CLARVIZIUNEA

Ce este clarviziunea?
In clarviziune (CV) un subiect achizitioneaza informatia direct, in afara canalelor
senzoriale cunoscute, de la o sursa exterioara care nu este un sistem viu (un alt subiect). Spre
deosebire de telepatie, care presupune un transfer informational intre doi subiecti – un
emitator si un receptor – clarviziunea se desfasoara cu participarea unui singur subiect. Astfel,
daca in telepatie, subiectul (receptor) achizitioneaza informatie biologica (de la un subiect
emitator), in cazul clarviziunii subiectul achizitioneaza informatie nebiologica. Asadar
clarviziunea este fenomenul bioinformational cu participarea unui singur subiect.
Definitiile raspandite, cum este cea a lui Stanford, potrivit careia clarviziunea
reprezinta capacitatea unei persoane sau a unui animal de a cunoaste, pe cale extrasenzoriala,
un obiect existent sau un eveniment fizic actual, necunoscut de niciun alt organism, sunt
limitative. Ele nu definesc de fapt clarviziunea, ci asa-numita clarviziune pura, adica o
clarviziune in conditii in care telepatia este exclusa. Dar fenomenul se poate desfasura si in
conditii ce nu exclud telepatia. In astfel de cazuri insa, e dificil, daca nu chiar imposibil, de
stabilit daca informatia este achizitionata din constiinta altui subiect, prin telepatie, sau direct,
prin clarviziune, si se vorbeste despre perceptie extrasenzoriala generala (GESP).

Controversele clarviziunii
Dar, controversele asupra definirii clarviziunii si delimitarii sale de telepatie sint numeroase si
se intind peste timp. Astfel, in lucrarile deceniilor trecute, clarviziunea era considerata un
fenomen in care subiectul achizitioneaza exotic informatie, exclusiv datorita propriei sale
capacitati. Potrivit acestei conceptii, telepatia activa, datorata exclusiv capacitatii subiectului
care sondeaza constiinta unui alt subiect, denumita uneori clarviziune telepatica, ar reprezenta
si ea o forma de clarviziune. In cazurile de telepatie activa, subiectul, aflat in transa profunda,
usoara sau chiar in stare de veghe, achizitioneaza informatie din constientul, preconstientul
sau inconstientul altui subiect prezent sau absent.

Mari clarvizionari: Leonore Piper si Pascal Forthuny

Leonore Piper (1859-1950), la sfarsitul secolului trecut, si Pascal Forthuny, in
perioada interbelica, au devenit bine cunoscuti pentru sedintele in care au demonstrat calitati
remarcabile de a obtine informatii prin clarviziune telepatica.
Spre deosebire de Leonore Piper, formata sub influenta miscarii spiritiste, care isi
prezenta informatiile in stare de transa, prin intermediul unei false personalitati secundare,
asa-numitul „control”, Pascal Forthuny, dotat cu un deosebit simt critic, lucra in transa foarte
usoara, o stare particulara de concentrare apropiata de starea de veghe. In timpul sedintelor,
Forthuny se plimba incet printre persoanele necunoscute din asistenta si se oprea in fata celor
mai „permeabile” sondajului sau, prezentand informatii, adesea semnificative, despre viata si
activitatea acestora. Iata, de exemplu, continutul unei comunicari dintr-o sedinta desfasurata
la Paris, in anul 1925:
Pascal Forthuny s-a oprit in fata unei persoane din asistenta, comunicand: „Sunteti
strain. Va vad intr-o tara in care se vorbeste germana. (Persoana vizata era un jurnalist
austriac.) Nu sunteti cumva in drum spre Keidslberg? (Corect.) Va vad intr-o incapere joasa,
intr-o gospodarie. (Persoana nu si-a amintit despre gospodarie.) In vecini locuieste o
rusoaica … Vera? (Corect, doar numele e putin gresit.) Ea munceste din greu si duce o viata
periculoasa. (Corect.) O vad amenintata de un pumnal. (Fapt necunoscut). Ati fost grav
bolnav si ati avut o operatie grea. Va vad intr-o clinica. Purtati pe corp un bandaj particular.
(Corect. In urma operatiei, persoana avea introdus intr-o regiune a corpului un tub de
drenare.) Aveti de rezolvat o anumita problema. Aud numele . . . Cacnin, Aveti ceva cu
persoana respectiva? (Persoana urma sa ia un interviu respectivului Cachin, din partea
ziarului la care lucra.)
Pascal Forthuny nu cunostea sursa si modalitatea de achizitie a informatiilor. Acestea
se obiectivau, de obicei, sub forma de viziuni, idei intuitive, ginduri presante. Adesea,
Forthuny auzea numele proprii rostite de o voce interioara sau le vedea scrise, in timp ce alte
informatii ii apareau afisate pe un fel de tablouri colorate. Ca si majoritatea subiectilor,
Forthuny avea zilele sale bune, cand informatiile „curgeau” pur si simplu, si zile rele, in care
informatiile nu erau corecte sau se potriveau unei persoane aflate in vecinatatea celei alese.
O serie de informatii nu erau receptionate direct, ci sub o forma simbolica sau
alegorica. Relativ frecvent, in cazul numelor proprii, era corecta doar prima litera sau prima
silaba. Aspectul simbolic se manifesta adesea sub forma unui ioc de cuvinte. Astfel, intr-o
sedinta, Forthuny s-a oprii, brusc pentru a-si cere scuze (pardon, in franceza), in fata unei
doamne care se numea Pardon. In fata unui barbat numit Armas, Forthuny a vazut imaginea
unui conducator de armata (armee, in franceza). O doamna, pe care Forthuny a vazut-o
inconjurata de oi, se numea Sheperd (shepard, adica cioban, in engleza). O alta doamna, care
i se parea lui Forthuny asemenea unui bloc de diamante, se numea Gagnerot (gagner, adica a
castiga, in franceza) si era sotia unui negustor de diamante. Pascal Forthuny era incapabil de a
diferentia, in momentul comunicarii informatiei, aspectul simbolic de cel real.

Alte controverse ale clarviziunii

In prezent, telepatia si clarviziunea sunt considerate manifestari echivalente ale unei
singure capacitati extrasenzoriale, astfel incat diferentierea lor este de importanta secundara.
Pentru simplitate, diferentierea absolut formala a telepatiei de clarviziune se face doar dupa
sursa de informatie.
La randul sau, termenul consacrat clarviziune a fost si ramane controversat. Diferiti
autori sunt, in general, de acord ca denumirea franceza clairvoyance (din fr. claire „clar,
corect” + fr. voyasice „viziune”), deci „viziune corecta”, introdusa de adeptii magnetismului
animal, nu este cea mai fericita. Doar intr-un numar limitat de cazuri, informatia achizitionata
se obiectiveaza sub forma de imagini dinamice, iar fenomenul lasa impresia unei extinderi la
distanta a simtului vizual al subiectului. Viziunea unor evenimente si locuri indepartate in
spatiu, dar actuale in timp, a reprezentat exemplul clasic de clarviziune, care a impus
denumirea fenomenului. In astfel de cazuri, subiectul senzitiv are impresia ca observa
conturarea si evolutia unor imagini pe un ecran mental imaginar. Subiectul poate fi comparat
cu un spectator la cinematograf, care urmareste din sala evenimentele de pe ecran, fara a putea
interveni in desfasurarea lor.

Filosoful Swedenborg, un caz real de clarviziune

Unul dintre cele mai cunoscute cazuri de acest tip este viziunea cunoscutului filosof si
umanist suedez Emanuel Swedenborg (1688-1772) asupra incendiului de la Stockholm. Intr-o
zi a anului 1759, Swedenborg se afla, impreuna cu insotitorii sai, in vizita la Goteborg, situat
la o distanta de 600 km de Stockholm. In momentul in care se pregatea sa cineze,
Swedenborg a sarit brusc de pe scaun, anuntand celor prezenti izbucnirea unui incendiu la
Stockholm. Cuprins de o agitatie neobisnuita, cu privirea fixata in departari, Swedenborg a
povestit timp de doua ore, cu lux de amanunte, desfasurarea catastrofei: flacarile ce
cuprindeau tot mai multe case, oamenii care alergau disperati tipand, incercarile nereusite de
a localiza incendiul. Toti cei prezenti au trait, alaturi de Swedenborg si prin intermediul
relatarii sale, dramatismul intregului eveniment. Dupa trececea celor doua ore, Swedenborg a
comunicat usurat ca focul a fost stapanit, exact in momentul in care ajunsese in pragul
propriei sale case. A doua zi, Swedenborg a intocmit un raport detaliat asupra viziunii sale, pe
care l-a trimis guvernatorului orasului Stockholm. Raspunsul primit a confirmat exactitatea
relatarii si coincidenta in timp a evenimentului si viziunii. Cazul Swedenborg, care nu este
izolat in biografia sa, a facut repede inconjurul Europei. Insusi Kant, preocupat de astfel de
fenomene, l-a studiat in detaliu.