1. Ce este caracteristic pentru materia moart i cea vie.

Cum a aprut viaa pe pmnt i cum a evoluionat

pn la viaa contemporan?

Teoriile aparitiei vietii:

1)Religioasa , viata a aparut de la Dumnezeu
2)Stiinta , spune ca viata este adusa din cosmos.
2.1 Teoroa lui Oparin. (evolutia) Viata a aparut in ocean planetar, cu 2 mlrd ani in urma , cind era temperatura inalta
si atmosfera era formata din metan, amoniac, atmestefa era strabatuta de radiatie solara. Deci din considerentele astea ,
Oparin a presupus ca anume in aceste conditii sau format molecule de substanta organica care se complicau si se
separau treptat din mediu formind picaturi primare de cuacervat. In decurs de 100 mln de ani au aparut din cuacervate
cele mai simple fiinte cu percicularitati principale ale vietii cu metabolism.
Etapa 2 tine de formarea compusilor mai complecsi, procesele decurgeau intrun mediu sarac in oxigen,
atmosfera pamintului consta din hidrogen amoniac si vapori de apa. Cu timpul compozitia se schimba sub radiatia
solara de lung. de unda scurta si ionizanta. Apa se discompunea si hidrogenu fiind usor era dus din atmosfera in
cosmos iar O2 forma compusi chimici. Radiatia solara, descarcarile electrice , caldura, eruptiile vulcanice cauzau o
intensa formare chimica. Oxigenu oxida amoniacu pin la azot molecular si glucidele pin la alcool aldehide, cetone acizi
organici. Nimerind in apa prelungeau reactiile chimice. Dupa parerea savantului american Yuri apa la timul cela
constituia 10% saruri .
Se presupune ca in apele ocianice se acumulau compusi organici mai complesci cu structura mai apropiata cu
cea a substantelor din compusii organismelor vii astfel se presupune ca au luat nastere polimerii(glucide grasimi
proteine acid trifosforic ect)
Dupa Oparin oceanu reprezenta bulion nutritiv. In asa bulion au si aparut primele organisme vii ce se nutreu
heterotrof.
Etapa 3 separarea in bulion a cuacervatelor(sisteme de prebiologice ce reprezinta grupe de compusi polimerici).
In picaturi de cuacervate se acumulau proteine, lipide, polizaharide, acizi nucleici care existau independent, dupa care a
inceput unirea si specializarea (se transforma in sisteme , skimbarile din structura se obtineau prin selectie)
Etapa 4 . /* Apraritia in cuacervate a corelatiei intre acizi nucleici si proteine, acestea au capacitatea de a
transmite informatie de la ADN la proteine
*/
Evolutia ulterioara dupa Charles Darvin a avut la baza selectia naturala care datorita capacitatilor
organismelor(reproducerea, eriditarea, variabilitate) a asigurat supravetuirea si adaptarea la mediu inconjurator .

2. Caracterizai proteinele, glucidele, lipidele, metabolizarea lor n organism, rolul lor. Norma alimentar.
Proteinele :
Caracteristici :
Proteinele sunt substane organice macromoleculare formate din lanuri simple sau complexe de aminoacizi; ele
sunt prezente n celulele tuturor organismelor vii n proporie de peste 50% din greutatea uscat. Toate proteinele sunt
polimeri ai aminoacizilor, n care secvena acestora este codificat de ctre o gen. Fiecare protein are secvena ei
unic de aminoacizi, determinat de secvena nucleotidic a genei.
Rolul PROTEINELOR :
Au un rol colosal de mare si indeplinesc functii :
1. Baza structurii celulare constituie proteinele structurale(colagen, elastina, cheratina, fiboina) care asigura
diversitatea si specificitatea tuturor fiintelor vii.
2. Exercita cataliza fermentativa
3. Efectueaza functii contractile si locomotoare (miozina, tubulina, actina)
4. Functii de transport depozitare a unor compusi chimici (ioni de metale si vitamine) . Hemoglobina mioblobina,
mirina, transfirina asigura transportul fierului in ficat. Lipoproteina serului transport lipidele care in membrana
celulare indeplinesc functii de transport a ionilor
5. Functii de protectie fata de corpuri straine , virusi , bacterii , macromolecule . Protectia e asigurata cu ajutorul
limfocitelor. La cuagularea singelui parcicipa fibrinogenul si trombina
6. Functii reglatoare , cresterea si diferentierea celulelor , adica cresterea corpului, in asa fel celula se dezvolta in
directie necesara , si ca urmare se dezvolta tesuturi specifice .
7. Pot stoca , transmite / genera diferite mesaje chimice impulsuri nervoase (functii de receproti)
8. Proteinele antigel protejeaza pestii nordici de inghet
Sinteza PROTEINELOR:
Sinteza proteinelor are loc la nivelul unor organite celulare speciale (ribozomi). In ribozomii din aminoacizi se
combina legaturi peptidice. In acest process a sintezei proteinilor participa ARN ribozomal, ARN-mesager care se
formeaza la
Norma alimentara: 0.7 g/kg/zi nivelul nucleic si acidul ribozomal de transfer citoplasmatic precum si factorii de
suport (enzimi de actionare a aminoacizilor ARNt sintetaze factor de initiere, transfer, terminare) In asa fel sinteza
are loc din aminoacizi in ribozomi activati si cuplati cu ARNt. Reglarea sintezei proteinelor are loc pe cale nervoasa si
neuroumorala.

Glucidele (C, H, O aranjati intr-o ordine bine structurata) :

Indeplinesc functii plastico-energetice
Clasificarea:
Oze:
a) Trioze (aldehide, glicerida de hidroxiacetona)
b) Pentoze (riboza, dezoxirboza)
c) Hexoza (glucoza, fructoza, galactoza)
d) Derivati ai ozidelor (ozamine, acizi uronici)
Ozide:
a) Halozide (oligozide, dizaharide(maltoza, lactoza, zaharoza)), polizide (amidon, celuloza, glicogenul)
b) Heterozide (poliuronide, polihexozamine, acid hialuronic (vafli, acid mucolin sulfuric, acid condroitin sulfuric)

Principalul compus glucidic folosit de organism este glucoza. Surplusul de glucoza este transformat in flucogen si este
stocat in ficat/muschi.

Rolul glucidelor in organism:

1. Rolul plastic: Glucidele se folosesc ca material de constructie la membrane si tesuturi
2. Rolul energetic: Majoritatea glucozii este oxidata in vederea obtinerii energiei necesare pentru a mentine functiile
vitale ale organismului. La oxidarea 1 g -> oxidare -> 4.8 kcal de energie sau 38 molecule de ATP. In
organism(muschi, ficat, singe) glucoza se mentine la nivel relativ constant.
Insuficienta de glucide duce la sinteza lor din compusi neglucidici (aminoacizi, glicerol, produsi intermediari la
oxidare in ciclul creps, grasimi). Locul preponderent este ficatul si rinichii.
Stimularea sist. parasimpatic mareste cantitatea de insulina in singe care micsoreaza cantitatea de glucoza si provoaca
hipoglicemia si o transforma in glicogen. Stimularea centrilor hipotalamici dentromediani (centri sinaptici) inhiba
secretia insulinei si mareste cantitatea de glucoza in singe.

Calea umorala (delta) inhiba secretia hormonului somatostatina si gastrointestinale.

Insulina ca hormon are urmatoarele efecte:
1) Intensifica sinteza lipidelor
2) Intensifica transportul glucozei prin membrane celulare, intensifica oxidarea
3) Mareste absorbtia aminoacizilor din tesut
4) Stimuleaza sinteza proteinelor si le inhiba catabolismul
Norma alimentara: 100 400 g/zi

Lipide: (NORMA 25% din grutatea corpului suka)

Clasificarea:
1) Se cunosc lipide saponifiabile (prin hidroliza se descompun in substante componente), nesaponifiabile
(hidrocarburile)
2.1) Lipide simple:
a. Gliceride (trigliceride, esteri de glicerol, tripalmetin)
b. Ceride
c. Steride (esteri ai sterolelor(colesterol))

2.2) Complexe:
a. Fosfatide(glicerofosfatide (lecitine (fosfatidilcolina) cefaline), Stingolipide(stingomielina)
b. Glicolipide(cerebrolizina)
c. Lipoproteine
Lipidele ca si proteinele si glucidele indeplinesc 2 functii (plastica si energetica). Lipidele mentin integritatea celulara
(rigiditatea, selectivitatea). Lipidele intra in componenta membranelor celulare, formeaza steroizi(sexuali, suprarenali).
In organizm lipidele se depoziteaza ca si glucidele
Rolul metabolic al lipidelor se realizeaza in ciclul creps in procesul de oxidare.
1g de lipide -> oxidare -> 9.1 kcal.
.Norma alimentara: 50-100 g/zi (30% animale)

3. Explicai sensul, originea i locul apariiei potenialului de repaos (membran).Rolul i concentraia ionilor
de Na+ i K+ n apariia potenialului de repaos. Cum se poate msura i care este valoarea lui?
Wrepaos - 70 mV
Metode de masurare:
1. Doua tuburi din sticla cu diametru ibati ce de mic unul cu solutie de KCl si altul cu solutie de NaCl se pozitioneaza
alstfel:
a. Tubul NaCl in exteriorul celulei
b. Tubul KCl in interiorul celulei
Dupa care cu un milivoltmetru se masoara diferenta de potential dintre aceste 2 iobanie tuburi
Sensul potentialului de repaos este de a capta actiunile factorilor de mediu interior/exterior (temperatura, lumina,
mecanic, chimic, biologic).

Locul aparitiei potentialuli de repaos este la nivel de membrana.

Originea: Orice celula vie la membrana care o inconjoara si o protejeaza apare o asimetrie ionica care asigura un
potential de repaos. In celula Na+, e mai putin decit in exterior de 8-10 ori, K+ mai mult in celula de 30 ori, Cl+ mai
mult in exterior de 30-50 ori. Pompa Na-K asigura asimetria ionica. Rolul ionilor Na+ si K+ este de a forma potentialul
de actiune.
4. Descriei originea potenialului de aciune, fazele, metoda de nregistrare, ce valori poate avea.
Wactiune 90 mV
La actiunea unui excitant asupra celulei potentialul de repaos se transforma in potential de actiune care se
caracterizeaza prin citeva faze:
- Perioada latenta (de la momentul excitatiei pina la aparitia raspunsului)
- Faza de depolarizare (are loc disparitia polaritatii membranei)
- Repolarizarea (restabilirea polaritatii)
- In faza de repolarizare mai avem: Potential vestigial negativ/pozitiv
Originea potentialului de actiune:
La actiunea excitantului se deschid canaliculele pentru Na+ respectiv Na+ intra in celula si potentialul de membrana
dispare. Canaliculele Na+ se inchid si se deschid canaliculele pentru K+ si din contul acestora se stabileste
repolarizarea (faza 3). La sfirsitul repolarizarii repolarizarea are loc foarte lent (faza 4 PV- ) dupa care urmeaza
hiperpolarizarea.
Metode de inregistrare: Vezi intrebarea 3 la sfirsit!!!

5. Ce numim iritabilitate i excitabilitate? Parametrii excitabilitii. Metodele de studiere. Ce rol au n

medicin?
Iritabilitatea: una din capacitatile a materiei vii de a raspunde la actiunea factorilor externi/interni prin modificari
structurale si functionale. Excitabilitatea: proprietatea tesutului nervos glandular si muscular de a raspunde specific,
pronuntat si rapid la actiunea factorilor interni/externi.
Agentii excitatnti se impart dupa marime in subpragali, pragali si suprapragali.
Parametrii excitabilitatii:
- Reobaza (reactia de raspuns a tesutului la actiune minimala a excitatntului (diferita in dependenta de tesut))
- Cronaxia (reactie de raspuns a unui tesut la actiunea unui excitant egal cu 2 reobaze care actioneaza un timp
minimal)
- Timp util timpul minim de provocare a reactiei.

6. Descriei prile componente ale neuronilor. Ce tip de neuroni cunoatei? Noiuni de nervi, clasificarea,
funcia i rolul lor n organism. Metodele de studiere.
Partile componente ale neuronului:
a) dendrite b) pericarion c) nucleu d) conul de emergen al axonului e) teac de mielin f) celul Schwann g)
strangulaie Ranvier h) butoni terminali
Tipuri de neuroni: Bipolari, unipolari, Pseudounipolari, Spinali
Nervii reprezinta o structura bine definita formata din apofizele neuronilor (axoni, dendrite) care indeplinesc functia de
transmitere a informatiei ce vine de la receptori ori a informatiei care pleaca de la neuron la efector (muschi, glande).
Nervii se clasifica dupa:
1) Directie de transmitere a inf.:
o Aferent (receptor celula)
o Eferent (neuron organ efector), se mai impart in senzitivi si motori
2) Dupa localizare:
o Cranieni (ce iese din encefal)
o Periferici (spinali iese din maduva spinarii)
3) Dupa informatia care o transmit:
o Senzitivi, Motori, Mixti
4) Dupa clasificarea morfo-functionala:
o Fibrele A: cele mai groase (22 um, sunt acoperite cu mielina si au o viteza de transmitere de la zeci la sute de
m/s. Aceste fibre duc inf. de la receptor la neuron (aferent) pentru a procesa mai repede)
o Fibrele B (mielinice): viteza medie de propagare (pina la 16 m/s), sunt fibre preganglionare a sist. nervos
vegetativ.
o Fibrele C (amielinice): viteza minima de transmitere a informatiei (0.3 2 m/s). Inervatia organelor interne a
sist vegetativm, fibre postganglionare.

Fibrele mielinice sunt cele acoperite cu mielina (nu pe toata suprafata, fiind intrerupta de strangulatii Ranvie). Mielina
reprezinta o membrana protectoare de natura lipoproteica si serveste ca izolator electic asupra carora se afla celulele
Sfan. Fibrele amielinice contin doar un strat de celule Sfan. Functia nervilor este de a transmite excitatia de la
receptor la corpul neuronului si de la corpul neuronului la efector.
Rolul nervilor in organism: coordoneaza activitatea organismului, realizeaza legatura organismului cu mediul
inconjurator, realizeaza integritatea orgnaimului.

7. Muchii, clasificarea, structura macro- i microscopic, rolul muchilor n organism. Metodele de cercetare.
Muschii ca regula se fizeaza de doua oase unite printr-o articulatie. Muschiul se fixeaza de os (tubercul de regula)
cu ajutorul tendoanelor. Fiecare muschi e compusa din parte contractila si tendon care se afla apical pe muschi. In asa
fel muschiul permite miscari a unei portiuni a corpului fata de alta si miscare in spatiu.
Clasificarea: Muschii dupa structura se impart in 3 grupe:
- Striati (impreuna cu oasele, articulatiile & tendoanele formeaza stroma (structura corpului))
- Striat-cardiac (alcatuiesc peretii inimii)
- Neted (parte componenta a organelor interne si a vaselor sanguine)
Muschii sunt formati din fibre musculare care ca si nervii sunt separati in grupe de membrane formati din tesut
conjunctiv si se impart in endomisiu, epimisiu, epimisiu.
Structura microscopica:
Zona dintre 2 coloane de miozina este zona amizotropa.
Zona Z canalicule.
Sistemiul T (se depoziteaza surplusul de Ca).

Fibrele de actina sunt lungi, subtiri si impartite de membrane Z in 2 jumatati. Paralel cu aceste 2 fibre de actina conectate la
capete se afla alte fibre mai groase si scurte numite miozina. Zonele intunecate sunt regiunile de intersectie a actinei cu miozina.
In zona Z se afla o structura numita sitemul T care formeaza reticolul endoplasmatic sarcoplasmatic. Sistemul T e format sintr-un
canalicul ce transverseaza actina si inca 2 cisterne. Canalicolele longitudinale ce duc la formarea reticolului endoplasmatic
sarcoplasmatic. Miozina e formata din 2 lanturi in forma de dublu Helix care merg parallel, la capatul lor au o regiune numita
cervicala de care sunt fixate cite 2 capete (maciuci) care sunt inclinate fata de corp la 90 grade. Actina e formata din proteine
globulare aranjate in lant care sunt in forma de dublu Helix care se unesc cu miozina. Pe suprafata actinei mai se pozitioneaza
tropomiozina paralela cu aceste fibre si acopera situsurile active (chemoreceptori), care nu permite sa interactioneza actina cu
miozina. Tot in aceasta zona a situsurilor actinei se mai afla o proteina de structura globulara care contine 3 componente
(tropomina A(are afinitate cu actina), C(are afinitate cu Ca+), I(afinitate cu miozina)).
Metode de cercetare: miografie (inregistrarea grafica a contractiilor musculare); electromiografie (inregistreaza
potentialul musculaturii); electrogastrografia (inregistreaza fenomeneleelectrice care se produc in stomac); dinamometria(din
lab. facut); ergografia(inregistreaza graficstarea de oboseala a unui muschi)

8. Mecanismul contraciei musculare. Contracia unic n tehnic. Lucrul i fora muscular. Metodele de
studiere.
Mecanismul contractiei musculare: contractia se incepe de la ceeea ca inpulsul nervos ce vine de la fibre eferenta
catre muschi provoaca aparitia potentialului de actiune in sarcolema, excitatntul se propaga pe toata suprafata
muschiului ce se exprima prin ceea ca:
- Se deschid canalicolele pentru Na+, apoi K+ si apare potential de actiune in fibra.
- Potentialul de actiune provoaca deschiderea canalicolelor de Ca+ din reticolul sarcoplasmatic. Ca+ ce sunt in
surplus se difuzeaza catre fibrele de actina si miozina
- Se uneste cu troponina C. Apar deplasari conformationale in asa fel ca trponina C se deplaseaza tragind dupa sine
tropnina I iar tropnina I trage tropnina A care trage dupa sine tropomiozina eliberind situsurile active(receptorii)
care permit ca capetele miozinei sa se lege cu aceste situsuri. Aceasta structura nou formata(actina-miozina) capata
capacitate enzimatica ce descompune o molecula de ATP, energia careia e folosita ca miozina sa-si schimbe
unghiul la 45 grade tragind dupa sine actina, in asa fel actina luneca pe suprafata miozinei scurtind aceste fibre si
provocind contractia musculara.
Lucru muschiului reprezinta greutatea ridicata inmultit la distanta L=F*d. Lucru maxim se va efectua la forte medii.
Efortul mediu de lucru facem lucru maxim.
- Contractia tetanica - Prin stimulare cu un impuls unic muschiul se contracta sub forma unei secuse unice
(intervalul intre stimuli trebuie sa fie mai lung decat timpul necesar contractiei si relaxarii); la stimulare repetitiva
cu o anumita frecventa, peste o limita data, contractiile individuale fuzioneaza intr-o contractie unica - contractie
tetanica (ura). Frecventa depinde de tipul de muschi (mai mare la muschii rapizi)(musculatura oculara 350
stimuli/secunda, muschi solear 30).

9. Noiuni de reflex. Prile componente ale arcului reflex. Ce reflexe cunoatei i care este rolul lor n
organism? Metode de cercetare.
Reflexul fiziologic este reacia unui organism printr-o aciune automat involuntar neuromuscular declanat
printr-un anumit stimul (excitaie). Reflexele pot sub forma unui simplu arc reflex sau cu forme mult mai complexe.
Reflexele sunt de mai multe feluri ca de exemplu:
- Reflexe dobndite care apar n cursul vieii dup natere
- Reflexe nnscute sau motenite
Care la rndul lor se mpart n:
- Reflexe condiionate
- Reflexe necondiionate
Prile componente ale arcului reflex:
1) Receptori (codifica semnalul in forma binara si transmite mai departe in forma electrica)
2) Cale aferenta (dendrite, neuroni pseudounipolari ca regula)
3) Centri nervosi (apofize, sinapse, neuroni)
4) Calea eferenta (axonii neuronilor din centri nervosi)
5) Efector (muschi, glanda care primeste comanda)
6) Feedback (urmareste daca s-a realizat reflexul si daca s-a atins scopul acestuia)
Metode de cercetare:
- Mecanica (pentru cercetarea reflexelor neconditionate)
- Sesiune, examen de stat

10. Sistemul nervos somatic i vegetativ. Zonele de influen. Sistemul nervos simpatic i parasimpatic.
Localizarea i funcia lor.
Sistemul nervos somatic este implicat n controlul voluntar al micrilor corpului prin acionarea muchilor
scheletici i recepia stimulilor externi. Din punct de vedere funcional, sistemul nervos poate fi clasificat
n vegetativ i somatic.
Sistemul nervos somatic conine fibre aferente i eferente:
- fibrele aferente conduc informaia de la organele de sim spre locul de procesare
- fibrele eferente conduc impulsul nervos la muchi
Transmisia eferent are doua componente:
- neuronii din cortexul motor, localizat n girusul precentral(aria Brodman 4) din creier. Acest neuron face sinaps n
cornul ventral mduvei spinrii pe un alt neuron. Aici se descarc acetilcolin care acioneaza pe receptori
nicotinici.
- acest al doilea neuron trimite impulsul nervos prin axonul sau pn la jonciunea neuromuscular. Aici se descarc
acetilcolin pe receptori nicotinici, ceea ce rezult n contracia muschiului.
Sistemul nervos somatic este responsabil de receptionarea stimulilor extreni si de miscarile voluntare ale corpului.El
este format din :
Centri nervosi situati in encefal si maduva spinarii;
- Nervi aferenti externi , care conduc informatia de la organele de simt spre sistemul nervos central;
- Nervi eferenti somatici, prin care impulsul nervos de la sistemul nervos central vine spre muschii scheletici.
Sistemul nervos vegetativ sau sistemul nervos autonom regleaz activitatea organelor interne, (viscerelor) la
vertebrate. Sistemul nervos vegetativ poate fi mprit n:
- Sistem nervos simpatic, antagonist sistemului parasimapatic, avnd centrul n mduva spinrii i hipotalamus;
- Sistem nervos parasimpatic, sistem nervos ce favorizeaz regenerarea organismului dup stres;

11. Importana cortexului cerebral n reglarea funciilor vegetative. Inter-relaiile corticoviscerale. Bazele
fiziologice ale psihoterapiei n tratarea unor maladii.
Cortexul cerebral participa la reglarea si coordonarea functiilor organelor interne prin cale nervoasa. Fiind excitate
zonele asociative a scoartei cerebrale respectiv se genereaza si se transmite comanda spre destinatie (ca regula efector:
glanda, organ, muschi).

Scoarta cerebrala intervine in secretia pancreatica prin relatiile nervoase. O parte din relatiile corticoviscerale sunt
redate intr-o legatura strinsa cu starea emotionala si psihologica dupa demonstratiile lui Bacov si Curtin(1949). Ex:
stresul ca starte psihologica poate defavoriza starea fiziologica a organismului.

12. Ce numim glande endocrine? Ce glande cunoatei? Care este rolul lor n organism? Cum se pot studia?

Glandele endocrine sunt unitati functionale formate din mai multe celule care pot secreta hormoni, localizate in
diferite regiuni ale corpului alcatuind sistemul endocrin. Fiecare glanda are o functie specifica care contribuie la
mentinerea echilibrului mediului intern si a supravietuirii organismului uman

Glanda hipofiza este denumita si "glanda sefa" datorita rolului important pe care il au unii din hormonii secretati de ea
in controlul secretiei celorlalte glande ca si a legaturii directe pe care o are cu centrul de control al sistemului nervos -
hipotalamusul (prin sistemul sanguin port hipotalamo - hipofozar). Hipofiza este situata intr-o depresiune a osului
sfenoid (os component al craniului) numita a turceasca si este alcatuita din 3 parti : o parte anterioara care secreta
sase hormoni peptidici (hormonul de crestere - STH cu rol important in dezvoltarea oaselor si a cartilagiilor, patru
hormoni cu rol in controlul activitatii glandelor suprarenale - ACTH, tiroida - TRH, ovare si testicule - FSH si LH si
prolactina cu rol in dezvoltarea sanilor si lactatie), o parte intermediara care secreta hormonul melanostimulant
(melatonina este un pigment aflat in celulele pielii si care determina aspectul bronzat al acesteia) si o parte posterioara
care este responsabila de eliberarea in circulatie a hormonilor : vasopresina sau hormonul diuretic deoarece are rol in
absorbtia apei de la nivelul rinichilor, absenta lui duce aparitia diabetului insipid, boala in care pacientul are o urina
foarte diluata si in cantitate mare si oxitocina - hormon care stimuleaza celulele musculare ale uterului gravid si
contribuie la expulzia fatului si care de asemenea determina prin actiunile lui si ejectia laptelui.

Hipotalamusul, componenta a sistemului nervos central este considerat si glanda endocrina deoarece secreta hormoni
care asigura controlul nervos al hormonilor secretati de hipofiza si implicit si al celor al altor glande endocrine.

Tiroida, glanda situata in regiunea gatului intre trahee si laringe produce si secreta trei hormoni tiroxina (T4) si
triiodotironina (T3) - importanti pentru cresterea si dezvoltarea normala si armonioasa a organismului, cu efecte pe
metabolismul glucidelor, proteinelor si lipidelor cu producere de energie, calcitonina fiind cel de-al teilea hormon
tiroidian, rolul principal fiind prevenirea cresterilor de calciu seric peste limita normala.

Paratiroidele in numar de patru, situate la polii lobilor tiroidieni secreta parathormonul - hormonul metabolismului
fosfo-calcic (rol in dezvoltarea osului, dar mai ales in contractia tuturor muschilor - extirparea paratiroidelor este
incompatibila cu supravietuirea).

Glandele suprarenale, aflate la polul superior al rinichilor produc si elibereaza in circulatia sanguina numitii hormoni
mineralocorticoizi - aldosteronul care retine sodiul in organism, glucocorticoizi - cortizolul, important pentru
metabolizarea glucidelor, proteinelor si grasimilor, in crestere si dezvoltare, in apararea impotriva infectiilor, mici
cantitati de hormoni sexuali androgeni.

Pancreasul endocrin are rol in reglarea valorilor glucozei sanguine prin hormonii sai insulina (anomaliile in secretie
sau in raspunsul celulelor tinta la actiunile ei duc la diabet zaharat) si glucagonul.

Testiculele secreta hormoni androgeni - testosteronul care determina dezvoltarea si mentinerea caracterelor secundare
masculine (pilozitate, aspect fizic, voce etc.), promoveaza cresterea, participa la for marea spermei, determina
caracterul agresiv si cresterea libidoului.

Ovarele produc hormoni steroizi - importanti in dezvoltarea caracterelor sexuale secundare feminine, in dezvoltarea si
mentinerea functiei reproductive a femeii, estrogenii care actioneaza pe musculatura uterina, cresc libidoul, scad
nivelul colesterolului ceea ce duce la protectie impotriva ateromatozei vasculare si progesteronii cu rol in dezvoltarea
tesutului mamar, a modificarilor endometrului in timpul ciclului menstrual.

Epifiza secreta melatonina importanta in mecanismul somn - veghe.

13. Noiune de hormoni, clasificarea, mecanismul de aciune. Aciunea hormonilor asupra organismului.
Hormonul este o substan biochimic care transmite informaii de la un organ sau esut la altul, fiind secretat
de glandele endocrine sau de alte esuturi, care stimuleaz i coordoneaz activitatea anumitor organe sau a
ntregului organism.
Clasificarea hormonilor: Steroizi, Derivati ai aminoacizilor, Compusi proteici
Mecanisme de actiune a hormonilor:
Hormoni ce actioneaza pe receptorii membranari (nu patrunde in celula, efectul biologic consta in interactiunea
cu receptorii membranari prin mesageri secundari). Modul de actiune:
o Interactiunea horm. cu receptorul membranar.
o Activarea unei proteine G.
o Activarea unui mesager secundar (AMPc, diacilglicerol, etc.)
o Modificarea activitatii unei enzime sau gene.
- Hormoni ce actioneaza pe receptorii nucleari:
Dupa o cascada de pasi similari activarii unei enzime, ultimul pas generat de hormon prin medierea receptorului
membranar il reprezinta activarea unui factor de transcriptie. Receptorii nucleari sunt la randul lor factori de
transcriptie. Factorii de transcriptie pot influenta pozitiv sau negativ transcriptia. Transcriptia reprezinta operatia de
generare a pre-mARN-ului (si apoi a mARN-ului) din ADN.
Aciunea hormonilor asupra organismului:
- Metabolica: intensificarea metabol. Tesutului/celulei
- Cinetica
- Corejare: modifica intensitatea functiilor celulare/muscuare/organelor
- Morfogenetica: cresterea, dezvoltarea, diferentierea, metamorfoza.
14. Hipofiza. Structura. Ce hormoni elibereaz? Funciile lor. Hiper- i hipofuncia.
Structura:
Compusa din 3 lobi; anterior, posterior, intermediar
Lobul anterior: compus din celule cromofobe (55-60%) si cromofile, celule acidofile (30-35%) si bazofile (5-10%).
Celulele acidofile produc hormoni somatotrop, prolactina.
Celulele bazofile produc hormoni adenocorticotrop, tiriotrop, gonadotrop.

Hormonii lobului anterior sunt hormoni tropi care nu au actiune directa asupra tesuturilor si dirijeaza activitatea altor
glande endocrine.
- Somatotrop: hormon de crestere, stimuleaza sinteza proteinelor in organe si tesuturi fiind eliminat in singe.
Intensifica transportul aminoacizilor, P, Na, Ca in celula. Somatotropina isi dezvolta actiunea as in prezenta
insulinelor si glucidelor. Hipofunctie: organismul nu creste (nanizm) Hiperfunctie: gigantism la copii,
acromegalie la maturi.
- Gonadotrop: produs de celulele bazofile, raspunde de maturizarea folicolelor in ovare(foliculostimulant),
formarea si dezvoltarea corpului galben in ovare la femei dupa ce din folicol s-a eliminat ovula (luteinizant). Horm.
luteinizant mai stimuleaza dezvoltarea glandelor mamare si instinctul de mama.
- Tiriotrop: produs de cell bazofile, stimuleaza formarea hormonilor si eliminarea in glanda tiroida
- Adrenocorticotrop: actiune asupra suprarenalelor care stimuleaza formarea glucocoticoizilor care maresc
rezistenta organelor fata de stresuri.
Hiperfunctia bazofilelor: boala Couchyng
Hipofunctia adenohipofilei: boala Simons (nanizm la copii, cahelie hipofizara la maturi)
Lobul intermediar elimna 2 hormoni:
- Intermedina (responsabil de pigmentatia pielii in dependenta de iluminatie)
- Lipotrop (responsabil de metabolismul grasimilor)
Lobul posterior elimina 2 hormoni vazopresina, ocitocina:
- Vazopresina: reabsorbtia apei din canalicolele renichilor. Hipofunctia: apa se duce din org respectiv apare sete
nelimitata ce duce la diabet insipid.
- Ocitocina: actiune tonica musculaturii netede, mai ales a uterului si glandelor mamare (se elimina mult in luna 9 a
graviditatii)

15. Tiroida. Structura. Ce hormoni elimin? Rolul lor n organism. Hiper- i hipofuncia.
Glanda tiroid este cea mai mare gland a sistemului endocrin uman, are o greutatea de 5-6 g la nou-nscut,
atingnd o greutate de 15-18 g la adult i este situat n regiunea antero-lateral a gtului.
In folicolele Tiroidei se formeaza mono-, di-, tri-, tetra-, iodtironin din care nimai tri- si tetra- se elimina in singe.
Acesti hormone au actiune asupra metabolismului energetic, mai ales al aoxidarea glucidilor cu formarea ATP.
Hiperfunctie: metabolismul se intensific, apare hipertermia, hiperfagia, tremor, eliminare excesiva de sudoare,
nervozitate, reactii inadecvate. Hipofunctie: la copii retine dezvoltarea, cresterea, maturizarea, nu se dezvolta
organele, cretinism. La mature apare mexidema (met. bazal si general micsorat, hipotermie, hipofagie, masa corpului
creste din contul retinerii apei, edemizare generala a org.)
Tiroida mai elimina tiriocalcitonina care influenteaza metabolismul mineral al calciului si fosforului. Asigura
activitatea octioblastilor. Pe suprafata Tiroidei se afla 4 tipuri de glande care formeaza glanda Paratiroida care
foreaza si elimina parathormonul care are actiune inversa tiriocalcitoninei si anume distrugerea tesutului osos.

16. Pancreasul. Structura. Hormonii pe care i secret i rolul lor. Noiune de diabet zaharat.
Pancreasul este o gland mixt, att cu secreie exocrin, ct i cu secreie endocrin. Structural, pancreasul prezint o
capsul, strom i parenchim. Capsula nvelete pancreasul i trimite prelungiri n interior formnd lobulii
pancreasului. Stroma este format din esut conjunctiv lax ce conine vase de snge i nervi. Parenchimul este format
din tipuri de celule diferite ce formeaz pancreasul endocrin i pancreasul exocrin.
Pancreasul exocrin
Reprezint aproape 98% din masa pancreasului. Este format din acini de form sferic. n structura acinilor se gsesc
celule sero-zimogene (conin granule de zimogen). Aceste celule asigur secreia intermitent a pancreasului exocrin
cu rol foarte important n procesele de digestie. De la nivelul acinilor pornesc canale ce se unesc. Acestea formeaz
ductul principal i ductul accesor. Rolul acestor ducte este de a prelua secreia exocrin a pancreasului i de a o vrsa n
duoden sucul pancreatic. Secreta sucul pancreatic care ia parte la procesul de digestie
Pancreasul endocrin
Ocup doar 2% din masa organului i este format din insulele lui Langerhans. Acestea sunt rspndite difuz prin
pancreasul exocrin (exact ca insulele mprtiate prin ocean). Numrul total al acestor insule variaz ntre 500.000 i
2.000.000, iar diametrul lor nu depete 400 de micrometri. Insulele sunt formate din celule i capilare. Rolul
capilarelor este de a prelua secreia endocrin a pancreasului. Hormonii secretati de pancreasul endocrin: insulin (beta)
are actiune asupra metabolismului cellular al glucidelor marind oxidarea si permiabilitatea lor in celula. Fara insulina
glucidele nu circula pein singe.
Celule de tip A: sunt situate n periferia insulelor i reprezint aproximativ 10 20% din celulele ce formeaz insulele. Rolul lor este de a
elabora i secreta glucagonul.
Celule de tip B: sunt mult mai numeroase 80% din totalul celulelor endocrine. Sunt localizate n centrul insulelor i secret
insulina.
Celule de tip D: sunt n numr mult mai redus (5%) i se gsesc rspndite pe toat insula. Aceste celule secret somatostatin, cu
rol inhibitor asupra secreiei de insulin i glucagon.
Celule de tip G: ocup 1% din masa pancreasului endocrin i secret gastrina, cu rol n stimularea secreiei de acid clorhidric de
ctre stomac.
Celule de tip P.P.: predomin n insulele situate la nivelul capului pancreasului. Aceste celule secret polipeptidul pancreatic
(P.P.) cu rol stimulator asupra secreiei de suc gastric i inhibitor a secreiei de suc pancreatic.

Diabetul zaharat este un sindrom caracterizat prin: afectarea metabolismului glucidic, lipidic si proteic, determinat fie de secretia
redusa de insulina, fie de lipsa raspunsului tesuturilor la actiunea insulinei.

Exista doua tipuri principale de diabet zaharat:

1. Diabetul zaharat tip I (diabet zaharat insulino-dependent), cauzat de absenta totala a secretiei de insulina datorita distructiei
celulelor secretoare din pancreas.

2. Diabetul zaharat tip II (diabet zaharat non-insulino-dependent), consecinta a reducerii sensibilitatii tesuturilor la insulina sau deficit
in producerea de insulina.

17. Suprarenalele. Ce structur au, ce hormoni secret i rolul lor n organism?

Suprarenalele se afla pe lobul superior a rinichilor si sunt formate din portiunea corticala si medulara.
- Portiune medulara este formata din cell cromafile care elaboreaza 2 hormoni, adrenalina si NORadrenalina care
asigura activitatea organismului in stare de stress marind presiunea arteriala.
- Partea corticala este formata din 3 straturi
Glomerular: elimina mineralcorticoizi (aldosteronul, 11 dezocorticosteronul)
Fasciculat: elimina hormoni sexosteroizi (androgeni(masc.), estrogeni(fem.), progesteroni(fem.)), glucocorticoizi
(responsabili de metabolismul general si bazal)
Reticulat: stabileste contactul cu zona medulatra

18. Hormonii sexuali. Rolul lor n organism. Maturizarea sexual la biei i fete.
LH - este hormonul luteinizant secretat de hipofiza. El provoaca la femeie ovulatia si mentine operational corpul galben . La
barbat , LH stimuleaza producerea de testosteron de catre testicule
FSH - acest hormon foliculo-stimulant este secretat de hipofiza. La femeie el determina maturarea foliculilor in prima faza a
ciclului menstrual. La barbat , el activeaza producerea spermatozoizilor de catre testicule
ESTROGENI - hormoni ovarieni secretati de celulele foliculare. Cel mai important este estradionul. Acesti hormoni
favorizeaza aparitia cacarcterelor sexuale secundare la pubertate .Ei controleaza la ciclu ingrosarea endometrului
PROGESTERON - hormon ovarian produs de corpul galben care permite pastrarea mucoasei uterine pana la sfarsitul
ciclului si pe perioada sarcini
TESTOSTERONUL - hormon masculin produs de testicule. Activeaza producerea de spermatozoizi si favorizeaza aparitia
caracterelor sexuale secundare la pubertate.

Maturizare sexual - proces de dezvoltare fiziologic n urma cruia organismul devine capabil de reproducere. Se caracterizeaz prin
dezvoltarea definitiv a organelor i glandelor sexuale, a semnelor sexuale secundare. La fete maturizarea sexual are loc ntre
11 i 17 ani, la biei - ntre 13 - 20 de ani. La vrsta de 11 - 12 ani se intensific activitatea hipofizei, mai ales a poriunii ei
anterioare i activitatea glandei tiroide, care stimuleaz procesele metabolice i creterea organismului. Hipofiza i glanda tiroid, de
asemenea,acioneaz prin hormonii lor asupra glandelor sexuale, care ncep s funcioneze ntre 12 i 14 ani. La fete aceasta se
manifest prin apariia menstruaiei, iar la biei prin poluii. se intensific creterea n lungime a scheletului (la fete mai
mult dect la biei).

19. Noiune de macro- i microelemente. Metabolismul hidrosalin, distribuia apei n organism. Presiunea
osmotic i oncotic, rolul lor n organism.
Microelementele sunt elemente chimice care se gsesc n cantiti foarte mici in organism si sunt din toata tablita lui
Mendeleev. Intr n componena unor enzimi, vitamine, hormoni i pigmeni. Ele mresc activitatea enzimelor,
accelereaz procesele biochimice n organism,stimuleaz sinteza amidonului, zahrului, pectinei, acizilor nucleici,
protidelor, grsimilor.
Exemplu: As, Br, Co, Cu, F, I, Mn, Si, Zn, Al, Ba, Be, B, Cd, Li, Mo, Ni, Rb, Sr, Ti, V, etc. Microelemente cu un rol
biologic neglijabil sau necunoscut: Ac, Ag, Au, Bi, Cl, In, Hg, Pb, Ra, Se, St, Sb, Te, Th etc.
Macroelementele sunt in concentratie de cel putin 50 mg/kg greutate corporal. Acestea sunt: Ca, Cl, K, Mg, P, S,
Na. Calciu are rol important in formarea si dezvoltarea dintilor, asigura contractiile normale ale inimii, vaselor,
muschilor, participa in transmiterea impulsurilor nervoase. Magneziu participa la metabolismul glucidelor si la
schimbul de energie, are un rol important in formarea tesutului osos, in metabolismul calciului si al vitaminei C.
Fosfor - participa in formarea si dezvoltarea tesutului osos si dentar, in regenerarea celulelor, in schimbul de
energie, in contractiile cardiace, sustine functia normala a rinichilor, nervilor si muschilor. Potasiu participa in fuctionarea
normala a sistemului nervos, inimii, muschilor, rinichilor,sangelui. Sodiu mentine nivelul normal al lichidelor in organism, functia musculara
normala, deasemenea fuctia sangelui si a limfei. Fier sustine o dezvoltare si o crestere normala a organismului copiilor,
participa in formarea hemoglobinei, asigura protectia organismului impotriva bolilor.
Metabolismul hidrosalin determin schimbul apei i substanelor minerale n organismele vii. Apa este o parte
component a tuturor celulelor i esuturilor. Ea reprezint mediul n care se produc toate transformrile chimice legate
de activitatea vital a organismului. n ap sunt dizolvate srurile minerale, care particip la diferite procese
biochimice, determinnd astfel unele funcii specifice ale organismului. Compuii minerali intr n componena tuturor
celulelor i esuturilor; particip la diferite procese de schimb dintre celulele i lichidul extracelular, activeaz o serie
de enzime; particip la transportarea gazelor n snge; regleaz echilibrul acido-bazic
Presiunea osmotic este presiunea care trebuie s fie aplicat unei soluii pentru a mpiedica trecerea solventului
n sensul natural de difuzie printr-o membran semipermeabil. Presiunii osmotice a unei soluii a unei substane i
corespunde o energie potenial osmotic la fel cum presiunii hidrostatice a unei coloane de lichid i corespunde o
energie potenial hidrostatic.
Presiunea oncotica defineste presiunea osmotica determinata de prezenta coloizilor in solutie. In cazul
interactiunii dintre plasma sanguina si lichidul interstitial, ea reprezinta forta care tinde sa contrabalanseze presiunea
din capilarele sanguine.

20. Noiune de hemodinamic. Descriei circulaia mare, circulaia mic i rolul lor n organism.
Hemodinamica are ca obiect studiul fenomenelor fizice ale circulatiei (mecanica inimii si hidrodinamica curgerii sngelui
prin vase elastice), aparatele, modelele precum si dispozitivele experimentale folosite pentru acest studiu. Studiul circulatiei
sanguine foloseste modele mecanice datorita numeroaselor analogii care exista ntre functionarea inimii si cea a unei pompe, ntre
artere si tuburile elastice etc.
Rolul principal al inimii consta n expulzarea sngelui n circulatie, prin nchiderea si deschiderean mod pasiv a valvulelor
care au rol de supapa. Inima este constituita din doua pompe , conectate prin circulatiile pulmonara si sistemica.
pompa dreapta care are rolul de a pompa spre plamni sngele dezoxigenat colectat din organism(circulatia pulmonara)
pompa stnga colecteaza sngele oxigenat din plamni si l pompeaza n corp (circulatia sistemica)
Circulaia mic
Circulatia pulmonara incepe in ventriculul drept,prin trunchiul arterei pulmonare, caretransporta spre plaman sange cu dioxid de
carbon..Trunchiul pulmonar se imparte in cele doua artere pulmonare care duc sangele cu dioxid decarbon spre reteaua capilara
din jurul alveolelor,unde il cedeaza alveolelor care-l elimina prin expiratie.Sangele cu oxigen este colectat de venele
pulmonare,cate doua pentru fiecare plaman.Cele patru vene pulmonare sfarsesc in atriul stang
Circulaia mare
Circulaia sistemic incepe in ventriculul stng, prin artera aort care transporta sngele cu Oz i substane nutritive spre esuturi
i organe. De la nivelul acestora, sngele ncrcat cu C02 este preluat de cele dou vene cave care l duc in atriul drept

21. Descriei structura i funcia inimii umane, valvele cordului, ciclul cardiac. Volumul sistolic i minut
volumul.
Structura inimii
Inima ndeplinete rolul de pomp la toate animalele i evolueaz treptat, de la un simplu tub muscular cu activitate ritmic la
forme mai complexe cu atrii i ventricule. Separarea complet a inimii (atriile de ventricule) apare abia la psri i mamifere.
Aceste etape ale evoluiei inimii pot fi regsite i la evoluia embrionul uman mai nti apare tubul cardiac apoi camerele care se
separ pn la natere. Inima este alctuit din trei structuri diferite endocard, miocard i pericard (de la interior spre exterior).
Endocardul. Sngele n contact cu o suprafa rugoas aer, corp strin, se coaguleaz. Arterele i venele sunt cptuite
la interior de endoteliu (un strat de celule) care intr n contact cu sngele i previne coagularea, n schimb camerele inimii sunt
acoperite de endocard. Acesta asigur netezimea suprafeelor ce vin n contact cu sngele. Dac endocardul ar fi lezat s-ar forma
trombi (cheaguri de snge) n cavitile inimii, care, prin deplasare vor bloca diferite artere embolie prin trombi.
Miocardul este constituit din celule musculare cardiace, un sistem excito-conductor (pentru asigurarea contraciilor
inimii) i un schelet fibros. Fibrele musculare cardiace sunt prinse pe scheletul fibros. Aceste fibre au un diametru de aproximativ
20 de microni i o lungime de 150 de microni i sunt delimitate de o membran celular sarcolema. n aceast membran sunt
inserate foarte multe pompe ionice. Rolul acestor pompe este de a asigura depolarizarea i repolarizarea fibrelor pentru
meninerea contraciei cardiace. Toate aceste pompe realizeaz un transport activ de ioni i sunt consumatoare de energie pe care
o obin din moleculele de ATP. Pe lng canale ionice, n sarcolem se mai gsesc diveri receptori. Fibrele musculare striate de
tip cardiac au mai multe nuclee i foarte multe mitocondrii acestea ocup pn la 40% din volumul celulei.
Pericardul este un sac dublu n care se gsesc civa mililitri de lichid cu rol de lubrifiere. Rolul pericardului este de a
limita expansiunea i umplerea cu snge a inimii.
Functionarea inimii :
Procesele metabolice ce se desfoar n cardiomiocite sunt foarte complexe, deoarece inima se contract i se relaxeaz ritmic
toat via. Metabolismul acestor celule este aerob (consum oxigen) i este asigurat de un numr foarte mare de mitocondrii
(mitocondriile produc ATP care este folosit de pompele din membran sau pentru contracie). Energia necesar funcionrii inimii
este asigurat de acizii grai, doar 20% din energie este asigurat de glucoz. 90% din energia consumat de miocard este folosit
pentru susinerea contraciei, iar restul de 10% pentru transport activ prin pompele ionice.
n condiii de efort, inima rspunde prin creterea consumului de energie (i a consumului de oxigen) i stimularea sintezei de
proteine. Primele proteine contractile nou-sintetizate apar dup 20 de minute de efort. Rezultatul sintezei de proteine este
hipertrofia cardiac este o metod de adaptare a organismului la mediu, dar i n condiii patologice.
n condiii de hipoxie (lipsete oxigenul) inima nu mai reuete s i desfoare activitatea normal. Cordul este un mare
consumator de energie i oxigen, dar de-a lungul timpului i-a dezvoltat cteva mecanisme ce pot compensa pentru o perioad
scurt de timp lipsa oxigenului. Hipoxia prelungit consum rezervele cordului i determin apariia leziunilor i a zonelor de
necroz infarct de miocard
Contractia ritmica a inimii:
Capacitatea celulelor miocardului de a genera impulsuri spontan se numete automatism cardiac. n condiii normale aceast
proprietate apare doar la celulele sistemului nodal, ce descarc ritmic impulsuri care se propag apare contracia. Rolul principal
de generare a impulsurilor i revine nodulului sino-atrial, dar n anumite condiii patologice ritmul poate fi preluat i de alt nodul.
Automatismul cardiac :
Celulele sistemului nodal sunt incapabile s-i menin un potenial membranar de repaus constant. n timpul diastolei, fibrele
miocardice se depolarizeaz lent i continuu, pn la atingerea unui prag de excitaie. Dup ce este atins pragul de excitaie, se
deschid canalele din membrana celular i se produce un potenial de aciune ce se propag (sau sistola). Adic celula P din
sistemul nodal se simte bine cnd K este n interiorul ei, iar Na la exterior. Problema celulei este c nu poate opri intrarea Na n
interior, iar cnd acesta se adun, celula produce i descarc un impuls potenialul de aciune ce va afecta i alte celule. Dup ce
s-a descrcat, n celul intr n funciune pompele de ioni ce vor scoate Na afar, dar acesta va intra din nou n celul (dup un
timp de repaus), deoarece nimeni nu l oprete.
Deci mecanismul poate fi simplificat i uor de neles celula P din sistemul nodal nu poate opri ptrunderea Na n interior i la
un moment dat (cnd este atins valoarea prag a potenialului de aciune) aceasta produce un impuls electric ce se va propaga de
la o membran la alta (la toate celulele).
Imediat vor intra n funciune pompele de ioni pentru restabilirea strii de dinainte (sau potenialul de repus), dar dup ce
activitatea lor se ncheie, Na ptrunde din nou n celul i ciclul se tot reia. Aceasta este o explicaie simplificat a producerii
impulsului, n realitate mecanismul este mult mai complex i implic funcionarea unor canale cu flux rapid i lent de ioni, canale
de Na, Ca i K, care vor modifica potenialul electric al celulelor i vor produce depolarizarea membranelor.
Contractia inimii:
Nodulul sino-atrial descarc impulsuri cu o frecven de 70-80 pe minut, iar nodulul atrio-ventricular, fasciculul Hiss i reeaua
Purkinje vor descrca cu o frecven de 40-60/min i 20-40/min. Rolul nodului atrio-ventricular este de a ntrzia propagarea
impulsului spre ventricule, iar fasciculul Hiss i reeaua Purkinje au rol de conducere a impulsului provenit din nodulul sino-atrial.
Revolutia cardiaca:
Inima are rol de a pompa sngele n sistemul circulator. Contracia inimii se numete sistol, iar relaxarea se numete diastol.
Succesiunea sistolelor i a diastolelor formeaz revoluia cardiac. Revoluia cardiac (sistol-diastol) dureaz 0,8 sec la o
frecven de 70 bti/min. Revoluia cardiac ncepe cu sistola atrial (0,1 -0,15 sec) dup care urmeaz sistola ventricular (0,3
sec). La finalul fiecrei sistole, inima intr n relaxare (diastola 0,7 sec pentru atrii i 0,5 sec pentru ventricule).
Cum pompeaza inima singele:
Inima este format din patru camere (dou atrii i dou ventricule) desprite de un sept. Atriile se deschid n ventricule, iar din
ventricule pornesc arterele spre organism sau plmni.
S lum ca exemplu inima stng, format din atriul i ventriculul stng i s presupunem c ventriculul stng este plin cu
snge i se contract. Pereii ventriculului se strng i crete presiunea din interior (sngele nu se poate ntoarce napoi n atrii
deoarece orificiul este nchis de valva mitral). Creterea presiunii determin deschiderea valvei aortice, iar sngele este trimis n
 aort. Se ncheie sistola ventricular n acest moment. Dup contracie, pereii ventriculului stng se relaxeaz, ceea ce determin
scderea presiunii n interior (camera ventriculului este goal). Pentru a echilibra presiunea, sngele se ntoarce din aort napoi n
ventricul, dar exist valva sigmoid (la orificiul aortei) ce se nchide, prevenind refluxul sngelui. Cum presiunea din ventricul
scade, se deschide valva mitral (de la orificiul atrio-ventricular), iar sngele din interiorul atriului ptrunde n ventricul
umplerea rapid. De unde provine sngele din atriu care umple ventriculul?
n momentul cnd pereii ventriculului s-au contractat, s-a produs o scdere a presiunii n atriu pentru echilibrarea presiunii a
fost aspirat sngele din venele pulmonare (n atriul stng se vars patru vene pulmonare).
Inima i valvele cardiace
Inima este un muchi ce funcioneaz ca o pomp mpingnd sngele prin intermediul arterelor n toate organele.
Pentru a-i ndeplini aceast funcie, inima este mprit n 4 cmrue: dou atrii i doi ventriculi. Ele sunt unite prin valve, i
anume valva mitral ntre atriul i ventriculul stng i valva tricuspid ntre atriul i ventriculul drept. De asemenea, exist valve
i la ieirea sngelui din ventriculul stng n artera aort (valva aortic) i la ieirea sngelui din ventriculul drept n artera
pulmonar (valva pulmonar). Toate aceste valve funcioneaz ca nite supape, permind circulaia sngelui ntr-o singur
direcie.
Prima etap:Ventriculii plini de snge se contract. Este momentul n care apare pulsul la nivelul arterelor. Sngele este transmis
din ventriculul stng n artera aort prin intermediul valvei aortice. Aceasta nseamn c valva aortic se deschide sub presiunea
produs de contracia inimii. n acelai timp, valva mitral se va nchide pentru a nu permite sngelui s se ntoarc n atriul stng.
Acelai lucru se ntmpl i la nivelul cavitilor drepte ale inimii. Valva pulmonar se deschide pentru a permite trecerea
sngelui din ventriculul drept n artera pulmonar, iar valva tricuspid se nchide pentru a bloca refluarea sngelui n atriul drept.
A doua etap: Inima se relaxeaz. Datorit acestui lucru, ventriculii devin mai spaioi. Valvele aortic i pulmonar se inchid i
se deschid valvele mitral i tricuspid. Astfel, inima se umple cu snge din atrii. Aceast etap se desfoar ntre cele dou
pulsaii arteriale.

22. Legile hemodinamicii. Caracterizai presiunea sangvin i valoarea ei n artere, capilare, vene. Metodele de
studiere a tensiunii arteriale la om.
Presiunea arterial (PA) reprezint fora exercitat de sngele care circul prin vas pe unitatea de suprafa a peretelui arterial. Circulaia
sngelui prin sistemul vascular este determinat de doi factori: diferena de presiune de la un capat la altul al sistemului circulator sau
gradientul presional; rezistena opus la deplasarea sangelui prin vase. Prin urmare, meninerea unei presiuni eficiente a sngelui, mai ales n
segmentul arterial al sistemului vascular este obligatorie pentru ca sngele s ajung de la inim la esuturi i apoi s se rentoarc la inim. n
timpul unui ciclu cardiac, pompa cardiac imprim sngelui variaii de presiune cu un maximum n sistol (presiunea sistolic) i un minimum
n diastol (presiunea diastolic). Presiunea sngelui se prbuete progresiv pe msur ce diametrul vaselor scade: are un maximum sistolic
de 120 mmHg n arterele mari, elastice, i un minimum diastolic de 60 70 mmHg, cu un caracter pulsatil evident; se prbuete la nivelul
arteriolelor la 60 mmHg, iar caracterul pulsatil se atenueaz; la nivelul capilarelor are o valoare de 35 mmHg la captul arterial i 10 mmHg
la cel venos, iar caracterul pulsatil dispare; ajunge la 0 n venele cave, aproape de atriul drept.
Uniti de msur:
PA se exprim cel mai frecvent n mmHg (milimetri coloan de mercur). Atunci cnd se spune c presiunea dintr-un vas este de 50 mmHg,
se nelege c fora exercitat este suficient pentru a mpinge o coloan de mercur, mpotriva gravitaiei pn la o nlime de 50 mm. Dac
presiunea este de 100 mm Hg, se va mpinge coloana de mercur pn la 100 mm.
Alte uniti de msur: kilopascali (kPa) i foarte rar centimetri coloan de ap (cmH2O). Echivalena acestor uniti este: 1 mmHg = 1,36
cmH2O = 0,133 kPa.

Factorii determinani ai PA:

Relaia dintre debitul sanguin, presiune i rezisten este ilustrat de formula: Q = Pr 4 /8l, care reprezint expresia
matematic a legii fundamentale a hemodinamicii, legea lui Hagen Poiseuille, n care: P = P1 P2 (piederea de presiune de
la un capt la altul al tubului); r 4 /l = raportul dintre raza la puterea a-4-a i lungimea vasului este factorul geometric, dependent
de vas; = factorul reologic (vscozitatea sngelui). Factorul geometric i reologic reprezint rezistena periferic R, deci,
formula va deveni: n care: Q = debitul sanguin sau volumul de snge vehiculat de vase timp de 1 minut. Acest parametru este de
fapt debitul cardiac, care are o valoare de aprox. 5 l/min; P = gradientul presional; R = rezistena periferic.
Aceast relaie poate fi scris i sub forma: P = Q x R i ne arat dependena presiunii arteriale fa de doi factori:
1. Factorul central = debitul cardiac (Q) Factorul central este reprezentat de fora de contracie a inimii, care, la rndul su
determin volumul sistolic: Q = volum sistolic x frecvena cardiac. Stimularea vegetativ simpatic va crete frecvena cardiac
i fora de contracie, deci i volumul sistolic, determinnd, n final, creterea debitului cardiac i deci i a presiunii arteriale.
2. Factorul periferic = rezistena periferic (R). La rndul ei, rezistena opus la curgerea sngelui, depinde de:
- factorii geometrici (care in de vas):
raza vasului, n fapt de diametrul lui; ngustarea vasului prin procese de vasoconstricie sau/i ateroscleroz va duce la
creterea presiunii i la scderea debitului;
lungimea vasului - cu ct un vas este mai lung, cu att PA crete;
elasticitatea vasului - pierderea elasticitii odat cu naintarea n vrst duce la creterea PA
- factorii reologici care in de snge, de calitatea i cantitatea acestuia:
* vscozitatea sngelui. Aceasta depinde de prezena elementelor figurate, n fapt de hematocrit:
creterea numrului de eritrocite (poliglobulii) crete vscozitatea, crete R periferic i crete PA;
scderea vscozitii n anemii duce la scderea PA;
- volumul de snge. Cresterea volumului de snge din vas va duce la creterea PA. Pentru a scdea PA se impune scderea
volumului. Aa se explic administrarea de diuretice n HTA. Acestea cresc volumul de urin eliminat, ceea ce va duce la
scderea volumului plasmatic i, astfel, a PA.

1. Presiunea sistolic (maxim) reprezint presiunea cu care este propulsat sngele n sistemul vascular, n timpul sistolei
ventriculare. Depinde de pompa cardiac.
la adultul sntos, la nivelul sectorului arterial i al marii circulaii are valoarea optim de 100-120 mmHg sau 13,3 -16
kPa.
2. Presiunea diastolic (minim) este presiunea cu care se deplaseaz sngele n diastol. Valorile normale reprezint din
presiunea sistolic, plus 10 mmHg, deci 60-80 mmHg sau 8-11 kPa; presiunea diastolic depinde de proprietile i calitatea
vaselor elastice, de rezistena periferic. PAD = (PAS/2) +10. Valoarea optim: 60-80 mmHg sau 8-11 kPa.
3. Presiunea diferenial sau a pulsului (PA) este presiunea sistolic minus presiunea diastolic. Depinde de pompa cardiac
i de compliana vascular. PA = PAS PAD. Valoarea optim: 45 50 mmHg.
4. Presiunea medie este presiunea la care sngele ar circula n flux constant.
n vase rigide, PA medie este media aritmetic a presiunii sistolice i diastolice n regim pulsatil; n tuburile elastice, nu este
media presiunilor, ci este mai aproape de cea maxim i sufer o cdere liniar pe msur ce ne apropiem de sectorul capilar;
PA medie = 1/3PA + PAD = 95 - 100 mmHg.
Presiune convergent: cnd presiunea diastolic este mai mare, cu o valoare normal a presiunii sistolice, vorbim de
presiune convergent, ntlnit n primele stadii ale aterosclerozei, la persoanele stresate, cu fenomene de simpaticotonie
constituional sau la pacienii renali cu o hiperreactivitate a sistemului renin- angiotensin.
Presiune divergent: cnd presiunea diastolic are tendina s scad, cu meninerea presiunii sistolice n limite normale,
vorbim de presiune divergent, n care presiunea diferenial este mare. Acest tip de presiune apare la sportivii vagotonici, bine
antrenai; de asemenea, presiunea divergent o ntlnim i la pacienii cu insuficien aortic, la care ns, presiunea diferenial
mare apare ca urmare a creterii PA sistolice i scderii PA diastolice.

Metode de cercetare:
Parametrii fizici tensiunea arteriala joaca rol inmportant in diagnosticarea uneri maladii, determinarile presiiunilior
sistolica si distolica intro artera oarecare pot fi realizate direct cu un ac gaunos unit cu un manometru . Insa in practica
medicala este folosita pe larg o alta metoda ,care nu necesita patrundere in artera propusa de korotcov. Pentru
efectuarea masurarii manjeta se infasoara in jurul bratului intre umar si cot .La inceput diferenta dintre presiunea
aeruliui din manjeta si cea atmsferica = 0. Prin urmare manjeta nu comprima bratul. Pe masura pomarii aerului in
manjeta, presiunea exarcitate de asta asupra arterii humerale creste, si la un moment dat, opreste curgerea singelui.
Aceasta are loc atunci cind presuinea aerului in manjeta indicata de manometru e mai mare de cit presiunea arteriala.
Deschizind incet robinuetul situat in vecinatatea parii de cauciuc se ajunge la momentul cind presiune din manjeta e
egala cu cea sistolica singele capata posibilitate sa treaca prin lumenul ingust al arterei, curverea fiind turbulenta. In
timpul masurarii presiunii medicul, punind stetoscopul pe artera , mai distal de majeta , asculta zgomotele
caracteristice de care e insotit acest proces.Prelungind treptat micsorarea presiunii in manjeta se ajunge la momentul
restabilirii curgerii in regin laminar(dispare zgomotul curgerii turbulente).
Presiune indicata de manometru in acest moment e considerata egala cu presiunea arteriala diastolica. Asadar,
momentul in care se aude in stetoscop primul zgomot marchieaza presiunea sistolica; momentul in care zgomotul
dispare marcheaza presiunea diastolica.

23. Reglarea activitii cardiace i a hemodinamicii.

Principala funcie a pompei cardiace este de a propulsa un volum de snge n mica i marea circulaie. Acest volum de snge
se numete volum sistolic sau volum btaie i trebuie s aib o valoare suficient de mare pentru a asigura nevoile de oxigen i
substane nutritive ale organismului. Volumul expulzat ntr-un minut se numeste debit cardiac i pstrarea lui la valori care s
satisfac cerinele metabolice ale organismului se face prin intervenia unor mecanisme complexe de reglare i control. Cum
volumul de snge pompat de inim (debitul cardiac) depinde de frecvena btilor inimii i de volumul expulzat cu fiecare btaie,
adaptarea inimii se realizeaz prin controlul activitii de pacemaker i a celei contractile, adic a activitii electice i mecanice a
inimii. (Milnor W., 1989). Mecanismele care intervin n controlul activitii inimii sunt clasificate n intrinseci (care in de inim)
i extrinseci.
Mecanismele intrinseci de reglare a cordului
a. mecanismul heterometric Frank-Starling de adaptare la presarcin crescut, n care modificrile debitului cardiac sunt
determinate de alungirea fibrelor cardiace. Acest mecanism nu asigur componenta presional, fiind un mecanism fiziopatologic
de adaptare la suprasolicitri;
b. mecanismul homeometric de adaptare la postsarcin, la aceeai lungime iniial a fibrelor. Reglarea se realizeaz prin
mecanisme de modificare a contractilitii miocardului i prin modificarea frecvenei cardiace. Mecanismele dependente de inim
(intrinseci) intervin n puine situaii fiziologice, n fapt, controlul activitii cardiace realizndu-se pe cale nervoas i umoral.
 Mecanismele extrinseci de reglare cardiac sunt: mecanisme nervoase care au la baz arcuri reflexe i eferene vegetative
simpatice i parasimpatice; mecanisme umorale. Mecanismele nervoase sunt mecanisme reflexe i presupun parcurgerea unui
arc anatomic reflex care cuprinde:
1. zonele receptoare (reflexogene) la nivelul crora, prin intermediul baro i chemoreceptorilor, se percepe modificarea care
declaneaz mecanismul;
2. cile nervoase aferente, care transport stimulii la centrii de control din SNC;
3. centrii cardiovasculari care emit comanda n funcie de nevoile organismului;
4. ci eferente amielinice care au pe traseu un ganglion, unde se face sinapsa dintre neuronul pre i postganglionar;
5. efectorul, care poate fi: celula pacemaker, n cazul n care este necesar modificarea de frecven; fibra contractil pentru adaptarea
forei de contracie; fibra muscular neted din peretele vaselor pentru adaptarea tonusului vascular (vasoconstricie sau vasodilataie).
Variatiile presionale sau de compozitie chimica a sangelui in sectoarele dotate cu receptori determina tulburarea ritmului
descarcarilor de impulsuri aferente spre centrii bulbari urmata de modificarea tonusului acestor centri si mobilizarea de
mecanisme vegetative, endocrine si umorale care tind sa readuca la normal constantele tulburate.

In conditii fiziologice, din volumul sanguin total 10% se gasesc in cord, 8% se gasesc in circulatia pulmonara, 12% in
artere, 5% in capilare si app. 65% in sectorul venos (in special in venule si venele mici). Mecanismele de reglare actioneaza
modificand dupa necesitati calibrul arteriolelor si/sau al sectorului venos precum si repartitia sangelui intre diferite sectoare
vasculare mentinand astfel hemodinamica normala in pofida variatiilor irigatiei sistemice sau locale

Arteriolele opun cea mai mare rezistenta fluxului sanguin (=vasele rezistentei) iar modificarile tonusului lor influenteaza
debitul sanguin tisular prin modificarea fluxului capilar. Capilarele nu au celule musculare sau fibre nervoase motorii in
structura peretilor, de aceea modificarile de calibru sunt in cea mai mare parte pasive fiind determinate de vasodilatatia
arteriolelor si de staza venoasa. Dar volumul cel mai mare de sange este cuprins in sectorul venos (=vasele capacitatii), de
aceea, mentinerea tonusului acestui sector (in special al venulelor si venelor mici) dotate cu putere de vasomotricitate detine
cea mai mare importanta pentru mentinerea hemodinamicii.

Activitatea cordului si tonusul patului vascular sunt reglate pe cale neurovegetativa si umorala, sistemul circulator avand o
bogata inervatie vegetativa, dar si de o serie de substante de natura hormonala sau umorala prezente in sange. Modificarile
adaptative cardiovasculare in diferite conditii fiziologice se realizeaza prin mecanisme complexe de reglare intrinseci si
extrinseci.

Mecanisme intrinseci vasculare:

Autoreglarea intrinseca locala a vaselor sanguine, in special mici (cu celule de tip monounitar lipsite de inervatie dar care
genereaza la distensia mecanica potentiale de actiune ce difuzeaza apoi la cele vecine celulele pacemaker) este rezultatul
activitatii miogene proprii.

Automatismul vascular este generat de instabilitatea membranei celulelor pacemaker din tunica medie a metarteriolelor,
arteriolelor mici si sfincterelor precapilare care prezinta descarcari ce determina cresterea tonusului musculaturi netede
(vasoconstrictie cu modificarea fluxului sanguin) si a rezistentei vasculare rezultand modificarea presiunii sangelui.

Fluxul sanguin tisular este rezultatul echilibrului dintre contractia fibrelor musculaturii netede parietale si dilatatia acestor
fibre sub influenta metabolitilor celulari, a reducerii aportului de O2 , sau a ambilor factori la un loc. Prin mecanismul
distensiei se realizeaza adaptarea continatorului (sistemul vascular) la continut (volumul sanguin total)

24. Ce numim digestie? Structura tractului digestiv. Care este rolul digestiei n organism? Ce metode de
studiere a tractului digestiv cunoatei?
Digestie - proces prin care se realizeaz desfacerea moleculelor mari de hidrocarbonate (polizaharide), grsimi (lipide)
i proteine n molecule mai mici ca mono-, dizaharide, acizi grai, aminoacizi, di- i tripeptide, rezultnd energie i, pe de alt
parte, substane necesare sintezei esuturilor organismului.Sau transformarea produselor alimentare din forma bruta, pe care
organismal nu o poate asimila in forma in care organismal le utilizeaza, (aminoacizi, glucide, llipide)
Produsele alimentare nimeresc in tractul digestiv , sint discompouse pin la substante simple (glucoza, acizi grasi) care sint
absorbite in singe si limfa sint folosite cu scop plasic si energetic. Tractul digestiv este compus din cavitatea bucala, faringe ,
esofag, stoamc, intestin subtire si intestin gros.
Metode de studiere :
Metora fistulei: La animal se sectioneaza stomacul , se inmplanteaza o fistula si in timpul alimentarii se culege suc stomacal
Metoda sondei: Cu ajutorul sondei se extrage suc stomacal de la animalul studiat.
25. Digestia n cavitatea bucal, stomac i intestin. Rolul glucidelor digestive n prelucrarea hranei n tractul
digestiv.
Digestia incepe in cavitatea bucala
Hrana este supusa actiunii mecanice si chimice.Actiunea mecanica cu ajutorul dintilor, buzelor, obrajilor, palatului
dur.Actiuni chimice , produsele alimentare sint amestecare cu saliva din gladele salivare.Prelucrarea mecanica a hranei
consta in farmitarea hranei pina la particole mici care paralel se imbiba cu saliva , ea avind enzimi , indeplineste
descompunerea hranei. Saliva este secretata de 3 perechi de glande mari parotide care se afla in regiunea inferioara a
obrajilor, in zona urechiii,submandibulara si sublinguala. In mucoasa cavitatii bucale este un numar mare de glande
salivare mici. Saliva ia parte la:
Scindarea hranei
Umectarea cavitatii bucale
Inghitire(actul deglutitiei)
La vorgite
La aparatea organizmului , (prezenta lizocimii)
Saliva contine 99%apa si 1% continut uscat ( enzimi amilaza(ptialina), maltaza(scindeaza glucide) ).Amilaza
scindeaza glucidele fierte , coapte sau prajite pin la dizaharide. Maltaza scindeaza malactoza in 2 molecule. Mai exista
saruri minerale colesterol , acid uric, ureea, lizocima, ioni Na+, K+,Ca2+, P+,Co+,Cl,Mg+ ph este slab bazic(7.4)
Hrana in cavitatea bucala sub actiunea mecanica este farmitata , amestecata cu saliva si incepe si incepe scindarea de
catre amialza si maltaza a glucideor .In salliva mai este o substanta mucoidala care inclee particolele farmitate .Mucina
acopera bolul alimentar cu mucina care asigua alunecarea prin caile allimetare si le protejaza pe acestea. Hrana in
cavitatea bucala se retine 14-16 secunde .Ea nu poate fi scindata pin la sfirsit .Apoi bolul alimentar va fi transportat in
stomac.
Reglarea secretiei salivei
Glandele salivare sint reglate de sistemul nervos simpatic si parasimpatic a sistemului nervos vegetativ, prin nervul
facial .In bulbul rahidian se afla centrii salivatiei.
Calea umorala acetilcolina, - stimulare, adrenalina/noradrenalina stocare
Secretia salivei este reglata de in mod reflex complex. Exista reflex conditionat si neconditionat. Cel conditionat la
excitarea receptorului (auditivi, vizuali , olfactiv) ,prin nervi corespunzatori excitatia se transmite la scoarta cerebrala
in centrii respectivi(calea aferenta)
Calea eferenta
Excitatia se transmite catre centrii salivari din bulbul rahidian , apoi are loc secretia salivei. Are loc excitatia
receptorilor din cavitatea bucalal, excitatia se duce in centrii salivatiei in bulbul rahidian. Odata ce hrana nimereste in
cavitatea bucala incepe reflexul neconditionat , perioada latenta de 1-3 secunde
Deglutitia In mod reflex se incepe dupa formarea bolului .Se inchide cav. Bucala , se incepe contractia virfului
limbii.Se formeaza palatul dur.Bolul se deplaseaza spre faringe .Aici sint muschi streati (inelari si longitudinali) care se
supun constiintei.Se incepe contracita muschilor inelari , inelari medii, apoi bazici. In esofag este la fel dar contractia
este involuntara (muschii peristaltici ) astfel bolul ajunge in stomac.
Hrana in stomac este prelucrata chimic si fizic.Fizic e prelucrata datorita peretelui stomacal si chimic cu ajutorul
enzimilor digestive. Glandele principale elimina enzime a sucului stomacal, parietale elimina HCl , si glandele ce
elimina continut mucoid (gl. auxiliare) In suc stomacal se depisteaza apa 98-99 % si continut uscat 1-2 % aici sint
substante organice si anorganice (saruri si ioni) .In substanta org- colesterol, aminoacizi, acid uric.
Enzimi lipaza gastrica, pepsinogenul inactiv care sub influenta HCl se va transforma in pipsina care va scinda
proteinele , chemozina va scinda proteinele laptelui, galactinaza scindeaza gelatina ph<5 aciditate mare , ph>5 bazic.
Se elimina 1.5-2 l de suc gastric in 24h .In suc stomacal nu avem enzimi pentru hidrati de carbon(glucide) .Lipaza
gastrica in acid este slaba si nu scindeaza tare lipidele.
Inervatia stomacul este enervat de sistemul vegetativ simpatic care vine din coarnele spinale din regiunea toracala si
nervul parasimpatic ce vine din bulbul rahidian .Centrii secretiei gastrice si enervatia se face prin nervul vag, la
excitatia lui se intensifica secretia si motorica stomacului la cel simpatic .Prin cel parasimpatic se opreste.
Reglarea secretiei gastrice calea nervoasa (mod reflex ) si umorala. Reglarea se face in 3 etape.
1) Calea reflexa complexa este analogica cu calea secretie salivare
a) Reflex conditionat (nerv - scoarta bulb rahidian centrii nerv vegetativ - somatic )
b) Reflex neconditionat (ex. La sesizarea mirosului hranei sau vederea ei , apare senzatia de foame , se
elimina suc gastric)
2) Etapa stomacala sau neuromorala:
a) Reflex neconditionat se excita mecano si chemoreceptorii , se transmit inpulsuri prin nerv vag in centrii
nervului vag in bulb rahidian
 b) Calea umorala la excitatie mecanica a mucoasei stomacale de catre hrana se elibireaza gastrina si
absoarbe in singe , se transmite la glandele stomacale si se regleaasecretia lor
3) Faza intestinala a secretiei gastrice sau faza umorala hrana transportata din stomac in duoden , aici se excita
mucoasa duodenului care elaboreaza enterogastrina care se absoarbe in singe si se transporta la glande stomacale si
stimuleaza secretia sucului gastric.Evaluarea continutuilui stomacului in duoden bolul in stomac este prelucrat
fizic si chimic .Fizic la miscarea peretilor stomacului , el este farmitat se imbiba cu suc stomacal , enzime , incepe
descompunerea chimica a produselor alimentare . Bolul alimentar se transforma in chim alimentar .Chimul
alimentar va trace in forma de portii in duoden, dar trebuiesc satisvacute careva conditii:
a) Trebuie sa fie semilichid
b) Trebuie sa fei izoterm (cu temperatura corpului)
c) Ph acid
d) Ph in duoden trebuie sa fie bazic
e) Duodenul trebuie sa fie liber
f) Chimul trebuie sa fie izoosmotic
Sfincterul piloric in mod reflex se deschide si o portie din chimul alimentar nimereste in duoden, mod ificaind ph-
ul duodenului din bazic in acid .In mod reflex se inchide sfincterul piloric si nu se va deschide pin la terminarea
prelucrarii chimului.
Intestunul subtire are 3 poriuni.
Musculator-dublu , membrana de tesut conjuncitv .Mucoasa formeaza vilozitati poate ocupa o suprafata de 50m2
.Inervatia sistemului simpatic si parasimpatic (excitarea, stimularea , motorica, secretia)
Continutul sucului stomacal :
Suc propriu intestinal-eliminat de glandele intestinale (Broiler si Liberqun) sucul glandelor pancreatice si bila
eliberata de ficat .Sucul contine apa 98% substante organice si anorganice (saruri minerale si ioni) , continut alcalin
7.35-8.2 ph , substanta mucoidala , colesterol, acid ureic.
Sucul pancreatic (0.8-1)l , ph alcalin .Contine:
Enzimi pentru proteine:(tripsinogenul (inactiv, se activeaza cu ajutorul enterochinazei), chimotripsinogen(se
activeaza cu chimotripsina), nucleaza, aminopeptidaza, carbonopeptidaze).
Enzimi pentru glucide: Amidaza, invertaza, lactaza
Enzimi pentru lipide: Lipaza pancreatica in mediu alcalin scindeaza grasimile
Bila eliminata de ficat contine sapunuri, pigmenti biliari (biliverdina si bilirubina) si acizi biliari (acid glicocolic) .Bila
nu contine enzime
Roulu bilei in digestie:
Activeaza enzimi
Intensifica sercetia sucului panctreatic
Actiune bactericida
Internsifica absorbtia
Intensifica motorica stomacala
Motorica intestinului subtire este asigurata de muschii longitudiali si inelari si formeaza stratul mediu a intestinului.
Sint miscari:
1. Peristaltice >>>>>>> asigura deplasarea chimului de la stomac la intestin gros
2. Segmentare -- >>> ----<<<< in diferite regiuni apar contractii a muschilor inelari
3. Pendulare>>>>>>> <<<<<<< >>>>>>>
In urma motoricii se asigura
1. Farmitarea continua a particulelor alimentare
2. Deplasarea lor in intestin gros
3. Amestecare cu suc intestinal
4. Se intensifica scindarea
5. Se mareste contactul cu peretele intestinului se amplifica scindarea si absorbtia lor
Procesul de digestie aici are loc in 2 mecanisme:
Digestie cavitara in cavitatea intestinului
Digestie parietala la peretele intestinului (pe pereti se alfal o enzima).

In rezultat produsele se scindeaza pin la aminoacizi (se vor absorbi in singe) , lipidele trigliceridele si acizi grashi (ce
vor trece in limfa) , glucidele se absorb in singe
Intestinul gros e alcatuit din 6 parti cecul ascendent, transversal, descenent, segmoid, rect. El este format din 3 straturi:
conjunctiv, muscular, mucoid.
Muschii sint dezvoltati foarte slab, si muschii longitudinali nu acopera toata suprafata intestinului. In peretele
intestinului se afla glande ce elimina continut mucoid.Nu sint glande ce elimina enzimi. Aici se formeaza masele
fecale ce contin produse alimentare care nu s-au preluctar in tract digestiv, epiteliu mucoasei care moare (ea se innoeste
in decurs de 24h), un numar foarte mare de bacterii saprofite , pin la 4 %de celuoza pot fi descompuse de aceste
bacteri prin fermentare.

Motorica intestinului gros

Miscarile sunt mai lente.Sint miscari peristalitce si antiperistaltice.Aici se sintetizeaza vitamina K (functie de cuagulare
a ingelui) , se absoarbe surlpulu de apa , formarea fenolilor, endol si alcoolilor si absorbtia lor in singe, ce pot fi
neutralizati in ficat.
Absorbtia in tract digestiv are loc prin diferite mecanisme:
1. Difuzie substante cu molecule mari
2. Filtratie
3. Transport activ , ionii de Na+, K+, gliceride , trigliceride.
4. Osmoza
In cavitatea bucala se pot absorbi:
- Apa, Alcool, Medicamente, Toxine(acid ceanic)
In intestin gros se absorb:
- Apa, alcoolul, monozaharide, glucoza, unele medicamente, vitaminele
In intestin subtire se absorb:
- monozaharide, minoacizi, acizi grashi, trigliceride, saruri minerale, apa

Actul defecatie cind fecalele se acumuleaza in ampula intestinala a intestinului gros , se exercita o presiune
asupra peretelui , aceasta exciatie se transmite prin fibrele aferente a nervului pelvian in centrii regiunii sacrale a
maduvii spinale, impulsul vine pe cale eferenta catre muschii ampulei si a sfincterelor.Se relaxeaza muschiii
sfincterului externe , se contracta muschii ampulei si masele fecale sint eliminate(la copii). La maturi in asa mod apare
doar senzatia necesitatii defecatiei. In acest caz excitatia inafara de centrul sacral se mai transmite la scoarta
cerebrala.Persoana recunoaste senzatia defecatie, insa defecatia va avea loc doar atunci cind va fi impuls de la scoarta
cerebrala.

26. Descriei metabolismul proteinelor, glucidelor, grsimilor. Noiune de metabolism bazal i general.
Calorimetria direct i indirect ca metode de studiere a metabolismului n organism.
Met. Proteinelor:
In produsele alimentare (carne, oua, lapte, cereale, brinza) se afla diferite cantitati de proteine obligatoriu terbuie sa
nimereasca in organism. Nimerind in tractul digestiv, aceste substante se scendeaza cu ajutorul enzimelor specifice
incepind din stomac. Sub actiunea proteazelor proteinele se descompun pina la aminoacizi si in intestinul subtire ei vor
fi absorbiti prin transport activ in singe ajungind la fiecare celula unde vor fi utilizati in scop energetic (mitocondrii) si
plastic (nucleu). Cunoastem 20 aminoacizi dintre care 8 esentiali si 12 neesentiali.
Aminoacizii esentiali (nu pot fi sintetizate de organism, sunt obligatorii pentru organism):
- Licetina, izolicetina, valina, triptofan, arginina, etc. Daca unul va lipsi din alimentatie atunci v-a aparea o maladie.
Aminoacizii neesentiali pot fi sintetizati din alte substante, reesind din asta, produsele alimentare se impart in
complete & incomplete. Acel produs ce contine toti 8 aminoacizi se considera complet (lapte, carne). Dupa
continutul proteinelor in fasole continutul de proteine este mai mare insa lipsesc cei esentiali. Norma alimentara
150 g/zi. Metabolismul proteic in organism se studiaza prin studiere cantitatii de azot ce nimereste cu hrana si
cantitatea de azot ce se elimina prin urina & sudoare. Acest azot reprezinta finalul scindat al proteinelor. E
cunoscut ca 1 g de azot in urina coencide cu 6.14 g de proteine. Pentru studiul met. proteic se ia azot deoarece
azotul deosebeste proteinele de alte substante. Se ia in consideratie cantitatea de azot ce ramine in produsele
alimentare nefolosite din tractul digestiv ce se vor elimina cu fecalele. S- stabilit ca intre cantitatea de azot care
nimereste in organism si cel eliminat apar diferite relatii:
1. Cantitatea de azot care nimereste = cantitatea de azot ce se elimina (la adulti echilibru azotat)
2. Cind cantitatea de azot care nimereste e mai mare decit cea ce se elimina - bilant azotat pozitiv (cresterea
organismului, graviditate, dupa boala infectioasa, dupa antrenament, in timpul unei tumori de faza 1,2)
3. Cantitate de azot care nimereste e mai mica decit cea care se elimina bilant azotat negativ (cind predomina
catabolismul, la batrini, in timpul competitiilor la sportivi, in timpul tumorilor faza 3 4, in timpul maladiilor
infectioase)
Metabolismul proteic este reglat pe cale nervoasa si umorala. Organismul nu are rezerve de proteine.
 Metabolismul Lipidelor:
Lipidele nimeresc cu hrana in tractul digestiv in forma de grasimi. In stomac ele se descompun foarte putin. In
intestinul subtire se descompun mai mult pina la trigliceride si acizi grasi (acid glicolinic). Se absorb in intestinul
subtire in cantitati mici in singe si cantitati mari in limfa. Circulind prin singe grasimile scindate ajung la celule unde
se folosesc cu scop plastic si energetic. Surplusul de grasimi s edepoziteaza sub forma de rezerva in celulile adipoase
ce se intilnesc in jurul org interne si in regiunea subcutanta. Depozitarea grasimilor are loc in 2 variante: - cu
repartizare uniforma subcutanata. neuniforma cu predominarea in jurul bazinului sau abdomenului. Valoare
energetica a lipidelor este mai mare ca la alte substante (9.1 kcal -> 1 g lipide).
Cantitatea lor in organism este reglata pe cale neuroumorala. Norma zilnica 60-100g.
Metabolismul Glucidelor:
Glucidele nimeresc in organism prin alimente in forma de amidon, incep a fi scendate in cavitatea bucala de
amilaza si maltaza. In intestinul subtire scindarea se termina cu formarea monozaharidelor ce se absorb in singe fiind
transportate la celule si utilizate cu scop energetic si platic (glicocalexul). Se oxideaza mitocondtii cu eliminarea de
energie. 1g glucide -> 4.1 kcal.
Nictimiral -> 200 400 g. In singe, glucidele circula in forma de glucoza cantitatea variind de la 3,3 la 5,5 mmol/l.
Organismul face rezerve de glucide in forma de glicogen ce se depoziteaza in ficat & muschi. Reglarea glicemiei are
loc pe cale neuroumorala:
1. Reglarea are loc pe principiul feedback-ului. Daca cantitatea de glucoza scade se excita glicoreceptorii care se
afla in zone reflexogene (arcul aortei, miocard, iesirea din organe). Impulsurile se transmit de la receptori la
nervii aferenti spre centrii metabolismului glucidic (proteic, lipidic) ce se afla in hipotalamus. Alaturi de acesti
centri avem centri de foame, excitatia se va duce la centrii de foame care excitinduse provoaca senzatia de
foame si paralel excitatia va fi transmisa pe cale aferenta spre rezervele de glucagon dupa care acestea se
elimina, paralel din suprarenale se va elimina adrenalina si noradrenalina care vor provoca scendarea
glucagonului. In rezultat se normalizeaza cantitatea de glucoza in singe.
2. La exces alimentar de glucide (proteine, grasimi) glucoza nimereste in singe in exces, se vor excita
glucoreceptorii, excitatia se va duce la centrul glucidic (proteic, lipidic), apoi impulsul se va transmite la centrul
de sa, apoi pe cale eferenta excitatia se duce la pancreas care va elimina insulina sintetizind din glucoza
glicogen.
Calorimetria direct:
Consta in aceea ca se determina cantitatea de caldura ce elimina organismul intr-o unitate de timp. Se ea o camera unde
se introduce animalul studiat (Q = mc(t2 - t1) / MT ).
T timp, M masa animalului, m masa apei.
Calorimetria indirecta:
Calorimetria directa este incomoda si deaceea se folosete calorimetria indirecta care se bazeaza pe analiza gazelor si
anume O2 inspirat si CO2 expirat. S-a observat ca intre cantitatea de oxigen folosit pentru oxidarea produselor
alimentare si energia capatata este o legatura directa. Reesind din acestea Saternicov si Pasutin au propus sa
determinam cheltuielile de energie a organismului prin:
1. Analiza gazoasa competa. Propusa de Douglas-Haldene si consta in urmatoarele: la o persoana examinata i se
propune sa respire un timp oarecare si sa expire areul in sacul Douglas ce il poarta in spate, apoi determina
cantitatea de gaze in sac cu ajutorul gazometrului. Luam 100 200 ml gaz si determinam continutul chimic in
% de CO2 si O2.
Pentru aceasta, trecem acest gaz prin aparatul Haldene prin care se afla o baza ce va reactiona cu CO2 si determinam
cantitatea de CO2. Apoi gazul ramas il trecem printro solutie de pirogalol care va determina cantitatea de O2.
Determinam cantitaea de O2 si CO2 folosit si eliminat. Stiind cantitatile de CO2 si O2 inspirat/expirat determinam
coeficientii respiratori. CR = CO2(eliminat) / O2(folosit) (se foloseste pentru determinarea substantei ce se oxideaza in
organism). La oxidarea:
o Glicidelor CR = 1
o Proteine CR = 0.8
o Lipide CR = 0.7
2. Analiza gazoasa incompleta (spirometria).
Luam un volum oarecare de O2 din care se respira si determinam cantitatea de oxigen folosita in timpul respiratiei.
Stiind echivalentul caloric a unui litru de O2 la scindarea produselor alimentatre mixte (4.82) inmultim cantitatea de
O2 cheltuita la coeficientul caloric a unui litru de oxigen la oxidare mixta. Reiesind din acestea, organismul uman
cheltuie cantitate diferita de energie in dependenta de mai multi factori. Cheltuielile de energie vor depinde de virsta,
greutate, sex, lucru indeplinit.
Noiune de metabolism bazal i general:
 1. Bazal: reprezinta cheltuielile de enrgie a organismului in stare de repaos cind energia este folosita pentru
deservirea organelor proprii. Met. Bazal se determina in stare de repaos fizic si psihic la o temperatura de 18
20, la o presiune de 760 mmHg pe nemincate.
2. General: reprezinta metabolismul bazal + adaosul de lucru. Reiesind din asta cunoastem 4 grupe de oameni: 1)
care indplinesc doar lucru mental (2800kcal) 2) semiautomat, semimecanizat (3000kcal) 3) lucru mecanizat &
automatizat (3700 kcal). 4) nemecanizat (< 3700 kcal)
27. Ce numim respiraie? Care este rolul respiraiei n viaa omului? Etapele respiraiei. Biomecanismele
inspiraiei i expiraiei. Particularitile respiraiei la altitudine, la adncimi (hiper- i hipobarie) i la efort
fizic. Spirometria.
Sistemul respirator constituie totalitatea organelor care servesc la schimbul gazos ntre organism i mediu,
asigurnd organismul cu oxigen, indispensabil vieii celulelor, i eliminnd din organism dioxidului de carbon rezultat
din oxidri.
Etapele Respiratiei:
1. Ventilaia pulmonar schimbul de gaze ntre aerul atmosferic i aerul alveolar
2. Schimbul de gaze n alveole difuzia O2 n snge i CO2 n direcie opus
3. Transportul gazelor prin singe
4. Schimbul de gaze ntre snge i esut
5. Respiraia tisular
Biomecanismul inspiraiei:
Inspiraia creterea n volum a cutiei toracice i a plmnilor cauzat de:
1. Contracia muchilor intercostali externi - care sunt nserai oblic (sus-jos; posterior-anterior) i ridic coastele
mresc volumul cutiei toracice antero-posterior.Coastele sunt prghii de gradul doi, momentul forei nlocul
inseriei inferioare a muchilor > ca n cel superior
2. Contracia diafragmului aplatizarea diafragmului cumrirea volumului cutiei toracice n direcie vertical
La inspiraia forat particip muchii inspiratorisuplimentari ca intercostali interni, pectorali, scaleni,
sternocleidomastoidieni.

Biomecanismul expiraiei:
Expiraia micorarea n volum a cutiei toracice i a plmnilor cauzat de:
1. Fora de elasticitate a cartilajelor costale i a plmnilor
2. Coborrea coastelor n direcia forei de greutate
3. Relaxarea diafragmului revine la forma de cupol
Expiraia forat este activ din cauza includeriicontraciei muchilor: intercostali interni (inserai opuscelor externi) i
abdominali.
Spirometria este un test simplu, foarte precis prin care se apreciaz funcia pulmonar a unei persoane.
Spirometria se face cu ajutorul unui dispozitiv SPIROMETRU care masoara cantitatea de aer pe care un subiect o
poate inspira sau expira voluntar.

28. Sngele. Care este rolul sngelui n viaa omului? Ce compoziie are sngele? Care este necesitatea
hemotransfuziei? Grupele sangvine i rezus factor. Coagularea sngelui, timpul coagulrii i ce rol are acest
proces?
Singele reprezinta tesut lichid heterogen care asigura conexiunea umorala a tesuturilor si organelor. Rolul singelui
in viata omului este:
- Transport de O2, CO2, prod. Alimentare.
- Functii respiratorii, trofice, transportul substantelor nutritive, excretorie (aruncarea substantelor finale a
metabolismului, rezidurile vietii), protectie.
- Termoreglare
- Mentine homiostaza organismului
- Asigura metabolismul hidrosalin
- Reglare umorala.
Compozitia singelui:
Sngele are n compoziie dou elemente principale: plasma i elementele figurate. Plasma sanguin reprezint 40-
45% din ntreaga cantitate de snge. Aceasta este compus din 90% ap, 9% substane organice (proteine, lipide,
glucide) i 1% substane anorganice (sruri de sodiu, potasiu, calciu, magneziu etc). Elementele figurate sunt celulele
propriu-zise ale sngelui, care plutesc n plasma sanguin. Acestea sunt de mai multe tipuri: hematii, leucocite i
trombocite.
 Hematiile, denumite i globule roii, au rolul de a vehicula oxigenul (O2) i dioxidul de carbon (CO2). Hematiile
sunt celule anucleate (fr nucleu), ele nu se divid, formndu-se n mduva osoas. Acestea conin un pigment numit
hemoglobin, care d culoarea roie sngelui. Hemoglobina este alctuit dinhem (un colorant rou, care conine fier i
care are rolul de a fixa oxigenul) i globin (o protein din grupa albuminelor). Unele specii au pigmeni care nu conin
fier, ci cupru, i astfel culoarea sngelui lor este albastr. Hematiile se mai numesc i eritrocite.
Leucocitele sau globulele albe au rol n imunitate (aprarea organismului). Ele sunt celule ,,foarte agresive, care
fagociteaz (nglobeaz n masa lor) bacterii, virusuri, celule distruse. Exist mai multe familii de leucocite (numite
clone), fiecare clon acionnd doar mpotriva anumitor ageni infecioi.
Trombocitele mamiferelor provin din megacariocit, o celul mare cu nucleu polilobat, i nu sunt celule propriu-
zise, ci fragmente celulare care au rol n coagularea sngelui. Ele corespund plachetelor sanguine de la celelalte
vertebrate.
Necesitatea hemotransfuziei:
- Sa nu sa se intilneasca aglutinine cu aglutinogen (I + I, IV + IV)
- Se poate intilni aglutinina cu aglutinogen insa sa nu interactioneze ( II + II, III + III)
- Se admite intilnirea aglutininei cu aglutinogenul omogen daca aglutinine sunt putine.
Grupele sangvine i rezus factor:
In singe se includ 4 proteine: - aglutinogen (anticorp) pe suprafata reitrocitelor, sunt de 2 tipuri A,B. aglutinine
alpha, beta
Grupele sanguine s-au divizat astfel:
I alpha, beta
II A, beta
III B, alpha
IV AB
Rezus Factor reprezint un grup de antigene care pot fi prezente sau absente pe suprafaa eritrocitelor; ele stau la
baza sistemului Rh sangvin. Majoritatea persoanelor au Factorul Rh prezent pe eritrocite, de aceea se numesc Rh
pozitiv.
Coagularea singelui (process de stopare a hemoragiilor):
Procesul decurge in etape:
1. Inceputul (4-5 min pregatirea) decurge in timp de 5-10 min prin formarea fibrinei. In cazul de trauma apare
etapa de homiostaza microcirculatorie in care sunt 2 faze: a) in urma durerii se comprima vasele sanguine in
mod reflex stopind scurgerea in vasele mici. b) se activeaza trombocitele. Se formeaza tromboplastina
(Protromboplastina + 5 + 8 + 9 + 10 + 11 + 12 + Ca+)
2. Tromboplastina se uneste cu protrombina (proteina) formind trombina
3. Fibrinogenul intra in contact cu trombina dupa care sr transforma in fibrin (fibre albe, lungi pe suprafata ranii,
formeaza plasa pentru eritrocite). Se formeaza cheag in exces.
4. Organizarea. Se elimina fibrinolezina cu capacitatea de a descompune fibrina in exces. Fibrina se indeseste si
elimina apa din cheag micsorind volumul. Tesutul conjunctiv formeaza integritatea tesutului.

29. Ce numim excreie? Ce ci excretoare ale organismului cunoatei? Structura i funcia rinichilor.
Mecanismele i locul formrii urinei primare i finale, cantitatea i metodele de studiere.
Excretie proces prin care organismul arunca substantele rezultate in urma metabolismului alaturi de alte
materiale inutile care trebuie eliminate.
Caile excretoare ale organismului:
- Glandele sudoripare
- Rinichii
- Trectul digestiv
- Hormoni
Structura:
- Nefroni (aproximativ 1 * 10^6):
Rinichii sunt formai din nefroni, iar acetia efectueaz funcia de excreie a rinichiului. Deci urina se formeaz ca
urmare a activitii celor dou milioane de nefroni.
Un nefron este format dintr-un glomerul i un tub urinifer. Glomerulul este format din mai multe vase de snge
(strnse ntr-un ghem) ce provin din arteriola aferent. Tubul urinifer pornete din glomerul i de-a lungul traiectului
su sufer cteva ondulri, avnd o form asemntoare unui pahar. Coninutul tubului urinifer este preluat de un
sistem de canale colectoare, ca n final s ajung n vezica urinar i s poat fi eliminat la exterior prin uretr
(miciunea).
 Rinichii sunt vascularizai de ctre arterele renale. n majoritatea organelor din corp, vascularizaia este realizat de
ctre o arter care n interiorul organului se ramific i formeaz o reea de capilare, iar acestea se unesc din nou
formnd o ven care prsete organul respectiv. n rinichi, arteriola aferent (care formeaz glomerulul) se continu
cu arteriola eferent. Aceasta nsoete apoi tubul urinifer, ramificndu-se n jurul su (rolul acestei ramificri n jurul
tubului este de a colecta sau de a deversa unele substane), iar mai apoi toate ramificaiile se unesc formnd sistemul
venos.
Debitul de snge care circul prin aceste reele de capilare este de 1,3 litri pe minut. De remarcat este faptul c
circulaia rinichilor, dei foarte intens, se modific independent n condiii normale i patologice. Sistemul vascular al
rinichilor este unul particular fiind format din dou reele de capilare.
Rinichiul formeaz dou tipuri de urin: primar i final. Urina primar se formeaz prin filtrarea sngelui la
nivelul glomerulului (filtrarea glomerular), unde exist o membran filtrant ce prezint pori prin care trece ap i
unele substane. Aceast membran poate fi comparat cu un fel de sit orice substan care are dimensiuni mai mici
dect diametrul porului va trece, iar dac dimensiunile sunt mai mari nu va putea strbate membrana. Pentru ca
substanele din snge s strbat membrana este necesar existena unei diferene de presiune ntre cele dou fee ale
membranei. Prin filtrare glomerular se formeaz aproximativ 130 de ml de urin primar n fiecare minut sau 180 de
litri n 24 de ore.
Urina primar este format n principal din ap i substanele care se gsesc n mod normal n plasm, mai puin
proteine, deoarece acestea trec n cantiti foarte mici.
Urina trece apoi n tubul urinifer unde sufer diferite procese de reabsorbie sau secreie, rezultndurina final
aproximativ 1,5 litri la 24 de ore.
Reabsorbia este procesul prin care unele substane din urina primar trec napoi n snge aproximativ 90% din urina
primar format este reabsorbit n snge.
Excreia i secreia tubular este procesul prin care unele substane trec din snge n urin la nivelul tubului urinifer.
Prin aceste procese trece n urin: uree, amoniac, unii ioni, substane toxice sau medicamente.
La sfritul acestor procese se formeaz urina final. Aceasta la emisie are culoarea galben (culoare mai intens
dimineaa), pH-ul de 6,2 - 6,8 (pH-ul devine acid n alimentaia bazat pe carne i alcalin n regimul vegetarian).
Rinichiul intervine n meninerea echilibrului acido-bazic, adic pstreaz pH-ul mediului intern constant la 7,35
7,4. Prin rinichi se elimin acizii nevolatili din organism i se recupereaz substanele alcaline din acest motiv urina
are un pH uor mai acid.
Nictimiral 1-1,5 l/zi;

30. Sistemul nervos central. Mduva spinrii, bulbul rahidian, mezencefalul, diencefalul, scoara cerebral,
structura i funcia lor. Metodele de studiere.
Sistemul nervos central (SNC) este reprezentat de organele nervoase care constituie encefalul, adpostit de cutia
cranian i mduva spinrii, n canalul medular al coloanei vertebrale.
Maduva Spinarii: centru nervos situate in canalul neural al coloanei, si lungimea de 45 cm de la nivelul Atlas C1
pina la vertebra lombara L2 cu terminatia in forma de con medular legat printr-un fir subtire cu copcisul. In ultima
parte a centrului neural, radacinile nervilor spinali, lombari, copcidieni insotesc firul terminal si alcatuiesc coada de
cal. In lungul maduvei spinarii sunt 2 santuri mediane (anterior, posterior). In sectiune, m. s. are substanta alba la
periferie si cenusie in centru (canal medular in care se localizeaza n. eferenti; senzitivi, coarne laterale (centri n.
vegetativi). Subst alba formeaza caile de conductive a excitatiilor ce se transmit prin SNC.
Functiile: conductoare (tracturi aferente (spinocortical, spinotalamic, spinovistibular, spinocerebral), tracturi
eferente (corticospinal, rubrospinal, vestibulospinal, cerebelospinal)) reflectorie (reflexe somatice (de retinere a
tonusului muscular, tonusul v. sanguine, de defecatie, erectie, ejaculare), vegetative (flexie, extensie, abdominale,
frecare, stergere, scarpinare, ref. lui Philipson).
Bulb Rahidian:
In BR sunt localizati centri reflexelor hemodinamice, respitatorii(centru inspirator/expirator), alimentare (sugere,
masticatie, deglutitie, eliminarea sucurilor (saliva, intestinal), reglatorii a motilitatii), de protective (tusa, clipire,
lacramare), centri de reglare a tonusului muscular (pozitia corpului in spatiu)
Mezencefalul:
Se compune din pedunculii cerebrali si tuberculii cvadrigemeni. Mezencefalul este situat intre punte si un plan care
uneste comisura posterioara cu marginea posterioara a corpilor mamilari. Mezencefalul porneste din protuberanta si
patrunde in emisferele cerebrale. El are o fata anterioara, una posterioara si doua fete laterale.
Functia reflexa a mezencefalului:
Reflexele mezencefalului sunt asigurate ca si la celelalte nivele de catre nucleii cenusii:
- reflexul pupilar fotomotor care consta in micsorarea pupilei (mioza), provocata de proiectarea luminii pe retina.
Acest reflex are centrii in coliculii cvadrigemeni superiori si in nucleul vegetativ Eddinger-Westphal;
- reflexul pupilar de acomodare la distanta. Este un reflex mai complex ce consta in mioza, convergenta oculara si
bombarea cristalinului ce se produc atunci cand privim un obiect aflat mai aproape de 6 m de ochi;
- reflexul auditivooculocefalogir ce consta din intoarcerea concomitenta a capului si ochilor spre locul de unde vine
zgomotul. Acest reflex are centrii in coliculii cvadrigemeni inferiori.
Functia de conducere a mezencefalului:
Pedunculii cerebrali sunt strabatuti de acelesi cai nervoase ascendente si descendente intalnite la maduva. In afara
de acestea intalnim si cai proprii ale trunchiului cerebral, care leaga nucleii extrapiramidali subcorticali de nucleii
motori ai trunchiului cerebral (fasciculul central al tegmentului)sau leaga hipotalamusul de nucleii vegetativi ai
trunchiului cerebral (fasciculul longitudinal dorsal al lui Schultz).
Diencefalul:
Este aezat n prelungirea trunchiului cerebral, sub emisferele cerebrale. Este format din talamus, metatalamus,
epitalamus, subtalamus i hipotalamus.
Talamusul este cea mai voluminoas component a diencefalului, fiind format din dou mase ovoide de substan
cenuie mprite, de substana alb, n 3 grupe nucleare specifice:

1. anteriori (nucleii anteroventral, anteromedial) - primesc aferene de la corpii mamilari i dau eferente spre
sistemul limbic.
2. mediali (nucleul medial dorsal i substana cenusie periventricular) - au legturi cu corpii striai, substana
reticulat a trunchiului, nucleii vegetativi hipotalamici i cortexul prefrontal.
3. laterali (nucleii ventral anterolateral, ventral intermediar, ventral posterolateral, ventral posteromedial,
ventral posteroinferior, lateral dorsal, lateral posterior i posterior sau pulvinar) - (conin i neuroni
talamici de releu) primesc aferene de la corpii striai, cortexul frontal i parietal, cerebel i trimit eferene la
cortexul precentral i scoara parietotemporooccipital.

Metatalamusul este situat n partea inferioar a talamusului. Este format din corpii geniculai laterali(CGL) i
mediali(CGM).
CGL este staie pentru calea optic, conine 2 nuclei, primete aferene de la tractul optic, coliculii cvadrigemeni
superiori i d eferene spre aria vizual primar.
CGM este releul talamic al cii auditive, primete aferene de la coliculii cvadrigemeni inferiori, tegment, mduva
spinrii i d eferene spre aria auditiv primar.

Epitalamusul este situat n partea posterosuperioar a talamusului, are legturi cu ariile olfactive. Conine trigonul
habenulei, nucleii habenulari i epifiza.
Subtalamusul este situat ntre talamus, cerebel i puntea lui Varolio. Substana cenuie conine nucleul
subtalamic i zona incert.
Hipotalamusul este cea mai important regiune a diencefalului. Controleaz activitatea visceral, vegetativ i
endocrin. Conine substana cenuie i alb
Funciile hipotalamusului Funciile hipotalamusului sunt:

1. controleaz i integreaz activitatea vegetativ a corpului prin nucleii anteriori, mijlocii(parasimpatici) i

posteriori(simpatici). Hipotalamusul este un punct nodal pe circuitele care conecteaz sistemul limbic cu
mezencefalul, integrnd reaciile complexe de adaptare a organismului la anumite condiii de mediu.
2. coordoneaz sistemul endocrin prin legtura cu adenohipofiza
3. regleaz metabolismul intermediar lipidic, protidic i glucidic
4. regleaz metabolismul hidric prin secreia de ADH i prin centrul setei din hipotalamusul anterior
5. regleaz metabolismul energetic prin centrii foamei i saietii
6. regleaz termoliza i termogeneza
7. regleaz ritmul somn-veghe
8. regleaz comportamentul alimentar(prin centrul foamei i saietii) i afectiv-emoional (determin frica i
furia care sunt acompaniate de piloerecie, creterea sudoraiei, polipnee).
9. menine homeostazia mediului intern prin feed-back
10. regleaz echilibrul acidobazic, hematopoieza
11. regleaz naterea(ocitocina)

Scoarta Cerebrala:
Scoara cerebral ndeplinete urmtoarele funcii: senzitiv i senzorial, motorie, psihic i vegetativ. n scoara
cerebral exist n zonele amintite dou categorii de centrii nervoi: centrii de protecie i centrii de asociere.
Centrii de protecie: centrii de protecie leag scoara cerebral cu periferia corpului prin fibre senzitive i motorii; ei
reprezint zonele senzitive i motorii.
Funcia senzitiv i senzorial(neocortexul receptor):
Excitaiile primite de organele de sim sunt transmise, la scoara cerebral, sub form de influx nervos. Celulele din
straturile granulare ale scoarei cerebrale au nsuirea de a analiza aceste excitaii i de ale transforma n senzaii
corespunztoare excitaiilor care le-au produs, formnd astfel senzaii gustative, vizuale, olfactive, tactile.
Metode de studiere:
1. Reflexe conditionate
2. Metode electrofiziologice de inregistrare (potential de receptor, potentialul cailor aferente, potentialul centrilor
analizatori)
3. Metode morfologice (structura)
4. Structura biochimica

31. Activitatea nervoas superioar. Tipurile de activitate nervoas superioar, clasificarea, caracteristica i
rolul lor n viaa omului. Primul i al doilea sistem de semnalizare, clasificarea lor. Noiune de stres.
Activitate nervoas superioar funcie integrat a creierului manifestat prin acte de comportare individual; la
om determin fenomene de gndire i contiin.
Tipurile de activitate nervoasa superoara:
- Gindirea logica/abstracta
- Analiza informatiei
- Vorbirea
- Intelectul (scris, citit, desenat).

Sisteme de semnalizare:
Primul sistem de semnalizare se implica in identificarea obiectelor, si a diferitelor insusiri ale acestora, ca semnale
concrete, receptate, in permanenta, in mediul ambiant, si asociate, de anumite trebuinte (de baza, naturale sau ereditare
si dobandite). Semnalele devin stimulatoare de conduite dobandite (RC), ce impreuna cu conduitele innascute
(RN- reflexe neconditionate), largesc eficienta adaptarii.
Al doilea sistem de semnalizare (limbajul), creeaza cuvinte,
cu o forma de semnalizare specifica, de mare importanta, cu tendinte de adaptare societatea umana.

Clasificarea oamenilor dupa sisteme de semnalizare:

- Artistic (1 sistem de semnalizare)
- Ginditor (2 sistem de semnalizare)
- Mixt (1 si 2 in echilibru)
Stress:
Stresul reprezint sindromul de adaptare pe care individul l realizeaz n urma agresiunilor mediului; ansamblu care
cuprinde ncordare, tensiune, constrngere, for, solicitare.
32. Ce numim analizatori. Clasificarea. Structura i rolul lor n organism. Analizatorul optic.
Analizatorii sunt sisteme complexe care au rolul de a receptiona, transmite si transforma in senzatii specifice
informatiile primite din mediul extern sau intern.
Clasificarea:
Clasificare dupa localizare:
exteroceptori - la exteriorul corpului
interoceptori - in interiorul corpului
proprioceptori - prezenti in muschi, tendoane, oase si articulatii
Clasificare dupa tipul de energie:
fotoreceptori - stimulii receptioneaza variatii ale energiei electromagnetice
chemoreceptori - receptioneaza anumite substante chimice
termoreceptori - receptioneaza variatiile de caldura
mecanoreceptori - variatiile mecanice
Structura: Fiecare analizator este alcatuit din receptor (segment periferic), segment de conducere (segment
intermediar alcatuit din celule specifice) si aria din scoarta cerebrala la nivelul careia informatia este transformata in
senzatii specifice.
Analizatorul Optic:
Compus din glob ocular, n. optic, sectorul analizator din scoarta. Receptia incepe de la globul ocular care contine
aparat auxiliar (muschi, sprincene, glande lacrimogene), 3 membrane:
- Tunica externa: asigura protectia g. ocular (cornea, sclera)
- Tunica vasculara (uveea): este reprezentata de corpul ciliar, irisul, pigment de absorbtie a luminii, irisul (lamella cu
orificii in centru (pupila). Aici se afla muschi inelari care comprima pupila si muschi radiali care largesc orificiul
pupilei). Dupa iris se afla cristalinul care este fixat de care este legat cu irisul prin ligamentul pectiant. Cristalinul
este un corp sferic transparent format dintr-o capsula si fibre a cristalinului. Spatiul dupa cristalin este umplut cu o
masa de gel.
- Tunica interna: membrane fotosensibila legata cu n. optic (retina) localizata pe partea distala a globului ocular si
contine 2 tipuri de fotoreceptori (bastonase, conuri) repartizati neuniform, in centru avem numai conuri iar la
periferii predomina bastonasele.
Fotoreceptorii sunt compusi din segment fotosensibil care contine pigment fotosensibil, segment intern cu nucleu si
mitocondrii, segment extern care are 600-800 de discuri cu cite o membrana dubla monomoleculara de protectie unde
se afla redopsina. In ochiul umanse se Numara aproximativ 6-7 mln conuri si 110-125 bastonase.
Miscarea analizatorului optic este asigurata de 4 muschi.
Acomodatia este capacitatea cristalinului de a-si modifica puterea de refractie pentru a asigura o imagine clara atat la
distanta cat si aproape. Cristalinul are o putere de refractie la tanar intre 20-34 dioptrii, la adultul de 40 ani intre 20-23
dioptrii si la varstnic de 20 21 dioptrii. Pentru realizarea acomodatie participa: Cristalinul, Ligamentul suspensor (20
de zonule/ligamente), Muschiul ciliar (componenta circulara este cea mai imp.), Controlul: parasimpatic (cel mai
important), simpatic (importanta secundara)
Reactii Fotochimice:
Rodopsina reprezinta o forma de aldehida a vitaminei A ( 11-cis retinaldehida), ce prezinta diverse indoituri si
rasuciri, fiind legata covalent de o proteina, opsina, printr-un lant protonal Schiff. Singura actiune a luminii in vedere
este aceea ca rasuceste si indreapta instantaneu indoiturile cromoforului in configuratiile all-trans retinalului. Cis-trans
izomerizarea are loc rapid, sub 200 femtosecunde , urmata de absorbtia unui singur cuantum de energie fotica. Toate
aceste evenimente succesive, inclusiv formarea unui produs activ intermediar care declanseaza raspunsul electric al
celulei fotoreceptoare, schimbarile conformationale ale opsinei care elibereaza cromoforul din centrul sau activ si
reducerea all-trans retinalului la forma Vitaminei A(all-trans retinol), sunt evenimente termice esentiale care nu
necesita prezenta luminii.
Prelucrarea informatiei in retina: Este ierarhizata, intrucat odata cu avansarea de la celulele receptoare spre celelalte
straturi au loc transformari din ce in ce mai complexe. Informatiile care provin de la mai multe surse sunt combinate in
fiecare etaj, creeand un mesaj nou, realizandu-se astfel un proces de integrare. Astfel, numarul cailor de transmisie,
aproximativ 100 milioane de celule senzoriale, este redus la doar 1 milion de fibre pentru nervul optic.