Motto: ” Cuget, deci exist ” ( Rene Descartes).

Tema: FILOZOFIA MODERNĂ ( Sec. XVII –XVIII )

1. Caracteristica filozofiei moderne.
2. Raționalismul: R. Descartes, B. Spinoza, G.W. Leibnitz.
3. Empirismul: J. Locke, Fr. Bacon, D. Hume.
CONCEPTE FILOZOFICE: gnoseologie, rațiune, raționalism, deducție, îndoiala carteziană,
empirism, experiență, simț, percepție, aparență, inducție, Tabula rasa.
1. Caracteristica filozofiei moderne.
Dezvoltarea științei moderne și transformările sociale legate de destrămarea relațiilor de
producție feudale, precum și slăbirea influenței bisericii au condus la o nouă orientare a
filozofiei. Dacă în epoca medievală filozofia era în alianță cu teologia, iar în epoca Renașterii
cu arta și cu cunoștințele umanitare, apoi în epoca modernă ea se sprijină, în primul rînd, pe
știință. În această etapă, filozofii se preocupă îndeosebi de elaborarea unei metode certe de
a cunoaște, opusă metodei scolastice. Elaborarea unei noi metode de cunoaștere este legată
de schimbarea concepției despre lumea de cunoscut.
Noile concepții despre lume:
* în cosmologie se renunță la ideia scolastică că universul este finit și tot mai mult este
susținută științific idea unui univers infinit. Acest lucru a permis lărgirea orizontului
cunoașterii;
* în gnoseologie raționalismul ( explicarea cauzelor raționale ce produc un eveniment )
strîmtorează tot mai mult providențialismul, care susținea că totul se întîmplă grație
providenței divine;
* în antropologie, omul este plasat în centrul universului, el este creatorul și
autorul propriei personalități.
Filozofia modernă se împarte în două perioade:
I. Filozofia de la Descartes la Kant ( Sec. XVII-XVIII) – în această perioadă se conturează
două curente gnoseologice importante: Raţionalismul și Empirismul;
II. Filozofia Clasică Germană ( sec. XIX) – Immanuil Kant, I. G. Fichte, G. W. H. Hegel.

2. Raționalismul – curent gnoseologic modern care susține că rațiunea este principala

sursă a cunoașterii sau că rațiunea este sursa celui mai important tip de cunoaștere.
Reprezentanţi: Rene Descartes(1596-1650), B. Spinoza(1632-1677).
Pentru curentul raţionalist sunt caracteristice următoarele teze:
1. Cunoaştera fenomenelor existente se poate obţine exlusiv prin raţiune;
2. Cunoaşterea formează un sistem cu un caracter deductiv;
Deducția – raționament riguros care constă în aplicarea unui principiu general la un caz
particular. Ex : ” Toți oamenii sunt muritori ; Socrate este om ; deci Socrate este muritor”
3. Puterea rațiunii este nelimitată;
4. Explică reprezentarile privind femomenele naturii pe baza științelor matematicii și
geometriei, ce se bazează pe calcule exacte și măsurări, cu scopul de a obține cunoștințe
certe sau adevărul absolut.
Concluzie: putem cunoaşte lumea înconjurătoare doar prin intermediul raţiunii,
sau raţiunea este izvorul adevărului.
Rene Descartes ( numele latin este Cartezius) în lucrarea sa “Discurs asupra metodei”
întroduce – “metoda îndoielii”( numită și îndoiala carteziană sau radicală) – este metoda de a ne
îndoi referitor la certitudinea cunoștințele pe care le-am acumulat anterior.
“Mă îndoiesc de tot ce văd, mă îndoiesc de tot ce aud, de una nu mă îndoiesc, că mă
îndoiesc, iar dacă mă îndoiesc, înseamnă că gîndesc, şi dacă mă gîndesc înseamnă că exist”.
Acest lucru e necesar nu pentru a ajunge la o concluzie sceptică, ci pentru a găsi elemente
absolute sigure, neîndoielnice, pe care se pot clădi tot restul. Deși toate lucrurile , care par mai
sigure au fost puse la îndoială, rămîne totuși ceva sigur și anume faptul că eu gîndesc, că mă
îndoiesc. Dacă gîndesc și mă îndoiesc, este sigur că exist. “Gîndesc, deci exist”.
Concluzie: Nu te poți încrede nici în percepție, nici în gîndirea tradițională, subiectul
conștient, ”eul” gînditor, este singurul lucru cert. - 15 -
 3. Empirismul – curent gnoseologic modern care susține că toată cunoașterea umană
provine din simțuri și din experiență.
Experienţă - cunoştinţele ce le căpătăm pe parcursul vieţii prin intermediul simţurilor.
(simțul văzului, simțul auzului, simțul mirosului, simțul gustului, simțul pipăitului (tactil),
simțul echilibrului ).
Reprezentanţii: J. Locke (1632-1704), F. Bacon(1561-1626), D. Hume(1711-1776).
Acest curent se bazează pe următoarele teze:
1. Cunoaştera fenomenelor existente se poate obţine exlusiv prin percepție cu ajutorul simțului;
2. Cunoaşterea formează un sistem cu un caracter inductiv; Inducția – raționament care ne
face să trecem de la particular la general ( de exemplu, englezul cere debarcă la Calais și vede
cîteva femei roșcovane ” induce” că toate franțuzoaicele sunt roșcovane).
3. Puterea percepției prin simțuri este limitată;
4. Explică reprezentarile privind femomenele naturii pe baza științelor naturii și fizicii, ce se
bazează pe observație și experiment. Susțin că cunoștințele noastre nu sunt altceva decît
aparențe, iar adevărul obținut este relativ.
J. Locke susținea: ”Omul cînd se naşte nu posedă nici o cunoştinţă. Omul se naşte “tabula
rasa”( "foaie albă, fără nici un fel de semne pe ea"), şi doar experienţa ce o acumulează pe
parcursul vieţii sunt de fapt cunoştinţele despre lume. Nu există, remarcă J. Locke, idei şi
principii înnăscute. Intelectul nu se află în posesia anumitor idei cu care vine pe lume, cînd se
naşte omul, însă toate ideile, fără excepţie, pe care le posedă intelectul, îi sînt generate de
simţuri, de percepţii. Intelectul, prin urmare, nu posedă originar şi nici nu poate crea idei, ci el
numai prelucrează ceea ce-i furnizează simţurile. Intelectul este activ, dar nu este creator. Dacă
intelectul n-ar primi nimic de la simţuri, el nu ar avea ce face, căci tot materialul, pe care îl
prelucrează trebuie sa-i fie oferit. Intelectul este ca o foaie de hîrtie albă, pe care percepţiile îşi
imprimă semnele lor, sau ca o bucată de ceară moale, pe care, prin impregnare, percepţiile îşi
lasă urmele lor. Intelectul este o tabula rasa.
Concluzie: putem cunoaşte lumea cu ajutorul simţurilor, deci sursa adevărului este simţul.
Tema de acasă:
I. Comparați curentele moderne: raționalismul și empirismul după tabelul de mai jos:

Criteriul Raționalismul asemănări Empirismul

Sursa cunoașterii
Reprezentanții

Raționamentul logic

Metoda
cunoașterii
Baza științifică a
Cunoașterii
Orizontul și limitele
cunoașterii
Felul cunoașterii

Rezutatul cunoașterii

Adevărul rîvnit
Concluzie privind
scenariul cunoașterii
Feluri de cunoștințe
( după Imm. Kant)
Judecăți obținute
( după Imm. Kant)

- 16 -