2.

DIVIZIUNEA MITOTICĂ

Creşterea organismelor şi transmiterea caracterelor ereditare de-a lungul generaţiilor, au la

bază o caracteristică fundamentală a materiei vii – reproducerea. Reproducerea celulelor eucariote
are loc printr-un proces complex numit diviziune celulară, în urma căreia celula parentală se divide
dând naştere la două celule fiice identice, cu aceeaşi cantitate de material genetic.

• Reproducerea celulară implică evenimente multiple şi complexe ce se succed ciclic

alcătuind ciclul celular.
• Ciclul celular mitotic este format din două etape distincte:
• Interfaza
• Mitoza propriu-zisă

INTERFAZA
Este perioada de timp cuprinsa între 2 diviziuni propriu-zise. Este caracterizată prin intense
procese metabolice şi se finalizează cu autoreplicarea macromoleculelor de ADN, transcripţia şi
translaţia informaţiei ereditare. În interfază nucleul este clar delimitat de către membrana nucleară,
iar nucleolul (sau nucleolii) apare clar, cu densitate mai mare decât restul nucleului.
Cuprinde trei etape:
- perioada G1
- perioada S sinteza şi dublarea cantităţii de ADN
- perioada G2

Profaza
 Cromosomii se delimitează tot mai clar. Cromatidele devin (spre sfârşit) vizibile.
Centromerul apare în poziţia caracteristică fiecărui cromosom divizând-ul transversal în doua braţe
(egale sau inegale). Condensarea cromosomilor continuă, paralel cu îngroşarea lor. Spre sfârşitul
profazei, nucleolii dispar. La plante, formarea fusului de diviziune începe de la polii celulei, de la
centrii de organizare a microtubulilor în sens centripet, prin asamblarea de microtubuli
Prometafaza se caracterizează prin pătrunderea fibrelor fusului de diviziune prin învelişul
nuclear pe care-l fragmentează. Cromosomii bicromatidici oscilează în planuri diferite printre
fibrele fusului de diviziune. La nivelul fiecărei cromatide, în zona centromerului, se formează
complexe proteice specializate, numite kinetochori, ce permit ataşarea acestora la fibrele
kinetochorale ale fusului de diviziune.

Metafaza
Cromatina atinge gradul de condensare maxim şi se colorează intens. Cromosomii sunt cel
mai bine evidenţiaţi, fiind îngroşaţi şi scurţi cu cromatidele surori situate alăturat într-o dispoziţie
paralelă. Cromosomii bicromatidici se ataşează cu ajutorul centromerilor la fibrele fusului de
diviziune, în placa ecuatorială a celulei. La sfârşitul metafazei începe reduplicarea centromerilor.

Anafaza
La începutul acestei faze se desăvârşeşte reduplicarea centromerilor. Are loc clivarea
longitudinală a centromerilor însoţită de iniţierea separării cromatidelor surori. Cromosomii
monocromatidici migrează spre polii opuşi ai celulei, cu ajutorul mişcărilor contractile ale fibrelor
fusului de diviziune, cu o viteză de aproximativ 1μm pe minut.
Anatelofaza – cromosomii monocromatidici ajunşi în zona polilor celulei apar înconjuraţi
individual de o membrană dublă la formarea căreia participă veziculele golgiene, profiluri ale
reticulului endoplasmatic şi resturi ale vechiului înveliş nuclear.

Telofaza
Cromosomii ajunşi la polii fusului de diviziune se ating în unul sau mai multe puncte.
Membranele cromosomilor se unesc formând noul înveliş nuclear. Cromosomii se decondensează.
La începutul telofazei au aspectul unor fibre subţiri, alungite şi încolăcite. La sfârşitul acestei faze
cromatina îşi reia aspectul caracteristic interfazei (eucromatină şi heterocromatină). La nivel
nuclear reîncepe sinteza ARN. Fibrele fusului de diviziune se dezorganizează. Se reface nucleolul.

Citochineza sau citodiereza

• Semnifica diviziunea citoplasmei si se realizează prin clivare.
La plante, încă de la sfârşitul anafazei, în placa metafazică începe formarea
fragmoplastului, alcătuit din micro şi marco vezicule, ribosomi, dictiosomi şi resturi ale vechiului
înveliş nuclear. La sfârşitul telofazei, prin unirea veziculelor fragmoplastului rezultă spaţii
lacunare mari, care se unesc formând membrana despărţitoare dintre cele două celule fiice.
Procesul are loc în sens centrifug.
La animale, diviziunea citoplasmei se realizează prin clivare. Locul de clivare devine
vizibil încă din anatelofază sub forma unei adâncituri pe suprafaţa membranei plasmatice. Aceasta
este situată în planul plăcii ecuatoriale, perpendicular pe fusul de diviziune.