Biologie clasa a IX-a – teorie

Colegiul Național „Ștefan cel Mare” Suceava

Capitolul I: Celula – unitatea structural și funcțională a vieții

Lecția numărul 1:Celula

Din argumentele experimentale aduse de Schleiden, Schwann și Virchow a rezultat teoria
celulară bazată pe trei principii fundamentale:
a. Toate organismele vii sunt alcătuite din una sau mai multe celule.
b. Celulele reprezintă unitatea structurală și funcțională a lumii vii.
c. Celulele provin din alte celule în urma procesului de diviziune.
Știința care studiază structura și ultrastructura celulelor se numește citologie.
Încă din secolul XIX se cunoaște alcătuirea unei celule:
Celula eucariotă: Celula procariotă:
 Membrană celulară  Membrană celulară + perete celular
 Citoplasmă  Citoplasmă
 Nucleu  Nucleoid (material genetic ADN)

Lecția numărul 2: Compoziția chimică a materiei vii

1. Substanțe anorganice
 Apa
1. componentul universal al organismelor; DIPOL: 2H+ și 1O-
2. două stări de agregare în citoplasma – lichidă (sol) și solidă (gel)
3. solvent/dizolvant
4. polaritatea datorată inegalei distribuții a sarcinilor electrice are ca urmare crearea
unui pol predominant pozitiv, respectiv unul predominant negativ. Ca urmare, o
moleculă va atrage cu polul negativ polul pozitiv al unei celule opuse și vice versa,
legăturile dintre moleculele de apă fiind legături stabile, ceea ce le face un mediu
bun pentru dizolvare
 Sărurile minerale
1. Se găsesc în ioni sau ca depozite
2. Cele 35 de elemente se împart în macroelemente (C;H;O;N;S;P;Cl; K;Na;Mg;Fe) și
microelemente (Cu;Zn;Mn;Al;I; ș.a.m.d)
3. Ele sunt răspunzătoare de presiunea osmotică a lichidelor
4. Contribuie la schimbul dintre celule și lichidul extracelular
5. Reglarea echilibrului acido-bazic
6. Sunt necesari unor enzime și hormoni
2. Substanțe organice
 Glucidele (carbohidrați) – C; H; O
1. Au rol energetic
2. Au rol structural
3. Numărul atomilor de carbom variază, dar raportul hidrogen/oxigen este mereu
egal cu 2
4. Monozaharidele sunt glucide simple precum glucoza, galactoza și fructoza care au
aceeași formulă chimică, dar proprietăți diferite
5. Dizaharidele sunt rezultate din condensarea a două glucide simple exemplu
maltoza provenită glucoza
6. Polizaharidele sunt formate prin condensarea unui număr foarte mare de molecule
de glucoză
7. Celule vegetale depozitează glucoza sub formă de amidon, iar celule animale sub
formă de glicogen
8. Exemple glucoza C6H12O6 ; fructoza; amidonul; celuloza; chitina (întâlnită în
peretele celular al ciupercilor, aripi chitinoase); glicogenul (ficat, mușchi)
 Lipidede – C; H; O
1. Esterificarea acizilor grași cu glicerolul
2. Au rol energetic
3. Au rol plastic
4. În numeroasele legături C-H pe care le conțin, lipidele închid o mare cantitate
enrgie, arderea unui gram de lipide generează de doua ori mai multa energie
ca arderea unui gram de glucide
5. Sunt compuse din acizi grași și glicerol
6. Enzime; hormoni; etc
7. Exemple:
(i) Simple: trigliceride, fitosteroli,
(ii) Complexe: steroli, colesterol, fosfolipide
 Proteinele – C; H; O; N
1. Legate prin legături covalente formează aminoacizi (acizi aminici)- peptide-
polipeptide
2. Au rol costructiv/structural/plastic
3. Au rol energetic
4. Enzimele sunt proteine cu rol de biocatalizator
5. Enzime, hormoni, transportori de gaze
6. Exemple
(i) Simple holoproteine: albumine (lactolbumina, ovalbumina, seralbumina);
prolamine și gluteine (în semințe)
(ii) Complexe hetero proteine: fosfoproteinele (cazeinele); glicoproteine;
cromoproteine (hemoglobina; clorofila); nucleo proteine (ADN, ARN)
(iii) Hormoni, vitamine
(b) Acizii nucleici
(2) ADN- acid dezoxiribonucleic- macromoleculă bicatenară
(3) ARN – acid ribonucleic – macromoleculă monocatenară
 (4) Unitățile de codificare a acizilor sunt nucleotide. O nucleotidă este formată din
zahar (riboză – ARN ; dezoxiriboză – ADN) + baza azotată (purinice sau
pirimidice) și radical fosfat
Bazele azotate

/unde este întâlnită

tipul de bază ADN ARN
Purinice Adenina și guanina Adenina și Guanina
pirimidice Citozina și Timina Citozina și Uracil

1. ARNm – copie informația de pe o catenă de ADN și apoi o transportă

ribozomilor pentru a fi decodificată
2. ARNt- transportă aminoacizii de la locul de sinteză a proteinelor
(ribozomii) în procesul de translație a informației genetice
3. ARNr- intervine în decodificarea informației genetice, localizat în
ribozomi, asociat cu proteinele, 85% din cantitatea de ARN

Lecția numărul 3: Tipuri fundamentale de celule

Celula procariot prezintă:

a. Perete celular rigid, alcătuit din mureină care este un poliglucid
b. Unele pot prezenta o capsulă peste peretele celular alcătuită fin
polizaharide și polipeptide
c. Citoplasmă, alcătuită din substanțe organice, anorganice și
organite: ribozomi, vacuole, corpusculi și polipeptide
d. Nucleu lipsit de membrană nucleară
e. Materialul genetic este o macromoleculă de ADN numit nucleoid
f. Sexualitate absentă
g. Se divide prin diviziune directă

Lecția numărul 4: Structura, ultrastructura și rolul componentelor celulei

Membrană celulară:
1. Celulele tuturor organismelor sunt înconjurate de o membrană. Aceasta este un
strat care separă conținutul celular de mediul înconjurător. Anumite celule
traversează cu ușurință membrana, în timp ce altele nu pot trece deloc. Din acest
motiv, afirmăm că membrana celulei este semipermeabilă.

2. Membrana este compusă din molecule de fosfolipide și proteine

3. Fosfolipidele sunt formate din doi acizi grași legați la capăt de o grupare fosfat.
Aceasta compoziție conferă polaritate fosfolipidelor.

4. Capătul cu gruparea fosfat este hidrofil

5. Capătul acizilor grași este hidrofob

6. Atât citoplasma, cât și mediul exterior celulei sunt medii apoase. Astfel,
fosfolipidele membranei sunt dispuse în două straturi, unul cu gruparea fosfat spre
exterior și al doilea cu gruparea fosfat în interior

7. Datorită acestei configurații, membrana are structura unui strat bimolecular lipidic

8. Proteinele asociate stratului bimolecular sunt variate

9. Proteinele atașate membranei sunt proteine periferice. Proteinele care străbat

stratul lipidic sunt proteine integrate, ambele tipuri de transport realizate de
proteine se realizează contrar diferențelor de concentrație dintre mediul extern și
citoplasmă, necesită consum de energie și se numește transport activ.

10. Unele proteine formează canale sau pori prin care anumite substanțte traversează
membrana. Proteinele scufundate în ambele straturi lipidice ale membranei leagă la
suprafața externă glucide prin care se recunosc celulele între ele sau funcționează
ca loc de recunoaștere a virusurilor, hormonilor, etc.

11. Traversarea membranei celulare semipermeabile de către moleculele de apă se

numește osmoză. Acest proces se desfășoară prin difuzie, fără consum de energie.

12. Difuzia se realizează pe baza energiei cinetice a moleculelor și este facilitată de

creșterea temperaturii și dimensiunile mici ale moleculelor care traversează
membrana.

13. Sensul de difuzie al apei este determinat de variația concentrației mediului,

moleculele de apă deplasându-se din mediul cu concentrația mare de apă spre
mediul cu concentrație mai mică.

14. Plasată într-o soluție hipertonică (concentrație mai mare ca a citoplasmei) celula va
pierde apă prin difuzie până la echilibrarea concentrațiilor mediilor intern și extern.

Într-o soluție hipotonică (concentrație mai mica ca a citoplasmei), apa difuzează în

celulă până la echilibrarea concentrației

15. Plasând o celulă animală într-o soluție hipotonică (ex: apă distilată) se observă
creșterea în volum sau chiar distrugerea celulei
16. Creșterea volumului celulei se numește citoliză

17. O celulă vegetală plasată în apă distilată nu va crește în volum datorită prezenței
peretelui celular datorită prezenței peretelui celular. Presiunea exercitată de apă
asupra peretelui celular se numește turgescență

18. Osmoza și transportul activ nu sunt singurele mecanisme prin care sunt transferate
materiale pe o față și alta a membranei. Particulele de dimensiuni mari, precum
microorganismele sau agregatele vegetale pot fi transferate la nivelul membranei și
prin procese de citoză cu consum de energie. Citoza constă în formarea unor
vezicule în care sunt incluse diverse tipuri de substanțe. Aceste vezicule pot fi
formate pentru instoducerea substanțelor endocitoză sau pentru eliminare lor
exocitoză

19. Membrană celulară este fluidă (are consistența uleiului vegetal). Lipidele și
proteinele sunt în permanentă mișcare. Proteinele se deplasează de-a lungul
lipidelor schimbându-și locul. Din aceste motive, modelul structural modern al
membranei celulare este numit modelul mozaicului fluid, acesta fiind propus în
1972 de către L. Nicholson și S. Singer

Citoplasma
1. Se află între nucleu și membrană
2. Este alcătuită din citosol / hialoplasmă / citoplasma fundamentală și organite
celulare / granuloplasmă / parte structurată
3. Citosolul este substanța fundamentală a citoplasmei, o soluție apoasă de
consistență gelatinoasă în care alături de organitele celulare sunt scufundate
diferite incluziuni.
4. Citosolul conține 90% apă, iar restul este compus din alte tipuri de substanțe
organice și anorganice ale materiei vii: ioni, săruri, glucide, aminoacizi, acizi grași,
nucleotide, vitamine
5. În citosol, macromoleculele formează soluții coloidale
6. Caracterizate de alternanța unor regiuni predominant apoase (de obicei spre
periferie) cu regiuni predominant vâscoase (de obicei spre interior)
7. Deși este transparent aparent, citosolul este străbătut de o rețea complexă de fibre
proteice, numită citoschelet. Există cel puțin cel puțin trei tipuri de fibre în
structura citoscheletului: microtubuli, microfilamente, fibre intermediare. Acestea
mențin forma celulei și participă la realizarea mișcărilor celulei
8. De asemena, citosolul este și sediul unor procese metabolice care antrenează în
mișcare organitele celulare.
9. Organitele celulare sunt structuri care funcționează ca niște organe miniaturale,
fiind răspunzătoare de îndeplinirea unor funcții specifice.
10. Într-o celulă eucariotă tipică sunt prezente următoarele organite celulare: reticul
endoplasmatic, ribozomi, mitondrii, aparatul Golgi, lizozomi, vacuole, peroxiomi,
Acestor structuri, în funcție de tipul de celulă, li se adaugă centrozomul, plastidele,
neurofibrele, corpusculii Nissl, miofibrele.
11. Uneori celulele organite au rol locomotor: cili și flageli.
(a) Reticulul endoplasmatic

 Este un sistem de tubuli, vezicule, delimitate de membrana simplă, ocupă 50%

din volumul celulei

 Poate fi de două feluri: REM și REG

 Rol: Asigură legătura cu membrana nucleului

 Detoxifică de substanțe nocive

 În anumite celule are funcții specifice, reglarea nivelului ionilor de calciu în

celula musculară, participă la sinteza hormonilor steroizi în celulele
glandulare

 Rol în transportul intracelular

 Dezvoltarea intracelulară a reticulului endoplasmatic este direct proporțională

cu intensitate activităților celulei

 Este un sistem de tubuli, vezicule, delimitate de membrana simplă, ocupă 50%

din volumul celulei
(b) Ribozomii
 Numiți și corpusculii lui Palade
 Nu sunt delimitați de membrană (citomembrane)
 De natură ribonucleoproteică (ARN și proteine) rol în sinteza de proteine
 Pot fi liberi în citoplasmă sau atașați de membrana reticulului
endoplasmatic
 Sunt constituiți din două subunități (mare și mică), ambele compuse în
mare parte din ADN
 În timpul procesului de sinteză, ribozomii acționează ca punct de legătură
între toatele moleculele implicate
 La nivelul ribozomilor sunt localizați factorii implicați în inițierea,
alungirea și încheierea catenei polipeptidice sintetizatw
(c) Mitocondriile
 Sunt delimitate de o membrană dublă
 Conțin criste mitocondriale cu enzime respiratorii
 Matrix, ADN propriu, ARN, ribozomii
 Rol în respirația celulară
 Au formă de vezicule alungite sau de bastonaș cu lungimi cuprinse între
1,5-10µm și diametrul sub 1µm
  Numărul acestora dintr-o celulă variază proporțional cu activitatea acesteia
( în celulele hepatice sunt peste 1000 de mitocondrii)
 Învelișul este format din două membrane: cea externă netedă, iar cea
internă cutată
 Cutele care se numesc și criste au diverse forme (lamelare, tubulare, etc) și
măresc suprafața de reacție a mitocondriei
 Sediul respirației celulare, unde compușii organici sunt oxidați, iar energia
rezultată este convertită în legăturile macroergice ale moleculelor de ATP
(d) Aparatul Golgi
 Format din totalitatea dictiozomilor:
 Cisterne sau saci aplatizați+vezicule asociate
 Delimitat de o membrană simplă
 Au rol secretor
 Aparatul Golgi este un sistem de saci aplatizați numiți cisterne din care se
desprind permanent vezicule
 De regulă, celule vegetale conțin mai multe astfel de ansambluri, iar în
celulele animale se află de regulă doar unul
 Aparatul Golgi, numit și dictoziom are rolul de a transporta și transforma
substanțele chimice pe care le conține
 Este foarte bine dezvolatat în celulele glandulare, având rolul secrețiilor
acestora
(e) Lizozomii
 Vezicule delimitate de membrană simplă și conținut omogen
 Se întâlnesc mai ales în celula animală
 Au rol în digestia intracelulară
 Conțin enzime digestive
(f) Vacuolele
 Formațiuni pline cu suc vacuolar, delimitate de o membrană numită
tonoplast
 Celulele animale conțin vacole relativ mici (digestive, contractile), iar cele
vegetale conțin vacuole mari, centrale
 Sucul vacuolar este o soluție concentrată de substanțe organice și
anorganice prin care se asigură homeostazia celulară (constanța pH-ului, a
compoziției chimice, a concentrației, etc)
(g) Peroxiomii
 Mici sfere cu diametru 0,3µm-1,5µm derivate din reticulul endoplasmatic
care conțin enzime detoxifiante

Nucleul
 1. Se găsește în celulă în număr de 1 (uninucleate), 2 (binucleate), mai mulți
(polinucleate)
2. Alcătuire
(i) Membrană dublă (nucleolemă)
(ii) Stroma (carioplasmă, citoplasmă)
(iii) Cromatină formată din ADN, ARN și proteine
(iv)1-2 nucleoli
(v) ribozomi
3. Rol
(i) În declanșarea diviziunii celulare
(ii) În transmiterea informației genetice
4. Are dimensiuni mare, este ușor de remarcat într-o celulă
5. Forma nucleului este, de obicei, sferică sau ovală, cu diametrul aproximativ
10µm și lungimea de 20µm
6. Controlează activitățile celulei. Controlul este datorat macromoleculei de
ADN din compoziția sa
7. Este înconjurat de o anvelopă nucleară (compusă din două membrane)
8. Membrana exterioară se continuă cu reticulul endoplasmatic și, întocmai ca
acesta, poate fi acoperit de ribozomii implicați în sinteza proteică.
9. Anvelopa nucleară prezintă pori prin care este exportat ARNm pentru sinteza
proteinelor sau ARNr pentru formarea ribozomilor
10. În interior, nucleul conține nucleoplasmă – o substanță gelatinoasă compusă
din diferiți ioni, proteine, nucleotide
11. Unele dintre proteinele nucleoplasmei sunt fibrilare – organizate în rețea – cu
rol în menținerea formei nucleului, a arhitecturii complexelor ADN-proteine și
în ancorarea elementelor implicate în copierea informației genetice
12. În nucleoplasmă se află cromatina și nucleolii
(1) Cromatina
(a) Provine de la grecescul chroma – culoare
(b) Se colorează ușor
(c) Din punct de vedere chimic, cromatina este alcătuită din ADN și proteine
numite histone.
(d) Observată la microscopul electronic, cromatina are aspectul unui șirag de
perle, unde fiecare perlă este o unitate repetitivă numită nucleosom
(e) Aceasta prezintă un miex format din proteine histonice, înconjurat de un
fragment de ADN
(f) Nucleosomii sunt conectați între ei prin alte segmente de ADN
(g) În timpul diviziunii celulare, cromatina se colorează mult mai intens, este mai
evidentă deoarece se condensează formând ribozomii
(h) Când celula nu se divide, cromatina prezintă regiuni laxe – eucromatina – care
se colorează mai pal și regiuni mai dense – heterocromatina – care se
colorează mai intens
(i) Regiunile de eucromatină corespund segmentelor de ADN în curs de copiere
care conțin instrucțiuni pentru sinteza proteinelor necesare celuleiș