este o transmisie.

54. Nu exist n ordinea lucrurilor un domeniu profan, cruia lucrurile s-i apartin prin
natura lor intim. Exist n realitate un punct de vedere profan, care nu este dect
consecinta si produsul unei oarecare degenerescente, rezultnd ea nssi din directia
descendent a ciclului omenesc si a ndeprtrii sale graduale de starea principial.
55. Transmiterea initiatic este dubl: vertical (transcendental) si orizontal (prin lantul
initiatic).
56. n snul aceleiasi organizatii initiatice poate exista o dubl ierarhie, mai ales n cazul
n care sefii aparenti nu sunt constienti de misiunea lor. Se poate ca n aceast situatie s
existe, n afara ierarhiei vizibile pe care acestia o constituie, o alt ierarhie invizibil, ai
crei membri, fr a ndeplini nici o functie oficial, s fie cei care asigur efectiv, prin
simpla lor prezent, legtura cu centrul spiritual. [Aici Gunon vizeaz mai cu seam
cazul Masoneriei posterioare lui 1789.]
57. Chiar dac un individ aparent izolat parvine la o initiere real, aceasta nu va putea fi
niciodat spontan altfel dect n aparent, pentru c ea implic o conexiune printr-un
mijloc oarecare la un centru spiritual efectiv. n absenta acestei conexiuni initierea este cu
neputint. [Aici Gunon ia n calcul initierea lui Jacob Bhme.]
58. O organizatie initiatic nu este si nu poate fi o sect.
59. Initierea nu tine de religie, ci de stiinta sacr. Initierea nu intr nici n concurent,
nici n opozitie cu religia.
60. Dac ezoterismul initiatic este acelasi n toate traditiile, unindu-le, sectele sunt
ndeprtri care tin de regimul multiplicittii.
61. Este si mai grav s considerm c initierea ar proveni dintr-o filosofie, aspect nc si
mai exterior dect religia.
62. Atunci cnd o religia a pierdut orice punct de contact cu ezoterismul, nu mai rmne
dect liter moart si formalism de nenteles.
63. Sectele au si ele un rol de jucat n istoria umanittii, chiar dac este vorba de un rol cu
totul inferior, si nu trebuie uitat c o dezordine aparent nu este n realitate dect un
element al ordinii totale a lumii. Organizatiile initiatice nu se amestec n certurile lumii,
n timp ce sectele dimpotriv, se angajeaz n dispute prin propria lor natur, ceea ce nu
este n fond dect ratiunea lor de a fi.
64. Organizatiile initiatice nu au nimic n comun cu ceea ce se numeste n zilele noastre
societti sau asociatii. Organizatiile initiatice nu sunt nici societti secrete.
65. Initierea nu poate fi transmis dect n mod direct, de la maestru la discipol. Scrierile
nu sunt dect suport pentru memorie.

66. Dintr-o societate profan se poate iesi la fel cum s-a intrat. Nimeni ns nu se poate
separa de o organizatie initiatic.
67. O societate, fie si secret, poate fi dizolvat printr-o decizie politic. Dimpotriv, nici
o fort exterioar nu poate suprima o organizatie initiatic. Att timp ct membrii ei sunt
n viat, existenta ei efectiv este prezervat. Doar moartea ultimului ar antrena disparitia
organizatiei initiatice.
68. Prin definitie, orice organizatie initiatic este contrarie ideii democratice sau egalitare.
69. Exist si o alt categorie, cea a organizatiilor care tin de contra-initiere, foarte
importante n lumea contemporan.
70. Orice alt secret altul dect secretul initiatic are un caracter conventional. Cu alte
cuvinte, el este perceput ca secret n virtutea unei conventii si nu prin natura nssi a
lucrurilor. [n contrapartid, secretul initiatic si trage caracterul din partea lui
inexprimabil, incomunicabil, care l face concomitent imposibil de a fi trdat printr-o
metod oarecare.]
71. Ceea ce este transmis prin initiere nu este secretul nsusi, acesta fiind incomunicabil,
ci influenta spiritual pe care o vehiculeaz riturile, si care face posibil munca interioar
prin care, lund simbolurile ca baz si ca suport, fiecare va atinge acest secret si l va
ptrunde mai mult sau mai putin complet, mai mult sau mai putin profund, n functie de
propriile posibilitti de ntelegere si de realizare spiritual.
72. Nici o organizatie initiatic nu poate fi prea deschis fr a risca degenerescenta.
73. Orice organizatie initiatic, pe lng secretul spiritual, posed si secrete secundare,
mai mult sau mai putin contingente. Printre acestea trebuie enumerate stiintele si artele
traditionale.
74. Anumite cuvinte si semne servesc de mijloace de recunoastere ntre membrii
organizatiilor initiatice.
75. Disciplina secretului n organizatiile initiatice constituie un fel de antrenament sau
exercitiu fcnd parte din metodele proprii ale acestora. Se poate vedea n asta o form
atenuat a disciplinei tcerii care era exersat n unele scoli esoterice mai vechi, mai
ales la pitagoricieni.
76. Orice om care aspir la initiere trebuie s posede, din punctul de vedere exclusiv al
individualittii, niste calificri care trebuie considerate mijloc si suport al realizrii
initiatice. Aceste aptitudini sunt departe de a fi frecvente.
77. Calificarea esential n vederea initierii este cea a orizontului intelectual. Exist si
calificri secundare, la fel de importante. Diversitatea modurilor de initiere are ca scop de
a rspunde la cea a aptitudinilor individuale.

78. n societatea occidental modern este mult mai dificil de stiut care este initierea de
care are nevoie individul, dat fiind starea de dezordine n care se gsesc indivizii.
79. Cel care este calificat pentru initiere, nu este calificat obligatoriu pentru absolut toate
formele initiatice.
80. Anumite defecte care fac individul impropriu pentru initiere sunt fie cele care se opun
ndeplinirii riturilor, fie cele ce exteriorizeaz defectele coresponztoare n elementele
subtile ale fiintei.
81. Tot ceea ce i se ntmpl unui om, precum si tot ceea ce el face, constituind o
modificare a sa, corespunde n mod necesar unei posibilitti a naturii sale, astfel nct
nimic nu este pur accidental.
82. n fond, orice fiint nu primeste din exterior dect simple ocazii pentru a-si realiza
virtualittile pe care le poart n el nsusi.
83. Orice anomalie corporal, care este marca unui dezechilibru mai mult sau mai putin
accentuat, sunt indice defavorabile n cazul unui candidat la initiere. Disimetriile notabile
ale figurii si ale membrelor trdeaz dezechilibre interioare si pot constitui discalificri
pentru initiere.
84. Anumite discalificri pot constitui dimpotriv calificri pentru contra-initiere.
[Trebuie mentionat c prin contra-initiere Gunon ntelege satanism, dar ntr-un mod
cu mult mai larg si mai adecvat dect au n vedere marea majoritate a contemporanilor.]
85. Unele devieri ale coloanei vertebrale duneaz circulatiei curentilor subtili n
organism. Rolul acestora este foarte important, atta timp ct posibilittile individuale nu
sunt depsite.
86. Nu exist o initiere fr ritual. Prezenta ritualurilor este caracteristic oricrei
institutie traditional, att exoteric precum si esoteric.
87. Ritualurile au ntotdeauna ca scop punerea omului n raport, direct sau indirect, cu
ceva care-i depseste individualitatea si apartine altor stri ale existentei.
88. Ritualul este eficace prin natura lui proprie, cu singura conditie s fie executat dup
reguli. Aceast eficacitate este n ntregime independent de valoarea spiritual a celui ce
l ndeplineste.
89. Trebuie fcut diferenta ntre ritualul traditional si ceremoniile publice, care sunt
parodia acestuia.
90. Etnologii si sociologii numesc ritualuri de initiere anumite practici de agregare a
individului n organizarea social exterioar, pentru care singura calificare cerut este

vrsta.
91. Ritualurile exoterice vizeaz mntuirea. Ritualurile initiatice Eliberarea.
92. Ritualurile initiatice confer un caracter definitiv. Ritualurile religioase irepetabile
seamn mult cu initierea (de exemplu: botezul, confirmarea si hirotonisirea).
93. Calitatea initiatic, odat primit, nu poate avea legtur cu faptul de a fi membru
activ al organizatiei. Imediat de intrarea n organizatia traditional a fost efectuat, ea nu
mai poate fi anulat prin nimic, subzistnd si dac individul nu mai are cu organizatia nici
o relatie aparent.
94. Orice rit comport n mod necesar un sens simbolic. Orice simbol produce, pentru cel
care mediteaz la el bazat pe aptitudinile necesare, efecte comparabile cu cele ale
riturilor.
95. Simbolul, sub forma de figurare grafic, nu este dect fixarea unui gest ritual.
Yantrele traditiei hinduse sunt un exemplu frapant, dar nu trebuie uitate nici simbolurile
sonore mantrele.
96. Simbolurile vizuale se raporteaz la traditia popoarelor sedentare, simbolurile sonore
la traditia popoarelor nomade.
97. Orice scriitur, cel putin la originile ei, este o figuratie esentialmente simbolic.
98. Orice ritual este constituit dintr-un ansamblu de simboluri. Orice rit este un simbol
activ.
99. Ritualul si simbolul sunt dou aspecte ale aceleasi realitti.
100. Simbolul este un mod grafic de expresie, mitul este un mod verbal. Simbolul este
genul, mitul este una din speciile sale.
101. Este gresit s se reduc notiunea de mit la cea de fabul, fictiune oarecare.
102. A povesti un mit este totuna cu a pstra tcerea n timpul vorbirii.
103. nvtmntul privind inexprimabilul nu poate dect s-l sugereze cu ajutorul
imaginilor potrivite, care vor servi de suport pentru contemplatie. Acest nvtmnt ia
asadar forma simbolic.
104. Simbolismul este inerent tuturor lucrurilor care prezint un caracter traditional.
105. Exist la moderni o confuzie ntre simbolismul sacru si pseudo-simbolismul unor
poeti, acesta din urm fiind o utilizare absolut abuziv si deturnat.

106. Filosofia este esentialmente analitic, n timp ce simbolismul este esentialmente

sintetic.
107. Limbajul este discursiv, n timp ce simbolul este intuitiv.
108. Supra-rationalul nu este sinonim cu irationalul. Ceea ce se afl deasupra ratiunii nu-i
este contrariu, ci-i scap pur si simplu.
109. Functia esential a simbolismului este asimtirea inexprimabilului, el furnizeaz
intuitiei intelectuale suportul care-i permite s functioneze.
110. Originea simbolismului se confund cu originea timpului.
111. Filosofia nu este dect cunoastere profan si nu poate pretinde nimic mai mult, n
timp ce simbolismul face parte din stiinta sacr, care nici nu s-ar putea exterioriza fr el.
112. Ritualurile sunt vehiculele indispensabile ale influentelor spirituale, fr de care nu
ar putea fi cu putint nici cel mai mic contact efectiv cu realittile de ordin superior.
113. Sensul actual al cuvntului ceremonie este cel de manifestare comportnd un grad
mai mic sau mai mare de pomp exterioar. n epoca noastr exist o multitudine de
ceremonii cu caracter pur profan.
114. Unele ritualuri pot comporta un caracter ceremonial, dar aceasta nu este dect latura
accidental si superficial.
115. Exist ceremonii fr ritualuri, la fel cum exist si ritualuri fr ceremonii.
116. ntr-o civilizatie traditional totul are caracter ritual, inclusiv actiunile vietii curente.
Ritualul este ceea ce e conform ordinii, conform acceptiunii termenului sanscrit rita.
117. Orice ceremonie are un caracter artificial, conventional, pentru c este produsul unei
elaborri omenesti. Dimpotriv, ritualul comport esentialmente un element non-uman.
118. Anumite ritualuri beneficiaz de ajutorul ceremoniilor, pentru c oamenii au nevoie
de acestea din urm. Este vorba de prepararea indivizilor transpunndu-i ntr-o stare
emotiv.
119. Ceremonialismul nu este observanta ritualului, este mai degrab uitarea valorii sale
profunde si a semnificatiei sale reale, materializarea celor mai grosiere conceptii n ceea
ce priveste natura si rolul ritualului.
120. n zilele noastre, cuvntul magie este aplicat pentru tot ceea ce iese din comun, tot
ceea ce pare mai mult sau mai putin bizar.
121. Poezia, nainte de a degenera n literatur, avea un caracter sacru. Ea poate fi pus n

legtur direct cu mantrele hinduse.

122. Singurele vestigii ale poeziei magice care pot fi ntlnite azi n Occident fac parte
din vrjitoria rural. [Aici ne permitem s adugm c folklorul romnesc contine comori
inestimabile, spre a cror interpretare Vasile Lovinescu a deschis o poart.]
123. Magia este o stiint fizic, pentru c este vorba de producerea unor fenomene.
Fortele care intervin n cadrul ei apartin ordinului subtil. Mijlocul de actiune al acestei
stiinte este ritualul magic.
124. Printre stiintele traditionale, magia este una dintre cele care apartin ordinului cel mai
inferior. Unele civilizatii traditionale au murit din cauza invaziei magiei, n acelasi mod
n care civilizatia modern risc s moar din cauza stiintei profane. [Trebuie adugat c
ceea ce magia si stiinta profan au n comun este n primul rnd nivelul de actiune, cel al
lumii fenomenale.]
125. Multe false organizatii initiatice promit dezvoltarea puterilor psihice latente ale
omului, adic facultatea de a produce fenomene. ns puterile magice, antrenate artificial,
produc dezechilibre n individ.
126. Cel care posed puteri paranormale nu este mai avansat n realizarea fiintei proprii
dect cel ce nu le posed.
127. Puterile paranormale nu sunt indiferente si inutile, ci duntoare n cele mai multe
dintre cazuri. Este vorba de o distractie n sensul etimologic al cuvntului. [Adic o
distragere, o piedic, o ndeprtare de la scopul superior.]
128. Cel ce se va lsa absorbit de multiplele activitti ale lumii corporale nu va ajunge
niciodat s se concentreze pe realittile superioare, nici s dezvolte n el nsusi
posibilitti corespunztoare acestora din urm.
129. Dac este recomandabil s se restrng ct de mult se poate utilizarea simturilor, cel
putin pe durata unor perioade mai mult sau mai putin prelungite, acelasi lucru este valabil
n ceea ce priveste faculttile psihice. Astfel omul cstig n echilibru organic si mental,
si se gseste n cele mai bune conditii pentru a ntreprinde dezvoltarea posibilittilor sale
de ordin superior.
130. Cel care a ajuns la un oarecare nivel al realizrii initiatice posed implicit toate
puterile paranormale fr s fi trebuit s le dezvolte n mod special n vreun fel
oarecare, prin faptul c el domin de sus fortele lumii psihice. Dar n general el nu le
exercit, pentru c nu pot avea nici un interes pentru el.
131. Un om care posed un nalt nivel spiritual, dac este nevoit s provoace ocazional un
fenomen oarecare, nu va actiona la fel ca cel ce si-a dobndit puterile ca urmare a unor
antrenamente psihice. Asadar, teurgia si magia au ci de actiune diferite.

132. Puterile paranormale nu garanteaz nimic n sine despre cel ce le posed: cazuri
numeroase de levitatie sau de bilocatie pot fi gsite att n biografiile sfintilor ct si n
cele ale vrjitorilor. [A se vedea si cazul luptei dintre Moise si magicienii faraonului.]
133. Agregarea individului la o comunitate traditional implic o asimilare organic, o
transmutatie.
134. Rugciunea este specific exoterismului, n timp ce invocatia este specific
esoterismului.
135. Influenta spiritual se poate concentra pe un suport de ordin corporal, asemeni unui
loc sau obiect determinat, care joac un rol de veritabil condensator (de exemplu Arca
Aliantei, Templul lui Solomon, locurile de pelerinaj).
136. Distinctia dintre credint si cunoastere corespunde celei dintre exoterism si
esoterism.
137. Avantajele care pot fi obtinute prin rugciune si practicarea ritualurilor unei
colectivitti religioase sunt esentialmente relative si contingente, dar nu sunt neglijabile
pentru individ, care si el este relativ si contingent. Ar fi deci o eroare ca acesta s se
priveze de ele n mod voluntar.
138. Invocatia, contrariu rugciunii, nu este o cerere, pentru c nu presupune existenta
nici unui lucru exterior, exterioritatea neputndu-se ntelege dect raportat la individ,
care trebuie depsit prin invocatie. Aceasta din urm este o aspiratie a fiintei spre
Universal, n scopul obtinerii unei gratii spirituale, a unei iluminatii interioare mai mult
sau mai putin complete.
139. Invocatia (mantra n hinduism si dhikr n islam) determin vibratii ritmice care au o
repercusiune n seria indefinit a strilor fiintei.
140. Omul Universal din islam (sinonim Eliberatului din hinduism, a Iluminatului din
buddhism, a Wang din taoism) corespunde plenitudinii initierii reale si efective, adic
lurii n posesie constient si voluntar a totalittii strilor fiintei. Acesta este rezultatul
complet si final al invocatiei.
141. Ideea vulgar a ncercrilor vietii este fals pentru c nu corespunde niciunei
realitti.
142. Este posibil ca suferinta s fie, n unele cazuri particulare, punctul de plecare a
dezvoltrii posibilittilor latente, dar ocazia nu este nimic mai mult dect o ocazie.
Asadar, nu trebuie s acordm suferintei n sine nici o virtute special, n ciuda a tot ceea
ce se spune ndeobste despre ea.
143. Se ntmpl destul de frecvent ca cei care urmeaz o cale initiatic s vad
circumstantele penibile multiplicdu-se ntr-un mod neobisnuit. Este vorba de obstacole

suscitate de fortele adverse, si nu de ncercri voite si impuse de puterea care

prezideaz initierea.
144. Ceea ce se numeste ncercri initiatice sunt esentialmente ritualuri. Aceste
ncercri constituie nvttura dat sub form simbolic si destinat meditatiei ulterioare.
145. ncercrile sunt ritualuri preliminarii sau preparatorii. Ele sunt de asemenea ritualuri
de purificare. Este vorba de readucerea fiintei la starea de simplcitate indiferentiat,
comparabil materiei prime, pentru ca aceasta s fie apt s primeasc vibratia Fiat Luxului initiatic.
146. Toate traditiile insist asupra diferentei esentiale care exist n strile postume ale
fiintei omenesti dup cum este vorba de profan sau de initiat.
147. Moartea initiatic este o schimbare de stare: moarte n raport cu starea antecedent,
nastere n raport cu starea consecutiv. Este vorba de moartea n raport cu lumea profan,
singura care permite o a doua nastere.
148. A doua nastere este n cazul initierii o regenerare psihic, ea fiind concomitent prima
faz a dezvoltrii initiatice. Dup aceasta are loc o trecere de la ordinul psihic la ordinul
spiritual aceasta este a doua moarte si a treia nastere.
149. Contra-initierea imit fazele initierii veritabile, dar rezultatele ei sunt inverse
acesteia, si, evident, nu poate conduce spre domeniul spiritual, de care dimpotriv se
ndeprteaz din ce n ce mai mult.
150. Dup a doua nastere initiatul primeste un nou nume, diferit de numele su profan,
care trebuie s corespund unei modalitti diferite a fiintei sale. Aceeasi practic exist n
unele ordine religioase.
151. Un nume este cu att mai adecvat cu ct corespunde unei modalitti de ordin mai
profund, pentru c el exprim ceva care este mai adevrat de veritabila esent a fiintei.
152. Numele initiatic nu trebuie s fie cunoscut n lumea profan. Invers, numele profan
nu este pentru initiat dect un simplu rol pe care l joac n exterior.
153. Cel care a trecut dincolo de marile mistere a trecut dincolo de nume si form, el
devine expresia esentei si a substantei individualittii. El nu mai are nume, pentru c este
o limitatie de care nu mai are nevoie.
154. Teatrul este un simbol al manifestrii, creia i exprim caracterul iluzoriu. Actorul
este simbolul Sinelui, a personalittii manifestate printr-o serie indefinit de stri si de
modalitti, care pot fi considerate tot attea roluri diferite. Sub toate mstile, actorul
rmne el nsusi, cum personalitatea este neafectat de toate manfestrile.
155. Este uimitoare rapiditatea cu care scriitorii secolului al XVII-lea ajunseser la

nentelegerea total a evului mediu crestin si a artei sale. Acest clivaj radical ntre
mentalitatea medieval traditional si cea modern nu este una dintre cele mai mici
enigme ale istoriei.
156. Trebuie semnalat importanta asimilrilor fonetice ntre cuvinte filologic distincte.
Exist n acest procedeu al limbajului simbolic ceva ce nu are nimic arbitrar, indiferent de
ceea ce gndesc contemporanii nostri, si care tine de secretele constitutiei intime a
limbajului, azi cu desvrsire pierdute.
157. Cunoasterea adus de speculare este indirect, spre deosebire de cea adus de
cunoasterea efectiv.
158. Conectarea la o organizatie traditional regulat este suficient pentru initierea
virtual, n timp ce munca interioar care vine apoi priveste initierea efectiv, adic
dezvoltarea posibilittilor spre care initierea virtual d acces.
159. Initierea este esentialmente o transmitere: pe de o parte a unei influente spirituale, pe
de alta a unui nvtmnt traditional. Cele dou nu pot fi separate.
160. Ritualurile sunt vehicule ale influentei spirituale. Ele sunt de asemeni vehicul pentru
simboluri. Acestea din urm sunt mijloc de nvtmnt, mai ales ca suporturi pentru
meditatie. Dar, dar fiind caracterul lor non-uman, simbolurile sunt suport de influent
spiritual de asemenea.
161. nvtmntul initiatic nu este nici o completare a nvtmntului profan, nici o
opozitie la acesta. Nu este nici un sistem filosofic, nici o stiint specializat. El provine
din cu totul alt mentalitate dect toate acestea.
162. Simbolul este reprezentarea sintetic si schematic a unui ansamblu de idei si de
conceptii pe care fiecare va putea s le perceap n functie de aptitudinile intelectuale
proprii si n msura n care este pregtit s le perceap.
163. Simbolul este singurul mijloc de a transmite, att ct poate fi cu putint, tot ceea ce
este inexprimabil n domeniul initierii. Este suficient ca simbolurile s fie mentinute
intacte pentru ca s fie susceptibile s trezeasc n cel ce este capabil toate conceptiile
cuprinse n ele.
164. Dac principiile initierii sunt imuabile, modalittile ei pot si trebuie s varieze astfel
nct s se adapteze la conditiile multiple si relative ale existentei manifestate. Se poate
astfel spune c nu exist, pentru doi indivizi diferiti, dou initieri exact asemntoare.
165. nvtmntul initiatic nu este dect pregtirea individului pentru a putea dobndi
adevrata cunoastere initiatic n urma muncii sale personale. I se poate indica drumul de
urma, planul care trebuie realizat, atitudinea mental si intelectual necesar pentru a
reusi ntelegerea efectiv si nu doar teoretic. Dar nici un Maestru nu poate face munca
necesar n locul discipolului.

166. Mentalitatea necesar initierii, diferit de mentalitatea profan, nu este dect o stare
preliminar, care nu trebuie confundat cu initierea nssi. De fapt, mentalul este
incapabil de orice cunoastere metafizic si initiatic.
167. Ratiunea este o facultate de ordin pur uman, n timp ce intelectul pur este de ordin
supra-individual.
168. Cunoasterea metafizic fiind de ordin universal, ea ar fi cu neputint fr o facultate
de acelasi ordin, deci transcendent n raport cu individul: aceasta este intuitia
intelectual.
169. Orice cunoastere initiatic este o comunicare cu strile superioare ale fiintei. Aceast
cunoastere de ordin transcendent este incomunicabil si inexprimabil.
170. Simbolurile, prin caracterul lor esentialmente sintetic, sunt apte s serveasc drept
punct de sprijin intuitiei intelectuale, n timp ce limbajul, esentialmente analitic, este
instrument al gndirii discursive si rationale.
171. nvtmntul initiatic nu poate lua o form sistematic, dar se deschide spre
posibilitti nelimitate, astfel nct rezerv o parte a lui inexprimabilului.
172. Cunoasterea teoretic se face la nivelul mentalului, n timp ce cunoasterea efectiv
se face n spirit si n suflet, deci la nivelul ntregii fiinte. Misticii sunt deci superiori
filosofilor si chiar teologilor, pentru c cea mai mic parcel de cunoastere efectiv
valoreaz mai mult dect toate rationamentele.
173. Initierea implic renuntarea la mental, deci la orice facultate discursiv. Conform
simbolismului traditional fondat pe corespondentele organcie, centrul constiintei se
transfer din creier la inim.
174. Cel ce se ataseaz de rationament si nu se elibereaz de acesta rmne prizonierul
formei, care este limitarea prin care se defineste starea individual. El nu o va depsi
niciodat, si nu va merge mai departe de exterior, adic va rmne legat de ciclul
indefinit al manifestrii.
175. Trecerea de la exterior la interior este trecerea de la multiplicitate la unitate, de
la circumferint la centru, punctul unic unde este posibil omului, restaurat n
prerogativele strii primordiale, s se ridice la strile superioare si, prin realizarea total
a veritabilei sale esente, s fie efectiv ceea ce el este potential.
176. Instructia profan si cunoasterea doctrinal initiatic nu au nimic n comun, putnduse vorbi de o absent de raport ntre cele dou.
177. Instructia modern poate constitui un obstacol n achizitionarea veritabilei
cunoasteri, nti de toate pentru c impune unele obisnuite mentale de care discipolul se

desface cu greutate ulterior (de exemplu cultivarea eruditiei pentru ea nssi, fapt ce duce
la miopie intelectual), apoi pentru c atrage un soi de infatuare frecvent cauzat de orice
pretins cunoastere.
178. Ceea ce se numeste n modernitate om cultivat nu este dect rezultatul unei
instructii precare, limitat si inferioar, o spoial superficial de tot soiul de lucruri, o
educatie mai cu seam literar, deci pur livresc si verbal, permitnd s se vorbeasc
cu usurint despre tot, inclusiv despre ceea ce se ignor cu desvrsire, susceptibil s-i
iluzioneze pe cei care, sedusi de aparente strlucitoare, sunt incapabili s vad c
ndrtul lor nu se afl dect neantul.
179. Marea majoritate a oamenilor cultivati posed o stare mental dintre cele mai
defavorabile receptrii adevratei cunoasteri.
180. Grija de prerile opiniei publice n general este o atitudine anti-initiatic.
181. Orice cunoastere exclusiv livresc nu are nimic n comun cu cunoasterea initiatic.
Faptul de a ngrmdi n memorie notiuni verbale nu aduce nici o cunoastere real.
182. Ocultistii concep spiritualitatea sub forma datoriilor de pltit. Teozofii mai ales
sub forma lectiilor de nvtat.
183. Instructia profan este conceput ntr-o manier profund antitraditional. Este
evident c ne aflm n fata unuia dintre instrumentele cele mai puternice de care se
dispune pentru a se ajunge la distrugerea spiritului traditional.
184. Nimeni nu poate transmite cuiva ceva ce nu posed el nsusi.
185. Universittile occidentale fiind complet deturnate n modernitate de la spiritul lor
original, nu mai pot avea nici o legtur cu principiul superior capabil s le legitimeze.
Gradele conservate n ele, n loc s fie o imagine a gradelor initiatice, nu mai sunt dect o
simpl parodie, la fel cum o ceremonie profan este parodia unui ritual, iar stiintele
profane sunt parodiile stiintelor traditionale.
186. nvtmntul initiatic cere o atitudine receptiv, dar nu pasiv. El impune din partea
discipolului un efort constant de asimilare. nvtmntul profan, de partea lui, cere
pasivitatea, el furniznd informatii care trebuie s fie nvtate.
187. Initiatul nu este un supus, ba chiar dimpotriv. Orice tendint la pasivitate nu
poate fi dect un obstacol, si, acolo unde este predominant, ea constituie o discalificare
iremediabil.
188. Practicile hipnotice sunt ilegitime si strict interzise ntr-o adevrat organizare
initiatic.
189. Adevratul guru este interior, si nu este altul dect Sinele fiintei nsesi, guru-ul

exterior nefcnd dect s-l reprezinte pn n momentul n care fiinta se pune n contact
constient cu acesta.
190. Organizatiile pseudo-initiatice atribuie valoare esoteric unor lucruri pur exoterice.
De altminteri, aceste organizatii urmeaz deviatiile si influentele lumii profane.
191. n frazeologia organizatiilor pseudo-initiatice revin cuvintele servitor si serviciu.
La baz se afl confuzia datorat preponderentei atribuite de moderni actiunii si punctului
de vedere social, antrenat ntr-un domeniu cu care nu are nimic n comun. Printr-o
rsturnare bizar, activittile exterioare sunt considerate conditii esentiale ale initierii.
192. Dac i se repet cuiva c el trebuie s serveasc ceva, fie si vagi entitti ideale,
se ajunge ca acel cineva s fie pus n starea n care el este gata s serveasc efectiv,
atunci cnd ocazia i se va oferi, tot ceea ce va pretinde s incarneze aceste entitti n
modul cel mai pozitiv.
193. n principiu, servitul tine de calea hindus numit bhakti. Atta doar c aceasta
implic devotiunea fat de Dumnezeu, si nu fat de toat lumea.
194. Posesia unor chei ale limbajului poate furniza, pentru a ntelege si vorbi limbi dintre
cele mai diverse, mijloace cu totul diferite de cele de care se dispune ndeobste. Exist o
filologie sacr, n ntregime diferit de filologia profan a zilelor noastre.
195. Se poate spune c cel care posed darul limbilor este cel care vorbeste fiecruia
propriul limbaj, n sensul c se exprim ntotdeauna sub o form apropiat de modul de a
gndi al celor crora li se adreseaz.
196. Cel care a atins printr-o cunoastere direct si profund (si nu doar teoretic sau
verbal) fondul identic al tuturor doctrinelor traditionale, acela a gsit adevrul care se
ascunde sub diversitates si multiplicitatea formelor exterioare.
197. Cel care este atasat de form vede mai ales diferentele, pe care le ia drept opozitii.
198. Cei care au depsit toate formele particulare si au ajuns la universalitate, care stiu
ceea ce altii nu fac dect s cread, sunt cu desvrsire ortodocsi n raport cu toate
traditiile regulate.
199. Marile mistere si micile mistere sunt desemnri mprumutate din antichitatea
greac. Este vorba de stadii ale aceleasi initieri, micile mistere nefiind dect pregtirea
pentru marile mistere.
200. Micile mistere contin tot ceea ce se raporteaz la dezvoltarea posibilittilor strii
umane nftisate n integralitatea ei. Ele conduc la restaurarea strii primordiale.
201. Marile mistere privesc starea supra-uman. Ele conduc la Eliberare (n
hinduism) sau la Identitatea Suprem (n Islam).

202. Se poate spune c micile mistere sunt realizarea orizontal, iar marile mistere
realizarea vertical. Primele servesc de baz celor din urm. n islam, cele dou stri sunt
numite omul primordial (el-insn el-qadm), si omul universal (el-insn el-kmil). n
Taoism se vorbeste de omul veritabil si de omul transcendent.
203. Marile mistere sunt n relatie cu initierea sacerdotal, iar micile mistere cu
initierea regal.
204. Micile mistere vizeaz cunoasterea naturii. Marile mistere vizeaz cunoasterea
metafizicii.
205. Dac nftism istoria umanittii asa cum o expun doctrinele traditionale, n
conformitate cu legile ciclice, trebuie s spunem c la origine, omul, avnd deplina
posesie a strii sale, avea natural si posibilittile corespunztoare tuturor functiilor sale.
Diviziunea acestor functii s-a produs ntr-un stadiu ulterior, inferior strii primordiale,
n care fiecare om, nemaiavnd anumite posibilitti determinate, avea nc spontan
constiinta lor efectiv. Abia ntr-o perioad de mare obscurare aceast constiint a nceput
s se piard, si deci initierea deveni necesar pentru a permite omului s regseasc starea
anterioar.
206. Avnd n vedere c marile mistere vizeaz stiinta metafizic, doar n domeniul
micilor mistere se pot produce deviatiile, constnd n suptura dintre cele dou etape,
astfel nct micile mistere sunt considerate scop n sine. Abia atunci contra-initierea se
poate opune initierii veritabile.
207. Se poate spune c cel care a ajuns n starea primordial (reusita micilor mistere)
este virtualmente un eliberat.
208. Exist mai multe confuzii ntre initierea sacerdotal si initierea regal. Prima
consider c este vorba de dou initieri complet diferite, fiecare suficient ei nsesi. O alta
consider c initierea oriental este de tip sacerdotal, n timp ce initierea regal ar fi de tip
regal (a doua fiind n general prezentat ca superioar primeia).
209. Initierea sacerdotal corespunde marilor mistere, n timp ce initierea regal
micilor mistere.
210. Brahmanul este superior lui Ksatriya prin natura sa, pentru c si cunoasterea este
superioar actiunii, pentru c domeniul metafizic este superior domeniului fizic, la
fel cum si principiul este superior celor ce deriv din el. n acelasi fel, marile mistere
sunt superioare micilor mistere.
211. Negarea superiorittii initierii sacerdotale a dus la revolta Ksatriya.
210. Tendinta nivelrii la cel mai jos nivel posibil este una dintre caracteristicile cele mai
frapante ale epocii actuale.

211. Hermetismul, ntr-o manier general, apartine cii regale. El nu este o deviatie sau
ceva ilegitim, dar trebuie recunoscut c se preteaz cu usurint la asa ceva, pericol ce
pndeste pn la urm toate stiintele traditionale atunci cnd sunt cultivate pentru ele
nsele.
212. Uneori hermetismul este asimilat magiei. Este un risc ce pndeste orice ncercare de
reconstituire a stiintelor traditionale n absenta principiului ordonator.
213. n actuala stare a lumii occidentale nu mai exist nici o elit. Reconstituirea ei ar fi
prima conditie a unei redresri intelectuale si a unei restaurri traditionale.
214. n dezordinea actual a limbajului, cuvntele elit si initiere sunt subiectele a
numeroase abuzuri. Se ntelege prin elit indivizii care depsesc fie si cu putin media
ntr-o activitate oarecare.
215. Niciodat nu s-a vorbit mai mult n Occident de elit ca azi, n momentul n care
notiunea desemnat nu mai exist.
216. Utilizarea substantivului elit la plural este un nonsens, avnd n vedere c este
vorba de un superlativ.
217. Constructia elit intelectual este un pleonasm. Din punct de vedere traditional,
elita si trage valoarea din faptul c este compus din alesii [de Dumnezeu].
218. Elita autentic reprezint ansamblul celor care posed calificrile necesare pentru
initiere.
219. n lumea occidental, elita constient de ea nssi, precum si organizatiile initiatice
adecvate, au disprut.
220. Orice organizatie initiatic este, prin spiritul ei nsusi, ierarhic. Spiritul modern este
n contradictie evident cu ideea de ierarhie.
221. Infailibilitatea traditional tine de doctrin, si nu de oameni. Doctrina este o expresie
a adevrului, independent de indivizii care o primesc si o nteleg. Garantia doctrinei
rezid n caracterul ei non-uman.
222. Adevrul nu este fcut de ctre om, asa cum ar vrea relativistii moderni, ci se
impune omului, dar nu dinafar ca o constrngere, ci dinuntru, pentru c omul nu-l
poate recunoaste dect dac-l cunoaste.
223. Orice cunoastere adevrat presupune o identificare a cunosctorului cu ceea ce
trebuie cunoscut.
224. Orice individ este infailibil atunci cnd exprim un adevr pe care l cunoaste, adic

cu care s-a identificat. Se poate spune c nu omul exprim adevrul, ci adevrul se

exprim prin om.
225. Omul care transmite adevrul nu conteaz, ntr-att individualitatea sa e nul n
raport cu mesajul.
226. Este dificil de trasat o demarcatie net ntre ritual si doctrin. Ritualul comport
ntotdeauna o nvttur n el nsusi, n timp ce doctrina, dat fiind caracterul ei nonuman, se face vehiculul unei influente spirituale, astfel nct cele dou (ritualul si
doctrina) sunt aspecte complementare ale uneia si aceleiasi realitti.
227. Nimeni nu poate pretinde s judece o traditie dup normele unei alte traditii.
[Asadar, este absurd orice ncercare de demonstrare a tezei: Religia mea este mai bun
dect a ta.]
228. A doua nastere marcheaz nasterea unui principiu spiritual n centrul individualittii
umane. Acesta exist n inima fiecrui om, dar n stare latent. Principiul spiritual este n
raport cu lumea Avatara primordial.
Publicat de Radu Iliescu.