A elaborat : Cazacliu Cristian

Profesor : Cărbune Natalia

 Funcţia conceptuală a filosofiei dreptului constă în
aceea că ea înarmează oamenii cu cunoştinţe generale despre
drept, despre principiile realităţii juridice. Reprezentand
atitudinea omului faţă de existenţa juridică, viziunile lui asupra
scopului şi sensului vieţii, asupra legăturii dintre interesele şi
necesităţile lui şi sistemul de drept general social, filosofia
dreptului stă la baza orientării sociale, a activităţii oamenilor, a
atitudinii lor faţă de fenomenele juridice ale vieţii sociale.

Astfel, datorită faptului că filosofia dreptului are un

obiect de studiu raportat la întreaga realitate juridică, ea oferă o
concepţie de ansamblu asupra lumii juridice în care îşi găseşte
realizarea dialogul permanent dintre om şi lume.
 Funcția conceptuală constitue un sistem de idei
închegate, noțiuni și teorii determinate referitor la realitate. Se
abordează anumite probleme ale cunoașterii. Formează viziuni
asupra lumii omului societății naturii. Propune diferite criterii
valorice pentru alege varianta corectă pentru om a diferitor
posibilități de acțiune.
Unitatea concepţiei, derivabilă din conceperea lumii ca
totalitate, conţine în fond şi atributul generalităţii sale şi invers,
generalitatea exprimă unitatea celor ce posedă acest atribut. Într-
adevăr, unitatea a ceva presupune existenţa unui principiu unic
(sau a unui număr restrâns de principii explicative) care să fie,
structural şi funcţional, numitorul comun al (tuturor)
componentelor acelui ceva. Iar generalitatea, întemeiată pe
esenţial, implică unitatea celor ce „participă” la acest esenţial.
 De la bun început, filosofii – iubitorii de cunoaştere (ca
ştiinţă şi ca înţelepciune) s-au definit prin căutarea cauzei; în măsura
în care aceasta se raportă la totalitatea lucrurilor, la univers în
ansamblul său, demersul, chiar dacă nu era elaborat în sensul unei
concepţii sistematice, prevestea un destin filosofic iminent: întrucât
ceea ce se căuta era cauza primordială comună tuturor, iar nu
cauzele imediate ale obiectelor particulare, apărea ca preeminentă
ideea unităţii lumii prin unicitatea cauzei generale atotdeterminantă.
De unde concluzia că dacă una şi aceeaşi cauză (principiu)
se poate aplica mai multor lucruri, urmează că toate acestea au un
fond sau o natură comună. Iar aceasta garantează atât generalitatea
principiului, cât şi unitatea lumii explicată prin acest principiu.
Platon relatează că, în concepţia celor vechi uimirea (sau mirarea)
explică naşterea filosofiei, Aristotel precizează această importantă
stare de spirit ca referindu-se la varietatea lucrurilor. Cu tot atâta
îndreptăţire putem să spunem că dezvoltarea filosofiei a stat sub
semnul unităţii acestei varietăţi în temeiul generalităţii principiului
său constitutiv.
 Principalele probleme ale filosofiei sunt:
 Ce prezintă universul, care este originea lui?
 Originea omului și locul lui în natură?
 Ce este fericirea?
Toate aceste probleme în ultima instanță se reduc la una
singură numită problema fundamentală a filosofiei. Marea
problemă fundamentală a filosofiei este problema raportului
dintre materie și conștiință, dintre gândire și existență sau
raportul dintre lumea obiectivă și lumea subiectivă. Problema
fundamentală a filosofiei are 2 laturi, prima latură se referă la
raportul dintre materie si conștiință, ea încearcă să răspundă la
întrebarea: ce a fost primul,determinant în această lume - materia
sau conștiința? Latura a 2 se refera la raportul dintre gândire și
existență, sau raportul dintre lumea obiectivă și lumea subiectivă.
La întrebarea ce este premordial gândirea sau existența filosofia
încearcă să răspundă, în răspunsul sau sunt prezente două aspecte
ontologic și gnosiologic.
 Gândirea este lumea subiectivă și are una aspect gnosiologic,
existența este lumea obiectivă și are un aspect ontologic. În răspunsul
la întrebarea ce este premordial in lume materia sau conștiința? După
modul de rezolvare sau format 2 mari concepte: Materialismul
consideră că materia este factorul primar pe când conștiința spiritul
factorul secundar. Materia este veșnica, tot ce exista în lume este
materie, gândirea apare la o etapă a materiei. Idealismul este curentul
opus materialismului consideră că lumea își are originea și esența sa în
natura ideală gândirea este factorul prim, materia este factorul
secundar. După faptul cum se reflectă în conștiința omului conceptul
spiritual idealismul este de 2 feluri: Idealism obiectiv - desemnează un
mod de existența sinestătător, independent de gândire. Consideră că
lumea este creată de o conștiință obiectiva adică existent înafara
omului. Idealism subiectiv ceea ce depinde de gândire, consideră că
lumea este creată de conștiința omului individual, de subiectul
cunoașterii. Între idealismul subiectiv și obiectiv nu există deosebire
esențială în privința rezolvării problemei fundamentale a filosofiei.
Ambele pun la bază că izvor că faptul premordial conștiința spiritul.
După aspectul gnosiologic idealiștii la întrebarea: poate fi cunoscută
lumea?Au apărut 2 concepții filosofice: Gnosticism consider ca
această lume poate fi cunoscută, dar ea este de natura spirituală
Agnosticism consideră că lumea nu poate fi cunoscută (total sau
parțial).
 Conceptul de filosofie provine din limba greacă și semnifică
“iubirea față de înțelepciune” (philos: prieten, sophia:
întelepciune), filosoful fiind adeptul înțelepciunii, aspirând spre
orice formă de cunoaștere.
La inceput a fost mirarea /uimirea şi ingrijorarea.
Conform lui Platon si Aristotel, sursa filosofiei consta in
impulsul omului de a se mira.
Platon spune ca originea filosofiei este uimirea, afirmand ca
filosofia este fiica Uimirii. Dar Uimirea este chiar numele unei
divinităţi. Umanitatea prefilosofica este inconjurata de divinitati
care prezideaza ordinea şi succesiunea celesta, inlantuirea
anotimpurilor, ritmul timpului, viaţa şi moartea.
Omul este uimit în fata lumii, în fata a ceea ce are lumea
spectaculos: bolta cereasca, soarele, stelele.
 Acest spectacol da nastere la întrebari, acest spectacol “ne-
a dat impulsul cercetarii universului”. Uimirea naste filosofia
care este “cel mai pretios bun ce le-a fost dat muritorilor de catre
zei”.
Aristotel numeste mirarea acel impuls interior care îl
determina pe om sa filosofeze: “caci oamenii când au început sa
filosofeze au fost mânati de mirare, mai întâi fata de problemele
mai la îndemâna, apoi progresând încetul cu încetul, fata de
problemele mai mari”, (Aristotel, “Metafizica”).
“Caci mirarea i-a determinat pe oameni la inceput, asa cum
ii determina si in prezent, sa filosofeze…Dar cel ce pune
intrebari si se mira este marcat de sentimentul ignorantei…
Pentru a se elibera de necunoastere, oamenii au inceput sa
filosofeze…” (Aristotel)
 Filosoful si psihiatrul german, Karl Jaspers, considera ca la
originea filosofiei se afla trei cauze: uimirea (din ea decurg
întrebarea si cunoasterea); indoiala (are în vedere examinarea
critica a cunostintelor dobândite în vederea unei certitudini
clare); cutremurarea (este constiinta pierderii de sine care îl face
pe om sa se interogheze pe sine).
Neputâd accepta lumea empirica ca atare, omul se mira si
isi pune intrebari ce privesc esenta: Ce este lumea? Este ea
eternă sau efemeră? De unde vine şi cine a creat-o? Cine sunt eu
însumi? Ce pot aştepta şi ce trebuie să fac? De ce traim? De ce
exista ceva anume? Ce se petrece dincolo de aparente? etc. Odata
cu aceste intrebari, mereu actuale, si examinarea dubitativa a
evidentelor nemijlocite, cotidiene, devine foarte clar faptul ca, in
pofida tuturor acumularilor de cunostinte individuale, esenta si
sensul intregului raman in continuare obscure.
 Sintetizând, impulsurile gândirii filosofice sunt: mirarea /
uimirea, îndoiala, întrebarea privind sensul vieții, conștiința morții,
consecințele reducerii instinctuale și voința de a cunoaște.
Conform definiției lui Kant, orice filosofie este o elucidare:
“Elucidarea reprezintă punctul originar pentru om, decurgând din
nevoia sa de tutela, de care este el însuși responsabil. Starea de tutela
este incapacitatea de a se servi de rațiune fără a fi ghidat de un altul.”
Potrivit lui A. Lapple: “La originea filosofiei se afla omul, care
dorește sa se orienteze printre tainele vieții sale interioare și
exterioare,… care tinde ca din caleidoscopul particularităților să
discearnă linia fundamentala a ceea ce este comun si general.”
Filosofia poate fi definita potrivit filosofului si sociologului
german Max Horkheimer, ca “demersul metodic si persistent de a
inocula rațiunea in lume.” Iar filosoful german Wilhelm Windelband
afirma: “Filosofia semnifica in uzanțele actuale ale limbii tratarea
științifică a problemelor generale cu privire la cunoașterea lumii si
concepția despre viață.”
 Spre deosebire de științele individuale, filosofia nu se referă la
un segment bine definit al realității (biologie, chimie etc.), ci la
existența în întregul său, la descoperirea esenței existentului și la
interdependența existenția la pentru a-i revela omului sensul și
valorile.
Filosofia propriu-zisă nu incepe decât cu rațiunea. Chiar înainte
ca termenul „filosofie” să fi fost introdus de Pitagora, pentru a
desemna căutarea științei sau a înțelepciunii, activitatea care se va
numi mai tarziu „filosofică” raspunde unei cerințe de raționalitate. A
te menţine la o explicaţie teologica (adică mitologică) nu ar duce
decat la o impietate mai de temut chiar decât ignoranţa.
Aceasta nu înseamnă că raţiunea ar avea răspuns la toate, nici că
ar deţine puterea de a soluţiona problemele apărute, căci, dacă aşa ar
sta lucrurile, interogaţia ar inceta şi prima soluţie oferită ar trece
drept definitivă. De fapt, sarcina raţiunii nu constă decât în al doilea
rând în căutarea răspunsurilor, primul ei rol fiind acela de a formula
întrebarea în termenii unor probleme, de a propune o interogaţie
raţională.
 Surse bibliografice:
1. http://www.poezie.ro/index.php/essay/13949397/Definirea_fil
osofiei
2. http://www.history-cluj.ro/SU/anuare/2003/Cucerzan.htm
3. https://www.slideshare.net/ilienicu/filosofiadreptuluicursds
4. http://referat-referate.blogspot.md/2014/03/domeniile-
principale-ale-reflectiei.html
5. http://www.citate-celebre-cogito.ro/conceptul-de-filosofie/
6. https://criminology.md/suport/sup4.pdf
7. https://biblioteca.regielive.ro/referate/filosofie/filosofia-
obiectul-filosofiei-rolul-si-functiile-filosofiei-291942.html
8. http://stuffyspace.blogspot.md/2012/01/primele-24.html
9. http://dspace.uasm.md/bitstream/handle/123456789/212/Ant
oci_ro.pdf?sequence=1&isAllowed=y
10. http://diez.md/2016/08/01/10-conceptii-filosofice-de-baza-de-
care-trebuie-sa-tinem-cont-pentru-duce-o-viata-inteleapta/
SFÂRȘIT