Celula

1.Structura celulei.
Există două nivele de organizare celulară: celula eucariotă și celula procariotă.
Deosebirile dintre celula procariotă și eucariotă
Celula eucariotă Criteriu Celula procariotă
Prezent la celulele Peretele Prezent, format din mureină
plantelor(din celuloză), și ale celular
ciupercilor(din chitină);la
celulele animale este este
Prezentă Membrană Prezentă
celulară
Ribozomi, Aparatul Golgi, Organite Ribozomi
reticul endoplasmatic, celulare
plastide, lizozomi,
mitocondrii.
Nucleu individualizat, Materialul Liber în citoplasmă, formând
protejat de o membrană genetic nucleoidul
dublă
Mitoza, meioza Diviziunea Binară simplă
Liniar ADN Circular
Nucleu bine conturat Nucleu Lipsește
1,5 miliarde de ani Apariție 3,5 miliarde de ani
Unicelulare și pluricelulare Specifice Unicelulare
organism.
Celula eucariotă

Toate celulele eucariote au la bază trei elemente fundamentale: membrana,

nucleul și citoplasma.
Membrana celulară este o peliculă subţire care vine în contact direct cu citoplasma. Este alcătuită
din lipide şi proteine.

Membrana celulei animale este protejată de glicocalix – un strat protector din proteine și glucide –,
iar a celulei vegetale şi a celei micotice de un perete celular rigid. La plante acesta este format din
celuloză, iar la ciuperci din chitină.

Funcţiile membranei celulare:

 asigurarea homeostazei;
 de barieră;
  unirea celulelor între ele: unirea celulelor animale are loc prin excrescenţe sau cute –
desmodesme, iar a celor vegetale prin canale umplute cu citoplasmă – plasmodesme;
 conferirea formei celulei;
 de transport al substanțelor.

Componentele nucleului sunt membrana nucleară, sucul nuclear (nucleoplasma), nucleolul şi

cromatina.

Componentele nucleului Funcția

Membrana nucleară se compune din două foiţe
separate de o substanţă amorfă.
Nucleoplasma este o soluţie coloidală, transparentă,
cu aceeaşi viscozitate ca şi a citoplasmei. Conţine
proteine, enzime, ARN.
Cromatina reprezintă o reţea de fibre şi granule mici.
Componentele de bază ale acesteia sunt moleculele de
ADN legate de proteine specifice, ARN, lipide şi săruri
minerale.
Nucleolii sunt sectoare ale nucleului nedelimitate de
membrană, de formă sferică, puternic condensate.
Sunt formaţi din proteine, ARN şi ADN.
Delimitează conţinutul nucleului, iar
prezența porilor asigură schimbul de
substanţe dintre nucleu şi citoplasmă.
Sediul nucleolilor, al cromatinei şi al
proceselor din nucleu.
Păstrarea şi transmiterea informaţiei
ereditare.
Sinteza ARN-ului şi a proteinelor din care
se formează ribozomii.

Citoplasma constă din hialoplasmă, numită şi matrice, şi organite.

Componentele citoplasmei Funcția

Hialoplasma este mediul intern al celulei. Determină forma celulei, constituie mediul ei
Constă din două faze: lichidă şi solidă. intern, asigură legătura dintre organite şi
 transportul intracelular al substanțelor.
Organitele celulare, componenţi permanenţi şi
obligatorii ai majorităţii celulelor

Organite amembranare Funcții

Fiecare ribozom constă din două subunități inegale Sinteza proteinelor
ca mărime , formate din proteine şi ARN. Sunt
localizaţi pe membranele reticulului endoplasmatic,
în citoplasmă, plastide, mitocondrii.
Microfilamentele sunt structuri fibrilare formate din Asigură funcţiile motorii ale celulei,
diferite proteine contractile (actină şi miozină). participă la formarea
citoscheletului.
Microtuburile reprezintă cilindri cavi cu pereţii din Participă la formarea
proteina tubulină. citoscheletului
Centrul celular (centrozomul) este specific doar Rol esenţial în formarea
celulelor animale. Se compune din doi corpusculi – citoscheletului, participă la
numiţi centrioli . diviziunea celulei.

Incluziuni – acumulări de substanţe de rezervă. În celulele vegetale se întâlnesc

grăuncioare de aleuronă, amidon, picături de grăsime ş.a. În cele animale şi micotice se
formează picături de glicogen.
 Structura celulei procariote
Celula procariotă este celula-corp a
bacteriilor. De regulă, are formă sferică sau
cilindrică şi se compune din: perete celular,
membrană celulară, citoplasmă şi nucleoid.

Componenta celulei procariote

Peretele celular este rigid, alcătuit dintr-o reţea Reglează
de molecule de mureină menţine
de fixare
Membrana celulară se aseamănă cu cea a Protejeaz
eucariotelor. Pentru a-şi mări suprafaţa, presiune
formează invaginări – mezozomi în schimb
Citoplasma este un sistem coloidal din apă, Este sedi
proteine şi lipide lipsit de citoschelet, de curenţi
plasmatici. Dintre organite sunt prezenţi doar
ribozomii.
Nucleoidul, echivalentul nucleului eucariotelor, Depozita
se compune din ADN, ARN şi proteine.
Membrana nucleară lipseşte
Vacuolele apar în faza de creştere activă a
celulei.
Cilii şi flagelii sunt organite de locomoţie
prezente, în special, la bacteriile alungite.
 Compoziţia chimică a celulei
Compoziţia anorganică a celulei.
Apa este cel mai răspândit compus anorganic din celulele majorităţii organismelor.
Funcţiile biologice ale apei:
• transportă substanţele;
• reglează temperatura celulei;
• solvent pentru substanţele ce pătrund sau sunt evacuate din celulă;
• mediu pentru majoritatea reacțiilor din celule;
• determină forma și volumul celulei.
Sărurile minerale sunt prezente în celulă sub formă de cationi şi anioni.
Funcţiile biologice ale ionilor anorganici:
 Bioelectrică;
 Structurală;
 Reglatoare;
 De transport al electronilor sau al unor molecule simple.

Compoziţia organică a celulei

Compuşi organici cu masa moleculară joasă – monomeri – şi compuşi cu masa moleculară
înaltă – polimeri.
Glucidele. Se disting trei clase de glucide: monozaharide, oligozaharide şi polizaharide.

Monozaharidele sunt ușor solubile în În natură sunt mai răspândite hexozele (glucoza,
apă și au gust dulce. fructoza, galactoza etc.) şi pentozele (riboza,
dezoxiriboza).
Dizaharide se dizolvă bine în apă și Zaharoza, care constă din glucoză şi fructoză, și
au gust dulce. Rezultă din unirea a maltoza, compusă din două molecule de glucoză.
două monozaharide.
Polizaharidele nu se dizolvă în apă şi Amidonul, glicogenul, celuloza, chitina.
nu au gust dulce.

Funcţiile biologice ale glucidelor:

 Energetică;
 Structurală;
 Sintetică.
Proteinele sunt polimeri ai căror monomeri sunt aminoacizii – compuşi organici care conţin
două grupe funcţionale: aminică și carboxil.

Niveluri de organizare spaţială a proteinelor:

 structura primară redă succesiunea aminoacizilor în lanţul peptidic şi se prezintă sub formă
de catenă liniară;
 structura secundară este asigurată de legăturile de hidrogen dinte atomul de oxigen al
grupei carboxil și atomul de azot al grupei aminice;
 structura terţiară corespunde aranjării lanțului polipeptidic în spațiul tridimensional,
rezultând proteine globulare şi fibrilare;
 structura cuaternară este caracteristică proteinelor formate din două sau mai multe catene
polipeptidice, de ex. Hemoglobina.

Funcţiile biologice ale proteinelor:

 Structurală;
 Catalitică;
 De transport;
 De protecție;
 Reglatoare;
 Energetică.

Lipidele. Majoritatea lipidelor rezultă din unirea acizilor graşi cu glicerolul.

Funcţiile biologice ale lipidelor:

 Structurală;
 Energetică;
 De protecţie şi termoizolare;
 Sursă de apă metabolică pentru animale.

Acizii nucleici. Reprezintă polimeri ai căror monomeri sunt nucleotidele.

O nucleotidă este formată din trei componente: o bază azotată (A – adenina, G – guanina, C
– citozina, T – timidina, U – uracilul), un glucid (riboza sau dezoxiriboza) şi un radical de acid
fosforic. Nucleotidele se unesc formând catene polipeptidice de diferite lungimi. Se cunosc
două tipuri de acizi nucleici: dezoxiribonucleic (ADN) şi ribonucleic (ARN).
ADN-ul se află în nucleu şi, în cantităţi mici, în mitocondrii şi în plastide. O nucleotidă de
ADN cuprinde o bază azotată (A, G, C sau T), glucidul dezoxiriboza şi un radical de acid
fosforic. Nucleotidele se unesc în două catene polipeptidice, răsucite în spirală, care se
menţin legate prin intermediul legăturilor de hidrogen dintre bazele azotate ale celor două
catene.

Rolul biologic al ADN-ului:

  Deţine informaţia codificată despre caracterele specifice ale organismului;
 Decodifică informația ereditară prin sinteza de proteine specifice, care vor forma caracterele
morfologice şi funcţionale ale organismului;
 Transmite informaţia ereditară generaţiilor de celule şi organisme.

ARN-ul se află în nucleu, citoplasmă, ribozomi, mitocondrii și plastide. Constă dintr-o catenă formată
din nucleotide, care conţin glucidul riboza, trei baze azotate – A, G şi C sunt aceleaşi ca şi la ADN, iar
timidina este înlocuită de uracil –, și un radical de acid fosforic. Se cunosc trei tipuri de ARN:
ribozomal, de transport şi mesager.

Rolul biologic al ARN-ului:

 ARN ribozomal participă la biosinteza proteinelor;
 ARN de transport asigură deplasarea aminoacizilor spre locul de sinteză a proteinelor;
 ARN mesager transmite informaţia despre structura proteinelor din nucleu spre ribozomi.

ATP-ul este un nucleotid alcătuit din baza azotată adenina, glucidul riboza şi trei radicali de acid
fosforic. Se află în citoplasmă, mitocondrii, plastide și nucleu Legăturile dintre radicalii de acid
fosforic (două la număr) sunt numite macroergice. ATP este o sursă universală de energie în
organismele vii.