Celula

Definiție:
Celula este unitatea fundamentală, morfologică, structurală, funcțională și genetică a
organismelor.
Mărimea celulelor:
- media 10-100µ (la om 20-30µ)
- mici – sub 10µ: bacteriile, hematiile, unii neuroni din scoarța cerebral
- 0,002-80 mm la alge
- 0,04-550 mm la pl superioare
- mari – peste 100µ; ovulele mamiferelor, păsărilor, fibrele musculare striate, prelungirile
unui neuron
Avantaje dimensiuni microscopice:
- mentinere raport crescut intre suprafata si volum
- mentinere control al nucleului asupra activitatii celulare

Forma celulelor – depinde de funcție

- sferice – ovul, celulele embrionare (umane), celule sangvine, corpul celular al unor neuroni,
la alga Chlorella.
-ovala – la CHlamydomonas
- pavimentoase, cubice, cilindrice – celulele epiteliale,
- cilindrice – fibre musculare striate sau la vasele conducatoare lemnoase
- prismatice – cel. vegetale
- fusiforme – fibrele musculare netede
- stelate – corpul cel. al unor neuroni, osteocite, nevroglii
- tubulare cu platouri ciuruite la vasele conducatoare
- reniforma- la celulele stomatice
!!!!!!exista 2 tipuri de baza: - izodiametrice= parenchimatice
-heterodiametrice=prozenchimatice
Clasificarea celulelor - după organizarea nucleului, celulele sunt procariote și
eucariote
A. Celula procariotă / PK (pro = primul / primitiv; karion = nucleu)
- sunt celule cu nucleu primitiv, nedelimitat de membrană nucleară, neindividualizat
- se întâlnește la organismele din regnul Monera - bacterii și alge albastre-verzi

Structura:
1) Membrana celulară (asemănătoare celulei eucariote)
- la unele specii există un înveliș suplimentar (deasupra membranei celulare) = perete
cellular
- prezinta invaginari care asigura desfasurarea proceselor respiratorii
2) Citoplasma:
- nu are citoschelet proteic, nu este compartimentată de citomembrane
- este formată din apă, substanțe organice și săruri minerale
- organite celulare: ribozomi de tip procariot/ mici (nu are alte organite celulare)
3) Nucleoid = nucleu primitiv, neindividualizat, nedelimitat de membrană nucleară
- este alcătuit dintr-o moleculă circulară de ADN bicatenar care reprezintă un singur
cromozom
B. Celula eucariotă (eu = adevărat, karion = nucleu)
- sunt celule cu nucleu adevărat / evoluat, delimitat de membrană nucleară, individualizat
- se întâlnește în alcătuirea organismelor eucariote: protiste, ciuperci, plante, animale.
Structura:
1) Membrana celulară – poate exista și cu perete celular
2) Citoplasma:
- are citoschelet proteic, este compartimentată de citomembrane
3) Nucleul = individualizat, delimitat de membrană nucleară
- este alcătuit din mai multe molecule liniare de ADN bicatenar care reprezintă mai mulți
cromozomi; (ex. om – 46 cromozomi)
Structura celulelor
A. ÎNVELIȘURILE CELULARE
- membrana celulară = componenta fundamentală a celulelor care delimitează citoplasma și
realizează funcții specifice
- peretele celular = înveliș celular suplimentar specific unor cellule care delimiteaza
protoplastul
I. Membrana celulară / Plasmalema
 Structura:
– foiță lipido-proteică formată din:
- 2 straturi de fosfolipide, fosfolipidele se orientează cu capetele hidrofile spre zonele
care conțin apă (la exterior –mediul extracelular și în interior – citoplasma), iar cozile
hidrofobe se dispun spre interiorul membranei formând un miez hidrofob care restricționează
trecerea apei
- proteine globulare dispuse din loc în loc printre fosfolipide si care pot fi:
 transmembranare
 externe
 interne
- modelul structural al plasmalemei este denumit MODELUL MOZAICULUI
FLUID(propus de Singer si Nicholson in 1972) si este datorat dispunerii neuniforme a
proteinelor in bistratul lipidic
- alte substanțe prezente doar în MC: - colesterol - printre fosfolipide
- glucidele care se află doar pe fața externă, asociate proteinelor (glicoproteine) și
fosfolipidelor (glicolipide)
Membrana celulară și citoplasma se deformează, iar celula poate emite prelungiri
temporare denumite PSEUDOPODE care asigură procesul de fagocitoză realizat de
globulele albe
 Rolul MC:
- delimitează celula,
- protejează și menține forma celulei,
- asigură schimburile de substanțe dintre celula și mediul extracelular, prezentând
proprietatea de permeabilitate selectiva
-
 Rolul proteinelor în MC: Pompa de Na + / K+ și canalele ionice asigură potențialul de
membrană
ex: pompa Na+ / K+ - scoate 3 ioni de Na și introduce 2 ioni de K

Transportul transmembranar
– asigură schimbul de substanțe dintre celule și mediul extracellular și poate fi:
1) PASIV - fără consum de energie, trecerea se face de la concentrația mare spre concentrație
mica (conform gradientului de concentrație)
Tipuri de transport pasiv:
a) Difuziunea nefacilitată
- pot difuza: CO2, O2, alcool etilic, acizi grași, colesterol, uree etc.
b) Osmoza – difuzia apei, membrana este mai permeabilă pentru apă decât pentru substanța
dizolvată
- apa trece de la soluția diluată spre soluția concentrată
c) Difuziunea facilitată
Substanțele cum ar fi ionii, trec prin canale proteice specifice:
- canale ionice de Na + - permit intrarea ionilor de sodiu de la exterior în interiorul celulei,
atunci când aceasta este stimulată
- canale ionice de K+ - permit ieșirea ionilor de potasiu după ce s-a produs stimularea celulei
2) ACTIV - cu consum de energie;
- substanțele trec de la concentrația mică la concentrație mare (invers gradientului de
concentrație)
- se realizează cu ajutorul unor proteine speciale denumite pompe
d) Transportul vezicular
endocitoză = introducerea unor soluții (pinocitoză) sau a unor
particule (fagocitoză)
exocitoză = eliminarea unor substanțe

Excitabilitatea
– proprietatea generală a celulelor de a răspunde la stimuli prin modificări fizico-
chimice care determină impulsuri electrice denumite potențiale de acțiune
- în repaus, MC are fața externă + și cea internă - :
potențial electric = potențial de repaus, PR = -80 mV
- la aplicarea unui stimul, Na+ intră în celulă, iar fața externă este – și cea internă
este +
potențial electric = potențial de acțiune = “impuls nervos” , PA = +40 mV
- după atingerea PA se revine la PR:
a) K+ ies la exteriorul membranei
b) pompa ionică restabilește poziția ionilor
II. Peretele celular
- este prezent la celulele ciupercilor, plantelor și la unele bacterii (PK) și protiste
-este situat la exteriorul celulei, deasupra membranei celulare
* la plante: - este format din celuloză, hemiceluloză și substanțe pectice
- poate avea grosimi variate
* la ciuperci: - este alcătuit din chitină
* la bacterii: - este alcătuit din mureină
Rolul PC: protejează și susține celula

B. CITOPLASMA
= componentă fundamentală a celulelor alcătuită din:
- citoplasma fundamentală = hialoplasmă
- organite celulare
- incluziuni citoplasmatice
I. Citoplasma fundamentală / Hialoplasma
= partea nestructurată a citoplasmei
- din punct de vedere fizic, este un coloid format din 2 componente: mediu de
dispersie – apă și faza dispersată = agregate de substanțe organice denumite
micele care se află într-o continuă mișcare browniană
- are 2 stări de agregare reversibile: faza de sol (lichidă) și faza de gel
(semisolidă)
II. Organite celulare
- reprezintă partea structurată a citoplasmei
- pot fi:
* comune tuturor celuleleor (EK)
* specifice unor celule (EK)
Organitele celulare comune
1) Reticulul endoplasmatic (R.E.)
- rețea de canalicule (tubușoare) dispuse între nucleu și membrana celulară, iar
terminal, se formează vezicule care pot realiza exocitoză.
- poate fi de 2 tipuri:
!RE neted – fără ribozomi
!RE rugos / granular (=ergastoplasmă) - cu ribozomi
- Rol – asigură transportul substanțelor intra și extra celulare, de susținere,
sinteza glicogenului (RE neted) și sinteza proteinelor (RE rugos)
2) Ribozomii (corpusculii lui Palade) (ribo = ARN; soma = corp)
-sunt dispuși liber în citoplasmă (la PK și EK), atașați de membrana nucleară sau
asociați cu R.E. rugos (la EK)
- au dimensiuni foarte mici
- sunt corpusculi sferici sau ovoidali, nedelimitați de membrană
- sunt alcătuiți din ARN ribozomal și proteine care formează două subunitați
(mare și mică)
- au rol în sinteza proteinelor specifice (sediul sintezei proteice)
- la PK – mai mici, la EK – mai mari
3) Aparatul Golgi (dictiozomii)
-este situat lângă nucleu
-este format din cisterne, saci turtiți suprapus, macro și microvezicule
- Rol - secretor - se sintetizează glucidele și lipidele
- împachetarea proteinelor (maturarea)
- excretor – exocitoză
4) Lizozomii
- corpusculi delimitați de o membrană simplă, se formează din vezicule ale
aparatului Golgi
- conțin enzime digestive = HIDROLITICE
- Rol – fagocitoză (digestia intracelulară)
5) Centrozomul
- este situat lângă nucleu
- este alcătuit din:
- două corpușoare cilindrice dispuse perpendicular, denumite centrioli
- microtubuli proteici care formează centriolii
- în jurul centriolilor, citoplasma se condensează formând centrosfera
- centrozomul nu este delimitat de o membrană
- Rol: diviziune celulară indirectă, formează fusul de diviziune
!Centrozomul lipsește din celulele care nu se divid
ex: neuronii adulți
6) Mitocondriile
- organite celulare mari, ovoidale sau tubulare, au origine bacteriană (bacterii
aerobe)
- au rol energetic, reprezintă sediul respirației celulare aerobe
substanțe organice simple + O2 → CO2 + H2O + energie
- Structura:
- membrană dublă - externă - netedă
- internă - cutată; cutele = criste
- matrice/ matrix - conține ADN mitocondrial pe seama căruia se sintetizează
enzimele mitocondriale, ribozomi mici de tip PK și enzxime oxido-reducătoare
- Rol: descompunerea oxidativă (în prezența oxigenului) a substanțelor organice
simple ajunse în mitocondrie și eliberarea energiei necesare întregii activități
celulare;
- energia rezultată din reacții este depozitată în molecule de ATP (adenozin
trifosfat)
A – adenozin
A – PO4 → AMP (mono)
A – PO4 – PO4 → ADP (di)
ADP + PO4 → ATP (tri)
ATP → ADP + PO4 + energie

Organite celulare specifice

1) Miofibrilele – organite specifice celulelor musculare, celule specializate în
contracția musculară
- sunt formate din miofilamente groase de miozină și subțiri de actină
2) Neurofibrilele - organite specifice neuronilor
- filamente proteice dispuse în toate componentele neuronilor
- Rol: mecanic, de susținere și conducerea impulsului nervos
3) Corpusculii Nissl (corpii tigroizi) - organite specifice neuronilor care se află în
corpul celular și la baza unor dendrite
- condensări ale RE rugos
- Rol – sinteza proteinelor specifice neuronilor
4) Vacuolele = vezicule prezente în unele celule animale și în toate celulele
vegetale
a) Vacuolele plantelor – sunt permanente
- formațiuni veziculare delimitate de o membrană denumită tonoplast și conțin în
interior suc vacuolar
- se formează din veziculele RE sau ale aparatului Golgi
- mici la celulele tinere și mari la cele adulte
- Rol: depozitează apă, săruri minerale, substanțe toxice de excreție și substanțe
toxice cu rol în apărarea celulei
b) Vacuolele unor celulele animale - sunt temporare și specializate funcțional:
vacuole digestive, excretoare
5) Plastidele – organite specifice plantelor
- formațiuni veziculare, delimitate de 1 sau 2 membrane
Clasificare după rol:
a) Plastide fără rol în fotosinteză
- leucoplaste / amiloplaste – depozitează amidon (în cartof, boabe / smințe de
grâu, porumb);
- proteoplaste – depozitează proteine – semințe de soia, fasole, năut etc.
- oleoplaste – depozitează lipide – semințe de ricin, floarea-soarelui, alune, nuci;
- cromoplaste: depozitează pigmenți galbeni (xantofile), portocalii, roșii
(carotine) și dau culoare florilor, fructelor, frunzelor și protejează împotriva
luminii intense
b) Plastide cu rol în fotosinteză: cloroplastele - se găsesc în celuele frunzelor (în
țesut palisadic și lacunar), al tulpinii etc.
- Plastidele au origine bacteriană (bacterii fotosintizatoare)
Structura:
- formațiuni veziculare delimitate de o membrana dublă: membrană externă -
netedă și membrana internă - cutată
- cutele sunt denumite tilacoizi (tilacoide), formează discuri în care este
depozitată clorofila (amestec de pigmenți):
- discurile au forma unor monede dispuse în fișicuri, totalitatea lor formează
grana
- în interior, se găsește stroma care conține ribozomi mici de tip PK și ADN
cloroplastidial
- Rol – sediul proceselor de fotosinteză
6) Cilii și flagelii – organite prezente la:
- numeroase specii de protozoare, protiste, care au capacitatea de mișcare, de
locomoție
- spori și gameți
- unele celule din țesuturile epiteliale ale animalelor
Structura:
- corpuscul bazal (kinetosom) – fixează cilul/flagelul în citoplasmă, determină
sensul mișcării
- partea liberă – proteine fibrilare contractile acoperite de plasmalemă.

III. Incluziuni citoplasmatice = substanțe prezente în citoplasmă, sunt temporare

și specifice unor celule; pot fi:
- substanțe de rezervă: glicogen, picături de lipide, proteine
- pigmenți: hemoglobină, mioglobină, melanină etc.

NUCLEUL
- este componentul fundamental responsabil de toată activitatea celulară
Forma: sferică sau ovoidală (în funcție de forma celulei)
Poziție: este situat central sau periferic.
Mărimea: 1/3 – 1/4 din volumul citopasmei
Numărul nucleilor:
- uninucleate – 1 N; exemple – neuronii, nevroglii, fibre musculare netede și
cardiace, celulele din epitelii, celulele plantelor etc.
- binucleate – 2 N; exemple – celulele ficatului (hepatocite)
- anucleate – 0 N; exemple – hematiile
- polinucleate – numeroși nuclei; exemple – celula musculară striată de tip
scheletic
Structura nucleului EK:
a) membrana nucleară (nucleolema, cariolema):
- membrană dublă: 2 foițe, externă și internă
- este prevazută cu pori (orificii foarte mici); unii pori, se continuă cu RE, alții
asigură un schimb de substanțe N↔citoplasmă
b) nucleoplasma (carioplasma) – este formată din cariolimfă (suc nuclear) și
cromatină
cromatina este o substanță filamentos-granulară alcătuită din: ADN, ARN si
proteine (histone și nonhistone)

c) nucleoli – 1-2 corpusculi, alcătuiți din ADN, ARN și proteine

- Rol - reorganizarea nucleului după diviziunea celulară
Rolul nucleului
- determină, coordonează activitatea metabolică a celulei (prin informația
codificată de ADN, pe seama căreia se sintetizează enzimele specifice)
Transcripție Translație
ADN -----------------------------→ ARN ------------------------→ proteine (enzime)
- diviziunea celulară
- transmiterea ereditară a caracterelor (ADN)

CICLUL CELULAR
- 2 etape: interfaza și diviziunea celulară
I. Interfaza = perioada de existență a celulei cuprinsă între două diviziuni
- durată foarte scurtă
- are 3 etape: presintetică (G1), sintetică (S) și postsintetică (G2)
- au loc procese de: creștere și dezvoltare ale celulei
- are loc dublarea de ADN – AUTOREPLICAȚIE
o moleculă de ADN → 2 molecule identice de ADN
Dublarea ADN-ului se realizează după modelul semiconservativ
II. Diviziunea celulară
Importanța:
-asigură creșterea și dezvoltarea organismelor (mitoza)
-asigură reproducerea asexuată vegetativă (mitoza) și sexuată (meioza) a
organismelor
- menține numărul specific de cromozomi
- asigură transmiterea caracterelor ereditare
Tipuri:
directă și indirectă

A) Diviziunea directă (AMITOZA)

- toate componentele se divid simultan, nu se formează fus de diviziune, nici
cromozomi
- procesul se desfășoară rapid, cu viteză mare
- se întâlnește la celulele procariote (este specific procariotelor / bacteriilor) si la
unele eucariote (protiste, leucocite, celule tumorale etc)
- după modul în care se poate realiza, poate fi:
- prin strangulare (cu șanț)
- cu perete despărțitor
- prin înmugurire

B) Diviziunea indirectă
- este specifică celulelor eucariote;
- se divide întâi nucleul, apoi celelalte componente
- se formează cromozomii, fusul de diviziune
- este de 2 tipuri:
a) mitoza
b) meioza

a) MITOZA
Mitoza este diviziunea indirectă specifică celulelor somatice în urma căreia
celula mamă diploidă se divide generând două celule fiice care păstrează același
număr de cromozomi (tot diploide)
2n ↗ 2n
↘ 2n
Desfășurarea mitozei:
1. PROFAZA
- Cromatina se spiralizează, se condensează, formând cromozomi bicromatidici
care răman în locul ocupat de nucleu; se individualizează cromozomii
- Se dezorganizează nucleul
- Se formează fusul de diviziune
2. METAFAZA
- Cromozomii bicromatidici se fixează cu centromerul pe fibrele fusului de
diviziune în plan ecuatorial, formând placa metafazică (placa ecuatorială)
3. ANAFAZA
- Cromozomii se desfac la nivelul centromerului devenind monocromatidici și
migrează spre polii celulei
Anafaza surprinde cromozomii la jumatatea distanței dintre ecuator și polii
celulei
4. TELOFAZA
- Cromozomii monocromatidici se despiralizează și se transformă în cromatină
- Se reorganizează nucleul → 2 nuclei (cariokineză)
Printr-un șanț sau perete despărțitor citoplasma se separă, distribuindu-se în jurul
celor doi nuclei (citokineză) rezultă 2 celule fiice cu același număr de
cromozomi.
b) MEIOZA
Meioza este diviziunea indirectă specifică celulelor reproducătoare în urma
căreia, dintr-o celulă mamă
diploidă se formeaza 4 celule haploide - spori sau gameți, care moștenesc
jumătate din cromozomii celulei mamă.
↗n
↗n
2n ↘n
↘ n ↗n
↘n
Desfășurarea meiozei:
Spre deosebire de mitoză, meioza se desfășoară în două etape: reducțională și
ecvațională; fiecare etapă este o diviziune de tip mitotic, cu același plan de
desfășurare.
I. Etapa reducțională (se reduce numărul cromozomilor)
1. PROFAZA I
- Cromatina se spiralizează, se condensează și se formeaza cromozomii
bicromatidici; cromozomii bicromatidici se unesc și formează cromozomi
tetracromatidici (4 cromatide)
- Se formează fusul de diviziune din centrozom
- Se dezorganizează nucleul
2. METAFAZA I
- Cromozomii tetracromatidici se fixează cu centromerul pe fibrele fusului de
diviziune în plan ecuatorial, formând placa metafazică
3. ANAFAZA I
- Cromozomii tetracromatidici se desfac devenind cromozomi bicromatidici și
migrează spre polii celulei, rămân la jumătatea distanței dintre ecuator și poli
4.TELOFAZA I
- Cromozomii bicromatidici se despiralizează, se refac nucleii, fiecare nucleu are
câte un set de cromozomi;
- Citoplasma se împarte între cei 2 nuclei și se formează 2 celule haploide, dar
cromozomii lor sunt bicromatidici
II. Etapa ecvațională are aceleași faze ca și mitoza, cu aceleasi evenimente, dar
care se numesc:
1. PROFAZA II
2. METAFAZA II
3. ANAFAZA II
4.TELOFAZA II
În final rezultă 4 celule haploide (spori sau gameți).