REPERE TOPOGRAFICE ALE CORPULUI UMAN

Părţile componente principale ale corpului uman , privit în ansamblu sunt:

-capul/ extremitatea cefalică

-trunchiul-împărţit în 2 cavitatea toracică şi cavitatea abdominală separate de muşchiul

diaphragm

-membrele superioare-legate de trunchi prin centura scapulară, prezintă brat, antebraţ, mână

-membrele inferioare legate de trunchi prin centura pelviană / bazin şi prezintă 3 porţiuni
coapsă, gambă, picior/plantă

Planurile de referinţă ale corpului uman

-planul mediosagital este planul vertical , perpendicular pe mijlocul frunţiişi împarte corpul în
2 jumătăţi simetrice

-planul sagital-orice plan vertical paralel cu planul mediosagital

-planul frontal-orice plan vertical paralel cu fruntea

-plan transversal-orice plan perpendicular pe axul unei formaţiuni anatomice

Repere anatomice

-cranial- situate mai aproape de extremitatea cefalică

-caudal-reper de pe trunchi situate mai aproape de osul sacrococcigian

-ventral - anterior

-dorsal-posterior

-medial- mai aproape de planul mediosagital faţă de alt reper

CELULA

Celulele sunt unităţi elementare ale materiei vii, aflate în relaţie de echilibru cu mediul
înconjurător, cu capacitate de autoreglare şi adaptare la variaţiile de mediu.Forma celulei
diferă după funcţia pe care celula o are în organism. Astfel celula poate fi cubică, sferică,
prismatică, fusiformă, ciliate, stelată.Componentele celulei sunt citoplasma, nucleul şi
membrana celulară.

1
Citoplasma

Este organizată ca un sistem coloidal formată din următoarele componente chimice:

-apa intracelulară

-substanţe organice-proteine, glucide, lipide

-substanţe minerale- potasiu, fosfor,calciu, săruri de calciu,fier în celulele specializate

Din punct de vedere structural, la nivelul celulei se află elemente ce se pt observa cu ajutorul
microscopului numite organite celulare . Acestea sunt:

-reticulul endoplasmatic – este un sistem de canalicule care fac legătura dintre nucleu şi
exteriorul celulei

-ribozomii – descoperiţi de George Emil Palade se prezintă ca nişte granulaţii sferice cu rol în
sinteza proteinelor

-mitocondriile – conţin enzime oxido-reducătoare şi au rol de a produce energie celulară

-aparatul Golgi- elaborează produşi de secreţie a celulei

-lizozomii – se prezintă ca nişte vezicule cu rol în digestia celulară

-centrul celular/ centrozomul se află în apropierea nucleului şi are rol în diviziunea celulară

-incluziunile citoplasmatice- se prezintă ca nişte vacuole conţinând substanţe nutritive

-nucleul – la rândul său prezintă mai multe componente:

-carioplasma/ nucleoplasma – o reţea formată din garnulaţii de cromatină ce conţine ADN,

ARN.

-nucleolul – este un corpuscul mic, dens, sferic cu rol în sinteza proteinelor

-corpuscul Barr – este o cromatină ataşată la membrana nucleului şi este prezent numai la
sexul feminin.

Membrana celulară

Are o structură trilaminară straturile extern şi intern sunt formate din proteine, iar stratul
mijlociu este fosfolipidic. Prezintă o permeabilitate selectivă şi este lolarizată electric , în
repaus suprafaţa externă are sarcini electrice pozitive , iar în interiorul membranei există

2
sarcini negative. Prin membrană au loc schimburi de subsatnţe dinspre mediul exterior către
celulă. Aceste schimburi alcătuiesc transportul transmembranar care se poate realiza astfel:

-1.transportul pasiv –realizează trecerea substanţelor prin traversarea membranei celulare, în

sensul gardientului de concentraţie. Se face fără consum de energie prin 2 modalităţi:

- difuziune simplă

-difuziune facilitată cu ajutorul unor substanţe transportoare numite enzime

-2. transportul activ – se realizează prin reacţii chimice cu consum de energie

- în 3.transportul masă- este procesul prin care celulele înglobează particule de natură
diferită. Se bazează pe formarea unor vacuole în membrana celulară.

Membarana celulară prezintă la suprafaţă proteine sau glicoprozeine specifice numite

receptori de membrană. Ei mediază acţiunea agonistă sau antagonistă a numeroase
substanţe. Astfel există receptori pentru mediatori chimici, pentru hormoni sau medicamente.

Excitabilitatea este capacitatea celulelor de a răspunde la stimuli, adică modificările de

energie din mediul exterior Starea de inactivitate a unei celule se numeşte stare de
repaus/potenţial de membrană şi se caracterizează electric prin polarizarea membranei
celulare.Sub acţiunea unui stimul care depăşeşte o anumită valoare, numită prag, celula se
excită. Acest proces se manifestă prin depolarizarea membranei.

Diviziunea celulară

Este fenomenul prin care o celulă generează două celule fiice. Diviziunea se face prin mai
multe modalităţi:

Mitoza – din celula mamă rezultă 2 celule fiice cu aceaşi structură şi acelaşi număr de
cromozomi 46 număr diploid, dintre care 44 sunt autozomi şi 2 sunt cromozomi sexuali- XX
sau XY. Fazele mitozei sunt:

-interfaza- în care se produce replicarea ADN

-profaza – cromatina nucleară apare disposă sub forma unui cordon care se fragmentează .
Centrul celular se divide iar cei 2 centrioli şe aşează la poluri diferite şi între ei apare fusul de
diviziune.

-prometafaza- membrana nucleară dispare , cromozomii aderă la fusul de diviziune

3
-metafaza- cromozomii se scindează fiecare în 2 cromatide şi se dispun în coroană

-anafaza- fiecare grup de 46 de cromatide se orientează către polul cel mai apropiat

-telofaza- - nucleul celor 2 celule fiice se reface cu toate structurile

Meioza – este specifică celulelor gametice şi rezultă celule fiice care iniţial prezintă număr
înjumătăţit de cromozomi- 23, număr haploid. Etapele meiozei sunt:

-stadiul leptoten- în care cromozomii deşi sunt replicaţi apar sub forma unor filamente lungi
şi subţiri

-zigoten- cromozomii omologi se asociază cu locii corespunzători adiacenţi realizând o

conjugare numită sinapsă

-pahiten -cromozomii omologi formează bivalenţe, având câte 2 cromatide pentru fiecare
cromozom omolog.Cromatidele se suprapun în formă de X (chiasmă)

-diploten- cromozomii se îndepărtează unul de altul, fiecare fiind format din 2 cromatide
separate

-diachineză –chiasmele migrează către extremităţile cromozomilor rezultând celule cu număr

înjumătăţit de cromozomi.

După această etapă reducţională urmează etapa ecuaţională în care celula îşi reface numărul
de cromozomi.

Desfăşurarea anormală a meiozei determină apariţia bolilor genetice cu număr modificat de

cromozomi. Ex: sindromul Turmer cu formula 45 XO, sindromul Down cu formula 47 XX
sau 47 XY.

Amitoza este o modalitate de de diviziune rar întălnită prin care rezultă celule fiice cu
structură modificată şi număr inegal de cromozomi. Este specific ţesuturilor tumorale

4
5