DIVIZIUNEA CELULARA Odata cu evolutia metodelor de investigare s-a cautat sa se lamureasca mecanismele diviziunii celulare: microfilmare, evolutia aparatelor

optice se pot observa elemente de mare finite in diviziunea celulelor Problema existentei fusului de diviziune a fost destul de controversata: de cca. 40-50 de ani s-a dovedit (odata cu perfectionarea observarii prin microscopie electronica) existenta filamentelor fusului de diviziune, cu aspect de microtubule cu diametrul de 250 . Diviziunea celulara (citodiereza) este un proces complex alcatuit dintr-un ansamblu de etape ce formeaza ciclul mitotic. Prin diviziunea celulara se realizeaza inmultirea celulelor: acest lucru asigura perpetuarea organismelor unicelulare si dezvoltarea embrionului, pornind de la ou si mai departe asigurand cresterea si diferentierea unui nou organism. Capacitatea de diviziune apare la toate organismele vii si se pastreaza in stare latenta, chiar la celulele ce sunt unite in tesuturi permanente. Sub forma active, diviziunea celulara se face la tesuturile meristematice. Exista 2 tipuri principale de diviziune celulara: - diviziunea directa (amitotica) - diviziunea indirecta (mitotica sau cariocinetica) Diviziunea directa (diviziunea amitotica, amitoza, sciziparitatea, fragmentarea) E rar intalnita la plantele superioare. La plantele inferioare caracterizeaza algele albastre si bacteriile. A fost observata de Strassburger si la plantele superioare, in celulele batrane de Tradescantia virginiana. Datorita raritatii sale, s-a inaintat ipoteza ca nu este o forma caracteristica de diviziune a celulei, ci mai curand o manifestare patologica sau un semn de batranete a nucleului pe cale de disparitie. In cadrul acestei forme de diviziune s-au descris urmatoarele momente de desfasurare: - in urma cresterii membranei se observa o alungire a nucleului si concomitant o alungire a celulei se produce o gatuire ce imparte nucleul si celula in 2 indivizi noi; - segmentarea nucleului se poate face si fara sa fie nevoie de o alungire prealabila a lui: se produce o invaginare a membranei celulare; aceasta progreseaza si imparte toti constituentii celulari, rezultand 2 celule noi. Diviziunea indirecta (diviziune mitotica, gemiparitate, cariokineza) Este cea mai raspandita forma de diviziune, atat in regnul vegetal, cat si in cel animal. Se numeste cariokineza datorita miscarilor si figurilor caracteristice observate in nucleu, sau mitoza datorita aparitiei filamentelor din nucleu. Se poate observa in celulele din tesuturile organelor aflate in plina activitate de crestere (varfuri vegetative de la radacina sau tulpina de ceapa, usturoi, bob, fasole, grau, secar etc.). Poate fi observata direct pe material viu la perii de la Tradescantia virginiana, cu obiectivul de imersie. Diviziunea cariokinetica e de 2 feluri: - cariokineza tipica (ecvationala sau mitoza) - cariokineza allotipica (reductionala sau meioza) Cariokineza tipica Este forma in care se divide mai intai nucleul, de aceea e considerate cea de-a doua perioada in ciclul sau vital = perioada nucleului in diviziune = procesul cariologic fundamental de geneza a nucleilor, in dezvoltarea ontogenetica a organismelor. In cadrul acestei diviziuni are loc un ansamblu de procese prin care se face: - o reproducere a informatiei ereditare - o diferentiere functionala in noile celule rezultate Exista o uniformitate in desfasurarea mitozei (atat in regnul vegetal, cat si in cel animal) reprezentata prin ciclul mitotic, care poate fi reprezentat schematic: nucleu muma (nucleu in 1

repaus) interfaza profaza (spirem, ghem) prometafaza (aster, plan ecuatorial, metacineza) metafaza anafaza (diaster) telofaza (dispirem) faza de reconstructie celule fiice.

Morfologia cariokinezei tipice. In scopuri didactice si de aprofundare, cariocineza tipica a fost impartita in faze (momente); acestea nu sunt perfect delimitate, trecerea de la una la alte se face nesesizabil. Fazele se definesc dupa aspectul si comportarea nucleului in diviziune: profaza, metafaza, anafaza, telofaza reprezentate analitic prin subdiviziuni ale acestora. Durata mitozei si a fazelor variaza de la o celula la alta, dar si dupa starea fiziologica si factorii fizico-chimici care influenteaza celula. Se pare ca exista o ritmicitate a diviziunii, o periodicitate diurna asemanatoare cu ritmurile circadiene, cu 2 maxime: unul inainte de amiaza si unul dupa amiaza. In diferitele faze ale cariokinezei apar structuri nucleare specifice si reticulul cromatic din structura nucleului in repaus genereaza cromozomi. Cromatina si cromozomii sunt 2 stari diferite ale aceluiasi material, constituind elementul ce se urmareste cu preponderenta in diviziunea cariokinetica. Cromozomii sunt formatiuni ce apar numai in timpul diviziunii nucleului. Sunt alcatuiti din filamente foarte fine ale cromatinei = cromoneme; acestea se spiralizeaza si se comprima generand cromozomii, iar dupa diviziune, in interfaza, se despiralizeaza. Se pare ca insasi cromonemele nu sunt simple, ci la randul lor sunt compuse din elemente fibrilare sau chiar subfibrilare => un cromozom e alcatuit din subfibrile, formate din dubluhelixuri de ADN, care se asociaza in microfibrile alcatuind 1/10 de cromatida. Aceasta se asociaza formand 1/8, 1/4, 1/2 2

cromatida. Doua semicromatide vor da nastere la o cromatida, iar 2 cromatide la un cromozom. Forma si numarul cromozomilor. Au forme diferite: de bastonas drept sau frant; prezinta o strangulare = constrictie primara (centromer, kinetochor) = o zona clara cu o granula si rol in miscarea cromozomilor. Pozitia centromerului determina 3 forme de cromozomi: - acrocentrici (telocentrici) centromerul la o extremitate - metacentrici centromerul e pozitionat central si imparte cromozomul in 2 jumatati egale - submetacentrici - centromerul e subcentral si imparte cromozomul in 2 jumatati inegale. De aici deriva variante de forme de cromozomi: drepti, curbati in forma de U sau de V, cu brate egale sau nu, forme de J, L etc. Fiecare forma de cromozom isi are perechea sa, alcatuind cromozomi omologi deci in fiecare nucleu exista o serie de cromozomi identici sau perechi. La animale si chiar la plantele dioice diferentiate in sexe, exista la unul din sexe o pereche de cromozomi care nu seamana intre ei = heterocromozomi, allozomi, cromozomi sexuali. De acestia se leaga determinarea sexului.

In afara constrictiei primare, la unii cromozomi apare una sau mai multe constrictii secundare. Acestea nu au rol kinetic, constituind numai zone de mica rezistenta. Totodata, se poate ca la una din extremitati, cromozomul sa aiba o anexa legata printr-un filament: - de forma sferica, numita satelit, - de forma alungita, numita trabecul. Caracteristic pentru cromozomi este si numarul lor. Notatia numarului se face conventional, dupa cum se considera un singur lot de cromozomi (in cazul celulelor sexuale, haploide se noteaza cu n) sau 2 loturi de cromozomi identici (in cazul celuleor somatice, diploide se noteaza cu 2n). Se semnaleaza situatia cand numarul diploid de cromozomi este perturbat si apar nuclei cu mai mult de 2n cromozomi (ex. 4n=tetraploizi, 8n=octaploizi etc.). Dimensiunile cromozomilor variaza intre 0,2 50 in diametru, dar se pot intalni cromozomi mult mai mari. Morfologia complexului cromozomic (numarul, forma si marimea lor) reprezinta cariotipul sau idiograma, caracteristica pentru fiecare specie de planta sau animal. Structura cromozomilor. E diferita, dupa cum sunt observati cu microscopul optic sau electronic. Se prezinta ca mase dense cu structura fibrilara, lipsite de membrana proprie. Structura la nivel molecular a cromozomilor e mai putin cunoscuta, dar s-au emis mai multe scheme de organizare ipotetice. 3

Dupa Taylor (1963), in structura cromozomilor exista niste filamente fine, spiralate, numite cromoneme, formate din molecule de ADN. Cromonema se dispune in lungul cromozomului, prezentand zone cu spire mai dense (aglomerari de spire) care sunt mai intens colorabile = cromomere. La peii staminali de Tradescantia se poate observa cum cromozomii sunt clivati in 2 jumatati = cromatide. Acestea apar numai in timpul diviziunii si sunt formate din filamente helicoidale, cu dimensiuni apropiate de cele ale nucleoproteinelor (cca 40 ). Fiecare fibrila e formata dintr-un dublu helix de ADN (20 in diametru) asociat cu o histona si putandu-se spirala sau plisa in diferite moduri. Fibrila prezinta un ax central format din ADN care e atacat de dezoxiribonucleaza, invaluit intr-un manunchi extern proteic, atacat de tripsina. - structura intima a cromozomilor e legata de alungirea si scurtarea ritmica a spiralelor cromonemei. In acest sens: - in profaza scurtarea cromozomilor se datoreaza unei comprimari a spiralelor cromonemei - in telofaza are loc o despiralizare ce atinge maximum in interfaza cand cromozomii de fapt nu dispar, ci sunt slab vizibili datorita diametrului foarte mic. FAZELE DIVIZIUNII s-au studiat pe preparate fixe, colorate prin diverse tehnici, ca si prin metode moderne (filmare pe material viu si microscopie electronica). De baza raman totusi fazele acceptate conventional cu toate ca unii autori iau in considerare subdiviziuni ale acesteia si mai ales delimitarea diferita a fazelor diviziunii.
-

INTERFAZA nu este o faza, dar precede diviziunea nucleu bine delimitat de membrana proprie cromozomii foarte subtiri, fini alcatuind o retea greu de pus in evidenta prin colorare; aceasta datorita unei puternice hidratari a cromozomilor in aceasta perioada aceasta face ca ei sa se coloreze slab. Din acest motiv s-a crezut ca in aceasta perioada cromozomii dispar ca entitate structurala si nucleul s-ar gasi intr-un repaus total. 4
-

Cercetarile moderne in interfaza cromozomii sunt sub forma de filamente lungi, fine, uneori de dimensiuni macromoleculare FILAMENTELE = cromoneme (procromozomi) prin duplicare si individualizare dau nastere la cromozomi formati din 2 cromatide In interfaza are loc: sinteza materialului nuclear necesar pentru desfasurarea divizunii nucleului sinteza replicativa a ADN, ARN si a proteinelor are loc un permanent schimb intre nucleu- citoplasma- pentru reglarea sintezelor din celula, asigurandu-se astfel specificul ereditar al celulei.
-

INTERFAZA PROFAZA are loc scurtarea si cresterea in diametru a cromozomilor, care isi pastreaza structura dubla ( 2 cromatide alipite longitudinal si care se rasucesc una in jurul alteia rezultatul = ingrosarea si scurtarea cromozomilor) nucleolul isi micsoreaza dimensiunile fara a dispare intru totul la sfarsitul acestei faze diferentierea fusului de diviziune (fus acromatic) format din fibre subtiri, continue, care unesc cei 2 poli ai celulei dispare (la sfarsit) si membrana nucleara si continutul nuclear se uneste cu citoplasma formand mixoplasma
-

PROFAZA METAFAZA cromozomii se orienteaza spre planul ecuatorial al celulei, se fixeaza de firele fusului de diviziune (prin intermediul centromerului) alcatuind placa ecuatoriala mai tarziu se divid longitudinal, fiecare jumatate avand cate o cromatida dupa care cromatidele perechi se indeparteaza una de alta, orientandu-se in sens opus.
-

METAFAZA ANAFAZA fiecare cromatida devine cromozom monocromatidic cu un centromer propriu, orientandu-se spre poli are loc simultan si o scurtare a filamentelor fusului de diviziune

ANAFAZA TELOFAZA cromozomii monocromatidici situati la cei 2 poli ai celulei se despiralizeaza si isi pierd individualitatea apar nucleolii se formeaza membrana nucleara, ce imbraca cei 2 nuclei rezultati si care contin acelasi numar de cromozomi ca si celula din care au luat nastere
-

TELOFAZA CU FRAGMOPLAST

TELOFAZA

Incercari de stabilire a duratei fiecarei faze a cariochinezei:

-

35-90 minute profaza (cea mai lunga) 7-30 minute metafaza(cea mai scurta) 15-35 minute anafaza 20-35 minute telofaza

aproximativ 2 ore

Momentul duplicarii ADNului (care constituie baza materiala a cromatinei si a cromozomilor):in profaza apar cromozomii, ei sunt deja dedublati in 2 cromatide bine individualizate si legati intre ei prin centromer aceasta arata ca dublarea substantei cromozomiale se petrece inainte de inceperea desfasurarii mitozei inca din nucleul interfazic. Aceasta s-a putut urmari microspectrofotometric si autoradiografic. S-a constatat ca in interfaza se sintetizeaza nu numai ADN, ci si histone; aceasta faza de sinteza = faza S. Aceasta imparte interfaza in 2 perioade: G1 precede sinteza ADN nucleul este diploid, posedand o garnitura dee de 2n cromozomi
-

G2 6

urmeaza dupa sinteza ADN dupa aceasta faza nucleul intra in diviziune si nucleul este tetraploid, cu garnitura de 4n garnitura cromozomica revine la 2n, caracteristica cromozomi fiecarei specii CITOKINEZA dupa diviziunea nucleului sau chiar in timpul diviziunii acestuia are loc si o diviziune a celorlalti constituenti celulari o dublare a numarului de celule citkineza (citodiereza) se realizeaza prin impartirea continutului celulei mama in 2 parti egale si aparitia unei noi membrane celulare mecanismul de formare a noii membrane: mai multe ipoteze Ex: inca din anafaza filamentele fusului acromatic incep a se ingrosa pana cand fuzioneaza rezultand astfel o membrana plasmatica (fragmoplast) ce divide continutul celulei in doua. Fragmoplastul se cliveaza la nivelul clivarii se depun pectine => lamela mijlocie; peste aceasta se depun straturi succesive celulozice, de o parte si de alta formandu-se peretele primar. Din toate aceste transformari rezulta dintr-o celula diploida o alta celula tot diploida; aceasta va intra in interfaza relansandu-si activitatile biologice specifice (crestere, biosinteze, respiratie) pana la o noua diviziune.
-

CELULE FIICE CARIOKINEZA ALLOTIPICA (diviziunea reductionala, meioza) numarul cromozomilor din nucleii nou formati e redus la jumatatea numarului specific, deci si cantitatea de ADN, iar numarul celulelor ce se formeaza de obiecei este 4, asa numitele tetrade. Raspandire: Bryophyta, Pteridophyta, Spermatophyta si numai in cazuri rare la plante inferioare. Caracterizeaza formarea celulelor sexuale, a gametilor cu alte cuvinte, acestea fiind celule haploide (n), ele provenind din celule diploide (2n) La aceasta forma de diviziune se deosebesc 2 etape diferite: A) diviziunea heterotipica (diferita de mitoza) B) diviziunea homeotipica (asemanatoare cu mitoza)
-

A) Diviziunea heterotipica reprezinta de fapt diviziunea reductionala aici avand loc reducerea numarului de cromozomi; se petrece in 4 faze, cea mai lunga fiind profaza PROFAZA cromozomii se alatura cate 2, formand perechi = gemini acestia se despart in metafaza, jumatate din numarul lor migreaza spre un pol, iar jumatate spre celalalt pol al celulei spre cei 2 poli ai celulei merg cromozomi intregi si nu jumatati (cromatide) ca la mitoza!! In aceasta faza are loc o succesiune de subfaze: leptotenul = spiralizarea filamentelor de cromatina, scurtarea si ingrosarea lor zigotenul cromozomii omologi (unul mascul, altul femel) formeaza perechi bivalenti sau gemenii pachitenul cromozomii se ingroasa si se scurteaza diplotenul se distinge clivarea in cele 2 cromatide ale fiecarui cromozom, astfel ca fiecare pereche e formata din 4 cromatide => tetrada diakineza tetradele se scurteaza si se ingroasa, apare fusul de diviziune
-

METAFAZA cromozomii (tetrade) se fixeaza de filamentele fusului de diviziune ANAFAZA tetradele se desfac cate doua, deci se desprind cromozomii din tetrade formand diade, 2 merg la un pol, iar celalalte 2 la celalalt pol = cromozomi recombinati TELOFAZA se formeaza 2 nuclei haploizi, dar nu are loc citodiereza. B)
-

Etapa a 2-a : diviziunea homeotipica are loc in continuarea primei etape dupa o scurta perioada (intercinetica, interfazica) este o diviziune cariokinetica tipica cu: PROFAZA de durata mai scurta METAFAZA cromozomii bicromatidici se fixeaza pe filamentele fusului de diviziune separanduse la nivelul centromerului lor ANAFAZA se formeaza nuclei cu garnitura cromatica redusa la jumatate TELOFAZA se definitiveaza formarea nucleilor haploizi rezulta asfel 4 nuclei haploizi in care cantitatea de ADN specificea e redusa la jumatate. Aceasta este o adaptare a organismului la inmultirea sexuata, unde cei 2 gameti rezultati prin diviziunea reductionala a celulelor mama sunt celule haploide! In continuare prin fuziunea a doua astfel de celule (gameti) rezultate de la indivizi de sex contrar se restabileste in urma fecundarii garnitura specifica de cromozomi si se formeaza o celula ou cu numar diploid (2n) de cromozomi; aceasta celula ou e singura capabila de diviziune, gametii neavand aceasta capacitate. Celula ou prin diviziuni mitotice succesive va da nastere unui nou organism. Divizunea reductionala si sexualitatea reprezinta doua laturi diametral opuse ale reproducerii si ele asigura constanta numarului de cromozomi pentru fiecare specie din generatie in generatie. Aceste fenomene stau la baza explicarii posibilitatii de transmitere a caracterelor ereditare, aparitia de variatii si mutatii si mai ales evolutia organismelor vii.

Alte forme de diviziune Diviziunea prin inmugurire - se intalneste la unele ciuperci, tipica fiind cea de la drojdia de bere Saccharomices cerevisiae In cazul genezei endospermului secundar la angiosperme se intalneste o forma speciala de diviziune a nucleului, cu intarzierea formarii membranelor de separatie; un caz asemanator la formarea ascosporilor la ciupercile Ascomycetes.