Tesutul Conjunctiv

 ţesut de origine mezodermală cu rol de suport şi metabolic pentru alte ţesuturi şi organe din
organism
 cel mai bine reprezentat ţesut din organism
 format din celule, fibre conjunctive şi substanţă fundamentală. Substanta fundamentala si fibrele
conjunctive formeaza matricea conjunctiva.
 derivă din mezodermul embrionar pt. tesuturile conjunctive propriu-zise si cele cu functii
speciale si din mezoectoderm pt tesuturile conjunctive de la niv. extremitatii cefalice

Roluri:
funcţia de suport: t. conj. lax- tesut de leg. intre cel si alte tesuturi cu fct. importante
 t. conj. dens- tesut de suport pt dermul pielii, formează capsula conjunctivă
pt ficat, splina si asig. rezistenta la intindere in ligg. si tendoane
 cartilaj si os-forme de sustinere

functie de nutritie: asigurată de prezenţa vaselor de sânge în structura ţesutului care mediază
schimburile de nutrienţi, metaboliţi şi produşi de metabolism dintre ţesuturi şi sistemul circulator
rol metabolic: stocaj de lipide pt tesutul adipos alb. stocaj apa si electroliti pt toate tesuturile
conj. si reglarea temperaturii corpului la nou-nascut pt. tesutul adipos brun
rol de aparare: prin cel. conjunctive mobile din sange (cel. imunocompetente) cu rol in imunitate
celulara si umorala
rol in procesul de reparare tisulara (prin miofibroblaste) si cicatrizare

 Matricea extracelulară
 contine o retea complexa de macromolecule (polizaharide si proteine) secretate si asamblate
local intr-o retea organizata
 Initial, se credea ca matricea extracel. e o masa inerta cu rol de stabilizare a structurii fizice a
tesutului. Roluri actuale: controlează mediul în care se află celulele influenţând dezvoltarea lor,
migrarea, proliferarea, forma şi funcţiile metabolice.
 Componentele matrixului pot lega factori de creştere şi hormoni=> abundenta de semnale pt
diferentiere. Morfogeneza (ultimul stadiu al dobandirii formei celulare) e legata de moleculele
matricelui care sunt constant inlocuite, degradate si resintetizate
 Structura + proprietatile mecanice ale componentelor matricelui sunt imp. pt functionarea unor
tipuri de tesut conj ( ţesutul cartilaginos, ţesutul conjunctiv fibros din dermul pielii, tendon, ţesut
osos, discurile intervertebrale, dinţii, lamina bazală)
 Cele mai multe componente ale matricei interactioneaza cu cel. conjunctive indirect prin
proteine fibroase (fibronectina) sau direct, prin receptori de suprafata

Compoziţia şi diversitatea structurală a matricei extracelulare

 Macromolec ce alcatuiesc matricea sunt secretate local de cel. existente (exceptie: cel. sangvine
mature). Compozitia moleculara depinde de tipul de cel. implicata in secretie, stadiul ei de diferentiere,
statusul metabolic

 Componente:  glicozaminoglicanii (GAG) – molecule polizaharidice care, legate de proteine,

formează proteoglicanii;
 proteinele fibroase: 2 tipuri functionale- cu rol structural (colagen si elastina) si rol
de adezivitate (fibronectina si laminina)

 GAG si proteoglicanii formeaza o masa gelatinoasa hidratata cu proteine fibroase, unde faza apoasa
permite difuzia molec. nutrivite, metabolitiilor, hormonilor intre sg. si cel. Tisulare

 Colagenul mareste rezistenta si are rol structural in org. matrixului, iar elastina asig. Flexibilitate

 Proteinele de adezivitate ajuta in atasarea cel. la componentele matricei (ex: fibronectina-atasarea

fibroblastelor; laminina-atasarea cel. epiteliale la lamina bazala)
Colagenul

 Proteina cea mai bine repr. in org. animal (30% din proteinele structurale şi 6% din greutatea
corporală).
 Structura de colagen: o molecula cu 28 500 daltoni, lungime 300 nm, diametru 1,5 nm, triplu helix
de lanturi alfa ( fiecare lant cu 1050 AA, 3/ tura de helix, al treilea Gly).

- lant alfa are struct -(Y-Gly-X)n – cu Y= hidroxiprolina/ hidroxilizina si X= prolina. Lanturile sunt
spiralizate in jurul unui ax propriu si spiralizate in rap. cu celelalte=> triplu helix stabilizat prin punti
disulfidice si leg. de H

 domenii: 1 central, helicoidal si 2 terminale spiralizate doar in jurul axului propriu

 Gly e 33% greutatea molec, prolina 12%, hidroxiprolina 12%, hidroxilizina 10%

 La reziduurile de hidroxilizina se asociaza fragm. oligozaharidice=> colagen= glicoproteina, dar cu

gr. glucidice putine => nu dau reactie PAS + (exceptie: colagenul din fibrele de reticulina. Avand
multe gr. oligozaharidice, nu da col. HE, dar se fol. impregnare argentica pt ca sunt fibre argirofile
sau reactia PAS, unde sunt rosu-violet. Sunt cele mai subtiri, diametru 1 µ si se anastomozeaza
intre ele formand retele.)

 Clasificare (in fct. de comportamentul fata de matrice): fibrilar (agregat in fibrile si fibre) si afibrilar
(asociat periodic cu fibrile de colagen sau formeaza retele in plan bidimensional in lamina densa
bazalis)

 25 tipuri de colagen, 5 cele mai comune (I, II, IV, V):

- Tipurile I, II, III, XI: asamblate in polimeri ordonati= fibrile omogene (10-300 nm diametru) sau
fibre de cativa µ

- Tipurile IX, X: formeaza fibrile heterogene cu colagen tip II

- Tipurile IV, VI, VII, VIII: nu se organizeaza in fibrile (ptc au domenii globulare atat la capatul
carboxi, cat si la capatul amino-terminal)

- Tipul IV: stabilizat de leg. covalente intre reziduuri de lizina si de punti disulfurice
intermoleculare=> greu de extras din membr. bazale, unde formeaza structuri reticulare=>
componentul princ. al laminei bazale

 Tipurile de colagen:
- colagen tip I [α1(I)]2α2(I)]: 90% din cantitatea totala colagen, localiz. in piele, tendoane, os,
dentina, stroma conjunctiva a org parenchimatoase, rol in rezistenta la tensiune

- colagen tip II [α1(II)]3: localiz in struct cartilajului, a corpului vitros, rol in rezistenta la presiune

- colagen tip III [α1(III)]3: formeaza fibrele de reticulina din piele, muschi, vase de sg, asociat
frecvent cu colagen tip I, rol structural, asigura elasticitate

- colagen tip IV [α1(IV)]2α2(IV): in struct. membr. bazale, rol de suport si in filtrare

- colagen tip V[α1(V)2] α2(V) // [α1(V)]3 : in struct. tesuturilor fetale, piele, os, placenta, cele mai
multe tesuturi interstitiale, rol in rezistenta la tensiune
Tipurile IV si V pot fi invers.
 Sinteza= fibrilogeneza: se face in special in fibroblaste (la niv. ribozomi RER), 2 faze- intracelulara
si extracelulara

Etapa intracelulară
 transcripţia şi traducerea: lanturile polipeptidice sunt produse de poliribozomii RER pe baza info
ARNm si trecute simultan in cisterne RER. Genele pt lantul alfa1 sunt pe crz. 17 si pt alfa2 pe crz.
7. Informatia e copiata in ARNm pt fiecare lant pro-alfa (mai mare ca lanturile alfa pt ca au la capete
peptide de extensie-peptide semnal/ propeptide care initiaza asocierea prolanturilor alfa si
controleaza asocierea in triplu helix. Rolul important: propeptidul la capatul COOH-terminal).
Lanturile pro-alfa: au o reg. centrala colagenica si reg. propeptidice necolagene terminale
Gr. lant pro-afla: 154.000 daltoni

 scindarea peptidei semnal: lantul polipept. intra in lumenul RER cu capatul NH2-terminal si e atacat
de proteaze care indeparteaza peptida-semnal
 hidroxilarea prolinei si lizinei: inainte de conformatia helicoidala; proces catalizat de 2 enzime
(peptidil-prolin-hidroxilaza- transf. prolina în 4-hidroxiprolină sau 3-hidroxiprolină şi peptidil-lizin-
hidroxilaza transf. lizina în hidroxilizină). 4- hidroxilizina e necesara formarii de leg. transversale ce
stabilizeaza colagenul in fibrile. Hidroxilarea are loc in prezenta vit C(necesara etapei post-
translationale pt hidroxilare suficienta. Altfel=> triplu helix instabil, fara fibrile si fibre=> degradarea
colagenului intracel cu cresterea fragilitatii vasc, tendoane, piele=> scorbut), fier, alfa-cetoglutarat,
oxigen

 glicozilarea hidroxilizinei: in cisternele RER la niv. lanturilor pro-alfa in forma nehelicoidala,

catalizata de 2 enzime (galactozil- transferaza şi glucoziltransferaza)=> colagenul se transforma
in glicoproteina;
 formarea punţilor disulfidice în interiorul lanţurilor alfa sau între lanţurile alfa=> esenţială pentru
formarea triplului helix; La capete, lanturile raman rasucite doar in jurul axului propriu. Puntile infl.
formarea moleculei si stabiliz. interactiunea intre lanturi => se formeaza procolagenul.

Faza extracelulară

Procolagenul e exocitat prin formare de vezicule de secretie, microtubulii si interactiunea

microfilamente actina-miozina tip I fiind implicati in transportul veziculelor din reg. complexului Golgi->
supraf. celulara. Daca colchicina/ vinblastina dezagrega microtubulii=> acumularea veziculelor
perinuclear.
Dupa exocitoza, se realiz. clivajul enzimatic procolagen-peptidaze (portiuni terminale neincolacite
cu reziduuri de AA)=>tropocolagen
Tropocolagenul se assambleaza in fibrile dupa dezaminarea oxidativa a gr. amino ale lizinei si
hidroxilizinei (cu lizil-oxidaza)=> aldehide reactive ce formeaza leg. transversale intramolec ce
stabilizeaza molecula.
La colagenul tip I, II, II, fibrele se agrega spontan cu ajutorul proteoglicanilor, formand subunitati
microfibrilare care prin asociere=> fibrile
Intre fibrile se stabilesc punti de H si leg. hidrofobe ce mentin stabilitatea (crescuta si prin formare
de punti covalente).

 In tesuturi tinere, fibrile au diametru 15-20 nm, in tesut matur pot atinge 200 nm
 aspect la ME: fibrele au striatii transversale repetate la 68 nm de-a lungul fibrilei

 In struct fibrilei, molec de colagen sunt asezate in randuri paralele si echidistante, intr-un rand,
intr-un rand dispuse la distanta de 35 nm= gap=> se repeta la 5 randuri

 Fibrilele sunt asociate si formeaza fibre cu grosimi 1-20 µ, unite prin hexoze. Carbohidratii sunt
mai multi in fibre de colagen subtiri (reticulina), colagen III ce formeaza fibre cu 1 μm diametru,
ce se anastomozeaza.
 Fibrele de colagen: lungi, sinuoase, cilindrice, au capete ce se pierd in matricea extracel,
acidofile (colorate roz in HE, brun-roscat in Van Giesson, allbastru in Azan si Mallory, verde in
Masson)

 Fibrele nu se anastomozeaza intre ele, dar alcatuiesc benzi/ panglici cu fibre paralele = fibre
albe (f rezistente, birefringente la microscopul de polarizatie)
 Fibrele pot fi degradate de colagenaze (eliberate de fibroblaste, leucocite PMN, macrofage,
unele cel. epiteliale ale pielii, cel. epiteliale sinoviale)
  Celulele producătoare de colagen sunt: fibroblastele, celulele mezenchimale, celulele
perineurale, cementoblastele, odontoblastele, celulele cartilaginoase, unele celule musculare
netede, celulele epiteliale, adipocitele, celulele Schwann şi celulele gliale, în general.

Aplicatii medicale
- Mutatii genetice lanturi α1 si α2 => osteogeneza imperfecta
- Acumulare progresiva de colagen in rinichi, piele, tract digestiv, muschi=> scleroza sistemica
progresiva
- Productie excesiva de coalge=> formatiune locala= keloid
- Absenta vit. C=> scorbut, colagen de calitate proasta ce duce la degenerarea t. conj
- Transcriptie/ translatie deficitara colagen tip III=> sindrom Ehlers-Danlos tip IV cu rupturi aortice/
intestinale
- Deficit hidroxilare lizina=> sindrom Ehlres-Dansol tip VI cu afectarea elasticitatii pielii/ ruptura
globului ocular
- Scaderea activitatii procolagenpeptidazei=> sindrom Ehlers-Danlos tip VII, creste mobilitatea
articulara si det. luxatii

Elastina şi fibrele elastice

 Elastina se gaseste la tesutul conj. in stransa conexiune cu colagenul (nivele crescute in lig,
peretii vaselor-mai ales artere, tesut pulmonar, piele, tendoane). E secretata de aceleasi celule
ca si colagenul

 Glicoproteine cu Gr. 72.000 daltoni, compozitie chimica: 33% Gly, 10-13% prolina, 60%
reziduuri AA nepolari=> hidrofoba (desmozina si izodesmozina)

 Sinteza incepe la niv fibroblastului:

- Etapa intracelulara: suprapusa ca timp pe etapa intracel a sintezei de colagen=> tropoelastina
(sub forma de molecula incolacita)

- Etapa extracel: dupa exocitoza, intre molecule se formeaza crosslinkeri intermolec (cataliza:
liziloxidaza)=> 28-34 reziduuri lizina implicate, det. polimerizarea elastinei
- E rezistenta la fierbere, extractie cu acizi si baze diluate, actiunea tripsinei, e hidrolizata de
elastaza din pancreas
- Molecule sinuoase, legate intre ele prin punti necovalente slabe/ covalente distantate=> permit
retelei elastice intinderea/strangerea
- Aspect la ME: amorf, asociata cu colagen fibrilar (in special IV, rol imp in organizarea molec de
elastina, limiteaza intinderea)
- Atracţia hidrofobă între moleculele de elastină are rol imp în procesul de răsucire şi încolacire

 Sistemul de fibre (trei tipuri): fibrele de oxitalan, fibrele de elaunină şi fibrele elastice.
Dezvoltare:
- Stadiul initial: fibre alc. din benzi de miofibrile subtiri din fibrilina (glicoprot.) Fibrele oxitalanice
pot fi găsite în zonula lui Zinn şi la niv dermului.

- Stadiul urmator: dispozitie neregulata molecule de elastina printre fibre oxitalanice=> fibre de
elaunina (intalnite în jurul glandelor sudoripare şi la nivelul dermului)

- Stadiul III: acumulare elastina pana ocupa partea centrala a unei benzi de fibre, inconjurata de
strat subtire de microfibrile glicoproteice de fibrilina=> fibre elastice componentul majoritar al
sistemului elastic.

 Fibrele oxitalanice sunt rezistente la tensiune, dar fibrele elastice se întind ca răspuns la
tensiune. Fibrele elastice= fibre galbene, diametru de 1-5µ, se ramifica şi se anastomozeaza
=> reţele neregulate.

 Colorare inconstanta in HE (roz pal), electiva cu orceina in rosu-brun, rosu aprins in rezorcin-
fuxina si negru in aldehid-fuxina Gomory
Implicatii medicale
- Mutatii genetice ale fibrilinei=> sindromul Marfan, scadere a rezistentei tesuturilor bogate in fibre
elastice

Glicozaminoglicanii

 Componenta imp. a matricei extracel. cu incarcare negativa data de gr. sulfat si carboxil ce asig.
legarea unei cantitati mari de apa si cationi
 GAG sunt sintetizati direct pe miez proteic, nu se gasesc ca lanturi libere de polizaharide
(exceptie: hialuronatului)

 Sunt lanţuri polizaharidice neramificate, foarte lungi, formate din unităţi dizaharidice repetitive.
 Denumirea de GAG vine de la faptul ca unul dintre glucidele din dizaharid e mereu un glucid
aminat (N-acetil-glucozamina sau N-acetil-galactozamina), in maj. cazurilor si sulfatat. Al doilea
glucid e acidul uronic

 4 grupe: dermatansulfat (ac. L-iduronic/ D-glucuronic si D-galactozamina), condroitinsulfat ( ac.

D-glucuronic si D-galactozamina), keratansulfatul (D-galactoza si D-galactozamina) si
heparansulfatul (ac. D-glucuronic/ L-iduronic si D-galactozamina)

 Lanturile polizaharidice sunt inflexibile, nu se pot impacheta in struct. globulare compacte=>

molec. f. hidrofile=> adopta o conformatie extinsa, ocupa volum mare si formeaza mase
gelatinoase (chiar si in conc. f mici)

 Densitatea sarcinilor – det. atractia si leg. cationilor (Na+)=> suctiunea in apa a unei cantitati
mari de apa=> presiune de turgescenta (turgor)=> rezistenta la compresiune (diferit de colagen-
rezistenta la tractiune)

 < 10% din greutatea totala a proteinelor fibroasse, dar ocupa cea mai mare parte a spatiului
extracel (ptc formeaza un gel poros, puternic hidratat)=> suport mecanic si permite difuzia
rapida a moleculelor hidrosolubile si migrarea cel.

Acidul hialuronic (hialuronatul)

 componenta majora a matrixului extracel, inconjoara cel. proliferative si migratoare (mai ales in
tesuturi embrionare)

 component structural major al proteoglicanilor din matrix

 lungime apr. 20 µ, are 50.000 unitati repetitive de dizaharid, format din acid glucuronic şi N-
acetilglucozamină.

 Are leg. tip beta intre monozaharide + leg. de hidrogen in interiorul molec=> aspect de bastonas
lung si rigid. Repulsia intre gr. carboxil incarcate negativ si dispuse la intervale regulate=>
stabilizarea struct. Rigide

 Elemente particulare: greutatea molec cea mai mare, nu e sulfatat si nu se epimerizeaza in timpul
sintezei, nu e legat covalent de miezul proteic, nu e sintetizat in complexul Golgi (sinteza direct
prin membr. plasmatica cu elongarea lanturilor prin aditie de gr. glucidice la capetele reduse

 E prezent in tesut pe supraf celulara si dat. incarcaturii negative si leg. de H dintre reziduurile
glucidice=> rigiditate intramoleculara => structura incolacita expandata cu gr. moleculara mare.
La conc mari, lanturile de ac. hialuronic se incolacesc si formeaza struct. dublu/ triplu
helicoidiale=> retea continua fixatoare in ochiuri de molec. de apa (abilitatea de a forma retele e
dep. de gr. moleculara mare a polizaharidului)
  Dat. structurii hidratate si poroase, invelisul celular acoperit cu ac. hialuronic tine la distanta
celulele=> asig. libertatea de miscare si de prolif. Cand migrarea cel. e oprita, molec. de ac.
hialuronic sunt degradate de hialuronidaza

Proteoglicanii

 Macromolecule existente în toate ţesuturile conjunctive, formate dintr-un miez proteic, la care
se ataşează covalent una sau mai multe molecule de GAG (acelasi tip/ tip dif.)

 Lantul polipeptidic e sintetizat de ribozomi RER si introdus in lumenul acestuia, lanturile

polizaharidice fiind asamblate pe miezul proteic mai ales in ap. Golgi. In lumenul RER, pe radicalii
serinici se ataseaza un trizaharid de legatura = primer pt cresterea polizaharidului=> prin act.
unei glicoziltransferaze se adauga succesiv radicalii glucidici

 In procesul de alungire, o parte dintre glucide sunt modif. covalent prin r. de sulfatare si
epimerizare (sulfatarea creste incarcatura negativa a proteoglicanilor)

 Tipuri de proteoglicani:
- p. din matricea cartilaginoasa- agrecanul: cele mai mare agregate molec (o sg molec > 4 µ), rol
in consistenta asem. unui gel si rezistenta la deformare in cartilaj. Componenta centrala a
agregatelor= molec lunga de ac. hialuronic la care se leaga strans (nu covlent) la interval de 40
nm de condroitinsulfat si keratansufat printr-o proteina linker

- p. simpli: in lamine bazale, miez proteic cu gr. 20.000-40.000 daltoni la care se ataseaza
heparansulfat
- p. neagregati: in toate tesuturile conj, au miez proteic cu 1-3 lanturi covalent linkate de
condroitinsulfat, dermatansulfat si keratan sulfat, gr. 40 000 daltoni, functie neclara, sunt asociate
cu fibrilele odonate de colagen

- p. de pe suprafata cel-sindecanul: prezenti in mod particular pe cel. epiteliale, au un miez proteic

inserat in bistratul lipidic membr ce fixeaza molec de GAG doar pe fata extracel.. Se gasesc pe
supraf. cel. endoteliale, unde la miezul proteic se asociaza 3-8 molec de heparansulfat. Sunt
capabili sa lege colagen tip I, III, IV, V, sa lege fibronectina si molec de adezivitate=> mediaza
adezivitatea cel-cel.

Alte roluri: controleaza coagularea, metabolismul lipoproteinelor, cresterea m. neted, formarea

neuritilor, permeabilitatea mb. bazale.

Implicatii medicale
- Afectarea degradarii GAG prin deficiente de enzime lizozomale duce la acumularea in tesut=>
lipsa unor hidrolaze lizozomale det. sindrom Hurler, Hunter, Sanfillipo si Morquio
- Datorita vascozitatii ei, substanta fundamentala actioneaza ca o bariera pentru penetrarea
bacteriilor si a altor microorganisme. Bacteriile ce produc hialuronidaza au putere mare de
invazie deoarece reduc vascozitatea substantei fundamentale.

Lichidul interstitial
 in paralel cu subst. fundamentala puternic hidratata e si o mica cantitate de lichid liber = lichid
interstitial, ce contine un procent mic de proteine cu GM mica care trec prin peretele capilar ca
urmare a presiunii hidrostatice in sg=> 1/3 din proteinele plasmatice sunt stocate in tesutul conj.
 Implicatii medicale: edemul= acumulare de apa in spatii extracel, apa care provine din sg.;
poate fi generat de obstructia venoasa/ limfatica/ descresterea fluxului venos. Deficienta
 proteica duce la scaderea presiunii coloid-osmotice=> acumularea apei in interstitiu. Alte cauze:
cresterea permeabilitatii endoteliului capilar (subst cauzante: ex. histamina)

Moleculele de adezivitate:
- 2 categorii: glicoproteine structurale sau receptori de membrana
- Au fost studiate prin 2 metode:
- una pe baza de productie de anticorpi capabili sa inhibe/ rupa jonctiunile celulare=> molec.
cu care Ac intercationeaza sunt identificare prin tehnici de imunoprecipitare sau tehnici
cromatografice
-una prin utilizarea unui component matriceal purificat, imobilizat pe un mediu cromatografic
(agaroza/ poliacrilamida), afinitatea cromatografica fiind utilizata pt identificarea proteinelor ce
interactioneaza cu componentul imobilizat

Glicoproteinele structurale (de ancorare)

 molecule multiifunctionale, interactioneaza cu cateva componente ale matricei extracel. si cu
supraf cel. prin domenii specifice de legare=> rol in interactiunile cel-matrice
 abilitatea de a se asocia intre ele si a se lega de alte componente matriceale, mediand org.
matricei
 Reprezentanti: fibronectina, laminina, entactina, tenasceina, trombospondinina, condronectina

Fibronectina
- Gm 450.000 daltoni, prezente in toate tesurturile conj, descoperite ca proteine cel. de suprafata
prezente doar la fibroblaste normale, nu tumorale, promovand atasarea cel.
- molecula are 2 subunit de 220.000 D si 250.000 D legate prin punti disulfidice. Lanturile polipept.
au 3 tipuri de unitati repetitive (I, II, III). Tipul I are 45-50 reziduuri AA, II are 60 reziduuri AA si
III are 90 reziduuri AA
- 2 subunitati II interactioneaza cu 9 subunit. tip I la capetele N-terminale ale molec=> domenii
de fixare a colagenului. Restul molec, in partea centrala, are 15-27 subunit tip III, partea
centrala putand avea si 2 gr. SH libere implicate in formarea de multimeri cu GM mari. Unitatile
I si II formeaza la capatul N-terminal un situs de legare colagen tip IV si unitatile II si III
formeaza la capatul C-terminal un situs de legare la proteoglicani cu heparan sulfat.
- Forme: dimerica solubila (secretata de hepatocite, cel. endoteliale, se gaseste in plasma)
si multimerica (secretata de maj. cel. conjunctive, depozitata in matricea extracel sub forma
de fibrile lungi insolubile)
- Domenii de legare:
 domenii ce interactioneaza cu suprafete cel si componente ale matricei: pt fibrinogen/
heparina=> fibronectina are rol in coagulare si pt. stafilococ si gelatina=> legarea la supraf
celulara
 2 situsuri pt cross-linkare la alte proteine (cataliza: transglutaminaza)
 situsuri pt asociere proprie
- Tipul II leaga gelatina si colagen, tipul III are situsuri de legare pt GAG sulfatati
- Fibronectina poate interactiona cu receptorii cel. de suprafata prin domenii de atasare si prin
proteoglicani=> rol in ordonarea matricei extracel.

Laminina
- GM 900.000 D, izolata initial din matricea extracel. a tumorilor. In tesuturi normale, e
glicoproteina majora non-colagenica din mb. bazale si se localiz. in lamina rara
- Lungime de 70 nm, 3 subunitati linkate prin punti disulfice (subunit. A de 440.00 D si 2 subunit.
B cu 205-230.000 D)
- Subunitatile se asambleaza sub forma de cruce cu 1 brat lung si 3 scurte
- A se dispune la capetele globulare ale fiecarui brat scurt=> formeaza bratul scurt vertical si
formeaza domeniul globular de la capatul bratului lung si axul central al bratului lung
- B formeaza portiunile filamentoase ale celor 2 brate scurte dintre domeniile globulare=> se
dispun sub forma de dublu helix in jurul axului central
 - La capatul globular al bratului lung e un situs de legare colagen si la domeniile globulare ale
bratelor scurte sunt situsuri pt proteoglicani => celulele nu se leaga direct de colagen tip IV
sau proteoglicani in lamina bazala, laminina fiind cea care asigura ancorarea suprafetelor
lor prin receptori de supraf (ex: integrine, care leaga proteine matriceale si citoscheletul
celular prin talina si vinculina)
- Roluri: intra in struct. laminei bazale (grosimea laminei= lungimea molec. de laminina)
-

IMPLICATII MEDICALE

- Fibronectina si laminina intervin in dezvoltarea embrionara si cresterea abilitatii celulelor canceroase de

a invada alte tesuturi. Inactivarea genelor pentru fibronectina => moartea in embriogeneza timpurie.

Tenasceina: hexamer format din 6 subunitati dispuse radiar in jurul unui miez proteic, fiecare subunitate avand
aspect de bat de tobosar (o portiune liniara + una globulara). Rol: fixare pe membr. celulara printr-un
proteoglican, intervenind in org. matricei si in prolif. Celulara

Entactina: GM mica, aspect de bat de tobosar, se leaga la laminina prin portiunea neramif.

Trombospondinina: 420.000D, identif in plachete, dar e secretata si de fibroblaste, cel. endoteliale si e

inglobata in matricea extracel. Are locusuri de legare fibrinogen, fibronectina, laminina, heparina, colagen V

Condronectina: izolata din ser, mediaza atasarea condrocitelor in matricea cartilaginoasa, legare specifica de
colagen tip II, fibronectina, laminina, agrecan

Celulele conjunctive

 Tesutul conj. e bogat inervat si are TNL si incapsulate

 Cel. nu au polaritate, intervin in producerea matricei extracel. prin secretie de macromoleec pe toata
supraf celulara (cel. epiteliala secreta doar apical)

 Roluri: organizarea matricei extracelulare (f importanta pentru migrarea celulara), diviziunea,

proliferarea, diferenţierea, determinismul formei şi funcţiei celulare ( absolut indispensabilă în fazele
finale ale morfogenezei). Cel. conj. intervin şi în distrucţia matricei, prin secreţia de protein-enzime ce
degradează macromoleculele matriciale (echilibru dinamic intre producere si degradare)

 Raman atasate de molec. matriciale prin receptori tip integrine, integrin-like sau non-integrine.
Integrinele au 2 subunit α (α1-α6) şi β. Subunit alfa asigura adezivitatea cel. conj. la macromolec
matriceale prin contacte focale in jonctiuni focale. Subunit beta2 sunt pe supraf cel migrate in tesutul
conj (limfocite cu continut granular, leucocite PMN) si confera adezivitate tip cel-matrice si cel-cel.
Subunit beta3 sunt pe megacariocite si pe membr. plachetelor si asig. adezivitatea de fibrinogen si
factorul Willebrand.

 două forme: activă şi inactivă (relaxată), cele in forma activa confera stabilitate tesuturilor prin stabilirea
de contacte focale, iar cele inactive sunt detasate de matrice, au capacitate mare de prolif. si migrare

Clasificare:
1. Dpdv origine:
- cel fixe= cel. propriu-zise, participa la secretia macromolec. componente ale matricei. Confera stabilitate
prin jonctiuni focale si au prop. de interconvertibilitate pe orizontala (reversibil) si pe verticala (ireversibil).
Ex: fibroblastul-> fibrocit, condroblastul-> condrocit, osteoblastul-> osteocit, adipocitul, cel. musculara
neteda (miofibroblast cu echipament contractil-actina si miozina)
- cel mobile: nu stabilesc jonctiuni focale
  leucocite granulare, limfocite B, limfocite T si monocite: trec prin diapedeza in peretele capilar/
venula postcapilara, iar in tesutul conj. au rol in procese imune de aparare locala. Limfocitele B
aj. in tesutul conj lax si reticulat si se transf in plasmocite, intervenind in rasp imun mediat
umoral, in timp ce limfocitele T aj. in tesutul conj lax si reticulat doar in zone timpodendente
diferite de cele ocupate de B, intervin in imunitatea cel (limf T helper-mediata umoral, K-aparare
antivirala/ antitumorala, T tip citotoxic, NC-citotoxicitate nespecifica). Monocitul trece in tesutul
conj lax, dens, reticulat si se transf in macrofage cu fct de pinocitoza si fagocitoza=> formeaza
sist. fagocitar mononuclear
 mastocite: provine fie din bazofile circulante, fie din cel. stem pluripotente din maduva rosie
hematogena=> mastoblast=> mastocit. Rol: reactii de hipersensibilizare imediata (inflamatii,
urticarii, alergii, soc anafilactic)
 celula pigmentara/ melanocit: deriva din crestele neurale, localizare principala in stroma conj. a
irisului, in stratul bazal al epidermului, in invelisul firului de par

2. Dpdv functional:
- cel. implicate in productia si distrugerea mlec. matriceale: fibroblastul (cea mai activa), osteoblastul,
celula musculară netedă din pereţii vasculari
- cel. cu functie predominant metabolica: adipocitul brun ( fct. termogenetică), adipocitul alb
(metabolismul intermediar al lipidelor), adipocitul hepatic( celula lui ITO, rol în sinteza şi depozitarea
vitaminei A)
- cel. cu functii predominant in reactii imune locale:
 cel. efectorii: cel. implicate in fagocitoza (tip microfag-neutrofie, eozinofile, bacterii si virusuri //
tip macrofag-particule mari), cel. implicate in rasp. imun mediat umoral (limf. B care secreta
anticorpi sau Ig), cel T de tip citotoxic (secreta perforine care distrug celula in care patrund), cel
NK tip limfocittar (seamana cu limfocitele, origine in cel. stem, circula in sg. pt o perioada scurta
si trec prin diapedeza in conjunctiv, intervin in imunitatea cel. tip citotoxic nespecifica), cel. K
(intervin în imunitatea celulară mediată de Ac)

 cel imune accesorii: macrofage, cel. prezentatoare de antigen=APG (colaboreaza cu limf. B in

blastizarea lor=> la contactul cu Ag il endociteaza, ii cresc antigenicitatea=> AG activat e
exocitat pe supraf celulei si prezentat limfocitelor)

Originea cel. conjunctive:

Din celula mezenchimala deriva: Fibroblastele, Adipocitele. Condroblastele-condrocite, Osteoblaste-osteocite,
Celule mezoteliale, Celule endoteliale
Din celula stem hematopoetica deriva: Mastocitele. Osteoclastele, Microglia, celulele Langherhans, macrofage,
plasmocite, monocitele (se transf. in macrofage si alc sist. fagocitar mononuclear format din osteoclaste, macrofage
libere-histiomacrofage si macrofage fixe-histiocite), neutrofile. eozinofile, bazofile, megacariocite, limfocitele, hematiile

Celula mezenchimala
 Origine: mezoderm sau mezoectoderm pt cel. conjunctive de la niv. extremitatii cefalice. Formeaza
tesutul conj. embrionar
 Aspect: forma neregulata, numeroase prelungiri, dimensiuni de 30µ, nucleu > de ½ din citoplasma,
rotund/ ovalar si eucromatic, citoplasma redusa, bazofila, saraca in organite (RE si ribozomi f dezvoltati
ca urmare a sintezei proteice intense)
 Aspect la ME: prezinta grupari poliribozomale libere, nucleu cu 1-2 identatii unde se dezv RE si
mitocondrii, nucleul are nucleol excentric
 Cel. vin in conact prin jonctiuni GAP
 Rol: producerea matricei extracelulare, lipsită de componentă fibrilară, induce deferenţierea epiteliului
cu care vine în contact, elule pluripotente(=> derivă marea majoritate a celulelor conjunctive). Localiz.
si in tesuturile conj adulte, in nr. limitat in jurul capilarelor.
Fibroblastul
 forma cea mai activa dpdv functional si cea mai raspandita dintre cel. conjunctive cu orig. in cel.
mezenchimala
 poate deveni inactiv=> fibrocit
  Aspect MO: lungime 15-20µ, celula alungita cu numeroare prelungiri la capete, nucleu ovaral-alungit,
palid colorat, cu nucleol in zona cea mai bombata a cel, citoplasma abundenta, puternic bazofila. Cel.
stabilesc jonctiuni GAP intre ele
 Aspect ME: nucleul cu eucromatina centrala si heterocromatina periferica, central, cu identatii, are in
citoplasma RER f dezvoltat, poliribozomi liberi, ap. Golgi bine repr, granule de secretie (continut
granular/ filamentos), mitocondrii, centrozom si citoschelet f bine repr (microtubuli, microfilamente,
filamente intermediare de desmina si vimentina)
 Roluri: sinteza+ secretie molec. precursoare din alcatuirea fibrelor si subst. fundamentale (proelastina,
procolagenul, ffibrilina, GAG nesulfatati/ sulfatati, proteine cu rol de adezivitate), secretie exoenzime de
orig. lizozmala cu act. extracelulara (colagenaza, elastasa, catepsina C, hialuronidaza=> intervin in
digestia matricei), secretia factorului de crestere fibroblastic (rol in prolif. capilare sangv), secretie de
interferon gamma (actiune virala mai puternica decat a interferonului secretat de macrofage)
 Proprietati fundamentale:
- modulatia: proprietatea fibroblastelor de interconvertibilitate (transf in fibrocit/ miofibroblast, condroblast,
osteoblast, adipocit).

 Fibrocitul: cel. mai mica decat fibroblastul, forma alungita (bifurcat/ trifurcat la capete),
citoplasma putina, acidofila, nucleu alungit, tahicromatic, la ME are aparat de sinteza proteic
slab dezv, dar ap. lizozomal bine dezv. Fibrocitul are receptori pt LDL=> le inglobeazza prin
pinocitoza=> rol in metabolismul colesterolului

 Miofibroblastul: asem la ME cu fibroblastul, dar are ap. contracti cu miofilamente groase de

miozina si subtiri de actina=> rol contractil, apare in tesutul conj. de reparatie din jurul plagilor,
axul vilozitatilor intestina, capsula si trabecule splenice, albugineea testiculului, teaca ext. a
foliculilor ovarieni. Tip particular: pericitul lui Rouget (localiz in dedublarea laminei bazale din
cap. sang)
- non-echivalenta: exprimata in organogeneza, fibroblastele din diferitele tipuri de tesut conj sau acelasi
tip, dar alte localizari au particularitati struct si functionale diferite. Ex: fibroblastele din dermul palmei=>
formre strat lucidum si cresterea in grosime a corpului cornos al epidermului, dar fibroblastele din
endometru=> devin cel. deciduale si capata prop. endocrine sub infl. hormonala

Implicatii medicale: Capacitatea regenerativa a tesutului conj. e observabila la distrugerea traumatica sau prin
inflamatie, cand spatiile libere dupa injurie sunt umplute cu tesut conj ce formeaza o cicatrice.

Mastocitul

 origine mieloida, diferentierea in promastocit a unor cel. stem unipotente si migrarea din sg. in tesut=>
transf. in mastocit

 celule mobile de la niv. mucoaselor resp, cailor resp, digestive, genitale fem, tesut conj. lax subcutanat
 izolate/ in cuiburi, in apr. vaselor de sange, au viata lunga si capacitate mare de prolif.

 Aspect: cel. rotunda/ ovalara, diametru de 20-30μ, nucleu mic heterocromatic, central, mascat adesea
de granule mastocitare, citoplasma slab acidofila, cu granulatii mici inegale (evidentiate cu albastru de
toluidina, tionina=> sunt metacromatice si se coloreaza rosu-violaceu)

 Aspect ME: citoplasma saraca in organite, citoschelet mai dezv. subplasmalema, granule dense la fluxul
de electroni si delimitate de endomembr.

 Membr. cel are receptori specifici pt IgE (reagine)=> intervin in reactii de hipersensibilizare imediata
(alergii, urticarii, soc anafilatic indus de venin de viespe, penicilina sau antitoxina antitetanica).
 In timpul reactiilor de sensibilizare, pot sintetiza in membr. si leucotriene din fosfolipidele membr. ce
ajuta la formarea complexului Ag-Ac
 Complexul Ag-Ac det. 2 reactii: degranulare mastocitara (cu/ fara mastocitoliza) si formare de
leucotriene

- Degranularea: prin exocitoza, continutul granulelor e eliberat in matrice, poate fi spontana/ indusa de
factori (mecanici, termici, chimici-cofeina)=> moartea celulei. Poate fi imunospecifica (mediata de Ac,
degradare parcelara) sau lenta (exocitoza fara afectarea celulei). Se face prin legarea Ac-Ag (IgE,
produsi de plasmocite ca urmare a patrunderii antigenului) fixati pe receptori la supraf
mastocitului=> activarea adenilatciclaza cu crestere AMPc si stimulare de proteinkinaze=> fosforilare
proteine si influx de calciu=> fuzionare a granulelor cu membr, ruperea membranei si exocitoza.

- Formare de leucotriene: complexul stimuleaza fosfolipaza din membr, induce sinteza ac. arahidonic=>
leucotrinere, eliberate in matrice, rol antagoni histaminei (relaxeaza musc. neteda, anihileaza
histamina)

 Elibereaza histamina, cu rol de crestere a permeabilitatii capilarelor, filtrare masiva de plasma si

diapedeza de leucocite (mai ales eozinofile atrase prin factor chemotatic) + contractie a m. netezi
bronhiolari. Eozinofilele atrase distrug histamina prin histaminxidaza, iar celelalte PMN-uri atrase induc
mastocitoliza
 Strânsă corelaţie cu fibroblastele, diferenţierea mastocitelor e controlată de factorul de creştere
sintetizat de fibroblaste.

 Eliberează substanţe active care acţionează local=> celulelor paracrine.

 Intervin în metabolismul intermediar al lipidelor prin secreţia unei protein-enzime cu rol de cofactor al
lipoproteinlipazei.

Plasmocitul

 celula mobila, prezenta in mucoase respiratorii, tubului digestiv, cai genitale fem, tesut conj lax
subcutanat

 maturata pe seama unui limfocit B ce trece prin diapedeza din sg. in t. conj. lax sau reticulat la niv.
venulelor postcapilare
 Aspect MO: cel. ovalara, diametrul 20-30 μ, nucleu rotund/ ovalar voluminos, excentric, aspect granular
in spite de roata/ cadran de ceas, citoplasma e abundenta, bazofila (data de RER bogat reprezentat),
are un halou perinuclear necolorat (cu ap. Golgi bine dezv. si centrozom), are si zone acidofile=
corpusculii lui Russel (substrat: lanturi polipeptidice in tranzit prin RER)
 Aspect MO: nucleu excentric cu heterocromatina alternand cu eucromatina citoplasma cu RE bine dezv,
in halou nu e reticul, ci doar Golgi, mitocondrii, centru celular, elem. de citoschelet
 Roluri: raspuns imun mediat umoral cu producere de anticorpi (ca raspuns la patrunderea de Ag).

Anticorpi:
- IgG: in umori, sg, limfa, lihcid interstitial, legat de particule cu rol de opsonine, intervin in proces de
opsonizare a antigenelor
- IgM: secretia in primele faze ale unui proces inflamator, receptori specifici pt antigene pe supraf.
limfocitelor B (cu IgG)
- IgA: secretata ca monomeri/ dimeri si transf. la supraf epiteliului de invelis, asigura imunitatea de
membr.
- IgD: receptori antigenici specifici pe supraf limf. B
- IgE: secretate la contactul cu antigenul,, receptori in membr. mastocitului si a bazofilelor

 Raspunsul imun mediat umoral:

 - primar: La primul contact al limf. cu Ag=> limf. se blastizeaza (devin limfoblaste/ imunoblaste si secreta
Ig) si creste in volum. Nucleul creste in volum, devine palid, eucromatic, 2-4 nucleoli evidenti, citoplasma
devine abundenta, cu organite in special de sinteza. Dupa activare=> diviziunea limf. B, dand nastere
clonelor celulare B, din care unele imunoblaste se diferentiaza in plasmocite (secretoare de Ig), altele
devin celule cu memorie (retin primul contact cu antigenele). Stimularea limf. B e ajutata de limf. T helper
si macrofage, care capteaza antigenul si il mai mai imunogen

- secundar: al doilea contact cu antigenul, exista deja o populatie de cel. cu memorie care recunosc
antigenul si se blastizeaza=> transf. in imunoblaste mai rapida. Clonele dau plasmocite secretoare de
Ig si cel. cu memorie care asig. linia limfocitara memorizanta pt o noua interventie. După stimulare,
imunoblastele trec în căile limfatice, în sânge, apoi în apropierea focarului antigenic.Ex: imunoblastele
ganglionilor mezenterici migrează în corionul mucoasei intestinale, imunoblastele splinei rămân în pulpa
roşie sau migrează în măduva osoasă

Macrofagele

 populaţie de celule heterogene, aspect structural şi funcţional particular fiecărei regiuni în parte.

 au capacitatea de fagocitoză şi originea lor din monocitele circulante, ansambul de macrofage din
organism formand sistemul fagocitar mononuclear= sitemul reticulohistiocitar.

 3 compartimente: medular (cel. implicate in diferentiere monocitelos sangvine=> seria monocitara-llinia

monocitopoetica), sangvin, tisular

 cel. stem pluripotenta-> monoblast (rap. nucleoplasmatic supraunitar, nucleu veziculos, eucromatic,
nucleoli evidenti, citoplasma redusa, slab bazofila, organite cel. reduse, sufera 2-3 div.mitotice)->
promonocit (citoplasma slab bazofila, cu granule primare-azurofile, nucleu cu identatie, fara nucleoli, 2
div. mitotice)-> monocit (trece in compartimentul tisular si devine macrofag, ovalar, diametru de 20μ,
citoplasma abundenta, bazofila, granulatii azurofile in identatia nucleara, alternanta hetero-eucromatina
cu aspect de tabla de sah)

 2 aspecte ale macrofagelor: macrofagul fix (histocitul, cel. de talie mica, nucleu central heterocromatic,
citoplasma putin acidofila) si macrofagul mobil (histiomacrofagul, talie mare, citoplasma abundenta,
acidofila, fin granulata, nucleu excentric, palid colorat)

Aspect ME: nucleul excentric, eucromatic, cu nucleol evident, citoplasma cu organite comune, RE,
mitocondrii, complex Golgi si elemente de citoschelet mai bine reprezentate în pseudopodele emise de
membrana celulară, compartiment lizozomal foarte bine reprezentat, cu lizozomi secundari, corpi reziduali,
fagozomi sau pinozomi(responsabili de aspectul granular al citoplasmei).

 Proprietati: celulă mobilă care emite prelungiri = pseudopode, atrase prin chemotactism pozitiv şi cu
deplasarea amoeboidala, intensă activitate de fagocitoză.

 Fagocitoza: proprietate fundamentală a macrofagelor este declanşată de impactul suprafeţei celulare

cu un antigen de natură diferită, poate fi pecifică şi nespecifică:
- specifica: macrofagele recunosc particulele prin recunoastere fagocitara la niv. tisular si celular (prin
receptori de pe supraf macrofagelor. Fagocitoza tisulara neimunologica e mediata de receptori pt
opsonine ca fibronectina, ex: fagocitare colagen denaturat, fibrina, fibrinogen, trombocite. Fagocitoza
imunologica e mediata de receptori pentru IgG, IgM şi fracţiunea C 3 a complementului, care
interactioneaza cu fragmentul Fc din IgG=> complex Ag-Ac
 - nespecifica: nemediata de receptori, interactiuni electrostatice sau hidrofobe dintre materiale inerte sau
bacterii si supraf ext. a macrofagelor> Ex: macrofagele alveolare (cel prafoase)
- Etape: A. atasarea particulei antigenice de membr. macrofagului=> B. internalizarea particulei prin
pseudopode emise de membr si formare de fagozom/ pinozom care se deplaseaza in citoplasma cu
ajutorul microfilamentelor => C. Fuzionarea cu lizozomii primari, formand lizozomi secundari si
degradarea particulelor cu hidrolaze acide=> D. Resturile nedigerate raman depozitate=> copri
densi/reziduali exocitati

Macrofagele activate de limfokine secretate de limf. T au activ. crescuta, sunt capabile de distrugerea
oricarui tip de antigen fara recunoastere imunologica

Au activitate secretorie: proteaze de degradare (urokinaze activatoare de plasminogen, catepsine,

glucuronidaze, elastaze, colagenaze), molecule cu rol modulator (citokine-induc stimularea limf. Th,
Tcitotox, B, NK), interferoni alfa, beta, gamma, factori de crestere fibroblaste

Sistemul fagocitar mononuclear: Cuprinde macrofagele libere diseminate în ţesutul conjunctiv lax (histiocitele şi
histiomacrofagele), macrofagele seroaselor peritoneale şi pleurale, macrofagele alveolare (celulele prăfoase din
alveolele pulmonare), macrofagele din organele limfo şi hematoformatoare, microglia (macrofage din SNC), cel.
Kupffer (macrofafgele din ficat), cel. Langerhans (macrofage din piele), osteoclaste (macrofage din tesutul osos)

Melanocitele

celule cu origine nervoasa, de la nivelul crestelor neurale, de unde migreaza in straturile profunde ale
epidermului, in partea superficiala a dermului, in stroma conjunctiva a irisului, la nivelul coroidei si in
invelisurile epiteliale ale firului de par.

responsabile pentru culoarea pielii, a parului si a irisului. Pigmentul produs de ele poate fi eumelanina
(pigment negru, brun) si pheomelanina (pigment de culoare rosie).

Aspect: corp rotund cu pornesc numeroase extensii dendritice care vin in contact cu keratinocitele.
ME: numeroase mitocondrii mici, cisterne scurte de RER si un aparat Golgi foarte bine dezvoltat. Pigmnetul
melanic este sintetizat pornind de la tirozina, care, sub actiunea tirozinazei=> 3,4 dihidroxifenilalanina
(DOPA)=> polimerizat la melanina, legata apoi la o proteina structurala matriciala la nivelul veziculelor=> se
acumuleaza in aceste vezicule pana cand ele formeaza granule mature = melanozomi (melanozomii primari,
secundari si tertiari sunt in melanocite, iar melanozomii cuaternari s in keratinocite unde ajung prin secretie
citocrina=> keratinocitele = depozit de melanina si contin mai mult pigment decat celula care l-a produs.)
Un melanocit, impreuna cu keratinocitele in care se depoziteaza pigmentul (1 melanocit la 5-6 keratinocite)
=> unitate epidermal-melanina.

Razele UV stimuleaza keratinocitele sa sintetizeze factori paracrini, care stimuleaza activitatea

melanocitelor. Bronzarea e rezultatul a doua procese: innegrire a melaninei preexistente si apoi stimulare a
activitatii melanocitelor de a produce o cantitate suplimetara de pigment melanic.

IMPLICATII MEDICALE:
- Melanomul malign = invazie tumorala a melanocitelor. Melanocitele tumorale penetreaza lamina bazala si
patrund in derm, unde invadeaza vasele limfatice si sanguine.
- Lipsa de cortizol duce la hiperproductia de ACTH, ce duce la hiperpigmentarea pielii
- Albinismul =boala genetica ce consta in incapacitatea melanocitelor de a secreta melanina, din cauza absentei
activitatii tirozinkinazei sau incapacitatii celulei de a procura tirozina.
 - Degenerarea si disparitia intregului melanocit cauzeaza aparitia vitiligo.

Leucocitele:
migreaza din vasele de sange prin diapedeza, foarte crescuta in timpul inflamatiei (un proces de aparare
impotriva substantelor straine )
Semnele clasice ale inflamatiei: Celsus (rubor, tumor, calor, dolor). Inflamatia incepe prin eliberarea de
mediatori chimici ai inflamatiei, in cele mai multe cazuri eliberate de celulele locale si sanguine, ce induc
evenimentele caracteristice inflamatiei: cresterea fluxului sanguin (det. de histamina) si a permeabilitatii
vasculare, chemotaxie si fagocitoza. Durerea este datorata actiunii chimice a mediatorilor asupra
terminatiilor nervoase.
Leucocitele ajunse in tesutul conjunctiv nu se mai intorc in torentul sanguin, cu exceptia limfocitelor, care
circula intre diferite compartimente: sange, limfa, organe limfoide si fluid interstitial sau tesut conjunctiv.

Clasificarea morfofuncţională a ţesuturilor

1. Ţesuturi conjunctive propriu-zise

1. Ţesuturi conjunctive laxe: propriu-zise sau speciale

 speciale
2. Ţesuturi conjunctive dense (fibroase): semiordonate sau ordonate

2.Ţesuturi conjunctive cu funcţii speciale

1. Ţesutul conjunctiv reticulat: mieloid sau limfoid

2. Tesutul conjunctiv elastic
3. Ţesut conjunctiv adipos
4. Ţesut mucoid
5. Sângele
6. Ţeusuturi conjunctive scheletale
a. Ţesutul cartilaginos: hialin, elastic, fibrocartilaj
b. Ţesutul osos: lamelar haversian, lamelar trabecular
c. Articulaţiile

Ţesutul conjunctiv lax

cea mai răspândită variatate de ţesut conjunctiv, alcătuit în proporţii relativ egale din celule conjunctive, fibre şi substanţă
fundamentală

Localizare: alc. mucoase ale organelor cavitare, insoteste epiteliul de înveliş al mucoasei respective, formează axul
conjunctivo-vascular al seroaselor( tapetat de celule mezoteliale), stroma conjunctivă a organelor parenchimatoase (face
legătura între diferitele componente parenchimatoase ale organelor), intra în alcătuirea pereţilor vasculari (adventicea
vasculară), în partea superficială a dermului pielii = derm papilar.

Cel. conjunctive: cel. fixe (implicate in producerea şi distrugerea matricei conjunctive, ex: fibrocite, fibroblaste, miofibroblaste)
/ libere (implicate în reacţiile imune locale, ex: mastocite, macrofage, plasmocite, limfocite T, limfocite T de tip citotoxic,
limfocite NK). Alte roluri: procesele de regenerare tisulară locală
Fibrele conjunctive: de colagen, de reticulină şi elastice. Fibrele de colagen sunt dispuse în panglici, se asociază cu fibrele
elastice=> reţele care se întretaie sub diferite unghiuri deschise. Fibrele de reticulina participa la formarea reţelei, dar nu se
văd pe preparatele colorate în HE , ( continut mare în resturi oligozaharidice ataşate colagenului tip III din care sunt formate)

Substanţa fundamentala: continut-glicoproteine de adezivitate (fibronectina, laminina, entactina, tenasceina), GAG,

proteoglicani

E foarte bine vascularizat, cu de calibru mare si de calibru mic (arteriole, capilare, venule postcapilare) si fb inervat, cu fibre
nervoase vasomotorii şi fibre nervoase senzitive (TNL sau incapsulate=> extero-, proprio- şi visceroceptorii)
 a) Tipuri: ţesut conjunctiv lax lamelar (in fascii superficiale şi profunde, format din fibre de colagen şi elastice care se dispun
sub formă de lamele suprapuse), ţesut conjuctiv areolar (fenestrat, formează epiploonul, fibrele de colagen organizează
areole), ţesut conjunctiv spinocelular (în corticala ovarului şi in endometru, in jurul gl. uterine, are fibroblaste cu potential
de diferentiere in alte celule, care se transf. hormonal in cel. predeciduale, secretoare de h. androgeni, ce intra in struct.
placii bazale din placenta;)

Tesuturi conjunctive dense (fibroase)

Predomină componenta fibrilară (f bine reprezentate sunt fibrele de colagen)

Tesuturi semiorientate (semiordonate):

- intra in alc. capsulei organelor parenchimatoase, durei mater, scleroticii şi corneii, formeaza partea profundă a dermului
pielii (dermul reticular) si submucoasa organelor cavitare.
- Are fibre de colagen ce se organizează în mănunchiuri, fascicule (unde sunt dispuse paralel, au traseu ondulat). Fasciculele
de colagen şi fibrele elastice se dispun sub forma unei "pâsle". Intre fibrele de colagen sunt cel. conj (fixe-fibroblaste si
fibrocite si mobile-mastocite, macrofage, plasmocite, celule NK, limfocite T, PMN). Substanţa fundamentală, puţină
cantitativ, conţine toate tipurile de molecule caracteristice unui ţesut conjunctiv.
- E bine vasc. si inervat, fibre nervoase= fibre vasomotorii si senzitive libere/ incapsulate (rol receptor)
- Rol: conferă protecţie mecanică, de suport, are grad mare de flexibilitate şi extensibilitate (capsulele).

Ţesuturi conjunctive dense orientate (aponevroză şi tendon)

- Aponevroza: formaţiune inextensibilă, asigură inserţia muşchilor laţi pe os, formată din una sau mai multe lamele
conjunctive (aponevroza simpla are 1-2 lamele // aponevroza compusa are 3-5 lamele). O lamela= fibre de colagen groase
paralele intre ele dispuse perpendicular pe fibrele de colagen din lamela supra/ subiacenta. Intre fibre sunt si o cant.
redusa de subst. fundamentala si fibroblaste. Planurile conj. se intretaie in unghi drept. E avasculara (hranire prin
difuziune), dar are multe terminatii senzitive

- Tendonul: formaţiune inextensibilă, asigură fixarea muşchilor lungi pe schelet, e format din: tendoane primare,
secundare (si tertiare), e avascular (hranit prin difuziune din vasele din peritendon)

 Un tendon primar are un ansamblu de fibre de colagen paralele, groase, formeaza fascicule, cu spatii
inguste in care sunt cel. conj (fibroblaste= tenocite, asezate caracteristic in monom bigeminal-nu se
pot desp din cauza spatiilor mici in urma diviziunii) si subst fundamentala. Celulele sunt aplatizaate in
sect. longitudinala si triunghiulare in sect. sagitala, cu prelungiri ca aripioarele=> cel. aliforme.
Tendoanele primare au forme/ marimi dif, cele mai mici sunt in partea centrala, cele mari periferic. Un
tendon primar e acoperit de t. conj. lax f. slab= endotendon

 Un tendon secundar: ansamblu de tendoane primare, diametru mai mare, acoperit de t. conj. lax bine
repr, vasc si inervat (corpusculi Pacini)= peritendon

 Un tendon tertiar/ compus: are nr. variabil de tendoane secundare, acoperit de t. conj. dens
semiordonat cu rol de capsula= epitendon, dublat de o teaca de cel. mezoteliale. Intre teaca si
epitendon e un spatiu redus cu t. conj lax=> cel. mezoteliale + t. conj lax = teaca sinoviala

1.Joncţiunea osteotendinoasa: Tendonul se inseră la nivelul diafizei oaselor lungi prin fibrele de colagen
ce strabt periostul diafizei si patrund in corticala ei= fibre. Inserţia pe epifize se face prin ţesut conjunctiv de
alunecare= ţesut conjunctiv fibros hialin (intermediar între ţesutul conjunctiv dens ordonat şi ţesutul
cartilaginos hialin, alcătuit din fibre de colagen grupate în fascicule, cu substanţă fundamentală calcificată şi
celule cartilaginoase, mari, globuloase, cu nucleu excentric). Joncţiunea osteotendionoasă este o zonă activă
de creştere a tendonului şi osului.

2.Joncţiunea miotendinoasă: Aici, epitenonul se continuă cu epimisiumul, peritenonul cu perimisiumul şi

endotenonul cu endomisiumul. Fibra musc. striata se termina prin prelungiri digitiforme, pe versantul intern
al membr. plasmatice se insera miofilamente subtiri ale ultimului sarcomer, cel ext. e dedublat de lamina bazala
+ membr. plasmatica=> sarcolema. Fibrele de colagen se insera si pătrund în identaţiile sarcolemei, se leaga
 de lamina baza prin fibronectina si laminina. Apar si fibre reticulare ce incercuiesc prelungirile digitiforme si se
dispun inelar. Zona de maxima functionalitate.

Ţesuturi conjunctive moi cu functii speciale

Tesutul conjunctiv mucoid: în cordonul ombilical, se numeşte gelatina lui Wharton. E alcătuit din substanţă fundamentală
bogată în acid hialuronic, cu consistentă de gel poros puternic hidratat, puţine celule, cu caractere embrionare, fibroblaste
şi celule mezenchimale, puţine fibre de colagen .

Ţesutul elastic: în structura ligamentelor elastice( reduse la om, la animale sunt în regiunea cervicală= lig galbene), în
ligamentele fibroase ce solidarizează articulaţiile şi în ligamentul suspensor al penisului. Are fibre elastice, puţină substanţă
fundamentală şi fibroblaste.

Ţesutul reticulat: în maduva rosie hematogena (tesut mieloid) sau in struct. organelor limfoide (tesut limfoid) Are,
structural, un dublu reticul, format din celule conjunctive (citoreticul), dublat de o reţea formată din fibre de
reticulină (fibroreticul). Celulele conjunctive reticulare:
- c. r fibroblastoide: fibroblastele din ţesutul conjunctiv propriu-zis, deosebite prin faptul ca au prelungiri
desprinse uniform de pe supraf cel, in toate directiile, formand jonctiuni GAP. Au citoplasma redusa, slab
bazofila, nucleu veziculos (nucleolat), eucromatic, rol in producerea matricei cu fibre de reticulina
- c. r de tip histoid: macrofagele tesutului reticulat, localiz de-a lungul formaţiunilor vasculare care traversează
parenchimul organelor limfoide, fac parte din sistemul fagocitar mononuclear
- c. r interdigitale: originea în celulele stem pluripotente, localizate doar în ariile timodependente ale organelor
limfoide periferice sau arii ocupate preferenţial de limfocitele T. Au nucleu mare eucromatic, indentat, formă
neregulată, citoplasma abundentă, clară, organite celulare reduse şi numeroase granule de secreţie.
- c.r dedritice foliculare: localiz în ariile timoindependente ale organelor limfoide secundare, zonele ocupate de
limfocitele B şi redus de limfocitele TH. Trimit prelungiri mai mari decât celulele interdigitate, ocupă centrul
foliculilor limfatici, au granule de secretie citoplasmatice, stabilesc joncţiuni de tip desmozom cu prelungirile
invecinate. Membrana plasmatică are o activitate enzimatică ATP-azică.
Dpdv functional, ultimele 2 caegorii recunosc Ag prin receptori Fc, il inglobeaza ca endozom prin endocitoza, care
apoi e elib la niv. citoplasmei si se leaga de molec. MHC cls II=> complex Ag-MHC II exocitat pe supraf cel si
receptionat de limf. T helper care stimuleaza limf. B sau T citotoxice=> cel. imune accesorii implicate in rasp imun
mediat umoral.

Tesutul adipos
alcătuit predominant din celule grase (adipocite sau lipocite), care se organizează în lobuli/ paniculi adipoşi,
separaţi între ei de septuri de ţesut conjunctiv lax. La nivelul septurilor apar formaţiuni vasculare şi fibre nervoase.
Alături de celule, în ţesutul adipos există puţină substanţă fundamentală şi puţine fibre de reticulină.

Originea cel. adipoase= celula embrionară mezenchimală, care din S5 de viaţă intrauterină se transformă în
adipoblast, cu nucleu central veziculos, prelungiri puţine şi numeroase picături lipidice în citoplasmă, RER,
mitocondrii şi foarte bine reprezentată activitatea enzimatică (α naftilacetatesteraza). Adipoblastul se transformă
în preadipocit => adipocit alb, brun, adipocit hepatic (celula lui ITO, în spaţiile dintre hepatocite şi sinusurile
intralobulare, rol în sinteza şi stocarea vitaminei A)

Nr. celulelor creste la nou nascut- 2 ani, cand procesul de crestere si diferentiere e controlat de STH, h.tiroidieni,
insulina, citokine, factori de crestere tip insulinic. O crestere e obs. si la pubertate, controlata de h. sexuali.
Cantitatea si distributia de t. adipos e diferita intre sexe => t. adipos ginoid (sex feminin, pana la 40%) si android
(masculin, pana la 25 %)
Celulele participa la conversia androgenilor în estrogeni la sexul feminin=> femeile cu un ţesut adipos mai bine
reprezentat au exces de estrogeni (hiperfoliculinie)

O creştere exagerată a numărului de adipocite este prezentă în obezitatea hiperplastică. Obezitate hipertrofica=
creşterea în greutate se face prin hipertrofierea celulelor adipoase. Obezitatea hiperplastică are cauză genetică,
 cea hipertrofică este indusă de aport caloric exagerat. In inanitie, adipocitele pot suferi o transformare seroasă
reversibilă( îşi pierd incluziunile lipidice, capătă prelungiri, asemănându-se cu fibroblastele)

a) Ţesutul adipos alb (unilocular)

 Foarte bine reprezentat la adult, la nivelul hipodermului, în jurul organelor, la nivelul mezenterului.
 Alcătuit din adipocite albe, organizate în paniculi adipoşi, separaţi de septuri conjunctive cu vase de sânge şi
terminaţii colinergice şi adrenergice.
 Vascularizatia este foarte bogată=> un capilar pentru fiecare adipocit.

 Aspect: dimensiuni între 50-120µ, formă rotundă (izolat) sau poligonală (în ţesut prin compresiune reciprocă),
nucleul turtit eucromatic dispus periferic, înconjurat de puţină citoplasmă periferica.
 Toată celula e ocupată de o picătură lipidică (adipocit unilocular) unică care se dizolvă p prin clarificarea
preparatului microscopic=> celula apare lipsită de conţinut ( "inel cu pecete"). Picătura lipidică se poate evidenţia
prin coloraţii pt lipide neutre nespecifice, în roşu portocaliu cu Sudan III sau în roşu aprins cu Sudan Scharlach.
 Aspect la ME: organite implicate în sinteza de lipide ( mitocondrii cu criste tubulare, REN), incluziune lipidica
nedelimitata de endomembrană, mare, poate fi înconjurată de alte mici incluziuni periferice. Celula adipoasă are
un citoschelet cortical foarte bine reprezentat. Membrana e dublată de o lamină bazală înconjurată de o reţea
abundentă de fibre de reticulină, lamina fiind comuna pentru mai multe lipocite

 Rol: metabolismul lipidic, prin micropinocitoză, înglobează acizi graşi proveniţi din sângele capilar, care legati de
albumine difuzează prin endoteliul capilar, membrana bazală a capilarului, membrana bazala a adipocitului şi
prin endocitoză sunt înglobaţi în adipocit, unde se separă de albumine=> 3 molecule de acizi graşi se condensează
cu o moleculă de glicerol, formând TG, inglobat în incluziune.
 AG au 2 surse: exogena-absorbtie intestinala sub forma de chiloµ (molec mari cu o zona centrala formata din
TG+ colesterol esterificat si una periferica cu apoproteine, PL, colesterol liber) care intra in vilozitatea chiliferului
central, aj. in limfa-> sg-> in capilare sunt scindati de lipoproteinlipaza=> AG eliberati legati de albumine difuzeaza
in hepatocit
o endogena-ficatul, AG eliberati sub forma de LDL
 Adipocitul poate sintetiza de novo AG cu glucoza (dep. de insulina, care creste permeabilitatea pt glucoza si
stimuleaza LPL). Lipidele sub forma de incluziune sunt depozitate temporar (ore-20 zile) si mobilizate prin
actiunea h. lipolitici=> scindare TG cu elib AG dep. de o lipaza hormonosensibila la neurotransmitatori

b) Ţesutul adipos brun (multilocular)

 Prezent la făt şi nou-născut în primele două luni de viaţă, reprezintă 2-5% din greutatea corporeală.
 Localizare: dispus subcutanat în regiunea cervicală, inghinală, retrosimfizar şi la nivelul mediastinului.
 Are macroscopic culoare bruna dat. unui pigment lipocrom în citoplasma celulelor adipoase, unei vascularizaţii mai bogate
decât în cazul ţesutului adipos alb (cca 2-3 capilare per adipocit) şi citocromului C prezent pe cristele unor mitocondrii, mult
mai numeroase decât în cealaltă varietate de ţesut adipos.

 Alcatuit din adipocite brune, care formează paniculi adipoşi separaţi prin septuri conjunctive cu vase de sânge şi terminaţii
nervoase adrenergice. Dispoziţia celulelor are un aspect epitelioid. În afară de celule, ţesutul conţine substanţă
fundamentală puţină şi fibre de reticulină.
 Aspect adipocit brun: talie medie de 30µ, poligonală, nucleul dispus central, citoplasmă intens vacuolată, spongioasă=>
spongiocite. Acest aspect e datorat incluziunilor lipidice multiple, care s-au dizolvat pe parcursul etapelor de obtinere al
preparatului microscopic

 Aspect la ME: citoplasmă mitocondrii cu criste tubulare şi septate, REN şi numeroase picături lipidice nedelimitate de
endomembrane, membrana celulară dublată de o lamină bazală proprie fiecărui adipocit, la rândul ei este dublată de o reţea
fibroreticulară

 Rol: termogenetic, când temperatura organismului scade=> terminaţia adrenergică descarcă NE, care se leagă de receptorul
ei β adrenergic => stimuleaza adenilatciclaza=> formarea AMPc, => stimulează proteinkinazele=> activarea lipazei=> arderea
 în ciclul Krebs a AG desfăcuţi din forma de depozit. La niv. ribozomilor, e blocata sinteza de ATP sintetaza, la niv. mitocondrial
e decuplata oxidarea de fosforilare=> nu se mai formeaza ATP si intreaga energie e disipata sub forma de caldura

Implicatii medicale:
- Celulele adipoase secreta leptine, citokine, alti factori cu activitate autocrina si paracrina (citokine
proinflamatorii). Obezitatea = stare de inflamatie cronica usoara. Citokinele si alti factori eliberati de catre
grasimea viscerala ar avea legatura cu fenomenele inflamatorii asociate cu obezitatea si bolile cardiace.
Tesutul adipos unilocular poate genera tumori benigne numite lipoame. Tumorile maligne (liposarcoamele)
sunt destul de rare la om.

Fig 1. Fibre de colagen , microscopie electronică de transmisie ,c,şi scanning .a. b. Pe

imaginea de microscopie electronică de transmisie se remarcă periodicitatea creeată de
dispunerea caracteristică a moleculelor de colagen în cadrul unei fibrile de colagen.
Fig 2. Tesut conjunctiv dens semiorientat din dermul pielii. Col tricromă, HEA, 2oo x. Fibrele
de colagen apar în albastru

Fig7. Secţiune transversală prin trahee Col HE .400x În corionul mucoasei respiratorii se
observă un ţesut conjunctiv lax în care se remarcă nucleii alungiţi ai fibroblastelor, alături de
fibrele de colagen, vase de sânge şi alte tipuri de celule conjunctive.

Fig 8 Fibroblast , imagine de microscopie electronică 1200x Se remarcă aspectul neregulat al celulei care emite
numeroase prelungiri. Nucleul este dispus central, prezintă foarte multe indentaţii , are hetereocromatină dispusă
la periferie în apropierea membranei interne nucleare iar eucromatina dispusă central.În citoplasmă se remarcă
numeroase organite celulare. Înafara celulei, se remarcă mănunchiuri de fibrile de colagen surprinse atit în
secţiune longitudinală cât şi în secţiune transversală.
Fig9. Fibroblast , imagine de microscopie electronică 2400x Nucleu celular în poziţie centrală cu nucleol evident,
în citoplasmă se remarcă numeroase organite celulare : mitocondrii, RER vezicule de secretie. Înafara celulei se
remarcă numeroase bandelete de fibrile de colagen secţionate atât longitudinal cât şi transversal.

Fig 11. Imagine de microscopie electronică 2400x În centrul imaginii se remarcă un mastocit,
în citoplasma căruia se observă numeroase granule cu conţinut dens .La dreapta şi la stânga
mastocitului se remarcă secţiuni transversale prin doua vase , de tip venos şi arterial. În
apropierea mastocitului , de remarcat un fibroblast. Cele două celule sunt înconjurate de
numeroase manunchiuri de fibre de colagen.
Fig 12 Mastocit imagine de microscopie electronică. 5000x În centrul imaginii se observă
nucleul celular cu nucleol evident. În citoplasmă de remarcat numeroase granule dense la
fluxul de electroni. Membrana mastocitului emite frecvente pseudopode.

Fig 13. Plasmocite în ganglionul limfatic. Se mai observă şi alte celule

conjunctive, ex macrofage, celule reticulare, limfocite col H.E. 400x
Fig14. Plasmocit imagine de microscopie electronică de transmisie 800 x. Se poate remarca nucleul celular cu
eucromatina dispusă în « spiţe de roată ».Aproape întreaga citoplasmă este încărcată cu un reticul
endoplasmatic rugos cu excepţia zonei perinucleare în care RER lipseşte, în schimb este foarte bine dezvoltat
complexul Golgi
Fig 15. Macrofage şi plasmocite în centrul germinativ al unui ganglion limfatic. Se
evidentiază citoplasma macrofagelor cu aspect granular neomogen. Nucleul eucromatic cu
nucleol evident. Alături de macrofage se observă şi plasmocite cu aspectul caracteristic,
citoplasma bazofilă , nucleu excentric, precum şi limfocite în repaus sau pe cale de blastizare.
Col. tricroma 600x

Fig 16. Macrofag imagine de microscopie electronic 5000x Se observă nucleul eucromatic cu nucleol evident,
citoplasma este încarcată cu lizozomi secundari şi cu numeroase vezicule de fagocitoză ; la partea de sus a
imaginii către stânga se observă în citoplasmă şi corpi reziduali.
Fig.17 Tesut conjunctiv dens semiorientat în dermul reticular şi ţesut conjunctiv lax în dermul papilar
Col H.E. impregnare argentică 400x

Fig 19. Tendon sectiune transversală HEA.600x Se observă tendoanele primare separate de endotenonium,
tendoanele secundare separate de peritenonium Aspectul tenocitelor pe secţiune transversală este mai
particular" celule cu aripi"

Fig. 23 Ţesut adipos alb H.E 600x Se remarcă aspectul caracteristic de celulă cu aspectul de inel cu
pecete. Celulele sunt organizate în paniculi adipoşi separaţi de septuri conjunctive de ţesut conjunctiv
lax .De asemenea se observă un număr mare de vase de sânge.