= BIOLOGIE = = BAC =

BIOLOGIE VEGETALA SI ANIMALA BIOLOGIA - este stiinta fundamentala a naturii care studieaza ata legile generale ale aparitiei, organizarii,dezvoltarii si transformarii oganismelor vii, cat si relatiile carese stabilesc intre organisme si mediu. Notiuni introductive Taxoni reprezint ranguri sau niveluri n ierarhia unei clasificri. Regnul este cea mai mare categorie sistematic utilizat n clasificarea lumii vii. ncrengtura sau filumul este categoria sistematic major alctuit dintr-un grup de clase care au un plan general de organizare comun. Clasa este o categorie sistematic inferioar ncrengturii i superioar ordinului. Familia cuprinde un grup de genuri nrudite. Genul reprezint o specie sau un grup de specii cu origine comun, care se deosebete de alt taxon de acelai rang prin comportament, morfologie, etc.. Specia este unitatea de baz folosit n clasificarea organismelor i definete un grup de indivizi n care se realizeaz reproducerea sexuat, n urma creia rezult descendni fertili. Toate speciile au o nomenclatur binar. Nomenclatura binar reprezint sistemul tiinific de denumire a speciilor cu dou cuvinte n limba latin: primul reprezint numele genului i este scris cu prima liter majuscul, iar al doilea reprezint numele speciei i nu se scrie cu majuscul. Cu ajutorul nomenclaturii binare pot fi identificate toate speciile din ntreaga lume. .Conservarea biodiversitatii in Romania n ultimele decenii, conditiile naturale si peisajul din Romania au fost influentate n mod deosebit de evolutia activitatilor economice, la care se adauga cresterea economica a ultimilor ani care a condus de multe ori la o exploatare excesiva a resurselor naturale. n aceste conditii, multe specii de plante si animale sunt amenintate cu disparitia, iar modificarea peisajului reprezinta primul indicator al deteriorarii mediului inconjurator. CELULA - este uniatea structurala si functionala si genetica a materiei vii,capabila sa-si duca viata independent si interdependent. Celulele au diferite forme.Acestea pot fi sferice,ovale,cilindrice,prismatice,stelate,cubice,fusiforme. Dimensiunea medie a celulelor fiind de 10-100milimicroni.Celulele se impart, dupa absenta sau prezenta unui nucleu individualizat in celule procariote si eucariote CELULELE PROCARIOTE - La exterior prezinta un perete celular cu o structura moleculara caracteristica. - Membrana citoplasmatica : cu o structura functionala complexa.Datorita grosimii sale constante si a suprafetei limitate de peretele celular, care o inconjoara, membrana citoplasmatica prezinta o singura posibilitate de a-si mari suprafata, prin plierea ei sub forma de mezozom - Citoplasma este constituita din proteine, glucide si lipide. - Materialul genetic al procariotelor este reprezentat de o molecula circulara, dublu catenara de ADN, care se mai numeste si nucleoid.

CELULELE EUCARIOTE - sunt alcatuite din doua categorii de componente : protoplasmatice (partea vie a celulei) si neprotoplasmatice (partea nevie a celulei). Componentele protoplasmatice sunt : membrana celulara, citoplasma, nucleu, reticului endoplasmatic, ribozomii, dictiozomii, mitocondriile, plastidele, centrul celular, cilii, flagelii. -Membrana celulara sau plasmalema - protejeaza continutul celular de contactul nemijlocit cu mediul si controleaza permanent intrarea si iesirea diferitelor substante din celula. - Citoplasma - reprezinta o masa fundamentala in care se afla suspensie componentele ii sau nevii ale celulei. - Nucleul - este prezent in toate celulele eucariote, cu exceptia hematiilor. Nucleul prezinta la exterior un invelis format din 2 membrane. In interiorul nucleului se afla nucleoplasma in care sunt dispusi unu sau mai multi nucleoni. - Reticulul endoplasmatic - reprezinta un sistem cu o structura asemanatoare membranei celulei. - Ribozomii - sunt formatiunu sferice dispuse liber in citoplasma sau grupate pe reticulul endoplasmatic. - Dictiozomii - sunt formati din discuri sau cisterne suprapuse. Totalitatea dictiozomilor dintr-o celula formeaza aparatul Golgi. - Mitocondriile - sunt formate dintr-o membrana dubla, un sistem de cisterne si tubuli. - Plastidele sunt organite vii proprii plantelor al caror ansamblu formeaza plastidomul celular. Dupa functia pe care o indeplinesc in celula ele se impart in : fotosintetizatoare - plastidele verzi , -//- brune, -//- rosii, cloroplaste, si nefotosintetizatoare - plastidele incolore . - Centrul celular - este alcatuit din una sau 2 granule, numite centrioli, in jurul carora se diferentieaza o zona citoplasmatica numita centrozom inconjurat de centrosfera. - Cilii -sunt formatiuni citoplasmatice mobile care ies in afara corpului celular. - Flagelii - sunt mai lungi decat cilii fiind prezenti la alge ciuperci muschi etc. - Componentele neprotoplasmatice - sunt formatiuni celulare nevii caracteristice celulelor vegetale: peretele celulare, vacuomul celular, incluziunile ergastice. - Peretele celular - este un invelis rigid care margineste spre exterior celula vegetala. - Vacuomul - mreprezinta totalitatea vacuolelor dintr-o celula vegetala matura. - Incluziunile ergastice - sunt produse anorganice sau organice rezultate in urma procesului de metabolism.

DIVIZIUNEA CELULARA Inmultirea este insusirea de baza a materiei vii care asigura perpetuarea acesteia. Inmultirea se realizeaza prin diviziune. Diviziunrea celulara reprezinta o perioada a ciclului celular, care se desfasoara in 2 etape : diviziunea celulara si interfaza. Cromozomii sunt unitati geneticepermanente care isi conserva individualitatea si se transmit prin autoreplicare de-a lungul generatiilor celulare. Exista 2 feluri ce cromozomi : procariot si eucariot.

Cromozomul eucariot este format din 2 elemente fibrilare numite cromatide.Cromatidele sunt unite intre ele printr-o regiune numita centromer.In cromozomi se gasesc genele in care se afla stocata informatia genetica. La organismele vii intalnim 2 tipuri fundamentale de diviziune : directa si indirecta. Diviziunea directa (amitotica) - se caracterizeaza prin lipsa fusului de diviziune si a cromozomilor evidentiati iar invelisul nuclear nu dispare. Amitoza se realizeaza prin strangulare sau prin despicare. Diviziunea indirecta (cariochinetica) Cariochineza este de 2 feluri: mitotica si meiotica. Diviziunea mitotica Mitoza reprezint diviziunea indirect a celulelor somatice cu dublarea prealabil si repartizarea uniform a numrului de cromozomi n celulele-fiice. Mitoza are loc n celulele ce se afl n plin crestere: tesutul embrionar si tesuturile meristematice ale plantelor, organele hematopoetice si tesuturile epidermice ale animalelor etc. Aceast diviziune asigur nmultirea celulelor, cresterea si diferentierea individual, continuitatea genotipului. Diviziunea mitotic are loc n celulele-mam diploide. n urma diviziunii mitotice, celula se dubleaz, genernd dou celule-fiice identice cu celula-mam . n functie de specia din care fac parte celulele ce se divid, mitoza poate dura ntre cteva minute si cteva ore. Mitoza este alctuit din 4 faze succesive: 1.Profaza (a) perioada n care cromozomii devin vizibili n rezultatul spiralizrii si condensrii. Fiecare cromozom este dublat longitudinal si se evidentiaz cele dou cromatide rsucite una n jurul celeilalte si unite n regiunea centromerului. Spre sfrsitul profazei, apar centrii mitotici, nucleolii devin mai mici si chiar dispar complet, degradeaz membrana nuclear. n concluzie: profaza mitozei se caracterizeaz prin urmtoarele procese: dublarea centriolilor (nc n interfaz) si migrarea lor spre polii celulei; condensarea cromatinei si evidentierea cromozomilor; degradarea nucleolilor; degradarea membranei nucleare formarea fusului de diviziune (n celulele animale fusul de diviziune este radial, n celulele vegetale el este aranjat ntr-un singur plan); amestecul carioplasmei si hialoplasmei 2.Metafaza (b) etapa n care cromozomii sunt delimitati si se aranjeaz n regiunea ecuatorului unde formeaz placa metafazic. Metafaza este stadiul n care se pot stabili, cu deosebit precizie, numrul, forma, mrimea cromozomilor specifici fiecrei specii. Cromozomii se ataseaz de centromer cu fibrele fusului de diviziune (pe fiecare fibr cte un cromozom). Cele dou cromatide ale fiecrui cromozom sunt asezate una lng alta si sunt unite n regiunea centromerului. Cnd metafaza se apropie de sfrsit, centromerii ncep s se divid, iar de fiecare jumtate rmne prins cte o cromatid. n metafaz poate s continuie degradarea membranei nucleare. Asadar, particularittile metafazei sunt urmtoarele: aranjarea cromozomilor la ecuatorul celulei; formarea plcii metafazice; aranjarea cromozomilor n form de stea (cu centromerul spre centru); fixarea cromozomilor prin intermediul fusului de diviziune (fusul de diviziune este alctuit din fibrele centriolo-cromozomiale si fibrele centriolo-centriolare) 3. Anafaza (c) -const n clivarea longitudinal a cromozomilor si deplasarea lor (fiecare cromozom este monocromatidic) spre polii opusi ai celulei. Astfel, la polii celulei se formeaz dou seturi de cromozomi cu aceeasi constitutie genetic ca si nucleul celulei mama. Anafaza se caracterizeaz prin: deplasarea cromatidelor fiecrui cromozom spre polii celulei aranjarea cromatidelor n timpul deplasrii n conformitate cu pozitia centromerului 4. Telofaza (d) -se caracterizeaz prin formarea la fiecare pol al celulei a cte un nucleu separat, care, dup despiralizarea cromozomilor, devine optic omogen. Spre sfrsitul telofazei apar nucleolii.

Continutul nucleolilor este similar cu cel al celulei-mam. n concluzie: telofaza se caracterizeaz prin: decondensarea cromozomilor; formarea unei noi membrane nucleare; formarea nucleolilor; degradarea fusului de diviziune; formarea centrului celular; citochineza si formarea a dou celule-fiice identice cu celula-mam

Diviziunea mitozei a,b,c ,d Diviziunea meiotica (reductionala - meioza) Meioza reprezint diviziunea indirect a celulelor germinale (ovocitul si spermatocitul de ordinul I) n zona de maturizare ce formeaz celulele sexuale (gameti). Formarea gametilor este precedat de dou diviziuni succesive deosebite: 1. diviziunea reductional (sau primar, heterotipic, meioza I); 2. diviziunea ecuational (sau secundar, homotipic, meioza II). Ca rezultat al primei diviziuni, dintr-o celul diploid (2n) se obtin dou cellule haploide (n). A doua diviziune este echivalent celei mitotice, iar din cele dou cellule haploide se obtin 4. n urma unor procese, aceste celule dau nastere gametilor. Meioza este precedat de interfaz, n care are loc reduplicarea moleculelor de AND (4c). ntre diviziunea I si II poate exista o perioad de trecere interchineza , dar fr sinteza suplimentar de ADN. Fiecare diviziune este format din 4 faze succesive (profaza, metafaza, anafaza, telofaza) cu trsturile lor specifice . Profaza I(a) - se caracterizeaz prin schimbri profunde cu semnificatie genetic deosebit. n mod obisnuit, are o durat mult mai mare dect cea a mitozei. La plante, profaza poate dura pn la cteva zile, iar la animale, ea poate dura sptmni sau chiar ani de zile (la unele mamifere). Acestei faze a meiozei i sunt caracteristice o serie de modificri ale cromozomilor. Profaza I este alctuit din cinci stadii succesive: leptoten, zigoten, pachiten, diploten, diachinez. Metafaza I (b) - se caracterizeaz prin disparitia membranei nucleare si formarea fusului de diviziune. Cromozomii bivalenti se ndreapt spre ecuatorul celulei formnd placa metafazic. Cromozomii din perechi au o pozitie simetric: unul este orientat spre un pol, iar altul spre cellalt pol. Fibrele fusului de diviziune se fixeaz de cromozomii din bivalent. ntre cei doi centromeri ai bivalentului are loc o respingere activ ceea ce duce la ndeprtarea cromozomilor omologi. Anafaza I (c)- se caracterizeaz prin deplasarea spre polii celulei a cte un cromozom (din dou cromatide) din fiecare bivalent. Cromatidele cromozomului se deplaseaz perechi, deoarece nu s-a produs diviziunea centromerului. n rezultat, la polii celulei are loc reducerea numrului de cromozomi de la 2n la n (de la 4c la 2c).

Telofaza I (d) - se caracterizeaz prin formarea a dou nuclee haploide (n), iar fiecare cromozom contine dou cromatide (2c). Nucleele si restabilesc structura, apare membrana nuclear, urmeaz citochineza. n rezultat, se obtine o diad (dou celule-fiice). Dup telofaza I urmeaz interfaza (interchineza), dar ea nu este obligatorie (la unele organisme poate s lipseasc chiar si telofaza I, anafaza I fiind urmat de a doua diviziune meiotic). Aceast diviziune se deruleaz, de asemenea, n 4 faze: profaza II, metafaza II, anafaza II, telofaza II. n profaza II are loc condensarea cromozomilor, degradarea nucleolilor si a membranei nucleare. ncepe fusul de diviziune. Aceast faz lipseste la organismele care nu au trecut prin telofaza I si prin interchinez. n metafaza II se termin formarea fusului de diviziune. Cromozomii se aranjeaz la ecuator, formnd placa metafazic. Ei sunt fixati de fibrele fusului de diviziune n regiunea centromerului. n anafaza II cromatidele-surori ale fiecrui cromozom se despart si se ndreapt spre polii celulei. n telofaza II cromozomii, ajunsi la cei doi poli, se despiralizeaz. Pe parcursul acestei faze se restabilesc nucleele, apare membrana celular si patru celule haploid (numrul de cromozomi monocromatidici este de dou ori mai mic dect n celula-mam). Aceste patru celule alctuiesc o tetrad si sunt precursorii gametilor. La animale ele se numesc spermatide (la masculi) si megaspori (la femele). Celulele obtinute n rezultatul meiozei au o evolutie diferit. La masculi, toate cele patru celule vor deveni gameti-masculi sau spori n consecinta procesului de spermatogenez (sau microsporogenez). La femele, trei dintre cele patru celule avorteaz, transformndu-se n nuclee polare, iar cea de-a patra celul se transform n gamet-femel.

Diviziunea meiozei a,b,c,d

EREDITAREA SI VARIABILITATEA LUMII VII Ereditarea este proprietatea organisdmelor de a poseda informatie genetica pe baza careia pot da nastere la urmasi asemanatori d.p.d.v morfologic, anatomic, biochimic si comportamental. Variabilitatea este capacitatea organismelor de a se diferentia unele de altele printr-un ansamblu de caractere ereditare sau neereditare, nefiind posibil sa existe 2 persoane indentice Ereditatea este proprietatea unui individ de a transmite la urma si caracterele sale personale precum si cele ale speciei careia i apartine.Acest proces realizeaza si militudinea biologica dintre parinti si descendenti. Ereditatea mendelian (genetica mendelian sau Mendelism) reprezint un set de principii sau legi legate de transmiterea ereditar a caracterelor de la parinti la descendeni LEGILE MENDELIENE ALE EREDITII Pe baza utilizrii metodei hibridologice la mazre, G. Mendel a formulat, n anul 1865, trei principii eseniale considerate ca fiind legi ale ereditii. Cele 3 legi descoperite de Mendel sunt: 1. LEGEA UNIFORMITII HIBRIZILOR DIN PRIMA GENERAIE (F1); Aceat lege a fost enunat astfel: atunci cnd se ncrucieaz genitori homozigoi ce difer prin caractere perechi contrastante, de exemplu AA x aa sau AABB x aabb etc., n prima generaie hibrid (F1) rezult indivizi uniformi din punct de vedere fenotipic. n F1, hibrizii Aa sau AaBb manifest numai caracterul controlat de factorul ereditar dominant (A i respectiv A i B), n timp ce caracterul recesiv (a, respectiv a i b) nu se manifest. 2. LEGEA SEGREGRII SAU DISJUNCIEI FACTORILOR EREDITARI (GENELOR) N GENERAIA A DOUA HIBRID (F2) conform creia caracterele recesive, care sunt mascate la hibrizii din F1, reapar n F2 ntr-o proporie de dominant la recesiv. 3. LEGEA COMBINRII LIBERE A PERECHILOR DE FACTORI EREDITARI SAU A SEGREGRII INDEPENDENTE A PERECHILOR DE CARACTERE: se refer la apariia n urma ncrucirii di- i polihibride, a unor combinaii noi de factori ereditari la descendeni Variabilitatea reprezinta fenomenele care produc diferentele genetice dintre indivizii unei populatii , precum si ntre populatii diferite. Sursele principale de variabilitate sunt mutatiile, recombinarile genetice(care au loc n meioza, n timpul formarii gametilor) si migratiile unor indivizi dintr-o populatie n alta poplatie (dupa ncrucisarea lor se produc modificari n structura genetica a descendentilor). Datorita proceselor de variabilitate fiecare individ are o structura genetica unica si caracteristic a. Recombinarea genetica prin schimb de gene Recombinarea genetic este procesul prin care are loc transferul intra- sau intermolecular a unor secvene de ADN, avnd ca rezultat modificri n nlnuirea genelor sau a unor pri din gene. Se poate produce astfel, reasortarea unor nucleotide la nivelul aceleiai molecule de ADN sau ntre molecule separate, rezultnd, n final, una sau dou molecule recombinate. La eucariote procesul de recombinare genetic este legat de fenomenul sexualitii i se realizeaz n special n cursul meiozei, fiind condiionat de realizarea contactelor ntre cromosomi urmat de disjuncia independent a perechilor de cromosomi (bivaleni). n cazul organismelor eucariote au fost descrise 3 tipuri de recombinare genetic: - recombinarea intracromosomal prin crossing-over (schimbul reciproc de segmente cromosomale); - recombinarea intercromosomal prin disjuncia independent a cromosomilor omologi; - recombinarea genetic nereciproc prin conversie genetic. Procesul de recombinare genetic implic ruperea i reunirea cromatidelor participante, fapt ce conduce la un schimb reciproc de segmente de ADN de dimensiuni egale i la apariia de cromosomi (iar apoi de gamei) recombinai Procariotele cuprind organisme acelulare ca virusurile, viroizii i plasmidele i organisme celulare ca eubacteriile, arhebacteriile i cianobacteriile. Recombinarea genetic la bacterii poate fi realizat prin: transformare genetic, conjugare, sexducia i transducia.

DETERMINISM CROMOZOMAL AL SEXELOR Determizism cromozomal al sexului la specii cu femele homogametice si masculi heterogametici 1. Tipul Drosophila - diferente morfologice intre cromozomii celor 2 sexe. Acest tip se caracterizeaza prin faptul ca cei 2 cromozomi ai sexului prezinta aceeasi forma la femela, fiind notati cu XX si forma diferita la masculi, fiind notati cu XY. Cromozomul Y este de obicei mai mic si heterocromatic fata de cromozomul X, avand astfel un nr. redus de gene.

2. Tipul Protenor -diferente numerice intre cromozomii celor 2 sexe. In unele cazuri , prin heterocromatizare intensa a cromozomului Y, acesta isi reduce dimensiunile pana la disparitie . In acest fel, femelele sunt XX, iar masculii devin XO , O reprezentand lipsa cromozomului Y. Determinism cromozomal al sexului, la specii cu femelele heterogametice si masculi homogametici. 1. Tipul Abraxas - diferente morfologice intre cele 2 sexe. Tipul este intalnit la unele insecte si alte nevertebrate, precum si la toate pasarile. 2. Tipul Fluture - diferente numerice intre cele 2 sexe. Acest tip este foarte rar intalnit in natura, fiind prezent la unele specii de fluturi din Australia. El este invers tipului Protenor. INFLUENTAMEDIULUI ASUPRA EREDITATII Factorii care influenteaza mediul asupra ereditatii sunt factorii mutageni. Mutatiile sunt modificari induse in structura si functia materialului genetic a urmarea a actiunii unui agent mutagen. Factorii mutageni sunt: Factori mutageni fizici: -socuri termice -radiatii neionizate si cele ionizate -forta de acceleratie Factori mutageni chimici: -analogi ai bazelor azotate -acidul nitros, unele medicamente,unii coloranti Factori mutageni biologici: -unele virusuri -micoplasme. Clasificarea mutatiilor Dupa modul de aparitie naturale (spontane) si artificiale (induse) Dupa tipul de celule afectate somatice si gametice Dupa efectul asupra viabilitatii organismelor viabile si letale Dupa cantitatea de material genetic afectat - Mutatii genice afecteaza ordinea nucleotidelor din ADN - Mutatii cromozomale modificari in forma, structura si functie - Mutatii genomice afecteaza anumiti cromozomi sau genomul MUTATIILE GENOMICE ANEUPLOIDIA prezenta in celule somatice de cromozomi in plus sau in minus : - 2n-1 monosomie - lipseste un cromozom dintr - o pereche - 2n -2 nulisomie - lipseste o pereche de cromozomi - 2n + 1 trisomie un cromozom in plus intr - o pereche - 2n + 2 tetrasomie o pereche de cromozomi in plus Cauza -non disjunctia cromozomiala in meioza; o pereche de cromozomi ce alcatuiesc un bivalent nu se

separa, ci migreaza impreuna la unul din polii celulei Fenomenul este raspandit in lumea plantelor si animalelor avand un rol in evolutie POLIPLOIDIA- multiplicarea genomului Autopoliploidia multiplicarea propriului genom

- Autopoliploizii: 2x= diploide, 3x=triploide, 4 x= tetraploide - Exemplul: genul Triticum genomul x=7 ; exista specii diploide 2 n =2x=14, specii tetraploide 2 n = 4 x=28 si specii hexaploide 2n =6x= 42 Alopoliploidia multiplicarea numarului de cromozomiai unui hibrid interspecific. Prin hibridarea intre specii diferite, urmata de o dublare a numarului de cromozomi si forme poliploide Consecintele poliploidiei Fenomenul de gigantism nucleul, celulele si diferite organeale corpului sunt mai mari. Rezistenta mai mare la factorii de mediu datorita numarului multiplu de cromozomi si implicit de gene; astfel formele poli ploi de sunt mai frecvente in regiuni cu climat aspru. Fenomenul este raspandit in lumea plantelor; la animale este multmai rar, fiind frecvent la animalele nevertebrate si la pesti.Procentul de specii poli ploi de creste de la campie spre varful muntelui. Autopoliploizi arborele de cafea, unele soiuri de vita de vie, mar,ananas, bananier, plop , salcie, sfecla de zahar, secara, trifoi, ridichi TESUTURI VEGETALE SI ANIMALE TESUTURI VEGETALE Dupa gradul de diferentiere a celulelor distingem 2 tipuri de tesuturi vegtale: t. embrionare si definitive. Tesuturi embrionare - sunt formate din celule care se divid.Embrionul este format la inceput din meristem primordial.Majoritatea celulelor nu se divid, iar ca urmare din ele deriva meristeme primare.Denumirea de meristeme apicale indica pozitia lor in varfurile de crestere.La unele familii exista meristeme primare intercalare.Inj unele cazuri,tesuturile redobandesc capacitatea diviziunii, astfel apar meristeme secundare. Tesuturile definitive -contin celule specializate care nu se divid.Ele fiind: -Tesuturi de aparare- formate din unul sa mai multe straturi de celele care acopera organele (Epiderma) -Tesuturi fundamentale- care produc sau depoziteaza substante -Tesuturi conducatoare- transporta seva (seva bruta prin vasele lemnoase si seva elaborata prin vasele liberiene) -Tesaturi mecanice- (de sustinere) dau organelor rezistenta necesara pentru a sustine greutatea propriului corp, in conditiile actiunii unro forte extreme -Tesuturi secretoare- formate din celule care produc si elimina diferite substante :rasina, nectar, latex etc. Tesuturi animale Sunt de 4 tipuri: epiteliale, conjunctive, nervoase, musculare. Tesuturi epiteliale ( epi - deasupra) -se clasifica dupa functie in epitelii de acoperire, glandulare, senzoriale. Epiteliile de acoperire acopera la exterior corpul formand tegmentul ( pielea) sau captuseste organe ) cavitate bucala, faringe, esofag). Este format din 1 sau mai multe straturi de celule dispuse pe o membrana bazala fara a fi vascularizate.Se clasifica in epitelii : unistratificate, pluristratificate si pseudostratificate.Cele unistratificate se afla la intestinul subtire, cele pluristratificate la mucoasa esofagului, epiderma si cele

pseudostratificate la mucoasa traheala. Glandele sunt de 3 tipuri: glande endocrine (tiroida) - produsii de secretie hormon se varsa direct in sange: -glande exocrine (glande salivare, sudoripare) isi varsa produsul printr-un canal intr-o cavitate sau la exteriorul corpului.

-glande mixte cu secretie exosi endocrina ( pancreas endocrin, glande sexuale, testicul ovar) Epitelii senzoriale sunt formate din celule specializate in receptionarea stimulilor externi sau interni si formeaza organele de simt. Tesuturi conjunctive -sunt formate din : celule, fibre, si substanta fundamentala. Dupa consistenta substantelor fundamentale ele pot fi: moi, semidure(cartilajul), dure(oasele), fluide (sangele). Tesut conjunctiv moale - este format in proportii egale din celule , fibre, si substanta fundamentala.Este caripos (grasime), lax, fibros, reticular,elastic(plamani) Tesut conjunctiv semidur cartilaginos - este format din celule condrocite, substanta fundamentala si fibre.Tesutul cartilaginos formeaza cartilajele, nu are vase de sange. Se clasifica in : a)tesut cartilaginos hialin - se gaseste in cartilaje costale, laringeale si traheale. b)-//- elastic -se gaseste in pavilionul urechii si in conductul auditiv exterior al urechii. c) -//- fibros - se gaseste in cartilajele vertebrelor si a articulatiilor. Tesut conjunctiv dur (osos) - substanta fundamentala se numeste oseina, ea contine saruri minerale - calulele osoase osteocite cate stau in niste camarute numite osteoplasme -fibre Tesutul osos este de 2 feluri: compact si spongios Unitatea morfo-functionala a tesutului osos compact este osteonul.Un osteon este format din canal Habers (vase si nervi), lamele osoase concentrice (osteocite). Tesutul conjunctiv fluid reprezentat de sange , plasma (subst. fundamentala) iar celulele (elemente figurate, globule albe si rosii, plachete sanguine) Tesut muscular Celulele musculare contin organite specifice numite miofibrile.Tesutul muscular se clasifica in : t.m. striat, t.m. neted, t.m. cardiac. T.M. striat- se afla pe oase si formeaza muschii scheletici.Celulele musculare cilindrice lungi de la cativa mm pana la 10-12 cm.Prezinta contractie voluntara. T.M. neted - formeaza peretii organelor interioare alcatuite din fibre musculare netede fusiforme cu 1 singur nucleu.Prezinta contractie involuntara. T.M. cardiac - formeaza muschiul inimii numit miocard.Prezinta automatism datorita tesutului nodal. Tesutul nervos -format din neuroni si ce3lule gliale (celule de sustinere)

Neuroni: rol- generare si conducere a impulsurilor nervoase alcatuire- corp celular si prelungiri:dentrite si axon. Corpul celular formeaza subst. cenusie a organelor nervoase, axonul formeaza subst. alba a organelor nervoase sau nervii. Sensul conducerii impulsului nervos prin axon este unic( dentrita , corp celular , axon)

Axon - prelungire unica, obligatorie, delimiteaza de axolema; - in axoplasma contine mitocondrii, lizozomi, neurofibrile; - conduce influxul nervos eferent (centrifug); - este protejat de 3 teci: de mielina (la interior), Schwann, Henle (la exterior). Teaca Henle - este formata din substanta fundamentala amorfa si fibre conjunctive asezate in retea; - are rol trofic si de protectie. Teaca Schwann - este formata din celule gliale; - este dispusa concentric in jurul tecii de mielina; - intre doua celule Schwann se afla o strangulatie Ranvier; - secreta teaca de mielina si conduce saltatoriu influxul nervos. Dendrite - sunt prelungiri neobligatorii, ramificate, ce contin neurofibrile si corpi Nissl (organite specifice); - conduc influxul nervos aferent (centripet). Teaca de mielina - este secretata de celulele gliale Schwann sau de oligodendrologie; are rol nutritiv, de protectie si izolator. Strangulatie Ranvier Ramificatii axonale butonate - butonii terminali contin neurofibrile, mitocondrii si vezicule cu mediatori chimici cu rol in transmiterea influxului nervos prin intermediul sinapselor. Sinapsa - legatura de continuitate fie intre 2 neuroni fie intre 1 neuron su efector care poate fi fibra musculara sau glanda.Celulele gliale au rol in sustinerea hranirea fagocitarea(mancarea neuronilor morti) si inlocuirea neuronilor.

FUNCTII DE NUTRITIE In functie de sursa de C distingem 2 moduri fundamentale de nutritie : A. Nutritia autotrofa B. Nutritia heterotrofa

A. Nutritia autotrofa - este un proces chimic endoterm, asa ca este nevoie se o sursa extrema de energie. Dupa sursa de energie utilizata, distingem 2 tipuri de nutritie autotrofa: 1. Fotosinteza - cu utilizarea energiei luminii: - este sinteza de substante organice pornind de la saruri minerale, apa si CO2 cu ajutorul energiei luminii , cu eliminare de O.

Pot realiza fotosinteza numai organismele care au pigmenti asimilatori. Acestia capteaza energia luminii si o convertesc in energie chimica. Amintitiva ca se hranesc prin fotosinteza cianoficeele, algele si plantele verzi.Organul vegetal specializat in fotosinteza este frunza, desi mai exista tesut asimilator si in alte organe expuse la lumina. Frunza Sediul fotosintezei este cloroplastul. Pigmentii asimilatori sunt plasati pe membrana interna unde sunt asociati cu alte substante, mai ales cu proteine. Plantele contin doua tipuri de clorofila: a si b, impreuna cu doua tipuri de pigmenti carotenoizi: caroten (portocaliu) si xantofila(galben). Fazele Fotosintezei Sub influenta luminii, molecula de clorofila elibereaza un electron. Energia luminii a fost transferata acestui electron liber, deci a devenit energie chimica. In cloroplast, energia este apoi folosita pentru: - descompunerea (fotoliza) apei in oxigen si hidrogen. Oxigenul va fi pus in libertate, iar hidrogenul va fi acceptat de substante organice, cu energia pe care o contine; -producerea unei substante speciale purtatoare de energie chimica numita ATP.Clorofila recupereaza un electron revenind la starea initiala. Evenimentele descrise pana acum formeaza faza de lumina a fotosintezei. Urmeaza faza de intuneric (numita asa pt ca nu mai necesita lumina). Acum hidrogenul si CO2 sunt incorporate independent in substantele organice. Rezulta o mare varietate de molecule organice noi: glucide, lipide, proteine, etc. 2. Chemosinteza - cu utilizarea energiei rezultate din oxidarea unor substante anorganice din mediu. -Proces de hranire autotrof, prin care anumite bacterii isi produc hrana utilizand energia chimica rezultata din arderea unor compusi chimici. B. Nutritia heterotrofa - organismele heterotrofe se diferentieaza in categorii care se deosebesc intre ele prin sursa de substante organice si modul de folosire a hranei. Nutriia organismelor saprofite Organismele saprofite i extrag substanele hrnitoare din organismele decedate. Intr-un ecosistem organismele saprofite sunt extrem de importante ele fiind descompuntori i sunt astfel extrem de importante pentru circuitul materiei n natur. Organismele saprofite sunt bacteriile i ciupercile. Nutritia organismelor parasite Organismele parazite sunt organismele care triesc pe seama altor organisme vii numite gazde; parazitul si estrage substanee hrnitoare din organismele gazd i provoac mbolnavirea sau chiar decesul gazdei; Parazii pot fi: -bacteriile care provoaca o boala numit bacterioz; -ciupercile provoaca niste boli numite micoze; -plantele parazite nu au clorofila,ele trimit n corpul plantei gazd,niste haustori,care ajung pn la nivelul esutului conductor liberian,de unde i extrag seva elaborat. Nutritia mixotrof la plante Este o modalitate de nutriie intermediar ntre nutriia autotrof i cea heterotrof. Plante semiparazite extrag apa si sruri minerale din alte plante cu ajutorul unor haustori. O

asemenea planta este vscul care triete pe ramurile unor arbori. Plantele carnivore triesc n medii srace n substane minerale.Ele si procur substanele minerale ntr-un mod neobinuit :capturnd si digernd animale mici.Fiecare specie are frunzele transformate n adevrate capcane:peri lipicioi i urne etc,Frunzele produc i enzime digestive. Nutriia simbiont - este o relaie reciproc avantajoas ntre 2 specii;

LICHENI >organisme realizate din simbioza dintre o alg unicelular verde i o ciuperca.Ciuperca furnizeaa algei apa i srurile minerale iar alga furnizeaz ciupercii substantele organiceproduse prin fotosintez; MICORIZA>este simbioza dintre rdcinile unor plante i unele ciperci.Ciuperca ajut planta n absorbia apei i srurilor minerale primind n schimb substane organice. Simbioza dintre plantele superioare si bacteriile fixatoare de azot se ntlnete la nivelul rdcinilor. Nutritia la animale (digestia) Digestia reprezinta totalitatea transformarilor mecanice, fizice, chimice a alimentelor de-a lungul tubului digestiv. Sistemul digestiv la mamifere - este alcatuit din tub digestiv si glande anexe. Tubul digestiv al mamiferelor este format din: cavitate bucala, faringe, esofag, stomac, intestin subtire, intestin gros. Glandele anexe sunt : glandele salivare, ficat si pancreas. Cavitatea bucala si digestia bucala - cavitatea bucala este sectorul de receptie a hranei. Organele specializate in maruntirea si amestecarea hranei sunt : limba si dintii. Dintii mamiferelor sunt fixati in alveole.Dintii mai au si rol de aparare. Dintii sunt diferentiati pentru sarcini diferite : - Incisivii (I) - pt. a taia hrana - Caninii (C) - pt. a sfasia hrana - Molarii (M) si Premolarii (P) - maruntesc hrana. Limba are o structura musculoasa complexa care-i permite miscari variate necesare prinderii hranei. Digestia bucala consta in transformari mecanice, fizice si chimice. Saliva contine apa, mucus, ioni minerali, si o singura enzima digestiva. Faringele si esofagul Faringele este un segment in care se intalnesc caile digestive si respiratorii. Peretele faringelui are o componenta musculara striata foarte importanta pentru deglutitie. Esofagul este un tub flexibil care face legatura intre faringe si stomac. Stomacul si digestia gastrica Stomacul este situat in partea superioara a cavitatii abdominale, imediat sub diafragma. Digestia gastrica incepe cu acumularea bolurilor alimentare . Prin miscarile sale, stomacul amesteca hrana cu sucul gastric pana cand continutul arata ca o pasta. Intestinul subtire - este cel mai lung segment al tubului digestiv situat in cavitatea abdominala format din prima portiune numita duoden si o parte care formeaza numeroare anse. Intestinul subtire pt a mari suprafata de contact cu alimentele are 3 modalitati de pliere: pliuri mari( valvule conivente), incretituri pe valvule numite vilozitati intestinale, celulele au la polul apial incretituri numite microvilozitati. In peretele intestinului subtire sunt glande intestinale: sucul intestinal. Alaturi de sucul intestinal mai actioneaza bile si

sucul pancreatic produs de pancreas. Intestinul gros - este separat de cel subtire de un sfincter si o valvula. Sub valvula se gaseste un fund de sac numit cecum, foarte dezvoltat la rozatoare si cal. La om cecumul este redus si are o prelungire subtire apendicele. Este format dintr-un colon si rect cu cele 2 sfinctere anale , neted si striat. Glandele anexe ale tubului digestiv : glande salivare, ficat si pancreas.

Ficatul - situat in drapta stomacului sub diafragm, ficatul este unul dintre cele mai mari organe din corp. Ficatul este format din lobi, iar acestia din unitati de baza numite lobuli. El primeste sange din 2 surse: a) Prin artera hepatica primeste sange cu O, venind dinspre inima. Este circulatia nutritiva. b) Prin vena porta primeste sange colectat de la intestine, pancreas si splina.Este circulatia functionala. Sangele din cele 2 surse se amesteca la nivelul loburilor. Pancreasul - este situat sub stomac si are 2 structuri : - o parte exocrina care produce suc pancreatic care se elimina in duoden; - o parte endocrina care secreta hormoni.Deci pancreasul este o glanda mixa. Digestia intestinala Continutul din stomac va fi diluat pana la consistenta unei supe cu ajutorul a 3 sucuri: bila, scucul pancreatic si sucul intestinal Bila contine saruri biliare care fragmenteaza grasimile in picaturi fine asupra carora sa poata actiona enzimele. Sucul pancreatic: contine enzime digestive : enzime proteolitice , lipolitice si glicolitice Sucul intestinal contine enzime care actioneaza la suprafata mucoasei intestinale: oligopeptidazele, lipaza intestinala, dizaharidazele. RESPIRATIA - este procesul prin care organismele mobilizeaza energia stocata in substantele organice in vederea utilizarii acesteia.In lumea vie exista 2 tipri de respiratie: aeroba si anaeroba. Respiratia aeroba consta in oxinarea substantelor organice cu consum de oxigen pana la compusi anorganici: H2O si CO2. Respiratia anaeroba consta in oxidarea partiala a unor substante organice rezultand tot compusi organici. La microorganisme respiratia anaeroba se numeste fermentatie. Respiratia la mamifere Sistemul respirator indeplineste numai una din functiile respiratiei: schimbul de gaze. La mamifere sistemul respirator este format din cai respiratorii si plamani. Caile respiratorii (cavitatile nazale, faringe, laringe, trahee, bronhii) nu au doar rolul de a conduce aerul. Ele il umezesc, il incalzesc si il purifica. Cavitatile nazale - sunt captusite cu mucoasa nazala.Ea produce mucus care umezeste aerul.Are o retea de vase care incalzesc aerul. Faringele - este organul comun sistemelor digestiv si respirator. Laringele - are in peretele sau numerosi muschi si piese cartilaginoase protectoare. In interior peretele laringelui are niste pliuri musculoase, coardele vocale, care produc sunete.

Traheea - contine in peretele sau inele cartilaginoase suprapuse care o tin mereu deschisa. Bronhiile - au si ele tesut cartilaginos. Mucoasa traheei si bronhiilor produce mucus care retine particule straine si are cili care prin miscare permanenta imping corpurile straine spre iesire. Plamanii - ocupa cea mai mare parte din cavitatea toracica. Ei sunt acoperiti cu 2 membrane subtiri

numite pleure: pleura externa adera la peretele toracic ier cea interna adera la plamani. Alveolele pulmonare sunt specializate pentru schimbul de gaze ele fiind inconjurate de o retea deasa de capilare sanguine.Ventilatia pulmonara consta in 2 miscari respiratorii : inspiratia si expiratia. In timpul inspiratiei se contracta doua categorii de muschi inspiratori: a)diafragmul - un muschi in forma de bolta, deplaseaza baza cavitatii toracice spre abdomen. b)alti muschi rotesc coastele. In timpul expiratiei muschii inspiratori se relaxeaza si ca urmare peretele toraci revine la loc. CIRULATIA LA PLANTE Circulatia la plante uneste intre ele structuri care indeplinesc functii diferite: absorbtie, fotosinteza, depozitare, si consum. Prin corpul plantelor se transporta seve : bruta si elaborata. Organele cu rol de transport sunt in primul randradacina si tulpina unde exista vase conducatoare. La plantele inferioare , la alge, la muschi, unde nu se gasesc vase conducatoare absorbtia apei si sarurilor minerale se realizeaza pe toata suprafata corpului iar conducerea se realizeaza de la o celula la alta prin difuzie. Aparitia vaselor conducatoare la plantele superioare duce la o conducere mai buna. 1. Absorbtia apei si a sarurilor minerale La plantele superioare se realizeaza cu ajutorul perisorilor absorbanti ce provin din rizoderma in urma diferentierii celulare in apropierea varfului radacinii. Pe masura ce radacina creste ei imbatranesc, mor si altii le iau locul. Apa este absorbita pe baza osmozei, cand trece printr-o membrana semipermeabila dintr-o solutie mai diluata intr-o solutie mai concentrata. Sarurile minerale sunt absorbite de apa prin difuzie si cu ajutorul pompelor ce functioneaza cu consum de energie. Ulterior seva bruta ajunge prin celulele scoartei la vasele conducatoare lemnoase din cilindrul central al radacinii. 2. Circulatia sevei brute -se realizeaza prin vasele conducatoare lemnoase , ascensiunea apei fiind determinata de doua forte: - presiunea radiculara actioneaza primavara inainte de aparitia frunzelor; este un mecanism activ, fiind rezultatul activitatii celulelor radacinii care pompeaza apa in sus prin vasele lemnoase. - forta de suctiune este determinata de pierderea apei prin transpiratie la nivelul frunzelor. Apa pierduta trebuie inlocuita prin absorbtie , mecanismul este pasiv insa determina absorbtia unei cantitati foarte mari de apa catre planta prin osmoza. 3. Circulatia sevei elaborate - seva elaborata contine apa + substante organice formate in frunza in urma fotosintezei de unde trebuie sa ajunga la toate organismele plantei pt a le hrani. Circulatia se realizeaza prin vasele liberiene in ambele sensuri, activ cu o viteza mai mica decat circulatia sevei brute , deoarece vasele liberiene au citoplasma. Substantele organice din seva sunt sub forma complexa insa pt a putea circula trebuie descompuse in substante simple cel mai des circuland sub forma de zaharuri simple. CIRCULATIA LA ANIMALE La mamifere mediul intern este format din 3 lichide principale: lichidul intestinal, limfa si sangele. Sangele - are urmatoarele functii : transporta gaze respiratorii, substante nutritive, mesageri chimici, caldura etc. componentele sangelui sunt plasma si elementele figurate.

Plasma - contine 90% apa , 9% substante organice si 1% saruri minerale. Compozitia plasmei este complexa si mentinuta constanta prin numeroase mecanisme de reglaj. Elementele figurate sunt :hematiile, leucocitele si trombocitele.

Hematiile sunt celule fara nucleu, au rol de a transporta gazele respiratorii cu ajutorul hemoglobinei. Leucocitele sunt celule cu nucleu care perticipa in diferite feluri la functia numita imunitate. Imunitatea este proprietatea organismelor de a recunoaste si de a distruge structuri organice straine numite antigene. Trombocitele sunt cele mai mici elemente figurate ele fiind fragmente celulare cu citoplasma si membrana dar fara nucleu. Ele contin substante care asigura coagularea sangelui. Grupurile sanguine Pe suprafata hematiilor sunt 2 substante numite aglutiogene: A si B. In plasma sunt anticorpiinumite aglutininele si . Dupa prezenta acestora persoanele formeaza 4 grupe: Grupa 0 (zero) A B AB I II III IV Grupa Aglutinogen nu are A B A si B si nu are Aglutinine

Sistemul circulator la mamifere Inima - situata in cavitatea toracica, intre cele 2 plamani. Ea este un organ musculos, are 2 camere: 2 atrii si 2 ventricule. Este alcatuita din 3 straturi: 1. Endocardul format dintr-un epiteliu foarte subtire. 2. Miocardul - muschiul inimii. 3. Epicardul - membrana subtire care acopera miocardul. In interiorul inimii exista valvule care asigura sensul circulatiei sangelui in inima: valvule atrio - ventriculare si valvule semilunare. In peretele inimii este un tesut excito- conductor care da automatism cardiac. Circulatia sangelui este asigurata de artere capilare si vene. Arterele sunt vase care duc sangele din ventricul la corp. Sunt 2 artere: artera pulmonara cu origine in ventriculul drept, duce sange cu CO2 la cei 2 plamani si artera aorta care duice sange cu O2 in corp. Iar in atriul drept : 2 vene cave. Venele sunt vase care aduc sangele din corp in atrii. Venele pulmonare (4) aduc sange cu oxigen de la plaman la atriul stang. Venele cave aduc sange din corp in atriul drept. Capilarele : cele mai fine vase de sange fac legatura intre artere si vene. Ele realizeaza schimbul de gaze si substante nutritive dintresange si celule. Marea circulatie face legatura dintre inima si celulele corpului. Inima ->Ventricul stang->Artera aorta->Corp, celule->Vene cave-> Inima->Atriul drept. Mica circulatie duce sange la plamani. Inima->Ventricul drept->Artera pulmonara->Plamani->Vene pulmonare->Inima->Atriul stang.

Excretia in lumea vie Excretie inseamna eliminarea substantelor nefolositoare din organism. Excretia la plante - se realizeaza prin transpiratie si gutatie.

Transpiratia consta in eliminarea apei sub forma de vapori de apa(somate) Gutatia consta in eliminarea apei sub forma de picaturi de apa. Are ca rol - asigura ascensiunea sevei brute,impiedica supraincalzirea plantei si mentine ostiolele deschise. Excretia la mamifere - se realizeaza prin glandele sudoripare. Produsul de excretie este urina. Sistemul urinar la mamifere este format din rinichi si cai urinare. Caile urinare formate din uretere, vezica urinara si uretra. Structura rinichiului - este format din 2 zone : zona carticala si zona medulara. Zona cartcala contine nefroni cu rol in formarea urinei.

Sistemul nervos la mamifere - este format din: 1. Sistem nervos central - cuprinde creierul si maduva spinarii 2. Sistem nervos periferic - compus din nervi si ganglioni nervosi. Sistemul nervos somatic integreaza organele in mediul de viata.Sistemul nervos vegetativ regleaza activitatea organelor interioare. Cea mai simpla forma de activitate nervoasa este actul reflex. Reflexul este raspunsul organelor la un stimul cu ajutorul sistemului nervos. Urechea Receptorii pt auz se afla in urechea interioara in melcul membranos fiind reprezentati de celulele receptoare auditive situate pe membrana bazilara din canalul coclear. Receptorii vestibulari se afla in utricula si sacula iar receptorii pt echilibru la baza canalelor semicirculare.

Pielea - organ de simt care contine urmatorii receptori: tactile, pt durere si termoreceptori. La pesti apare in plus linia laterala. Limba - simtul gustului este un simt chimic.Chemoreceptorii sunt reprezentati de mugurii gustativi de pe limba. Mugurii gustativi sunt asociati in papile gustative . Mucoasa olfactiva - olfactia sau mirosul este perceput de celulele olfactive situate in mucoasa nazala.

Maduva spinarii Reflexele care au centri nervosi in maduva se numesc reflexe medulare. Dintre reflexele somatice cele mai simple cuprind in arcul reflex numai 2 neuroni: unul senzitiv si unul motor. De aceea ele se numesc reflexe monosinaptice. Stimulul este dat de alungirea muschilor care mentin pozitia corpului. Ei sunt supusi permanent unei alungiri pasive din cauza gravitatiei. Alte reflexe somatice medulare sunt polisinaptice, ele antrenand unu sau mai multi neuroni de asociatie, cele mai frecvente sunt reflexele de flexie. Prin reflexe medulare vegetative sunt realizate activitati ale prganelor interne cum sunt: defecatia, mictiunea, modificari ale organismelor genitale legate de actul sexual etc. Activitatea reflexa a maduvei la mamifere este subordonata centrilor din creier Trunchiul cerebral -are forma de trunchi de piramida, se continua in jos cu maduva spinarii la nivelul orificiului occipital. Substanta cenusie este situata central, ca si la maduva spinarii , inconjurata de substanta alba numita nuclei. Nucleii senzitivi primesc impulsuri dinspre organele de simt din limba, urechea interna, pielea si muschii capului. Nucleii somatomotori comanda miscari ale muschilor din regiunea fetei, limbii, si faringelui. Nucleii vegetativi sunt centri unor reflexe vegetative: salivar, lacrima etc. Nucleii trunchiului cerebral functioneaza automat ca si substanta cenusie medulara. Cerebelul - situat dorsal fata de trunchiul cerebral si legat de aceasta prin 3 perechi de cordoane de substanta alba numite pedunculi cerebelosi. Diencefalul - acopertit de emisferele cerebrale. Substanta cenusie a diencefalului formeaza nuclei care primesc impulsuri pe cai senzitive, vizuala si auditiva etc. Emisferele cerebrale - sunt cele mai voluminoase organe ale sistemului nervos. Substanta cenusie formeaza la suprafata scoarta cerebrala indeplinind functii diferite. Locomotia la animale Mamiferele plantigrade calca pe toata talpa: ariciul, ursul, omul etc. Cele digitrigrade calca numai pe degete : pisica, lupul etc. Cele unguligrade se sprijina tot pe varful degetelor dar sunt protejate de o copita : porc, cal, oaie etc. Liliacul are flange lungi care sustin membrana aripii. adaptarea scheletului uman la locomotia bipeta: apare curba plantara, se lungesc oasele coapsei si gambei , se largeste centura pelviana, iar coloana vertebrala este curbata in forma de S. Musculatura reflecta adaptarile la un anumit mod de locomotie. Reproducerea asexuata la plante - se poate realiza prin structuri specializate sau prin organe vegetative. Reproducerea sexuata la angiosperme - floarea angiospermelor este o ramura scurta cu frunze adaptate pt asigurarea procesului sexual: -sepalele formeaza calciu; petalele formeaza corola; staminele formeaza partea barbateasca a flonii, androceul; carpelele formeaza partea femeiasca a flonii, gineceul.