Suport curs – Semnele și simptomele patologiilor aparatului urinar

Durerea este un simptom care însoțește frecvent afecțiunile renoureterale, având sediul,
intensitatea, iradierea, durata și fenomenele de însoțire variabile, în funcție de afecțiune.
Poate avea localizări diverse ( lombar, pe traiectul ureterului, pelviperitoneală sau vezicală).
Poate fi intermitentă, de tip colicativ sau permanentă, sîcîietoare, ca o jenă dureroasă.
- este frecventă în litiază ureterală, pielonefrită acută
- poate lipsi în glomerulonefrită cronică, pielonefrită cronică
Colica renală, care poate fi declanșată de mersul rapid, efortul fizic intens, consumul de
lichide, are ca sediu al durerii lombar, pe traiectul ureterului. Durerea începe brusc, paroxistic
și intermitent, este accentuată de tuse, palpare, percuție renală, respirație profundă. Este
însoțită de tulburări de micțiune, disurie.
Alte manifestări: greață, ileus, meteorism, hipotensiune, bradikardie.
Durerea de cauză vezicală este localizată în hipogastru și se accentuează la sfârșitul
micțiunii. Momentul apariției cistalgiei poate orienta asupra cauzei. Cistalgia diurnă se
asociază cu cistită bacteriană- urină tulbure, cistalgia nocturnă și diurnă apare în TBC vezical.
Tuburări de micțiune:
- polakiurie: creșterea frecvenței micțiunilor. Când este însoțită de creșterea volumului urinii
este vorba de polakiurie cu poliurie – fiziologică/ indusă medicamentos. Totodată poate fi
asociată cu alte patologii precum diabetul zaharat, insuficiența renală compensată sau
diabetul insipid.
Cauze: cistită acută, calculi vezicali, adenom de prostată, compresia vezicală
Tulburări de micțiune:
- disuria: difictultate a actului micțional, inital, terminal sau total.
Disuria inițială – patologii: adenomul și carcinomul de prostată
Disuria terminală – patologii: cistite, calculi vezicali, trigonite
Disurie totală – mielită, uretrită, polipoză uretrală
-micțiunea dureroasă: Direrea și usturimea la urinat sunt generate de aceleași afecțiuni ce
provoacă disuria
-retenția urinară: incapacicatea vezicii urninare de a-si goli conținutul (completă/ incompletă/
acută/ cronică)
Retenția incompletă – favorizată de un obstacol vezical, postmicțional rămâne în
vezică un volum de urină ce favorizează infecțiile
Retenția completă – cronică/ acută
-incontenența urinară – pierderea funcției de rezervor a vezicii urniare, urina scurgându-se
parțial sau total
Incontenența de efort – la femeile multipare, rupruri de peritoneu, post chirurgical la
nivelul prostatei
Enurezis – pierderea involuntară de urină – copii cu spina bifida, afecțiuni renourinare
-micțiunea imperioasă: nevoia de a urina imediat după ce a apărut senzația de micțiune
Tenesmele vezicale sunt micțiuni imperioase dureroase, ineficiente – în cistite/
afecțiuni ale uretrei posterioare/ malformații pelviniene
-micțiuni rare –micțiuni 1-2/ 24h – cu oligourie apare în pielonefrite și IRA, glomerulonefrite
– cu diureză normală în megalovezică congenitală/ diverticuloză vezicală
Tulburări de diureză:
Poliuria – creșterea diurezei peste 2 L/24h
-poate fi fiziologică (expunere la frig/ cură hidrominerală/ stres) / patologică, de cauză
renală (post glomerulonefrită acută, stări de convaleșcență) sau extrarenală (cardiacă: post
tahicardie; medicamentoasă: diuretice în IC, ascită, edeme; hipertiroidie; crize dureroase)
Oligouria – diureză între 500-800 ml/24h
- fiziologică(reducerea involuntară a aportului de apă/ transpirații excesive)
-patologică: prerenală(hTA, scăderea filtrării glomerulare, șoc hipovolemic,
dezechilibre hidroelectrolitice); renală (GN acută); postrenală (uropatia obstructivă)
Anuria – scăderea diurezei sub 300ml/24h. Este patologică.
-reversibilă în IRA
-ireversibilă în stadii terminale a IRC
Cauze: funcționale: hipovolemie, hTA, acidoză
organice: GN, nefropatii tubulo-interstițiale, nefrotpatii vasculare
Anuria este diferită de retenția urinară
Nicturia – când volumul de urină nocturnă este egal sau depășește volumul de urină diurn.
Patologii: IRC compensată, Irdr sau globală, ciroză hepatică decompensată vascular
Opsiuria – eliminarea întârziată de urină față de momentul ingestiei (IR croncă,
hiperestrogenism, hipersecreție de h. antidiuretic)
Edemul renal
-nefritic: incapacitatea rinichiului de a excreta Na (GNC)
-nefrotic: scăderea presiunii colid-osmotice a plasmei (srd. nefrotic)
Edem alb, pufos, moale. Apare inițial la pleoape, față, perimamelonar, accentuat dimineața.
Hematuria – eliminearea prin micțiune a urinii cu sânge
Se confundă cu unele substanțe prezente în urină de altă cauză: urobilină/ bilirubină/
urocrom/ urații/ mioglobină/ Hb/ porfirine/ aminofenazonă/ rifampicină// sfeclă roșie/ mure
Cauze:
-generale: boli hematologice/ vasculite/ lupus sistemic/ adm. de anticoagulante/ citostatice/
anticoncepționale
-renourinare: GNAc, tumori renale, tuberculoză renală, gută, nefrocalcinoză, oxaloză,
necroze, nefropatii, traumatisme vasculare sau renale, pielonefrite, adenom/carcinom de
prostată, uretrite, polipi, infecții A/C vezicale, tumori vezicale/ uretrale/ vasculare
Piuria și leucocituria – prezența de puroi în urnă
Cauze: nefrite interstițiale/ TBC renal/ neopasm/ Litiaze suprainfectate/malformații/ prostatită
Chiluria – prezența de limfă în urină ( neoplasm sau limfangioame)
Lipuria – prezența de lipide în sânge (srd. nefrotic)
Pneumaturia – prezența de gaze în urină ( la DZ/ fistule vezico-intestinale)
Proteinuria – prezența proteinelor în urină
Fiziologică: constituită doar de albuminurie ( ; 100mg/24 h)
-glomerulară selectivă/ neselectivă/ nefrotică/ non nefrotică
-tubulară
-prin flux
Anemia: asociată cu deficitul de eritopoietină în afecț renale/ Infecțiile renale cronice se pot
asocia cu anemiia cronică simplă/ Afecțiunile renale imuno-alergice se asociază cu anemia
hemolitică
Tulburări de echilibru aciso-bazic : acidoza metabolică – severă și progresivă odată cu
pierderea fct. renale
Tulburări hidroelectrolitice : hiperpotasemia/ hiponatremia
Manifestări cardio-vasculare : HTA/ IC/ pericardite
Manifestări neurologice : edem cerebral/ diselectrolitemiilor