Funcţia conceptuală a filosofiei dreptului constă în aceea că ea înarmează oamenii cu cunoştinţe generale despre drept, despre principiile realităţii juridice. Reprezentand atitudinea omului faţă de existenţa juridică, viziunile lui asupra scopului şi sensului vieţii, asupra legăturii dintre interesele şi necesităţile lui şi sistemul de drept general social, filosofia dreptului stă la baza orientării sociale, a activităţii oamenilor, a atitudinii lor faţă de fenomenele juridice ale vieţii sociale.
Astfel, datorită faptului că filosofia dreptului are un
obiect de studiu raportat la întreaga realitate juridică, ea oferă o concepţie de ansamblu asupra lumii juridice în care îşi găseşte realizarea dialogul permanent dintre om şi lume. Funcția conceptuală constitue un sistem de idei închegate, noțiuni și teorii determinate referitor la realitate. Se abordează anumite probleme ale cunoașterii. Formează viziuni asupra lumii omului societății naturii. Propune diferite criterii valorice pentru alege varianta corectă pentru om a diferitor posibilități de acțiune. Unitatea concepţiei, derivabilă din conceperea lumii ca totalitate, conţine în fond şi atributul generalităţii sale şi invers, generalitatea exprimă unitatea celor ce posedă acest atribut. Într- adevăr, unitatea a ceva presupune existenţa unui principiu unic (sau a unui număr restrâns de principii explicative) care să fie, structural şi funcţional, numitorul comun al (tuturor) componentelor acelui ceva. Iar generalitatea, întemeiată pe esenţial, implică unitatea celor ce „participă” la acest esenţial. De la bun început, filosofii – iubitorii de cunoaştere (ca ştiinţă şi ca înţelepciune) s-au definit prin căutarea cauzei; în măsura în care aceasta se raportă la totalitatea lucrurilor, la univers în ansamblul său, demersul, chiar dacă nu era elaborat în sensul unei concepţii sistematice, prevestea un destin filosofic iminent: întrucât ceea ce se căuta era cauza primordială comună tuturor, iar nu cauzele imediate ale obiectelor particulare, apărea ca preeminentă ideea unităţii lumii prin unicitatea cauzei generale atotdeterminantă. De unde concluzia că dacă una şi aceeaşi cauză (principiu) se poate aplica mai multor lucruri, urmează că toate acestea au un fond sau o natură comună. Iar aceasta garantează atât generalitatea principiului, cât şi unitatea lumii explicată prin acest principiu. Platon relatează că, în concepţia celor vechi uimirea (sau mirarea) explică naşterea filosofiei, Aristotel precizează această importantă stare de spirit ca referindu-se la varietatea lucrurilor. Cu tot atâta îndreptăţire putem să spunem că dezvoltarea filosofiei a stat sub semnul unităţii acestei varietăţi în temeiul generalităţii principiului său constitutiv. Principalele probleme ale filosofiei sunt: Ce prezintă universul, care este originea lui? Originea omului și locul lui în natură? Ce este fericirea? Toate aceste probleme în ultima instanță se reduc la una singură numită problema fundamentală a filosofiei. Marea problemă fundamentală a filosofiei este problema raportului dintre materie și conștiință, dintre gândire și existență sau raportul dintre lumea obiectivă și lumea subiectivă. Problema fundamentală a filosofiei are 2 laturi, prima latură se referă la raportul dintre materie si conștiință, ea încearcă să răspundă la întrebarea: ce a fost primul,determinant în această lume - materia sau conștiința? Latura a 2 se refera la raportul dintre gândire și existență, sau raportul dintre lumea obiectivă și lumea subiectivă. La întrebarea ce este premordial gândirea sau existența filosofia încearcă să răspundă, în răspunsul sau sunt prezente două aspecte ontologic și gnosiologic. Gândirea este lumea subiectivă și are una aspect gnosiologic, existența este lumea obiectivă și are un aspect ontologic. În răspunsul la întrebarea ce este premordial in lume materia sau conștiința? După modul de rezolvare sau format 2 mari concepte: Materialismul consideră că materia este factorul primar pe când conștiința spiritul factorul secundar. Materia este veșnica, tot ce exista în lume este materie, gândirea apare la o etapă a materiei. Idealismul este curentul opus materialismului consideră că lumea își are originea și esența sa în natura ideală gândirea este factorul prim, materia este factorul secundar. După faptul cum se reflectă în conștiința omului conceptul spiritual idealismul este de 2 feluri: Idealism obiectiv - desemnează un mod de existența sinestătător, independent de gândire. Consideră că lumea este creată de o conștiință obiectiva adică existent înafara omului. Idealism subiectiv ceea ce depinde de gândire, consideră că lumea este creată de conștiința omului individual, de subiectul cunoașterii. Între idealismul subiectiv și obiectiv nu există deosebire esențială în privința rezolvării problemei fundamentale a filosofiei. Ambele pun la bază că izvor că faptul premordial conștiința spiritul. După aspectul gnosiologic idealiștii la întrebarea: poate fi cunoscută lumea?Au apărut 2 concepții filosofice: Gnosticism consider ca această lume poate fi cunoscută, dar ea este de natura spirituală Agnosticism consideră că lumea nu poate fi cunoscută (total sau parțial). Conceptul de filosofie provine din limba greacă și semnifică “iubirea față de înțelepciune” (philos: prieten, sophia: întelepciune), filosoful fiind adeptul înțelepciunii, aspirând spre orice formă de cunoaștere. La inceput a fost mirarea /uimirea şi ingrijorarea. Conform lui Platon si Aristotel, sursa filosofiei consta in impulsul omului de a se mira. Platon spune ca originea filosofiei este uimirea, afirmand ca filosofia este fiica Uimirii. Dar Uimirea este chiar numele unei divinităţi. Umanitatea prefilosofica este inconjurata de divinitati care prezideaza ordinea şi succesiunea celesta, inlantuirea anotimpurilor, ritmul timpului, viaţa şi moartea. Omul este uimit în fata lumii, în fata a ceea ce are lumea spectaculos: bolta cereasca, soarele, stelele. Acest spectacol da nastere la întrebari, acest spectacol “ne- a dat impulsul cercetarii universului”. Uimirea naste filosofia care este “cel mai pretios bun ce le-a fost dat muritorilor de catre zei”. Aristotel numeste mirarea acel impuls interior care îl determina pe om sa filosofeze: “caci oamenii când au început sa filosofeze au fost mânati de mirare, mai întâi fata de problemele mai la îndemâna, apoi progresând încetul cu încetul, fata de problemele mai mari”, (Aristotel, “Metafizica”). “Caci mirarea i-a determinat pe oameni la inceput, asa cum ii determina si in prezent, sa filosofeze…Dar cel ce pune intrebari si se mira este marcat de sentimentul ignorantei… Pentru a se elibera de necunoastere, oamenii au inceput sa filosofeze…” (Aristotel) Filosoful si psihiatrul german, Karl Jaspers, considera ca la originea filosofiei se afla trei cauze: uimirea (din ea decurg întrebarea si cunoasterea); indoiala (are în vedere examinarea critica a cunostintelor dobândite în vederea unei certitudini clare); cutremurarea (este constiinta pierderii de sine care îl face pe om sa se interogheze pe sine). Neputâd accepta lumea empirica ca atare, omul se mira si isi pune intrebari ce privesc esenta: Ce este lumea? Este ea eternă sau efemeră? De unde vine şi cine a creat-o? Cine sunt eu însumi? Ce pot aştepta şi ce trebuie să fac? De ce traim? De ce exista ceva anume? Ce se petrece dincolo de aparente? etc. Odata cu aceste intrebari, mereu actuale, si examinarea dubitativa a evidentelor nemijlocite, cotidiene, devine foarte clar faptul ca, in pofida tuturor acumularilor de cunostinte individuale, esenta si sensul intregului raman in continuare obscure. Sintetizând, impulsurile gândirii filosofice sunt: mirarea / uimirea, îndoiala, întrebarea privind sensul vieții, conștiința morții, consecințele reducerii instinctuale și voința de a cunoaște. Conform definiției lui Kant, orice filosofie este o elucidare: “Elucidarea reprezintă punctul originar pentru om, decurgând din nevoia sa de tutela, de care este el însuși responsabil. Starea de tutela este incapacitatea de a se servi de rațiune fără a fi ghidat de un altul.” Potrivit lui A. Lapple: “La originea filosofiei se afla omul, care dorește sa se orienteze printre tainele vieții sale interioare și exterioare,… care tinde ca din caleidoscopul particularităților să discearnă linia fundamentala a ceea ce este comun si general.” Filosofia poate fi definita potrivit filosofului si sociologului german Max Horkheimer, ca “demersul metodic si persistent de a inocula rațiunea in lume.” Iar filosoful german Wilhelm Windelband afirma: “Filosofia semnifica in uzanțele actuale ale limbii tratarea științifică a problemelor generale cu privire la cunoașterea lumii si concepția despre viață.” Spre deosebire de științele individuale, filosofia nu se referă la un segment bine definit al realității (biologie, chimie etc.), ci la existența în întregul său, la descoperirea esenței existentului și la interdependența existenția la pentru a-i revela omului sensul și valorile. Filosofia propriu-zisă nu incepe decât cu rațiunea. Chiar înainte ca termenul „filosofie” să fi fost introdus de Pitagora, pentru a desemna căutarea științei sau a înțelepciunii, activitatea care se va numi mai tarziu „filosofică” raspunde unei cerințe de raționalitate. A te menţine la o explicaţie teologica (adică mitologică) nu ar duce decat la o impietate mai de temut chiar decât ignoranţa. Aceasta nu înseamnă că raţiunea ar avea răspuns la toate, nici că ar deţine puterea de a soluţiona problemele apărute, căci, dacă aşa ar sta lucrurile, interogaţia ar inceta şi prima soluţie oferită ar trece drept definitivă. De fapt, sarcina raţiunii nu constă decât în al doilea rând în căutarea răspunsurilor, primul ei rol fiind acela de a formula întrebarea în termenii unor probleme, de a propune o interogaţie raţională. Surse bibliografice: 1. http://www.poezie.ro/index.php/essay/13949397/Definirea_fil osofiei 2. http://www.history-cluj.ro/SU/anuare/2003/Cucerzan.htm 3. https://www.slideshare.net/ilienicu/filosofiadreptuluicursds 4. http://referat-referate.blogspot.md/2014/03/domeniile- principale-ale-reflectiei.html 5. http://www.citate-celebre-cogito.ro/conceptul-de-filosofie/ 6. https://criminology.md/suport/sup4.pdf 7. https://biblioteca.regielive.ro/referate/filosofie/filosofia- obiectul-filosofiei-rolul-si-functiile-filosofiei-291942.html 8. http://stuffyspace.blogspot.md/2012/01/primele-24.html 9. http://dspace.uasm.md/bitstream/handle/123456789/212/Ant oci_ro.pdf?sequence=1&isAllowed=y 10. http://diez.md/2016/08/01/10-conceptii-filosofice-de-baza-de- care-trebuie-sa-tinem-cont-pentru-duce-o-viata-inteleapta/ SFÂRȘIT