Cei mai avansaţi extratereştri din Cosmos: extratereştrii hiperversali, care provin dintr-un

Univers anterior şi care au, aşadar, cel puţin 14 miliarde de ani vechime! Ei pot manipula energii
cosmice şi pot crea noi Universuri!

De mai mulţi ani, există o mulţime de rapoarte care vorbesc despre întâlnirile unor oameni cu
extratereştrii. Fie că e vorba de extratereştri gri, de reptilieni sau andromedani, toţi aceşti
extratereştri au fost descrişi ca având un corp fizic, chiar dacă diferă puţin de al nostru.

Există însă o altă categorie de extratereştri la care se face referinţă şi care diferă de cei amintiţi
mai sus: este vorba de aşa-zişii extratereştrii hiperversali, “non-fizici” sau hiperdimensionali.
Despre ei se vorbeşte pentru prima dată în cartea lui Jim Marrs – “Agenda extraterestră”, şi se
spune că ei şi-ar avea originea dintr-un Univers anterior şi nu din Universul curent. Aşadar, ei ar
avea o vechime mai mare de 14 miliarde de ani, vârsta aproximativă a Universului nostru.

Unii cosmologi s-au ataşat ideii existenţei unei evoluţii ciclice a Universului, ceea ce înseamnă
că Universul nostru provine dintr-un Univers anterior; e ca un fel de reîncarnare. Tot acest proces
ar fi unul “natural” ca să zic aşa. Dar există o teorie a unui om de ştiinţă care spune că acest
Univers ar fi putut fi creaţia unor extratereştri dintr-un Univers anterior, prin manipularea
energiei cu ajutorul găurilor negre.

Se spune că în anul 2004, mai mulţi extratereştri hiper-avansaţi (hiperversali) au luat contact cu
oficiali ai guvernului francez şi-au recunoscut că ei îşi au originea într-un Univers anterior. Ei le-
au arătat oficialităţilor un “grafic vizual” despre cum au reuşit să ajungă din Universul anterior în
acest Univers. În această descriere se observă că mai mulţi extratereştri stau într-un spaţiu enorm
şi închis. Acest spaţiu reprezintă un fel de membrană imensă, sub formă de glob, protejată
magneto-gravitaţional, în momentul în care vechiul Univers trecea într-un nou ciclu. Ceea ce au
văzut martorii în acel grafic a fost de neimaginat vreodată. E ca şi cum mai multe fiinţe ar sta pe
o planetă mică, atunci când o uriaşă supernovă explodează; cei care nu vor fi protejaţi, vor fi
distruşi instantaneu. Extratereştrii hiperversali, protejaţi de membrana uriaşă au fost martorii
unor schimbări apocaliptice ale vechiului Univers care trecea în noul Univers. În afara
membranei, energii colosale de culoare roşii-portocalii creau noul Univers.

P.S. Fragmentul de mai sus l-am tradus şi adaptat după cartea “Mintea extraterestră” de G.
LuoBouno. Ce nu înţeleg eu e următorul lucru: aceşti extratreştri hiperversali sunt practic
nemuritori, având vârste de zeci de miliarde de ani!? Uau… dacă e aşa, vreau şi eu să fiu
extraterestru hiperversal…
Teoriile privind locul în care se duc oamenii dupa ce ei mor, ne-au preocupat dintotdeauna.
Marea majoritate cred în existenţa lui Dumnezeu, iar paradisul este locul unde sufletele bune se
duc, pe când sufletele rele merg în iad. Unii cred că există mai mulți zei, care nu au niciun
control asupra locului unde oamenii se duc după moarte.

Unii cred că toți oamenii merg în același loc atunci când mor. Alţii cred că sufletele se
reîncarnează. Iar alţii zic că nu se întâmplă nimic atunci când oamenii mor; cine moare, dispare
pentru totdeauna.

Însă, legile energiei sunt foarte clare. Energia nu poate fi nici creată și nici distrusă. Aşadar, ce se
întâmplă cu energia care ne curge prin trup? Ce se întâmplă cu energia pe care noi o numim
sufletul uman? Unii cred că această energie este reciclată și ei s-ar putea să aibă dreptate.

În teoria că lumea este un matrix (matrice), ar fi logic ca totul să fie conservat. Se crede că
sufletele umane sunt refolosite în interiorul matricei. Acesta este motivul pentru care unii
oameni îşi amintesc ultimele vieți. Datele din viețile lor sunt stocate în continuare în
sufletele lor.

Este uimitor faptul că religii vechi de mii de ani au prezis ceva adevărat, fără tehnologia pe care
o avem acum. Budiștii credeau că viețile omenești sunt reciclate în alte forme de viață, iar
dacă noi suntem doar nişte programe de calculator, ar va avea sens ca formele de viaţă să fie
reciclate în alte forme de viață. Când oamenii mor, ar fi mult mai ușor pentru programatorii
cosmici să ia ceva ce a fost deja programat şi să fie transformat într-o altă formă.