Sunteți pe pagina 1din 2

Deciziile pe care (nu) le luăm duc la apariţia

universurilor paralele
„Este absolut posibil să existe mai multe lumi în care am luat decizii diferite”, explică fizicianul
Sean Carroll.

Teoria universurilor paralele este  una dintre cele mai intersante din fizică, iar unii ar argumenta că
aceasta ar putea fi la fel de interesantă şi relevantă din punct de vedere metafizic. De asemenea,
posibilitatea ca Universul nostru să nu fie singular reprezintă un izvor de inspiraţie pentru o
multitudine de filme şi seriale science fiction. Totuşi apare întrebarea dacă există dovezi care să
susţină această teorie? Până în prezent, nu, însă fizicianul Sean Carroll, de la Institutl tehnologic din
California, nu exclude  posibilitatea ca această teorie să fie adevărată, notează Futurism. Bănuim că
într-unul dintre aceste universuri paralele a reuşit să şi producă dovezile necesare pentru a susţine
teoria universurilor palalele.

În cartea Something Deeply Hidden, fizicianul foloseşte o teorie particulară a teoriei multiversului:


Interpretarea multiple-lumi, provenită din mecanica cuantică; acest model implică faptul că toate
„scenariile” pe care ar putea să le aibă evoluţia Universului, în general, istoria umanităţii şi chiar
istoria personală, sunt egale în aceeaşi măsură.

„Motorul” care alimentează multiversul ar fi decizia sau probabilitatea, mai exact, atunci când un
eveniment poate conduce către două opţiuni. Universul în care se întâmplă asta se împarte,
rezultând universuri în care ambele decizii/opţiuni sunt reale. Astfel, fiecare decizie pe care o luăm
dă naştere unei noi realităţi, de la cele mai simple - bem sau nu cafea, citiţi sau nu acest articol când
îl vedeţi pe Facebook, la cele mai dramatice: aselenizare pe bune sau într-un studiou
din Hollywood şi exemplele pot continua la nesfârşit. 

În aceste condiţii, în care fiecare decizie dă naştere dă naştere unor noi realităţi alternative, egale de
reale, există un număr aproape infinit de versiuni ale noastre care au luat aproape o infinitate de
decizii; de asemenea, trebuie să luăm în calcul că ar trebui să existe aproape o infinitate de
universuri în care nu existăm.

La începutul articolului am făcut o trimitere la faptul că universurile paralele reprezintă o sursă de


inspiraţie pentru science fiction, benzile desenate fiind cele care se folosesc din plin de această
teorie, adesea personajele având posibilitatea să îşi întâlnească dublurile. Legat de acest aspect,
Carrol spune că în interpretarea multiple-lumi nu este posibil să interacţionăm cu dublurile noastre
sau cu universurile paralele. „Universele alternative nu interacţionează, nu se influenţează reciproc
sub nicio formă”, a spus el. Traversarea între acestea este ca şi cum ai călători mai repede decât
viteza luminii. Nu puteţi face ceva”.