Celula -unitatea structurală şi funcţională a vieţii

Istoric

- noţiunea de celulă a fost prima dată utilizată de Robert Hooke (1635-1703), care a realizat si primul
desen al unei celule (lb. Italiană cella=cameră), vizualizând la microscop o secțiune prin scoarța
stejarului de plută

- Pe baza studiului microscopic al celulelor organismelor vii, M.Schleiden şi T.Schwann formulează

independent teoria celulară.
Tezele acesteia sunt :
- toate sistemele biologice sunt alcatuite din celule
- celula este unitatea structurală şi elementară a fiecărui organism
- creşterea şi dezvoltarea organismelor au la bază înmulţirea celulelor

- În 1953 Krebs a descoperit mecanismul respiraţiei celulare din mitocondrii

- În 1961 M.Calvin a evidenţiat mecanismul fotosintezei şi rolul cloroplastului
- În 1962 Watson, Crick şi Wilkins au descoperit structura dublu helicală (forma B) a ADN-ului
- În 1974 G.E.Palade a primit premiul Nobel pentru descoperirea ribozomilor şi mecanismul
fotosintezei

Clasificarea celulelor

1. După formă, celulele pot fi:

a. sferice (ex. Alga verde din genul Chlorella)

b. ovale (ex. Alga verde din genul Chlamydomonas)
c. cilindrice (vasele conducătoare ale plantelor
d. fusiforme (fibrele musculare ale animalelor)
e. stelate (neuronii)
f. discoidale (hematiile-celulele roşii din sânge)

2. După prezenţa şi numărului nucleilor:

a. celule anucleate (hematiile adulte)
b. uninucleate (majoritatea celulelor)
c. plurinucleate (fibrele musculare striate)

3. După structura celulei, sunt:

a. celule procariote PK ( nucleul este lipsit de membrana nucleara)
b. celule eucariote EK( nucleul invelit in memebrana nucleara)
Compoziţia chimică a celulei

Analiza chimică a celulei a arătat că celulele tuturor organismelor sunt constituite din aceleaşi
substanţe, dar în proporţii diferite:

1. Substanţe anorganice

- apă (65% cel vegetală, 60% cel. animală)

- săruri minerale (2,5% cel vegetală, 4% cel. animală)

2. Substanţe organice

-glucide (18% cel vegetală, 6% cel.animală)

-lipide (0,5 % cel vegetală, 12% cel animală)
-proteine (4% cel animală, 18% cel animală)

1. Apa este mediul de dispersie (=solventul) substanţelor anorganice şi organice solubile (solvat, fază
dispersată).
Are rol în transportul substanţelor şi reglează echilibrul termic al organismului.

Substanţele minerale se află în celulă sub formă de ioni sau săruri. Elementele componente ale
acestora, se clasifică, după importanţa în organismele vii, în:

a. macroelemente:C, H, O, N, P, S, CL, SI, K, NA, MG, FE

b. microelemente: CU, AL, ZN, B, I, MN

2. Glucidele sunt macromolecule organice cu rol de substanţe energetice şi de rezervă ale celulelor vii.
Unele au rol structural, intrând în componenţa pereţilor celulari.

Cele mai importante glucide sunt: glucoza, amidonul, celuloza, gliocogenul.

Lipidele sunt substanţe organice insolubile în apă. Unele lipide intră în compoziţia membranelor
celulare (fosfolipidele), iar altele sunt depozitate ca substanţe de rezervă.

Proteinele sunt constituenţii cei mai importanţi ai celulelor vii. Sunt substanţe organice
macromoleculare complexe, alcătuite din aminoacizi şi grupări neproteice.

Proteinele se împart în holoproteine (alc. numai din aminoacizi) şi heteroproteine (alc. din aminoacizi
şi grupări neproteice).

Cele mai importante sunt heteroproteinele. După gruparea neproteică, se împart în fosfoproteine,
glicoproteine, lipoproteine (se găsesc în toate celulele), cromoproteine (ca grupare neproteică au un
pigment organic, se întânesc în structura clorofilei şi hemoglobinei), şi nucleoproteine.

Enzimele sunt substanţe de natură proteică. Ele catalizează reacţiile din celulele vii, determinând
viteza, direcţia şi succesiunea acestora.
Structura şi ultrastructura celulelor PK şi EK

Celula procariotă (PK)

Organismele procariote sunt organisme primitive. Sunt unicelulare şi se caracterizează prin prezenţa în
celulă a unui nucleu difuz, lipsit de membrană nucleară, numit nucleoid. De asemenea, în aceste
celule lipsesc mitocondriile şi cloroplastele. Reproducerea organismului se realizează prin
diviziune directă. Materialul genetic este organizat sub forma unui cromozom. Aceste organisme
aparţin regnului Monera.

Celula eucariotă (EK)

Organismele eucariote sunt uni sau pluricelulare, au celule în care nucleul prezintă membrană
nucleară care îl separă de citoplasmă. Prezintă mitocondrii şi cloroplaste (celula vegetală, şi
euglenofite).

Materialul genetic este organizat într-un număr variabil de cromozomi, în funcţie de specie (spre
exemplu la om 46 de cromozomi, sau 23 de perechi, la Drosophila melanogaster – musculiţa de oţet 8
cromozomi sau 4 perechi de cromozomi).

1. Peretele celular

PK - este alcătuit din mureină (un complex de zaharuri, aminoacizi, acizi organici care îî conferă
rigiditate), lipoproteine şi lipopolizaharide. Are rolul de a menţine forma specifică a celulei.

EK - la cel. animală lipseşte

- la fungi este format din chitină
- la plante este forma din celuloză şi hemiceluloză

2. Membrană celulară (plasmalemă)

PK – este de natură lipoproteică. Datorită grosimii constante şi a suprafeţei limitată de peretele celular,
se invaginează în citoplasmă şi pliază sub formă de mezozom. Mezozomul are rol în replicarea
cromozomului, în fixarea materialului genetic, în respiraţia celulară...

EK - Se caracterizează printr-o mare plasticitate, permiţând trecerea bidirecţională a unor

particule. Este o membrană alcătuită după modelul mozaicului fluid : are 2 straturi fosfolipidice
dispuse cu grupările hidrofile spre exterior (mediul intercelular unde se află lichid interstiţial) şi interior
(mediul intracelular – citoplasma), iar grupările hidrofobe în mijloc. În lichidul interstiţial se găsesc
proteine cu rol de transport transmembranar, colesterol, glucide.

Rol:

- funcţie mecanică şi de apărare

- barieră semipermeabilă ce permite selectarea schimburilor între celulă şi mediul extern (transport
selectiv de ioni, apă, micromolecule)

Prelungirile membranei celulare pot fi :

a. temporare (pseudopode)
b. permanente (microvili, cili, stereocili, flageli)

Citoplasmă

PK – se caracterizează printr-o stare coloidală de gel permanent, stare care exclude prezenţa curenţilor
citoplasmatici şi asigură menţinerea structurii nucleoidului, lipsit de membrană nucleară

EK- citoplasma se prezintă sub formă de sol şi gel. În citoplasma fundamentală (hialoplasma) se
găseşte citoplasma structurată (organitele celulare).

Organite celulare

1. Mitocondriile

PK- lipseşte

EK – Este sferică, considerată centrul respiraţiei celulare. La nivelul ei se desfăşoară fosforilarea

oxidativă – degradarea substanţelor şi se formează ATP, proces cu producere de energie.
Este delimitată la exterior de o membrană dublă, ce delimitează un spaţiu intern numit matrice (matrix).
Mmbrana externă este netedă, iar cea internă se invaginează în stromă formând crestele mitocondriale.

2. Reticulul endoplasmatic (RE)

PK – a fost evidenţiat un sistem de membrane şi vezicule cu rolul RE

EK – Se prezintă sub forma unui sistem de canalicule, vezicule şşi cisterne, dispus între membrana
celulară şi cea nucleară. Are rol în transportul intracitoplasmatic (al subst. nutritive, necesare
sintezei membranelor, enzime)

Clasificare : - neted (REN)

- rugos – RER (cu ribozomi ataşaţi membranei externe)

3. Ribozomi

PK, EK – se găsesc în toate cel

Sunt lipsiţi de membrană şi au formă sferică. Sunt formaţi în principal din proteine şi ARNr. Pot exista
în celulă liberi sau ataşaţi RER. Au rol în sinteza proteinelor specifice unui anumit tip de celulă.

4. Aparatul Golgi (dictiozomi)

PK, EK – se găsesc în toate cel

Este situat în apropierea nucleului, este un sistem de canalicule şi vezicule cu rol în excreţia celulară
(este foarte abundent în celulele secretoare), în reînnoirea plasmalemei, în secreţia enzimelor digestive
la plantele carnivore. La plante şi fungi este implicat în biogeneza peretelui celular.

5. Centrozomul

Este format din 2 centioli dispuşi perpendicular unul faţă de altul şi din centrosferă. Are rol în formarea
fusului de diviziune şi lipseşte în celulele care nu au nucleu sau care nu se mai divid, ex. hematia
adultă, tromobocitul, neuronul, ovulul, neuronul, spermatozoidul.

6. Lizozomul

PK, EK – se găsesc în toate cel

Sunt de formă sferică, prezenţi în toate celulele eucariote, cu excepţia eritrocitului adult de la mamifere,
unde lipsesc. Au în compoziţie enzime hidrolitice cu rol în digestia intracelulară (a particulelor
extracelulare cum ar fi viruşii şi bacteriile sau a particululor intralelulare – celulele moarte). Se găsesc
într-un număr mare la celulele implicate în apărarea organismului (limfocite, macrofage).

7. Cloroplastul

PK – lipsesc

EK – cel. animală şi fungică lipsesc

Din punct de vedere funcţional, plastidele se clasifică în :

a) fotosintetizatoare – cloroplaste, rodoplaste, feoplaste

b) nefotosintetizatoare – cromoplaste şi leucoplaste

a) La nivelul acestora are rol procesul de fotosinteză deoarece conţin pigmenţi asimilatori :

- la algele verzi şi plante predomină clorofila (cloroplaste)

- la algele roşii ficoeritrinaşi ficocianina (rodoplaste)
- la algele brune predomină fucoxantina (feoplaste)

b) Leucoplastele sunt lipsite de pigmenţi, au rol în depozitarea unor substanţe de rezervă (amidon –
amiloplaste, lipide -oleoplaste, proteine -proteoplaste).

Cromoplastele conţin pigmenţi galbeni, roşii (pigmenţi carotenoizi) , care dau culoare petalelor, unor
frunze şi chiar unor rădăcini.

A) Cloroplastele sunt cele mai răspândite plastide. Conţin pigmenţi verzi (clorofilieni) care au
capacitatea de a absorbi radiaţiile luminoase ţi de a converti energia luminoasă în energie chimică.

Structura cloroplastului

Este alcătuit dintr-un înveliş, stromă, şi sistem tilacoidal. Prezintă o membrană dublă, permeabilă
pentru CO2 şi O2, diferiţi ioni (Fe3+, Mg2+), glucoză. Membrana externă este netedă, iar cea
internă se pliază sub formă de creste. În interior se află substanţa fundamentală (stroma) care
conţine enzime, incluziuni lipidice, granule de amidon, AN şi ARN şi ribozomi. Membrana internă
formează numeroase plieri lamelare numite tilacoide care ocupă interiorul cloroplastelor şi
formează structuri de tipul fişicului de monede, grana. Membrana tilacoidelor conţin pigmenţi
clorofilieni. Ei sunt sediul fotosintezei dependente de lumină. Realizează fotosinteza – procesul prin
care organismele cu pigmenţi clorofilieni sintetizează substanţe organice din substaanţe anorganice în
prezenţa CO2 şi a luminii. Parcurge 2 faze: de lumină şi întuneric. În faza de lumină, reacţiile au loc la
nivelul granei, iar pigmenţii clorofilieni absorb lumina. În faza de întuneeric, reacţiile chimice se
desfăşoară în stroma cloroplastului sub acţiunea enzimelor care se găsesc în aceasta. ATP-ul este
folosit pentru reducerea CO2 şi obţinerea glucozei.(film
YouTube)https://youtu.be/rmgf0VDDlH8Virtual Plant Cell: Cell Explore, 2018. VPC 360° video by
Plant Energy Biology

Organite celulare specifice

Corpii Nissl (corpi tigroizi) - se găsesc în corpul celular şi la baza dendritelor. Sunt echivalentul RER
şi au rol în sinteza proteică.

Neurofibrilele – au rol mecanic, de susţinere şi de conducere a impulsului nervos

Miofibrilele – sunt organite specifice celulelor musculare şi prezintă elemente contractile situate în
citoplasmă, constituite din miofilamente de actină şi miozină.