Păunaș Ana Maria

Clasa a IX-a D

MITOZĂ ȘI
MEIOZĂ
MITOZA
• Mitoza este etapa ciclului celular prin care se realizează procesul de
distribuire egală a materialului genetic al celulei mamă între două
celule fiice. În faza S (de sinteză), anterioară mitozei, celula mamă
eucariotă și-a dublat cantitatea de material genetic (ADN) astfel
încât, prin diviziune celulară, rezultă două celule fiice, identice din
punct de vedere genetic atât între ele, cât și cu celula mamă.
Rolul mitozei
1. Asigură creșterea și dezvoltarea unui organism;
2. Asigură repararea țesuturilor afectate;
3. Asigură continuitatea reprezentanților unei specii.
 Fazele mitozei
Mitoza are o durată de aproximativ 1 oră și este împărțită în patru faze sau etape: profaza, metafaza, anafaza și
telofaza.
Profaza, prima etapă a mitozei, este caracterizată de trei procese:
1. dezorganizarea nucleului cu dispariția membranei nucleare și a nucleolului;
2. evidențierea cromozomilor bicromatidici prin condensarea cromatinei nucleare. Cele două cromatide
sunt identice din punct de vedere al informației genetice continute, motiv pentru care se numesc
cromatide surori. Fiecare cromatidă este formată dintr-o moleculă de ADN asociată cu un mare număr de
proteine ce participă la procesul de condensare.
3. diviziunea centrozomului cu formarea a doi centrozomi, fiecare constituit din doi centrioli. Centrozomii
se deplasează la polii opuși ai celulei.
Metafaza, a doua etapă a mitozei, este caracterizată de:
• formarea fusului de diviziune între cei doi centrozomi, fiecare aflat la unul din polii celulei. Fibrele fusului de
diviziune sunt microtubuli formați din tubulina α și β.
• accentuarea condensării cromozomilor.
• atașarea cromozomilor la fibrele fusului de diviziune prin intermediul kinetocorilor, structuri perechi aflate la
nivelul centromerului fiecarui cromozom. Fiecare din cei doi kinetocori fixează fibre venind doar de la unul
din polii celulei. Cromozomii se aliniază în regiunea centrală a celulei, formând placa ecuatorială (cromozomi
dispuși într-un singur plan, perpendicular pe axa longitudinală a fusului de diviziune).
• O etapă intermediară între profază și metafază este diferențiată de unii cercetători, etapă numită prometafază.
În această etapă cromozomii sunt despiralizați, atașați la fibrele fusului de diviziune, dar nu formează încă
placa metafazică
Anafaza este a treia etapă a mitozei. În această etapă are loc clivarea longitudinală a centromerului fiecărui
cromozom și separarea cromatidelor surori. Fiecare cromatidă migrează spre unul din polii fusului de diviziune
astfel încât la fiecare pol al celulei se va regăsi câte un set diploid de cromozomi monocromatidici.

Telofaza este a patra etapă a mitozei. În cadrul ei au loc urmǎtoarele fenomene: gruparea la polii opuși ai celulei a
seturilor omoloage de cromozomi, dezorganizarea fusului de diviziune, decondensarea treptată a cromozomilor,
reorganizarea, în jurul cromozomilor, a membranei nucleare și reorganizarea nucleolilor.

Mitoza este urmată de citochineză, etapă în care are loc separarea celulelor fiice prin formarea unei gâtuituri sau
șanțîn regiunea centrală a celulei, într-un plan perpendicular pe axul fusului de diviziune. Șanțul, format dintr-un
inel de proteine contractile, va separa complet, în final, cele două celule fiice.
 MEIOZA
• Meioza este tipul de diviziune celulară care permite formarea celulelor reproducătoare. Ea se
desfășoară în organele reproducătoare, în celulele germinale, și se finalizează cu formarea celulelor
reproducătoare asexuate (spori) sau sexuate (gameți). Meioza se desfășoară în două faze: o primă
fază reducțională (meioza I), urmată de o fază ecvațională (sau ecuațională, meioza II).
• Etapa reducțională
• Etapa reducțională este numită și meioza I. Din celula-mamă (ce contine 2n cromozomi
bicromatidici) rezultă două celule haploide (cu n cromozomi bicromatidici), numărul
cromozomilor devenind jumătate din cel al celulei-mamă. Etapa reducțională constă din patru faze:
profaza, metafaza, anafaza, respectiv telofaza.
• Profaza: devin vizibili cromozomii prin condensarea cromatinei. Cromozomii omologi se apropie
și se asociază, formând perechi de cromozomi omologi numite bivalenți. Deoarece fiecare pereche
de cromozomi omologi are patru cromatide, aceste structuri se numesc și tetrade cromatidiene.
Asocierea cromozomilor perechi face posibil schimbul reciproc de material genetic între
cromozomii omologi la nivelul chiasmelor, schimb numit recombinare genetică intracromozomală
sau crossing-over. De asemenea, se dezorganizează membrana nucleară și se formează fusul de
diviziune.
• Profaza I are următoarele subfaze:
• Leptoten (lepton = subtire; nema= fir)
• Zigoten (zigosis = unire)
• Pachiten (pachis = gros)
• Diploten (diplos = dublu)
• Diachineză (dia = divergent).
• Metafaza: cromozomii bicromatidici dispuși în tetrade sau bivalenți formează placa metafazică.
• Anafaza: se produce numai separarea cromozomilor perechi, nu și separarea cromatidelor, și
începe migrarea lor spre polii fusului de diviziune. Astfel, fiecare cromozom bicromatidic dintr-o
pereche migrează către unul din poli. Migrarea cromozomilor este aleatorie: fiecare din
cromozomii de origine maternă sau paternă va migra spre unul din poli, în mod independent de
migrarea celorlalți cromozomi. Astfel, la fiecare din poli se vor regăsi câte 23 (în cazul celulelor
umane) de cromozomi bicromatidici, câte unul din fiecare pereche, cu origine fie maternă, fie
paternă. Acest proces, ce asociază fenomenele de împerechere, schimb și apoi separare, este
denumit recombinare genetică intercromozomală sau „dansul cromozomilor”.
• Telofaza: în telofază cromozomii migrează spre poli, se despiralizează și se pregătesc de interfază,
iar nucleul se reface progresiv.
Etapa ecvațională (ecuațională), numită și meioza II sau diviziunea homeotipică, este mai puțin
spectaculoasă și se desfășoară ca o mitoză obișnuită, concomitent în cele două diade. Și la această
diviziune se deosebesc patru faze: profaza II, metafaza II, anafaza II și telofaza II.
• Profaza II. După scurta interfază în care cromozomii și-au pierdut individualitatea, aceștia încep să
se individualizeze iarăși în citoplasmă căpătand, în general, aspectul de X sau Y. Urmează apoi
apariția fusului de diviziune și dispariția membranei nucleare.
• Metafaza II. Cromozomii bicromatidici se asociază, la nivelul kinetocorilor, cu fibrele fusului de
diviziune și migrează în regiunea ecuatorială a fusului de diviziune.
• Anafaza II. În această fază cromozomii din placa ecuatoriala se scindează în cele două cromatide,
care devin cromozomii fii și care se deplasează către polii celulei.
• Telofaza II. Ajunși la poli, cromozomii suferă un proces de despiralizare și își pierd
individualitatea. Se formează patru nuclei haploizi care, înconjurați de citoplasmă și, ulterior, de
pereții celulari, devin patru celule haploide care alcătuiesc ceea ce se cheamă „tetrade”. Acestea
vor forma gameții fără alte diviziuni, cum este cazul la animalele metazoare, sau vor suferi alte
diviziuni mitotice pentru a se forma gameții, cum este cazul la plantele superioare.
Importanță[modifica
Importanța meiozei constă în faptul că permite menținerea unui număr identic de cromozomi la
descendenți comparativ cu părinții, deci permite păstrarea numărului de cromozomi caracteristici
speciei de-a lungul generațiilor. În urma meiozei, dintr-o celulă diploidă se obțin câte patru celule
haploide numite gameți la speciile cu reproducere sexuată, un gamet masculin va fuziona cu unul
feminin pentru a forma zigotul, reformând garnitura diploidă specifică a speciei. Diviziunea
meiotică este un proces obligatoriu și necesar organismelor care se înmulțesc pe cale sexuală.
CONCLUZII
Mitoza este etapa ciclului celular prin care se
realizează procesul de distribuire egală a
materialului genetic al celulei mamă între două
celule fiice, iar meioza este tipul de diviziune
celulară care permite formarea
celulelor reproducătoare.

După cum poate ați citit in aceste rânduri, atât

mitoza, cât si meioza sunt procese de diviziune
celulară , deoarece 2 sau 4 cu caracteristici proprii
pot fi obținute dintr-o singură celulă, conform
mecanismului descris.

Cu toate acestea, funcțiile lor sunt complet

diferite. La ființele pluricelulare, mitoza implică
complexitate fiziologică și reînnoirea țesuturilor,
în timp ce meioza este modalitatea de a da naștere
descendenților. In organismele unicelulare,
mitoza este formă de reproducere asexuata.