Lucrare de Seminar

I magologie



Master Strategii de Comunicare Anul II Sem II


Gheorghe Razvan Aurelian






UNIVERSUL SIMBOLIC - UNIVERS SPECIFIC UMAN



Omul ca fiinta simbolica
Daca urmarim progresul uman in gandire si experienta, constatam ca omul nu mai
infrunta realitatea in mod nemijlocit, fata in fata, pentru ca "aceasta realitate fizica pare sa se
retraga in masura in care avanseaza activitatea simbolica a omului".1 Considerand ca gandirea
si comportamentul simbolic sunt printre cele mai caracteristice trasaturi ale vietii umane si ca
intregul progres al culturii umane se bazeaza pe aceste conditii, putem afirma ca omul traieste
intr-o lume de simboluri. Insa, credem ca ar fi mai nimerit sa afirmam ca o lume de simboluri
traieste in om, constatand faptul ca omul "s-a inchis in asa fel in forme lingvistice, imagini
artistice, simboluri mitice sau rituri religioase incat el nu poate vedea sau cunoaste nimic decat
prin interpunerea acestui mediu artificial".2
cercul funcional al animalului
* sistemul receptor lumea unic a speciei, realitatea ei programat genetic
* sistemul efector

cercul funcional al omului
* sistemul efector
* sistemul simbolic realitatea omului este mult mai cuprinztoare, avnd o nou
dimensiune (cea a semnificaiei)
* sistemul receptor
prile componente ale universului simbolic: limbajul, mitul, religia, arta,
filosofia, istoria, tiina

1 Ernst Cassirer, Eseu despre om. O introducere \n filosofia culturii umane, Bucure[ti, Editura Humanitas, 1994, p.
43
2 Ibidem, p. 43-44

a) se constat o diferen ntre reaciile organice ale animalelor i rspunsurile umane
b) omul nu mai converseaz cu lucrurile, ci cu sine nsui, adic el ofer semnificaii
lucrurilor i converseaz cu semnificaia dat acestora

Situaia omului n sfera interpretrii


Situaia omului n sfera practic
- omul d semnificaii relaiilor, normelor, regulilor, contextului etc.
- omul nu triete conform nevoilor i dorinelor imediate
- omul triete pe baza unor convenii sau tabu-uri care devin obiceiuri, tradiii, practici,
etichete, protocoale:
-triete n mijlocul unor emoii imaginare
-triete n sperane i temeri
-triete n iluzii i deziluzii
-triete n visuri i fantezii

Epictet: Ceea ce l tulbur i l nelinitete pe om nu sunt lucrurile, ci opiniile i nchipuirile
despre lucruri.


Conceptul de Simbol
Conceptul de simbol este folosit cu diferite sensuri, de aceea se impune distingerea
ntre imaginea simbolic i ceilali termeni cu care este adesea confundat 3:

emblema este o figur vizibil, adoptat n mod convenional pentru a reprezenta o idee, o
entitate fizic sau moral; ex: drapelul este emblema patriei, laurul cea a gloriei4

atributul constituie un fapt sau o imagine care servete drept semn distinctiv unui anumit
personaj, unei colectiviti, unei figuri istorice sau legendare; ex: aripile sunt atributul unei
societi de navigaie aerian, roata cel a unei companii feroviare, balana cel al justiiei5

alegoria definit ca o reprezentare sub form uman, animal sau vegetal a unei fapte de
pomin, a unei situaii, virtui sau a unei fiine abstracte; ex: o femeie naripat este alegoria
victoriei, cornul abundenei este cea a prosperitii6

metafora implic i dezvolt o comparaie ntre dou fiine sau dou situaii; ex: elocina este
un noian de vorbe
analogia reflect un raport ntre dou fiine sau dou noiuni esenial diferite, dar asemntoare
dintr-un anumit punct de vedere; ex: mnia lui Dumnezeu nu are dect un raport analogic cu
mnia omului

simptomul reprezint o modificare n aspectul sau felul de a funciona al unui anumit ansamblu
care poate da la iveal o perturbare sau chiar o stare conflictual; sindromul este totaliatea
simptomelor care caracterizeaz o situaie evolutiv, anunnd un viitor mai mult sau mai puin
determinat n timp

3 Jean Chevalier, Alain Geerbrant, Dictionar de simboluri, vol. I, Bucuresti, Editura Artemis, 1994, p. 22
4 Ibidem
5 Ibidem
6 Ibidem

parabola este o povestire al crei sens , dei de sine stttor, este menit s sugereze, dincolo de
semnificaia ei evident, o lecie de moral; ex: parabola seminei biblice care poate cdea pe un
pmnt prielnic sau nu

apologul este o fabul didactic, ficiunea unui moralist, destinat s transmit o anumit
nvtur, descriind o situaie imaginar

Toate aceste forme figurative se deosebesc de simbol pt c ele sunt semne i, ca atare, nu
depesc nivelul semnificaiei;
- ele sunt doar mijloace de comunicare pe planul cunoaterii imaginative sau
intelectuale, de aceea rolul lor este de a oglindi, dar nu i cel de a depi cadrul
reprezentrilor;

1. Simbolul nu este un simplu semn, el presupune omogenitatea semnificantului i a
semnificatului, n sensul unui dinamism organizator.
2. Simbolul acioneaz asupra structurilor mentale deoarece el ne duce dincolo de
semnificaie, decurgnd din interpretare, condiionat la rndul ei de anumite
predispoziii.

Clasificarea simbolurilor :
Mircea Eliade (Imagini i simboluri) distinge ntre
simbolurile uraniene: fiine cereti; zei ai furtunii; culte solare; mistica lunar; epifanii
acvatice etc
simbolurile chtoniene: pietre; pmnt; femeie; fecunditate
simbolurile spaiu i timp
dinamica venicei ntoarceri
Gilbert Durand (Structurile antropologice ale imaginarului) raporteaz simbolul la diversele ipostaze ale
imaginaiei umane (motivaia religioas, cosmogonic .a.), studiul simbolismului imaginar angajnd
antropologia; astfel, autorul distinge 2 categorii de simboluri, stabilind drept criterii
regimul diurn, provocat de corespondena pmnt-aer
simbolurile teriomorfe: bestiarul; arhetipul cpcunului
simbolurile nictomorfe: tenebrele; nocturnul, negrul; simbolul apei triste; femeia fatal;
pianjenul, plasa
simbolurile catamorfe: frica; cderea; eufemismul crnii; pntecele digestiv i cel sexual
simbolurile ascensionale: sceptrul, spada; scara permanent; muntele sacru; aripa i
angelismul, ngerul; pasrea; arcaul, sgeata, arcul; suveranul, rzboinicul, leguitorul
simbolurile diairetice (ale purificrii): armele rzboinicului; botezuri i purificri ca
arme spirituale i rituale; focul purificator
simbolurile spectaculare: lumin i soare; albul, auriul i azurul; coroana, ochiul i verbul
regimul nocturn, aflat sub semnul conversiunii i al eufemismului
simbolurile inversrii (dedublrii): noaptea, culoarea i muzica nopii; ncastrarea;
ncetineala visceral; Marea Mam Acvatic i Cea Teluric
simbolurile intimitii: mormntul i odihna; locuina i cupa; alimente i substane ca
migdala, laptele, mierea, vinul
simbolurile ciclice: ciclul lunar; ciclul vegetal; calendarul; triada sacr; androginul;
satana; iniierea; mutilarea iniiatic; jertfa; orgia; Haosul; Potopul; melcul; crisalida
(nimf la lepidoptere ntre stadiul de omid i cel de fluture); scarabeul; broasca; arpele
falic; roata, jugul i carul

Simbolurile Religioase
Mircea Eliade priveste fenomenologia mitului ca act, inseparabil de religie, al spiritului
omenesc, examinand mitul din interiorul lui si constatand "contopirea totala in gandirea omului
primitiv sau arhaic, a misticului cu realul".7Simbioza intre mit si religie a evoluat in sensul
asimilarii mitului in doctrinele si practicile credintelor religioase, constatandu-se astazi ca "orice
forma religioasa isi asuma responsabilitatea mistica si teologica a miturilor aferente, pe care si
le-a incorporat ca materie traditionala si le-a codificat intr-un sistem propriu de dogme, de
principii odata ce responsabilitatea reintalnirii cu formele arhetipale, de traditie tabuala sau
mitica, in exercitiul ritual de cult".8
Putem constata deci ca principalele simboluri religioase isi au izvorul in mitologie si in
forme tabuale traditionale, ele pastrandu-si intr-o masura foarte mica semnificatia originara.
Trecand in religie, mitul, cu intregul sau ansamblul de simboluri, "si-a pierdut identitatea,
incetand sa mai fie ce a fost in logica sa, in timpul si in universul sau". Sarcinile sale au fost

7 Victor Kernbach, Dictionar de mitologie generala, Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1989, p. 164
8 GUNON, Ren, Simboluri ale stiintei sacre, Bucuresti, Editura Humanitas, 1997 p. 57
preluate de noile exercitii ale spiritului in care, cat mai supravietuieste, "are de indeplinit roluri
secundare."
Religiile folosesc mitul ca suport pentru cadrul narativ a sensurilor lor, ca argument pentru
orientarea doctrinelor lor specifice si, de aceea, ele valorifica simbolurile mitice, devenite
religioase in practicile rituale si de cult.
Jacques Le Goff, in doua din importantele sale lucrari,9 afirma ca este destul sa
gandeasca cineva la etimologia cuvantului "simbol" pentru a intelege rolul gandirii simbolice in
teologie, literatura, arta si in utilajul mental al oamenilor. Simbolul este o referinta la o unitate
pierduta, el reuneste si cheama o realitate superioara si ascunsa.
Simbolismul - afirma Le Goff - este o constanta hierofanie,[56] caci lumea ascunsa este
lumea sacra, iar gandirea simbolica nu ar fi decat forma prelucrata, decantata, adusa la nivelul
invatatilor, a gandirii magice. Simbolismul medieval incepe la nivelul cuvintelor, actul numirii
este totodata si explicare si luare in stapanire a lucrurilor si realitatilor.
Marele rezervor de simboluri religioase este natura. Minerale, vegetale, animale, toate
sunt simbolice. Sardonixul rosu il simbolizeaza pe Hristos varsandu-si sangele pe cruce;
ciorchinele de strugure reprezinta chipul lui Hristos care si-a dat sangele pentru omenire;
Fecioara Maria este simbolizata prin maslin, crin, margaritar, trandafiri albi si rosii.
Simbolismul medieval si-a gasit un vast camp de aplicatie in ceremonialurile liturgice
crestine si, mai intai, in insasi interpretarea arhitecturii religioase. De exemplu, biserica rotunda
este o imagine simpla simbolica a perfectiunii circulare, iar planul in cruce al acesteia reprezinta
nu numai un
simbol al crucificarii lui Hristos, ci mai degraba forma de quadratum, intemeiata pe
patrat, figura care desemneaza cele patru puncte cardinale ce rezuma universul.
Printre formele cele mai importante ale simbolismului medieval, simbolismul numerelor
a jucat un rol capital. Structura a gandirii, el a fost unul din principiile diriguitoare ale
arhitecturii. Frumusetea rezulta din proportia obtinuta cu ajutorul numerelor, din armonie - care
este de origine divina si care impune muzica drept stiinta a numerelor. A cunoaste muzica
inseamna a cunoaste ordinea in toate lucrurile. Si arta, care este o imitare a naturii si a creatiei,
trebuie sa ia numarul ca indreptar.
Crucea este un simbol religios esential in crestinism si, in acelasi timp, reprezinta un
important obiect de cult. Se pare ca forma cea mai veche a crucii este un simbol al focului, iar ca
simbol solar crucea reproduce cele patru raze fundamentale. Simbolul crestin al crucii s-a

9 Jacques Le Golf, Civilizatia Occidentului medieval, Bucuresti, Editura Meridiane, 1982


dezvoltat din evenimentul traditional al rastignirii lui Iisus Hristos. Acest simbol se imbogateste
continuu si capata in crestinism sensul de sacrificiu, dupa sacrificiul arhetipal facut de Hristos
pentru salvarea omenirii. In doctrina oficiala, crucea crestina include dublul simbol al misterului
mortii ca o cale spre inviere si a revelatiei lui Dumnezeu- Tatal, adica a dragostei, prezentei si
armoniei atributelor lui Dumnezeu.
Simbolurile rituale si de cult, intalnite in numeroase religii, sunt obiectele amorfe sau
imaginile sculptate, zugravite, infatisate pe orice cale de reprezentare plastica inchipuind
divinitati. Aceste simboluri nu sunt adorate in sine, ci prin zeul sau principiul sacru pe care il
evoca; simbolurile nu sunt decat simulacrul divinitatii pe care o fac vizibila, deci accesibila
senzorial credinciosilor. In toate formele lor - de la statueta, pana la imaginile simbolice
(icoanele crestine) - simbolurile sunt imputerniciri ale zeitatii reprezentate, a carei forta o
incorporeaza producand in numele zeitatii si cu puterea acestei, acte magice. Exemplul
edificator: icoanele magice din superstitia crestina.
O alta forma a simbolurilor religioase, deosebit de sugestiva si specifica, este
reprezentarea totemica. Totemismul este un sistem de religie rudimentara care opereaza cu
reprezentari ce simbolizeaza stramosii tribali, imaginati sub forma de animale, pasari, insecte,
plante sau obiecte, ca eroi anteriori clanului sau tribului.
In secolul al XX-lea, mai este raspandit la tributile australiene, unde exista chiar rituri
totemice, compuse din recitari, invocatii, gestica si mimica rituala, totul dupa scenarii orale fixe.
Un totem este in acelasi timp tabu, animalele totemice neputand fi vandute sau ucise, nici
vatamate. Daca un totem este simbolizat de o vietate comestibila, uciderea lui e permisa numai o
data pe an, in cadrul sarbatorii cultuale.
Vom concluziona, impreuna cu Ren Gunon, aratand ca simbolismul este mijlocul ideal
pentru transmiterea adevarurilor de ordin superior, religioase si metafizice. Aceasta caracteristica
a simbolismului deriva din relatia complexa ce se stabileste intre simbol si natura
umana: "simbolismul ne apare in mod special adaptat exigentelor naturii umane - afirma Ren
Gunon -, care nu este o natura pur intelectuala, ci are nevoie de o baza sensibila pentru a se
inalta spre sferele superioare"10 In felul acesta, forma simbolica il ajuta pe om sa inteleaga
adevarul pe care il reprezinta, conform propriilor posibilitati intelectuale.


10 Ren Gunon, Simboluri ale Stiintei sacre, Bucuresti, Editura Humanitas, 1997, p. 16



Bibliografie




CASSIRER, Ernst, Eseu despre om. O introducere in filosofia culturii umane, Bucuresti,
Editura Humanitas, 1994
CHEVALIER, Jean, GEERBRANT, Alain, Dictionar de simboluri, Vol. 1,2,3, Bucuresti,
Editura Artemis, 1994
ELIADE, Mircea, Imagini si simboluri. Eseu despre simbolismul magico-
religios, Bucuresti, Editura Humanitas, 1994
ELIADE, Mircea, Sacrul si Profanul, Bucuresti, Editura Humanitas, 1992
GUNON, Ren, Simboluri ale stiintei sacre, Bucuresti, Editura Humanitas, 1997