Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Scris de admin
Marţi, 06 Octombrie 2009 19:20
Spre deosebire de Leonore Piper, formată sub influenţa mişcării spiritiste, care îşi prezenta
informaţiile în stare de transă, prin intermediul unei false personalităţi secundare, aşa-numitul
„control", Pascal Forthuny, dotat cu un deosebit simt critic, lucra în transă foarte uşoară, o stare
particulară de concentrare apropiată de starea de veghe. În timpul şedinţelor, Forthuny se
plimba încet printre persoanele necunoscute din asistenţă şi se oprea în faţa celor mai
„permeabile" sondajului său, prezentând informaţii, adesea semnificative, despre viaţa şi
activitatea acestora.
1/3
Marii clarvizionari ai vremurilor trecute
Scris de admin
Marţi, 06 Octombrie 2009 19:20
O serie de informaţii nu erau recepţionate direct, ci sub o formă simbolică sau alegorică. Relativ
frecvent, în cazul numelor proprii, era corectă doar prima literă sau prima silabă. Aspectul
simbolic se manifestă adesea sub forma unui joc de cuvinte. Astfel, într-o şedinţă, Forthuny s-a
oprit brusc pentru a-şi cere scuze (pardon, în franceză), în faţa unei doamne care se numea
Pardon. În faţa unui bărbat numit Armaş, Forthuny a văzut imaginea unui conducător de armată
(armee, în franceză). O doamnă, pe care Forthuny a văzut-o înconjurată de oi, se numea
Sheperd (shepard, adică cioban, în engleză). O altă doamnă, care i se părea lui Forthuny
asemenea unui bloc de diamante, se numea Gagnerot (gagner, adică a câştiga, în franceză) şi
era soţia unui negustor de diamante. Pascal Forthuny era incapabil de a diferenţia, în momentul
comunicării informaţiei, aspectul simbolic de cel real.
În prezent, telepatia şi clarviziunea sunt considerate manifestări echivalente ale unei singure
capacităţi extrasenzoriale, astfel încât diferenţierea lor este de importanţă secundară. Pentru
simplitate, diferenţierea absolut formală a telepatiei de clarviziune se face doar după sursa de
informaţie.
2/3
Marii clarvizionari ai vremurilor trecute
Scris de admin
Marţi, 06 Octombrie 2009 19:20
Unul dintre cele mai cunoscute cazuri de acest tip este viziunea cunoscutului filosof şi umanist
suedez Emanuel Swedenborg (1688-1772) asupra incendiului de la Stockholm. Într-o zi a anului
1759, Swedenborg se afla, împreună cu însoţitorii săi, în vizită la Goteborg, situat la o distanţă
de 600 km de Stockholm. În momentul în care se pregătea să cineze, Swedenborg a sărit brusc
de pe scaun, anunţând celor prezenţi izbucnirea unui incendiu la Stockholm. Cuprins de o
agitaţie neobişnuită, cu privirea fixată în depărtări, Swedenborg a povestit timp de două ore, cu
lux de amănunte, desfăşurarea catastrofei: flăcările ce cuprindeau tot mai multe case, oamenii
care alergau disperaţi ţipând, încercările nereuşite de a localiza incendiul.
Toţi cei prezenţi au trăit, alături de Swedenborg şi prin intermediul relatării sale, dramatismul
întregului eveniment. După trecerea celor două ore, Swedenborg a comunicat uşurat că focul a
fost stăpânit, exact în momentul în care ajunsese în pragul propriei sale case. A doua zi,
Swedenborg a întocmit un raport detaliat asupra viziunii sale, pe care l-a trimis guvernatorului
oraşului Stockholm. Răspunsul primit a confirmat exactitatea relatării şi coincidenţa în timp a
evenimentului şi viziunii. Cazul Swedenborg, care nu este izolat în biografia sa, a făcut repede
înconjurul Europei. Însuşi Kant, preocupat de astfel de fenomene, l-a studiat în detaliu.
www.almeea.com
3/3