Biologie celulara

Curs I:
Biologia celulara este disciplina care studiaza:
- interactiunile cu mediul inconjurator
- celulele
- ciclul celular , diviziunea celulara si moartea celulara
- structura , ultrastructura si functiile organitelor

Teoria celulara moderna:

- Toate organismele vii sunt compuse din una sau mai multe celule
- Celula este unitatea fundamentala a organizării organismelor
- Toate celulele provin din celule preexistente

Celulele ființelor vii pot fi împărțite în:

- celule procariote
- celule eucariote

Elementele comune ale celulei procariote si eucariote:

- Membrana plasmatica
- Citoplasma
- ADN
- Ribozomi
Diferențele
Celula eucariota Celula procariota
de obicei mai mici de obicei mai mari
unicelulare unicelulare sau multicelulare
nu au nevoie de O2 au nevoie de O2
organite nemembranare organite membranare
nu are organite membranare are urm. organite memb.: lizozomi, complex Golgi,
reticul endoplasmatic, mitocondrie, cloroplast
prezinta o regiune nucleoida prezinta un nucleu (cu membrana)
fără membrana nucleara sau nucleol nucleu constituit din membrana nucleară si nucleol
constituit din 2 blocuri proteice constituit din multiplii microtubuli
membrana plasmatica fără carbohidrați si in membrana plasmatica cu steroli si carbohidrați ce
gen. lipsesc steroli servesc ca si receptori
citoplasma fără citoschelet citoplasma cu citoschelet
ribozomi cu mărime mica ribozomi cu marine mare
un singur cromozom circular fără histone cromozomi multipli liniari cu histone
diviziune celulară prin fisiune binara diviziune celulara prin mitoza
reproducere fără meioza, doar transfer ADN reproducerea implica meioza

Celula procariota: Celula eucariota:

- este mai mica, unicelulara - este mai mare, multicelulara
- prezinta o regiune nucleoida - prezinta nucleu
- organite nemembranare - are organite membranare
- nu au nevoie de oxigen - are nevoie de oxigen
Celula procariota văzută la microscopia electronica prezinta:
- cili, flageli
- membrana plasmatica
- perete celular, capsula
- nucleoid, ribozomi

Celula eucariota văzută in microscopia electronica prezinta:

- reticulul endoplasmatic rugos si neted
- cromatina
- nucleol, nucleu
- mitocondrie, complex Golgi
- membrana plasmatica, lizozom

Celulele procariote:
- Prezinta ribozomi
- Prezinta ADN circular
- Fac parte alge verzi, alge albastre si bacteriile

Celulele procariote:
- sunt cele mai vechi organisme de pe pământ
- prezinta perete celular sau capsula sub care se afla membrana plasmatica
- membrana prezinta un singur compartiment citoplasmatic in care se afla ADN, ARN
si ribozomi
- se divid odată la 20 minute

Celulele eucariote:
- Sunt întâlnite la animalele superioare si la plante
- Au nucleu bine individualizat
- Prezinta ADN liniar
- Se disting organitele celulare

Elemente comune ale celulei animale si vegetale:

- Nucleu
- Reticul endoplasmatic neted si rugos
- Ribozomi
- Citoschelet, Citosol
- Mitocondrie, Membrana plasmatica

Lipsesc in celulele animale: Lipsesc in celulele vegetale:

- Cloroplaste - Lizozomi
- Vacuola centrala si tonoplast - Centrioli
- Perete celular - Flagel
- Plasmodesmata

Bazele biochimice ale celulei:

- Apa: 70-80%
- Ioni anorganici si molecule mici (nucleotidele, AA, zaharuri): 7%
- Macromolecule (ADN, ARN, proteine): 13-23%
Legătura covalentă:
- este legătura chimică în care atomii sunt legaţi între ei prin perechi de electroni puse
în comun, atomii având poziţii fixe unii faţă de alţii
- aceasta apare doar între atomii nemetalelor, iar rezultatul legării se numeşte moleculă

Legătura covalentă poate fi de 3 feluri:

1. nepolară – se formează dintre atomi de aceeași specie sau din specii diferite care au
aceeași electronegativitate
2. polară – se formează dintre atomii nemetalelor din specii diferite cu
electronegativitate diferita, in care fiecare dintre cei 2 atomi pune în comun câte un
electron, dar atomul care are electronegativitatea mai mare atrage mai puternic
perechea formată
3. coordinativă - este o legătură covalenta specială in care un atom pune în comun cei
doi electroni necesari formării legăturii, iar celălalt acceptă perechea oferită

Majoritatea moleculelor sunt constituite din 6 atomi.

Legătura glicozidica:
- legătura covalenta dintre 2 monozaharide formata in urma reacției unui atom de C
unui zahar cu grupul hidroxil al celuilalt zahar, cu pierderea unei molecule de apa

Legaturile necovalente:
- este o legătura chimica slaba care nu implica punerea in comun de electroni
- legătura de Hidrogen este o legătura noncovalenta
- sunt importante in stabilizarea structurii tri-dimensionale a proteinelor si formarea
perechilor de baze in acizii nucleici

Structura trigliceridelor:
- glicerol
- acizi grasi

Fosfolipidele membranare:
- fosfatidiletanolamina
- fosfatidilinozitolul
- fosfatidilcolina
- fosfatidilserina
- acid fosfatidic
- sfingomielina
(tot ce are fosfat, nu trigliceride)

Glicolipide:
- glucoza
- serina

Colesterol:
- testosteron
- estradiol
Componentele acizilor nucleici:
- Purine = adenina, guanina
 - Pirimidine = citozina, timina, uracil
Complementaritatea intre perechile de baze din ADN:
- Citozina ::: Guanina (triple)
- Timina :: Adenina (duble)

Structura aminoacizilor:
- O grupare amino
- O grupare carboxil

Formarea unei legaturi peptidice:

- intre grupa carboxil al unui aminoacid si grupa amino a aminoacidului urmator

Structura primara a proteinelor:

- secventa aminoacizilor in proteina

Structura secundara a proteinelor:

- alfa helix + legatura de hidrogen
- foita beta + legatura de hidrogen

Structura tertiara a ribonucleazei:

- capat N terminal
- alfa helix
- capat C termina
- foita beta
- bucla

Structura cuaternara a hemoglobinei:

- grup hem
- lanturi alfa
- lanturi beta

ATP:
- depozit de energie libera

Din punct de vedere al legaturilor cu apa, fosfogliceridele sunt molecule:

- amfipatice (atat hidrofile cat si hidrfobe)
Curs II: Matricea citoplasmatica/hialoplasma/citosolul:
- parte a citoplasmei ce nu este delimitata în compartimentele mărginite de membranele
intracelulare, deci partea aflată în afara organitelor celulare
- constituie mediul intern al celulei care găzduiește organitele celulare, cu care are
relații metabolice complexe
Roluri:
- menţinerea formei celulei, motilitatea celulei, adaptare la necesitatile de moment
- este sediul unor procese metabolice de mare importanţă: glicoliza, calea pentozo-
fosfatica, gluconeogeneza, metabolizarea aminoacizilor, biosinteza acizilor grasi
- este un depozit intracelular pentru glicogen, lipide, ioni
- tot în citosol se mai găsesc ribozomii liberi, ARN-ul mesager si cel de transfer

Matricea citoplasmatica include:

- Rol in motilitatea celulara
- Toate zonele din citoplasma, in afara organitelor
- Mediul intern, care are rolul de a asigura adaptarea acesteia la necesitatile de moment
Rolul citoplasmei:
- in mișcările celulare
- este sediul unor procese metabolice de mare importanta: glicoliza, calea pentozo-
fosfatica, gluconeogeneza, glicogenoliza si glicogenogeneza, metabolizarea
aminoacizilor, biosinteza acizilor grasi, a nucleotidelor, etc
- de adaptare la necesitatile de moment ale celulei
- in mentinerea formei celulei

Rolul citoplasmei:
- in citosol se mai găsesc ribozomi liberi (neatașați membranei ret. endoplasmatic)
- in citosol se mai gasesc si ARN-ul mesage (ARNm) si cel de transfer (ARNt), deci
circa 15 % din ARN-ul celulei
- este un depozit intracelular pentru glicogen (in ficat si muschi)
- un depozit pentru lipide (cum este cazul pancreasului exocrin si al
corticosuprarenalei), ioni, monomeri ai proteinelor din care sunt alcatuite
diferentierile citoplasmatice , pigmenti , etc.

Caracterizarea fizico-chimica a citoplasmei:

- citoplasma reprezintă un sistem fizico-chimic coloidal
- sistemele dintr-o singură fază = omogene, iar din mai multe faze = heterogene
- cerinţa de bază pt. formarea sistemelor coloidale este insolubilitatea reciproca a
substantelor ce compun faza dispersată şi mediul de dispersie
- sisteme coloidale = sisteme disperse heterogene
- in cazul materiei vii avem un sistem omogen, soluţii de macromolecule in apă
- Citoplasma se caracterizeaza printr-o continua tranzitie sol-gel
- tranzitiile sunt induse de factori endogeni (diviziunea ciclului celular) sau exogeni
(temperatura, lumina, pH) si explica vascozitatea si elasticitatea celulei
- tranziţiile sol-gel = soluţiile de macromolecule în apă
- starea de sol = libertatea de mişcare a particulelor fazei disperse una faţă de cealaltă şi
fluiditatea sistemului în ansamblu
- starea de gel = legarea particulelor in mediul de dispersie printr-o vascozitate foarte
mare
Caracterizarea fizico-chimica a citoplasmei sunt :
- trazitiile sol-gel
- starea de sol
- stare de gel

Diferențierile citoplasmatice:
- se pot găsi in oricare celula eucariota şi s-au dezvoltat importante aplicaţii practice in
scop diagnostic într-o serie de boli (cancer, boli genetice)
- sunt formate din polimerizarea unor proteine aflate in citosol
- cu excepția filamentelor din celulele musculare şi a complexelor de microtubuli din
cili, flaageli, corpii bazali ai acestora şi centrioli, celelalte diferențieri citoplasmatice
se asamblează sau se dezasamblează relativ rapid in funcție de necesitățile celulei

Diferențierile citoplasmatice:
- filamente de miozina
- filamente de actina
- filamente intermediare
- microtubulii

Fibrele citoscheletale sunt clasificate in:

- filamente de miozina
- microfilamente de actina
- filamente intermediare
- microtubulii

Filamentele de miozina:
- inițial in mușchi, unde au structura sub forma filamentelor groase din miofibrile
- ulterior s-au observat si in celulele nemusculare
- se formează prin polimerizarea proteinelor numite miozine, care se găsesc în aproape
toate celulele eucariote
- cu excepția celulelor musculare, în celelalte celule miozinele apar în cantitate mult
mai mica decât actinele
- miozina are capacitatea de a interacționa cu actina, printr-o activitate ATP-azică
- acest proces apare în cursul contracției musculare şi a celorlalte mișcări ce au la bază
mecanismul actină-miozină
- polimerizarea se produce prin agregarea cozilor moleculelor de miozină, în timp ce
capetele rămân la exterior
- in cel. musc. polimerizează ca. 500 molecule de miozina, formând filamentele groase

Filamentele de miozina :
- descrise inițial in mușchi, au structura tipica sub forma filamentelor groase din
miofibrile
- ulterior s-au observat si in celulele nemusculare
- le gasim si in celulele musculare
- se formeaza prin polimerizarea proteinelor numite miozine

Molecula de miozina este formată din 6 lanturi polipeptidice:

 - 2 lanţuri grele
- 2 perechi de lanturi uşoare

Lanțul greu are două porțiuni distincte:

- o porțiune alungită α-helicoidala (sunt răsucite in spirala)
- un cap globular (rămân separate)

De fiecare cap se leagă cate un lanț polipeptidic din fiecare pereche de lanțuri ușoare.

In ansamblu, molecula de miozină are:

- o coada
- un cap bilobat

În structura sarcomerului, care moleculă sau agregat molecular conectează discul Z de
filamentele de miozina:
- Actina
- Miozina
- Titina
- Timina
- Tropomiozina
Filamentele de actina (microfilamente):
- în celulele nemusculare si în celulele musculare, unde mai conțin si alte proteine
asociate, împreună cu care formează filamentele subțiri
- sunt formate din proteinele numite actine
- actinele = o proporție mare din totalul proteinelor celulei eucariote

Filamentele de actina pot exista in forma:

- monomerică (actina globulara sau actina G)
- polimerizată (actina filamentoasă sau actina F)

Actinele se gasesc sub forma polimerizata de:

- Actina F – filamentoasa

Actina G:
- este compusă dintr-un singur polipeptid (monomerica)
- are forma globulară
- are asociat un ion de Ca2+ şi o molecula de ATP

Polimerizarea actinei:
- este accelerata de ATP care hidrolizeaza dupa ce o molecula de actina se leaga de
polimer
- Nucleere: se asociaza primele două sau trei molecule de actina într-o conformație
geometrică specifica
- decurge rapid, pana când concentrația monomerilor de actină scade la o valoare
numita concentrație critică
- filamentele de actina se formează prin polimerizarea formei G si consta din 2 lanţuri
de actine înfăşurate unul în jurul celuilalt, formând un dublu helix
- filamentul de actina are o polaritate (adică cele două capete sunt diferite), care este
esențială pentru motilitatea celulară
- este insotita de cresterea vascozitatii citoplasmei, iar depolimerizarea se asociaza cu
scaderea vascozitatii
- aceste procese de polimerizare – depolimerizare a actinei joaca rolul principal in
tranzitiile intre starea de gel si cea de sol a citoplasmei

Se întâlnesc ansambluri de filamente de actina:

- în prelungirile celulare cu caracter permanent (microvilii din mucoasa intestinala si
stereocilii din urechea internă)

Există şi filamente de actina in:

- prelungirile cu caracter temporar (cum sunt prelungirile filiforme emise de unele
celule in cultura)

In celulele nemusculare microfilamentele au 2 roluri:

- unul structural sau de susținere
- unul dinamic, in mișcările celulare ce au la baza mecanismul molecular actina-
miozina
Microfilamentele de actina sunt:
- se asociaza cu o proteina filamentoasa miozina
- polimeri ai cărei monomer este actina
- determina asamblarea unor structuri caracteristice numite miofibrile

Microfilamentele de actina:
- Denumita actina F
- Formate dintr-o proteina globulara, actina G
- Polimerizarea este indusa de ionii Mg, Na, K
Cresc prin adaugarea de subunitati la ambele capete
Filamentele intermediare:
- filamente rectilinii sau ușor curbate
- se găsesc în endoplasma, dar pot apărea la periferia celulei sau în prelungiri
- odată asamblate nu se depolimerizeaza
- proteinele din filamentele intermediare sunt molecule filiforme
- polimerizarea lor se face prin alaturarea şi împletirea monomerilor
- proteinele ce alcătuiesc filamentele intermediare sunt foarte diferite, după tipul de
celulă în care apar şi după specie

Tipuri de filamente intermediare:

- filamentele de keratina (tonofilamente) = in celule epiteliale, asigura rezistenta
- neurofilamentele = in neuroni si au rol de susținere pentru axoni
- filamentele de vimentină = în fibroblaste, condroblaste, macrofage, celuIe
endoteliale, celule musculare netede
- filamentele gliale = se găsesc în astrocite
- Filamentele de desmină (celule musculare) au rol structural, de susținere a
miofibrilelor adiacente

Tipuri de filamente intermediare:

- Neurofilamentele
- filamente de vimentina
- filamente de keratina
- filamente gliale si de desmina

Următoarele structuri nu sunt filamente intermediare:

- Filamentele de vimentină
- Laminele
- Proteine tau
- Neurofilamente
- Filamentele de desmină

Laminele nucleare sunt filamente intermediare care:

- sunt situate sub membrana internă a nucleului
- formează suportul structural al nucleului

Microtubulii:
- se formează prin polimerizarea tubulinelor (proteine globulare)
- la polimerizare participa un dimer format din α-tubulina si β-tubulina
Asamblarea microtubulilor:
1. Asamblarea protofilamentului
2. Asamblarea matricei
3. Elongarea microtubulului

Explicatie:
- dimerii de tubuline polimerizeaza formand protofilamente, numite si protofibrile
- in protofibrile, dimerii formeaza randuri aranjate de alfa si beta tubulin
- microtubulul este format prin aranjarea a 13 protofibrile sub forma unui cilindru
avand interiorul aparent gol

Proteinele asociate Microtubulilor:

- polimerizarea tubulinei este un proces de autoasamblare, care se petrece spontan la
temperatura de 37°C în timp ce la 0°C are Ioc depolimerizarea microtubulilor
- pentru polimerizare sunt necesari şi cationi bivalenţi (Ca2+, Mg2+) în concentraţie
mică
Exista 2 clase de proteine:
- proteinele asociate microtubulilor (MAPs)
- proteinele tau
Microtubulii:
- se pot găsi liberi în citoplasmă sau formând ansambluri de microtubuli in unele
organite celulare: cili şi flageli (in axonemele lor), corpii bazali ai cililor şi flagelilor,
centriolii, aparatul mitotic
- Colchicina, un alcaloid, blochează polimerizarea tubulinei prin legarea unei molecule
de colchicină de un dimer de α şi β-tubulină
- Formarea microtubulilor este blocată şi de către vinblastină şi vincristina,
- Taxolul favorizează polimerizarea si stabilizează microtubulii
- O celulă cu microtubulii stabilizaţi este incapabilă să-şi continue ciclul celular,
oprindu-se în mitoză

Rolurile microtubulilor:
- Structural, microtubulii fiind principalele componente ce determină forma celulelor şi
a prelungirilor sale permarnente: axoni şi dendrite in neuroni, cil si flageli in celulele
dotate cu aceste organite.
- Determinarea geometriei spaţiale a celulei, o proprietate ce o au toate celulele
eucariote şi care se reflectă în poziţia organitelor celulare şi caracteristicile suprafeţei
externe. Astfel, microtubulii sunt aliniaţi paralel cu axa lungă a celulei, sau menţin
forma asimetrică a unor celule.
- Microtubulilor li se atribuie un rol de „organizatori ai citoscheletului”. Determină
distribuţia filamentelor intermediare în celula. Există dovezi că microtubulii
influenţează si distributia filamentelor de actină.
- Alt rol al microtubulilor este cel dinamic, ei asigurînd toate mişcările celulare ce au la
bază sistemul molecular microtubul-dineina.
- Au mai fost implicaţi în formarea unor canale prin care se asigură transportul unor
macromolecule în citoplasmă, iar prezenţa unor mănunchiuri de microtubuli în unii
receptori senzoriali ar sugera o funcţie în conversia energiei la stimularea receptorilor