Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
METABOLISMUL
Autotrofi-sintetizeaza substante organice din cele anorganice, folosind in acest scop energia
soarelui(autofototrope-plante, alge, cinobacterii) sau energia legaturilor chimice(autochemotrofe-unele
bacteria). Heterotrofii folosesc substantele organice sintetizate de plante(animale erbivore) sau de la
alte animale(carnivore).
Reproducerea- capacitatea organismelor vii de a da nastere unei noi generatii, asigurind astfel existent
in timp a vietii pe pamint.
2. Formarea sporilor. Sporiii reprezinta o structura reproductive unicelulara. Dupa locul formarii
deosebim exospori si endospori. Endosporii iau nastere in interiorul unor organe special-sporangi, sporii
fiind numiti sporangiospori. Exosporii se dezvolta pe suprafata unor organe specializate-canidiofori,
numiti canidii. Zoospor-spori mobili, aplanospori-spori imobili.
3.Inmugurire. Noul individ se formeaza sub forma de excrescenta pe corpul formei parientale. Dupa ce
atinge anumite dimensiune, acesta se desprinde, devenind un organism de sine statator.
Funciile biologice ale apei: -transportator al substantelor; -reglator al bilantului termic->fiind un bun
conducator de caldura, asugura repartizarea uniforma a acesteia; -solvent;-mecanica->determina
volumul si rigiditatea celulei; -sintetica; -energetica.
GLUCIDE
PROTEINELE-polimeri ai caror monomer sunt aminoacizii. Proteine simple-alc. din aminoacizi; complexe-
aminoacizi+grupe prostetice. Functii:structural, catalitica, de transport, de protective, contractila,
reglatoare, energetic.
LIPIDELE-compusi organic insolubili in apa si solubili in solvent organic, rezulta din unirea acizilor grasi cu
glicerina. Lipide neuter-cele mai simple si raspindite; solide la animale si lichide la palnte; Cerurile-
formeaza stratul protetor de pe suprafata plantelor. Steridele-in produse de origine animal-colesterol,
vitaminaD; Fosfolipidele- contin radicali de acid fosforic si constitue scheletul tuturor membranelor
biologice. Functii: structural, energetic, de protectie si termoizolare, reglatoare, metabolic.
Asemanari: baze azotate-adenina, guanine, citozina; localizate in nucleu, mitocondrii, plastide; radical
de acid fosforic.
ALCATUIREA CELULEI
EUCARIOTA:
Transport pasiv-din regiunea cu concentratie mai mare in regiunea cu concentratie mai mica. Nu
necesita consum de energie ai are loc prin difuziune. Difuziunea simpla-prin pori formati de molecule
proteice; d. facilitate- cu ajutorul protein-transportatoare.
CITOPLASMA-MEDIUL INTERN AL CELULEI. Consta din 2 faze: lichida si solida. Functii:-determina forma
celulei;-constituie mediul intern;-asigura legatura dintre celule si transportul intracellular.
ORGANITELE CELULARE
PERETE CELULAR-rigid, alcatuit dintr-o retea de molecule de mureina. Functii: regleaza schimbul de
substante, mentine forma celulei, support de fixare pentru cili si flageli. Membrana celulara- formeaza
invaginari-mezozomi. Functii: protejeaza citoplasma, mentine presiunea osmotic interna, intervine in
schimburile dintre celula si mediu. Citoplasma-lipide si proteine, lipsit de citoschelet, contine ribozomi.
Nucleoidul-AND,ARN si proteine. Depozitarea info. ereditare. Vacuole- apar in faza de crestere.
- ORGANITE RE,AP,LIZOZOMI,MITOCONDRII,PLASTIDE,
CELULARE MICROFILAMENTE, CENTRIOLI
TESUTURILE ANIMALE
TESUTURILE CONJUCTIVE. Asigura conexiunea dintre celule, tesuturi sau organe. Component:celule
conjuctive(condrocite, celule adipoase) si matricea. Matricea contine fibre din proteine
fibrilare(reticulina, collagen, elastina) si substanta fundamentala(glicoproteine). 1)Tesuturi conjuctive
propriu zis. Lax-completeaza spatiile dintre organe si din organe,contine toate tipurile de celule
conjuctive, putine fibre, multa substanta fundamental. Dens- continut redus de subt. Fundamental-
tendoane, corneie.2)Tesuturi conjuctive cu functii special. Elastic-ligamente, corzi vocale. Reticular-
maduva rosie a oaselor, splina). Adipos-sub piele, in jurul unor organe, de-a lungul vaselor sangvine.
Single silimfa-leucocite, trombocite, eritrocite; fibre;subst. fundamental. 3)Tesut cartilaginos. Consistent
semidura. Cartilagiliile sunt lipsite de vase sangvine, limfatice si nervi. Sunt 3 tipuri: hialin(capetele
oaselor unite mobil, septul nazal, laringe, trahee, bronhii);elastic(epiglota, pavilioanele
urechilor,laringe); fibros(discurile intervertebrale. 4)Tesut osos-impregnat cu saruri de calciu. Tesut osos
compact-celule amplasate concentric in jurul canalului havers, constituind canalul haversian-diafizele
oaselor lungi, la suprafata epifizelor oaselor scurte. Tesut osos spongios-celule osoase dispuse rarefiat-
epifizele oaselor lungi, oase plate.
TESUTUL NERVOS-alcatuita din neuroni si celule gliale. Neuronal consta din corp( neurilema si
neuroplasma). Are nucleu intern si organite specific-corpusculii nissl-rol de transportul aubstantelor din
celula si de sustinere. Prelungirile neuronale sunt: dendritele-prelungiri lungi, ramificare, conduc
impulsul nervos spre corpul neuronului, si axonul-prelungire unica, lunga consuce impulsul dinspre
neuron. Celulele gliale au functia de sustinere, aparare, nutritive. Tesutul nervos-creier, maduva
spinarii, nervii.
CAP3
Unităţile taxonomice. Clasificarea lumii vii se face în baza taxonilor. Fiecare taxon reprezintă un grup de
organisme legate prin relaţii de rudenie şi care se deosebesc de alte grupe de organisme. În prezent, la
clasificarea lumii vii se folosesc următorii taxoni: regn, încrengătură (filumul la plante şi ciuperci) clasă,
ordin, familie, gen şi specie. O specie este constituită din indivizi cu aceeaşi garnitură de cromozomi, cu
acelaşi aspect şi acelaşi comportament, care populează un anumit areal şi se încrucişează liber între ei,
dând urmaşi fecunzi.Două sau mai multe specii ce se aseamă nă, dar care nu se pot încrucişa între ele
formează un gen. Două sau mai multe genuri înrudite sunt reunite într-o familie. Criteriile de
determinare a poziţiei sistematice a unei fiinţe vii. Poziţia sistematică a unui organism se determină în
baza mai multor criterii. În cazul plantelor, acestea sunt: diferenţierea corpului în organe, prezenţa
elementelor conducătoare, tipul organelor reproductive, tipul nervaţiunii frunzei, forma vitală, diagrama
florală etc. Pentru animale sunt valabile alte criterii: tipul simetriei corpului, numărul foiţelor
embrionare, caracterul cavităţii corpului, prezenţa sau lipsa segmentaţiei, tipul dezvoltării embrionare şi
postembrionare, tipul nutriţiei etc.Sistematica contemporană a lumii vii. În 1969, savantul american
R.Whittaker a propus gruparea organismelor vii în 3 supraregnuri – Virusurile, Procariotele şi
Eucariotele, şi 5 regnuri – Monera, Protistele, Ciupercile, Plantele şi Animalele.
VIRUSURILE
Virusurile au fost descoperite în a. 1892 de botanistul rus D. I. Ivanovscki, iar termenul de virus (lat. virus
– toxină) a fost propus de olandezul M. Beyerinck. Reprezintă cea mai simplă formă de viaţă, acelulară,
ocupând o poziţie limitrofă dintre neviu şi viu. Sunt considerate fiinţe vii întrucât dispun de material
genetic (ADN sau ARN) şi se autoreproduc. Spre deosebire de celelalte forme de viaţă, nu consumă
hrană şi nu produc energie. Rolul virusurilor în natură şi în viaţa omului. Virusurile sunt paraziţi care
provoacă gazdei (plantelor, animalelor şi omului) diferite boli, numite viroze. Viroze răspândite la
animale sunt mixomatoza la iepuri, gripa aviară, febra aftoasă la vite, erizipelul la porci, pesta la păsări.
Virozele la plante sunt însoţite de apariţia pe frunze a petelor gălbui (aşa-numita mozaică a frunzelor)
sau de încreţirea lor, de reducerea dimensiunilor frunzelor sau a plantei în ansamblu. Cele mai
răspândite boli virale la om sunt gripa, afecţiunile respiratorii acute, variola, rubeola, rujeola, hepatita
virală, herpesul, negii ş.a. În sec. al XX-lea omenirea s-a confruntat cu un nou virus foarte periculos –
virusul imunodeficienţei umane (HIV), care provoacă boala SIDA – sindromul imunodeficienţei umane.
Virusul se transmite prin sânge şi prin spermă. Pentru a preveni contaminarea se vor folosi seringi şi
instrumente de unică folosinţă, se vor evita contactele sexuale neprotejate etc. Anual fiecare individ
face cel puţin două viroze, iar pe parcursul vieţii virusurile îl vizitează de cel puţin 200 de ori. Din fericire,
nu toate „întâlnirile” se termină cu boală, deoarece pe parcursul evoluţiei omului organismul uman s-a
învăţat să lupte cu multe dintre virusuri.
BACTERIILE
Bacteriile sunt organisme procariote răspândite pe larg în natură. Într-un gram de sol cernoziomic se
conţin 5-6 miliarde de bacterii, în 1 cm3 de aer din oraş – 8 mii, 1 ml de lapte de calitate superioară 10-
15 mii, iar în laptele de calitate bună – până la 500 mii. Această răspândire extraordinară a bacteriilor se
datorează capacităţii lor de a se înmulţi în timp foarte scurt, dimensiunilor mici, adaptabilităţii la diferite
moduri de nutriţie, rezistenţei la condiţii vitrege. Rolul bacteriilor în natură şi în viaţa omului. Fără
bacterii ar fi imposibile circuitul elementelor în natură, descompunerea resturilor organice,
autopurificarea bazinelor de apă, formarea solului şi alte procese importante din biosferă. Bacteriile de
nodozităţi şi unele forme libere de bacterii azotofixatoare fixează azotul atmosferic, îmbogăţind solul cu
compuşi ai azotului. Bacteriile, care în procesul activităţii vitale formează compuşi necesari omului
(aminoacizi, vitamine, fermenţi, antibiotice ş.a.), sunt utilizate în biosinteza industrială. Bacteriile de
fermentaţie permit obţinerea oţetului, acidului citric, produselor lactate acide, murăturilor etc. Bacteriile
de putrefacţie asigură formarea humusului, care sub acţiunea bacteriilor-reducători este transformat în
săruri minerale. Ferobacteriile au format zăcămintele de fier, sulfobacteriile – zăcămintele de sulf. Unele
specii de bacterii formează flora normală a intestinului gros la om. Aceste bacterii sintetizează vitamina
K şi unele vitamine din grupul B; de asemenea participă la fenomenele de fermentaţie şi putrefacţie.