Teorii ale apației vieții pe pământ

I. Teoria creaționistă – crearea vieții pe pământ de către Dumnezeu

II. Teoria generației spontane – oganismele vii apar din materia nevie, fie prin
abiogeneză (din materia anorganică), fie prin heterogeneză (din materia
organică moartă).
III. Teoria panspermiei – viața a fost adusă de pe altă planetă
IV. Teoria biogenezei sau evoluției chimice – viața a apărut în urma unor
procese ce se suun leglor chimiei și fizicii
1. Etapa anorganică - au apărut mai întâi gazele, precum heliul, hidrogenul,
azotul, argonul, oxigenul
2. Etapa organică – formarea compușilor organici complecși (aminoacizi,
glucide, proteine, acizi nucleici).
3. Etapa biologică – formarea primelor sisteme vii din substanțe proteice și
din alți polimeri organici, capabili de metabolism

Expune într-o schemă logică posibilitatea apariției vieții pe Pământ

în condiții actuale.

Viaţa a apărut ca un proces caracteristic complexelor de substanţe

macromoleculare, cu un anumit grad de organizare şi de 62 interacţiune.
Ea nu ar fi putut apare la nivelul unor macromolecule izolate, de proteine
sau acizi nucleici, pentru simplul motiv că nu există molecule vii, nu
există o substanţă chimică vie. În forma sa elementară, viaţa este modul
de existenţă a unor sisteme deschise macromoleculare, capabile de
autoreproducere şi autoreînnoire.
Problema evoluţiei celulelor vii din materia lipsită de viaţă poate fi
divizată în 5 etape:
1) formarea planetei cu gaze în atmosferă, ce au putut servi ca
materiale de construcţie a vieţii;
2) sinteza monomerilor biologici, precum aminoacizi, baze azotate
organice, zaharuri şi acizi graşi ca materiale de construcţie
(cărămizile vieţii);
3) polimerizarea monomerilor în polimeri: proteine primitive, acizi
nucleici primitivi, polizaharide, lipide într-un mediu acvatic în care
polimerizarea este favorizată termodinamic;
4) segregarea, adică izolarea, respectiv secluziunea, desprinderea de
mediu a picăturilor organice din supa fierbinte de tip Haldane-
Oparin şi constituirea lor ca protobionţi cu o chimie şi identitate
proprie;
5) dezvoltarea unui tip de maşinărie chimică de reproducere care să
asigure celulelor fiice toate capacităţile chimice şi metabolice ale
celulelor parentale.