Universul hiperspatial si fiintele sale (partea 1):

“Imparatia Cerurilor” si ingerii

Cerurile si Universul hiperspatial

Pentru cel care citeste Biblia, si in special Noul Testament, nu se poate sa nu ramana surprins
de faptul ca in textul cartii sfinte se fac referiri frecvente la existenta mai multor ceruri si nu la
unul singur, cum ar fi firesc, daca tinem cont doar de bolta instelata de deasupra noastra. Se
ridica atunci in mod inevitabil intrebarea: de ce se foloseste pluralul, cand este vorba doar de
un singur cer? O posibila explicatie o poate constitui teoria conform careia Terra, planeta pe
care o cunoastem cu totii, nu este doar o simpla sfera, fie ea si usor turtita, ce se roteste in
spatiu, ci este o structura hiperspatial
a complexa. „Cerurile” biblice pot semnifica, in acest sens, existenta universului hiperspatial.
Iata cateva argumente:
„De atunci a inceput Iisus sa propovaduiasca si sa spuna: pocaiti-va caci s-a apropiat
imparatia Cerurilor.” (Matei 4; 17);
„Asa sa lumineze lumina voastra inaintea oamenilor, asa incat sa vada faptele voastre cele
bune si sa slaveasca pe Tatal vostru cel din ceruri.” (Matei 5; 16).
Ingerii, locuitorii lumii nevazute
Conform invataturii crestine si nu numai, Creatia cuprinde doua elemente distincte: lumea
vazuta materiala si lumea nevazuta spirituala. In general, traditia populeaza lumea nevazuta
spirituala cu fiinte denumite ingeri. Conform terminologiei, care ii confera sensul de sol,
crainic, vestitor, trimis, nu rezulta insa nimic cu privire la fiinta acestora, caci se refera in mod
exclusiv la functiunea pe care o indeplinesc din punct de vedere strict uman.
In inteles propriu, ingerii sunt fiinte spirituale, personale, marginite si superioare oamenilor.
Existenta ingerilor este atestata de nenumarate dovezi, cuprinse atat in Vechiul Testament, cat
si in Noul Testament, ca, de altfel, in cartile sfinte ale tuturor religiilor. Sunt numeroase
fragmente care se refera atat la ingeri, in general, cat si la cete ingeresti sau chiar la anumiti
ingeri insarcinati cu misiuni speciale in supravegherea destinului civilizatiei umane.
In comparatie cu oamenii, ingerii sunt fiinte superioare acestora atat in putere, cat si in
cunostinta si se presupune ca sunt nemuritori, nu au nevoie de hrana si n-au gen.
Teologia dogmatica crestina foloseste, in sens larg, termenul generic de inger pentru a numi
toate categoriile de fiinte superioare celei umane. Desi se considera ca sunt fiinte fara corp
fizic, Biblia vorbeste despre aratarile ingeresti sub forma unor barbati tineri, ceea ce ne
determina sa consideram ca materializarea corpului fizic tridimensional este una din
capacitatile lor naturale. De asemenea, aripile care le sunt asociate in mod frecvent nu
reprezinta altceva decat un simbol al capacitatii de a se deplasa aproape instantaneu prin
procesul materializarii-dematerializarii corpului fizic.
Referindu-se la numarul si ierarhia ingerilor, Biblia foloseste diferite denumiri pentru a arata
multimea lor, dar numarul lor real nu este precizat nicaieri: legiuni, tabara, mii de mii si
miriade de miriade, multime de oaste, ostirea lui Dumnezeu. De asemenea, Sfantul Ioan Gura
de Aur vorbeste de popoare infinite de puteri netrupesti, ale caror mii nu le poate numara
nimeni, in timp ce Clement Alexandrinul afirma ca ingerii sunt in numar infinit.
 Universul hiperspatial si fiintele sale (partea 2):
ierarhia fiintelor din Univers

Tinand cont de faptul ca Universul prezinta o structura spatiala multidimensionala, se poate

considera ca ingerii sunt fiinte hiperspatiale ce au corpuri multidimensionale, numarul de
dimensiuni in care acestea isi desfasoara existenta putand fi de 6, 9 sau 12, in functie de
gradul de perfectiune atins.
De asemenea, in mitologia hindusa exista frecvente reprezentari ale zeitatilor, care surprind
prin numarul mare de maini si picioare si prin multiplele fete ale chipurilor acestora. Iata un
mod eficace de a exprima in plan tridimensional realitatea concreta a existentei fiintelor
hiperspatiale. Fiintele „pline de ochi”, la care face referire Biblia, ar reprezenta, din acest
punct de vedere, ingerii ce au capacitatea de a evolua activ intr-un univers multidimensional.
Deoarece curgerea timpului in hiperspatiu este mai lenta decat in universul tridimensional, si
viata acestora este mai indelungata decat cea a oamenilor. Desi sunt fiinte spirituale, nu toti
ingerii sunt egali intre ei. Tinand cont de gradul de perfectiune pe care l-au atins, ei pot fi
impartiti in mai multe categorii. Conform ierarhiei stabilite de Sfantul Dionisie Areopagitul,
ingerii se impart in noua cete, grupate in trei ordine.
Ierarhia fiintelor din acest Univers
Daca facem conexiunea cu geometria hiperspatiului multidimensional si cu tipul corpurilor
fiintei umane, ierarhizarea s-ar prezenta sub urmatoarea forma:

Geometria spatiului Fiinta Ordinul Nivel de Corp caracteristic

specifica din care constienta
face
parte
Spatiu monodimensional planta cuaternar 1 somatic tridimensional
Spatiu bidimensional animal cuaternar 2 somatic tridimensional
Spatiu tridimensional om cuaternar 3 somatic tridimensional
Spatiu cuadri-dimensional inger tertiar 4 astral hexadimensional
Spatiu penta-dimensional arhanghel tertiar 5 astral hexadimensional
Spatiu hexa-dimensional incepatorie tertiar 6 astral hexadimensional
(principat)
domnie secundar 7 cauzal
Spatiu hepta-dimensional
nonadimensional
stapanire secundar 8 cauzal
Spatiu octo-dimensional
nonadimensional
putere secundar 9 cauzal
Spatiu nona-dimensional
nonadimensional
tron primar 10 atmic
Spatiu deca-dimensional
dodecadimensional
Spatiu undeca-dimensional serafim primar 11 atmic
dodecadimensional
Spatiu dodeca-dimensional heruvim primar 12 atmic
dodecadimensional
Triadele fiintelor
Sa analizam cele prezentate in tabelul anterior. Dupa cum se observa, cresterea complexitatii
fiintelor si evolutia acestora de la un grad de constienta mai mic spre un grad de constienta
mai mare este ordonata sub forma de triade.
Prima triada, reprezentata de ansamblul planta-animal-om, are drept trasatura comuna faptul
ca toate fiintele sunt dotate cu corp somatic. Plantele si animalele sunt forme de existenta
inferioare omului. Caracteristica principala a plantelor este imposibilitatea miscarii proprii in
spatiul fizic, insotita doar de dezvoltarea structurii proprii pe doua directii principale: lumina,
necesara fotosintezei si solul, ce furnizeaza substantele nutritive.
Animalele evolueaza intr-un univers bidimensional, putandu-se deplasa pe suprafata Terrei in
existenta lor cotidiana, marcata in principal de actiunea instinctelor de baza.
Omul este singura fiinta cunoscuta pana la ora actuala ce a parasit suprafata Terrei si a patruns
in spatiul cosmic, demonstrand faptul ca gravitatia nu reprezinta pentru el o bariera
impenetrabila si ca el este o fiinta ce poate actiona cu eficacitate in spatiul fizic
tridimensional.
Se poate ridica insa problema: daca atat plantele, cat si animalele si oamenii au corpuri
tridimensionale, ce distinge atunci o categorie de cealalta? Distinctia apare in momentul in
care ne raportam la diferitele tipuri de observatori specifici universurilor mono-, bi- sau tri-
dimensionale si la principala lor caracteristica: gradul de constienta. Astfel, plantele au un
grad de constienta specific unui univers monodimensional, in timp ce animalele au un grad de
constienta specific unui univers bidimensional.
Pentru o mai buna intelegere a acestei idei, vom face apel la paradoxul pe care il prezinta
Banda Moebius. Ce reprezinta aceasta? Banda Moebius se obtine dintr-o simpla banda de
hartie, ce se rasuceste la unul din capete cu 180° si se lipeste de celalalt. Structura astfel
rezultata prezinta o proprietate extrem de interesanta: desi apartine in mod cert spatiului
tridimensional, ea reprezinta, din punctul de vedere al unui observator aflat pe ea, un spatiu
bidimensional. Cum se argumenteaza acest lucru? Daca se traseaza o linie intr-o directie
paralela cu marginile benzii, indiferent de punctul de plecare, se ajunge in punctul de origine
dupa ce se parcurge lungimea acesteia pe ambele fete.
Situandu-ne in pozitia unui observator plasat pe o banda Moebius, ne dam seama ca acesta nu
poate constientiza faptul ca universul sau este tridimensional, de vreme ce el se poate misca
doar in doua directii distincte. Generalizand, putem spune ca si omul, observatorul specific
universului tridimensional, este incapabil sa constientizeze faptul ca Universul prezinta o
structura spatiala multidimensionala. Pe scurt, traim intr-un Univers hiperspatial, dar nu
suntem constienti de acest lucru.
Triada doi: In mod corespunzator, toate fiintele angelice din ordinul tertiar isi duc existenta
in asa-zisele corpuri astrale, insa gradul diferit de constienta (4, 5 sau 6) le confera posibilitati
distincte de actiune in hiperspatiul hexadimensional.
Triada trei: Fiintele angelice de ordin secundar isi duc existenta in asa-zisele corpuri cauzale,
insa se diferentiaza dupa capacitatea de a actiona activ in hiperspatiul nonadimensional,
conform gradului de constienta atins (7, 8 sau 9).
 Universul hiperspatial si fiintele sale (partea 3):
dualitatea suflet-trup

Toate cartile de spiritualitate, indiferent de doctrinele pe care le sustin, considera ca Omul este
o fiinta duala, formata din suflet si trup. Sa vedem ce reprezinta fiecare din acestea din
punctul de vedere al structurii hiperspatiale a Universului.
Sufletul desemneaza scanteia de origine divina, de natura imateriala, nesupusa in nici un fel
influentelor continuumului spatio-temporal. Trupul uman, de natura materiala, este invelisul
temporal pe care il imbraca sufletul, cel care are rolul de „instrument” in relatiile acestuia cu
Universul in care isi desfasoara existenta. Privit din perspectiva hiperspatiala, trupul uman
este format dintr-un ansamblu de patru corpuri (somatic, astral, cauzal si atmic),
corespunzatoare celor patru planuri ale universului multidimensional din care facem parte.
Desi spiritualitatea hindusa aminteste de existenta a sase corpuri subtile, ce sunt legate in mod
inseparabil de corpul uman fizic tridimensional, nu toate corpurile subtile prezinta
„consistenta” in spatiul multidimensional. Astfel, cele patru corpuri umane sunt unite de trei
structuri energetice hiperspatiale de legatura, ce coordoneaza functionarea acestora si care au
fost incluse de catre filosofia hindusa tot in categoria corpurilor subtile (eteric, mental si
budhic). O dovada a complexei structuri multidimensionale a corpurilor subtile o reprezinta si
faptul ca evidentierea fenomenologica a acestora este extrem de dificila.
Moartea nu semnifica altceva decat destramarea legaturilor dintre corpurile ce formeaza
trupul uman si reintoarcerea sufletului la Dumnezeu. Deoarece scopul final al evolutiei
sufletului in universul multidimensional este cunoasterea caracteristicilor intime ale acestuia,
iar singura cale de dobandire a cunoasterii este trairea directa, acesta este nevoit sa revina pe
diferitele nivele ale Universului pana la dobandirea cunoasterii depline, adica a desavarsirii
sale spirituale. La „coborarea” sa in Universul material, sufletul se „inconjoara” cu diferite
corpuri, corespunzatoare gradului de complexitate atins. Fiinta umana este cea care a atins
gradul de perfectiune ce ii permite sa evolueze activ in universul fizic tridimensional, celelalte
trei corpuri subtile ale sale fiind structuri embrionare, ce nu ii permit sa actioneze in
universurile hiperspatiale superioare.
Tocmai faptul ca toate corpurile subtile ale omului sunt structuri embrionare explica si faptul
ca omul este incapabil sa constientizeze existenta hiperspatiului. Sensul firesc al evolutiei
omului reiese de aici cu claritate: dezvoltarea corpurilor subtile si dobandirea posibilitatii de
actiune in spatii superioare celui tridimensional.
Tot aici trebuie amintit si de unele traditii antice care considera ca fiinta umana prezinta un al
treilea ochi, presupus spiritual, dar de fapt, apartinand corpului astral. „Deschiderea” acestui
ochi nu marcheaza altceva decat inceputul procesului de dezvoltare a corpului hiperspatial
hexadimensional. Privite in acest mod, sensul expresiilor referitoare la existenta fiintelor
angelice „pline de ochi” poate fi interpretat in sensul ca respectivele fiinte sunt perfect
constiente de intreaga structura hiperspatiala a Universului. Desavarsirea evolutiei corpurilor
hiperspatiale permite obtinerea unui control deplin asupra corpului fizic actual, mergand chiar
pana la posibilitatea dematerializarii si rematerializarii acestuia. Acesta este sensul
evenimentului Schimbarii la Fata realizat de Iisus Christos in prezenta ucenicilor sai si tot in
acest mod devine perfect logica si imaculata conceptie.
Continuand analogia, harul de care se aminteste in toate lucrarile de spiritualitate crestina nu
ar fi altceva decat o bioenergie hiperspatiala, menita sa ajute dezvoltarea fiintei umane in toate
componentele sale. Nu trebuie facuta, insa, confuzie intre har si Duhul Sfant.
Evolutia oricarei fiinte de ordin cuaternar, fie ea umana sau nu, se realizeaza in grupuri
distincte. Pe masura ce un anumit grup se perfectioneaza din punct de vedere spiritual, in plan
fizic este necesar sa se coreleze noile capacitati psihice cu gradul de complexitate al
corpurilor fizice tridimensionale, care trebuie sa ii permita continuarea procesului evolutiv.
Aceasta este semnificatia ciclurilor evolutive ale omenirii si raspunsul la catastrofele ce se
abat in mod regulat asupra Terrei. Distrugerile periodice, ce permit aparitia unor rase cu
capacitati spirituale superioare, reflecta modul in care organizarea intima a Universului este
adaptata pentru a raspunde cerintelor de ordin evolutiv.
 Universul hiperspatial si fiintele sale (ultima parte):
Lucifer si ingerii cazuti

Ca fiinte spirituale, ingerii au aceleasi insusiri spirituale ca si omul si anume: ratiune, simtire
si vointa libera. Fiind dotate cu liberul arbitru, ingerii au posibilitatea de a progresa in sens
pozitiv sau de a involua in sens negativ, fiind supusi si ei principiului dualitatii bine-rau,
specific continuumului spatio-temporal.
Rebeliunea ingerilor impotriva lui Dumnezeu
Tocmai liberul arbitru a facut posibila razvratirea ingerilor condusi de Lucifer impotriva
ordinii stabilite de Dumnezeu. Dar iata ce mentioneaza Biblia despre rebeliunea ingerilor:
„Si s-a facut razboi in cer. Mihail si ingerii lui s-au luptat cu balaurul. Si se razboia si
balaurul cu ingerii lui, dar n-au putut birui si locul lor nu li s-a mai gasit pe cer. Si a fost
aruncat balaurul cel mare, sarpele cel de demult, care se cheama diavolul si satana, acela
care inseala intreaga lume, a fost aruncat pe pamant; si impreuna cu el au fost aruncati si
ingerii lui.” (Apocalipsa 12, 7-9)
„Dumnezeu n-a crutat pe ingerii care au pacatuit, ci i-a aruncat in Adanc, unde stau
inconjurati de intuneric, legati cu lanturi si pastrati pentru judecata. “ (Petru 2, 4)
„El a pastrat pentru judecata zilei celei mari, pusi in lanturi vesnice, in intuneric, pe ingerii
care nu si-au pastrat vrednicia, ci si-au parasit locuinta.” (Iuda 1, 6)
In Vechiul Testament, capitolul Isaia (14, 12-14) si in Apocalipsa lui Ioan (12, 7), se
aminteste de o mare batalie purtata in hiperspatiu si de urmarile acesteia:
„Cum ai cazut tu din ceruri, stea stralucitoare, fecior al diminetii! Cum ai fost aruncat la
pamant, tu, biruitorul neamurilor! Tu care ziceai in cugetul tau: «Ridica-ma-voi in ceruri si
mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aseza jiltul meu! In muntele cel sfant voi
pune salasul meu, in fundurile laturii celei de miazanoapte. Sui-ma-voi deasupra norilor si
asemenea cu Cel Prea inalt voi fi»”.
Lucifer a fost pedepsit de Dumnezeu cu decaderea intr-un spatiu inferior
Se sustine ca Lucifer ocupa treapta cea mai inalta in ierarhia ingerilor, fiind Heruvimul care
acoperea chiar tronul lui Dumnezeu. Aceasta razvratire, ce a avut loc pe Muntele cel Sfant, a
dus la alungarea lui Lucifer si a spiritelor ce l-au sustinut, pe sfera corespunzatoare nivelului
hiperspatial minim al planetei Pamant si la obligarea acestora de a purta corpuri somatice.
Privite din acest punct de vedere, mentiunile facute in Biblie referitoare la „legarea” ingerilor
rebeli capata o noua semnificatie, de vreme ce pentru o fiinta hiperspatiala cu grad superior de
constienta, lumea materiala tridimensionala si corpul fizic reprezinta o adevarata incatusare.
Interesant este si faptul ca aceasta „condamnare” nu a fost facuta de Dumnezeu in scop
exclusiv punitiv, ci si ca sansa de reabilitare pentru faptele comise.
Cum a avut loc exilarea ingerilor decazuti?
E posibil ca ingerii rebeli au fost „incatusati” in zona teritoriilor ascunse, situate in interiorul
scoartei terestre. De asemenea, e foarte posibil ca in respectiva lume subterana sa existe porti
hiperspatiale, naturale sau artificiale, care sa permita tranzitul intre aceasta si lumea in care au
fost exilati ingerii rebeli.
Iata ce relateaza proorocul Iezechiel despre evenimentul exilarii ingerilor rebeli:
„Fost-ai fara prihana in caile tale, din ziua facerii tale si pana in ziua cand s-a gasit in tine
nelegiuirea. Din pricina intinderii negotului tau, launtrul tau s-a umplut de nedreptate si ai
pacatuit si Eu te-am izgonit pe tine, heruvim ocrotitor, din pietrele cele scanteietoare si te-am
aruncat din muntele lui Dumnezeu, ca pe un necurat. Din pricina frumusetii tale s-a ingamfat
inima ta si pentru trufia ta ti-ai pierdut intelepciunea. De aceea te-am aruncat la pamant si te
voi da inaintea regilor spre batjocura” (Iezechiel, 28, 15-17).
In Cartea Jubileelor, apocrif ce dateaza aproximativ din anul 135 i. Chr., exista o referire la
momentul in care a avut loc un contact intre oameni si ingerii veniti din ceruri: „In zilele lui
Iared, ingerii Domnului s-au pogorat pe pamant, cei care sunt numiti veghetori, spre a invata
pe odraslele oamenilor si a implini legile si dreptatea.”
Si la egipteni si la greci exista razvratiti impotriva “marilor zei”
Cartea egipteana a mortii, acea culegere de scrieri care era asezata in mormant, alaturi de
mumie, care continea sfaturile ce trebuiau sa-i permita mortului sa se orienteze in noua viata,
arata ca a fost o vreme cand puternicul zeu al soarelui, Ra, a luptat in Univers impotriva
copiilor revoltati. De asemenea, in mitologia greaca, cei doisprezece fii ai lui Uranus
(personificarea cerului) si Geea (personificarea pamantului) au jucat un rol important: cei 12
titani se razvratesc impotriva ordinii stabilite a lumilor, se ridica chiar impotriva lui Zeus si
pornesc cu o forta teribila la asaltul Olimpului, resedinta zeilor.
Enoh, pamanteanul care a cunoscut ierarhia ingerilor
Biblia arata ca Enoh a trait cu aproximativ 5500 de ani in urma si a fost initiat de catre ingerii
veghetori in tainele ceresti. El a vazut ce se va petrece cu urmasii oamenilor, de-a lungul
generatiilor pana la ziua judecatii si a lasat marturie despre cele ce le-a cunoscut. Timp de 6
jubilee (aproximativ 300 de ani) a stat cu ingerii Domnului, care i-au aratat tot ceea ce este pe
pamant si in ceruri, inclusiv despre veghetorii care se revoltasera si fusesera expulzati pe
Terra. Enoh a fost primul om pe care il cunoaste istoria, ce a fost „ridicat” la ceruri si nu a
cunoscut moartea pe pamant, adica a dobandit trup angelic astral.
Lucifer isi vroia o proprie planeta
Conform unor lucrari esoterice, Lucifer, cunoscand planul de creatie divina, nu a mai ascultat
de Dumnezeu si a cerut independenta, considerandu-se si el dumnezeu. Pentru a atrage de
partea sa si alti ingeri, el le-a prezentat tentatiile lumii fizice, pe care dorea sa o construiasca.
In acest scop, dupa desprinderea planetelor Marte si Jupiter din Soare, el a vrut sa-si
construiasca o planeta in care sa-si puna in aplicare propriul sau plan de creatie.
In urma marii batalii a ingerilor, Lucifer si ingerii ce l-au urmat au fost infranti, iar planeta pe
care el urma sa o formeze, a fost distrusa. Dupa acest moment, Dumnezeu a hotarat
expulzarea lui Lucifer si a ingerilor ce l-au sprijinit, pe planeta care era in procesul de
formare, Pamantul.
Planeta distrusa de Dumnezeu, pe care Lucifer voia sa-si creeze propria sa lume, ar fi avut
diametrul de 2.700 km. Explozia acestei planete este amintita si in legendele antice elene, care
arata ca Phaeton a fost distrusa de Zeus, pentru a nu tulbura, prin insasi existenta ei, echilibrul
sistemului solar.
Misterioasa carte a seniorilor din Dyzan
Desi nicaieri nu este facuta o localizare temporala exacta a evenimentelor respective, in multe
alte scrieri vechi se aminteste despre luptele ceresti. Criptele tibetane au adapostit vreme de
milenii Cartea seniorilor din Dzyan, al carei text originar a disparut o data cu trecerea
timpului. Copiile incomplete ale cartii sunt pline de fragmente redactate in sanscrita, pornind
de la scrieri provenite din cele patru colturi ale pamantului, iar specialistii sunt de acord ca
textele acopera un segment de evolutie care se intinde pe o perioada de cateva milioane de
ani.
Strofa a sasea a Cartii seniorilor din Dzyan precizeaza: „In cea de-a patra lume, fiii primesc
ordinul sa creeze fiinte dupa asemanarea lor. O treime dintre ei refuza, doua treimi se supun.
Se pronunta blestemul… Rotile cele mai vechi incep sa se invarteasca in sus si in jos.
Zamislirile materne au umplut Totul. Au avut loc lupte intre creatori si distrugatori, lupte
pentru preponderenta in univers; samanta a tasnit iar si iar. Fa calculele, Lanoo, daca vrei
sa cunosti adevarata varsta a rotii… “