3.

TERAPIA PRIN SUBLIMARE:

DESPRE ALTERNATIVELE IESIRII DIN TRAGIC

TIPURI DE SUBLIMARE: sublimarea onirica, prin transferul starii pulsionare asupra unei situatii oniricsimbolice, simbolismul acesteia fiind o conditie absolut necesara somnului (odihnei); in caz contrar, dramatismul pulsiunii prefacute-n cosmar va impiedica somnul; sublimarea patologica, prin izbucnirea aparent spontana la multa vreme dupa cauza generatoare, si in conditii adesea doar simbolic posibil de corelat cu aceasta a unei psihoze greu de controlat; sublimarea profilactica, permisa de terapia psihanalitica, in masura sa caute si sa gaseasca si sa anuleze (prin constientizare) cauzele starii pulsionare; sublimarea creatoare, prin transferul pulsiunii generata de cauza reala asupra unui demers creator; sublimarea simbolica, respectiv prin raportarea manifesta la un arhetip cultural, apartinind inconstientului colectiv, respectiv zestrei culturale innascute a individului uman; sublimarea prin interactiune simbolica, adica prin detensionarea psihica permisa de comunicarea cu un altul, de transferul social prin practici de tip marturisire, confesiune etc. CONCLUZII: ! fiecare dintre aceste strategii de iesire din tragic reprezinta un posibil domeniu de afirmare a psihologiei teoretice sau / si clinice; ! existenta acestor mecanisme de eliberare a pulsiunilor care, atunci cind sint duse la extrem, devin dramatice / tragice pentru fiinta umana supuse lor, permite o viziune mai generoasa, psiho-socio-culturala, asupra fenomenelor implicate; ! principalele forme ale tensiunii esentiale se regasesc in dimensiunile majore prin care fiinta umana poate fi caracterizata: dimensiunea biologica, psihica, logica, sociala si culturala, pe de o parte, dimensiunea cosmica sau/si divina, pe de alta parte. MODALITATI ALE IESIRII DIN TRAGIC IN PLAN: ! biologic ! psihic ! logic ! social ! cultural ! relatia cu cosmosul ! relatia cu divinul Incercarea de iesire din limitare, respectiv din de starea de tensiune tragica, a fost aceea care a generat toate valorile pozitive pe care evolutia societatii umane se intemeiaza: utilul pentru biologic, eliberarea pentru psihologic, adevarul pentru logic, comunicarea pentru social, frumosul si originalul pentru cultural, ordinea si unitatea pentru cosmos, iubirea sacra pentru religios. Pentru a iesi din tragic si pentru a-l transforma in opusul sau in sublim este suficient sa ne apropiem intr-o forma oarecare de aceste valori pozitive, indepartindu-ne de cele negative: inutilul, sclavia afectiva, minciuna, noncomunicarea, uritul, haosul, profanul. Printr-o astfel de atitudine omul stinge tensiunile cu care se confrunta, reconstruind de fiecare data o situatie integratoare de coincidenta a opuselor.

MIMESIS SI CATHARSIS: IPOSTAZE ALE SUBLIMARII PRIN CUVINT CREATOR Vindecarea prin rezonanta creatoare, prin mecanismele purificarii iconice pe care grecii de odinioara le-au numit distinct mimesis si kathrsis, PRESUPUNE: (1) MIMESIS: se refera la capacitatea artelor productive (cum ar fi cea a poetului, pictorului, sculptorului sau actorului) de a produce copii ( eikones) ale originalelor pe care doar divinitatea poate sa le creeze. Mecanismul terapeutic generic care se activeaza in aceasta situatie este surprins inca de Platon in teoria eidos-ului [Peters, 1997: 76-77], in doua ipostaze subconstienta si constienta respectiv prin: terapie regresiva (de tipul psihologiei transpersonale, a hipnozei moderne etc.) sau anamnesis, prin care sufletul individual recheama in minte eide-le cu care s-a aflat in contact inainte de a se naste; terapie cognitiva, cum am denumi astazi procesul cunoasterii realitatii suprasensibile (a ideilor pure, eide) prin intermediul discursului filosofic rational (episteme). (2) KATHRSIS: concept cu puternice conotatii axiologice, religioase in primul rind, desemneaza o modalitate specifica de purificare a sufletului. Pentru pitagoreici, aceasta purificare / armonizare sufleteasca se realiza pe dubla cale: prin muzica (incantatie sonora / semnificant) si prin filosofie (armonia sensurilor / semnificatie). Tamaduirea fiintei umane se face astfel pe doua cai si anume: prin sophrosyne (arta muzicii si a incantatiei), temei al terapiei holistice prin care grecii puneau in armonie trupul cu sufletul; prin ouranos (arta cuvintului filosofic), permitind purificarea sufletului prin armonizarea modulatiilor (sensurilor / intelesurilor) lui cu ordinea cosmica. La interferenta dintre cele doua tipuri de discurs se deruleaza competenta purificatoare a discursului poetic, deopotriva muzical (armonic) si filosofic. Prefacindu-si permanent universul interior si exterior, devenind homo axiologicus, omul creator de intelesuri isi va ipostazia demiurgic cuvintul in Ars Poetica. Sintetizind, vom putea spune ca intreaga putere optimizatoare a cuvintului oscileaza istoric intre mimesis si catharsis, fiind urmarita cind de filosofie, pentru intelegerea teoretica a functiilor si mecanismelor sale, cind de poezie, pentru valorificarea acestei puteri in viata traita a fiintei umane. Aceasta este ratiunea pentru care putem considera ca studierea limbajului creator s a efectelor sale purificatoare echivaleaza in mod indirect cu cercetarea relatiei dintre filosofie (metafizica / teologie) si poezie. * * * Ca o concluzie deschis lasata, putem aprecia ca puterea cuvintului de a (re)apropia logica mintii si logica inimii, ratiunea si credinta, se constituie ca un nepretuit instrument de vindecare a sufletului, mai intii, a trupului, mai apoi, care tinjeste dupa echilibru. Iata de ce, privilegiind in acest context conotatiile cuvintului creator, putem parafraza: ! CIT CUVINT ESTE, ATITA SANATATE ESTE !

! ADEVARATA LIBERTATE NU