ANDREEA VL DESCU

LITERATUR COMPARAT
ANTICHITATEA.
I. EPICUL
Edi ia a III-a




























Editura Funda iei Romania ae Maine, 2007
Editur acreditat de Ministerul Educa iei si Cercet rii
prin Consiliul Na ional al Cercet rii Stiin ifice
din nv mntul Superior


Descrierea CIP a Bibliotecii Na ionale a Romniei
VL DESCU, ANDREEA
Literatura comparat . Antichitatea / Andreea, Vl descu
Ed. a 3-a Bucuresti, Editura Funda iei Romania ae Maine, 2007
ISBN 978-973-725-884-7
Vol. 1: Epicul 2007 Bibliografie ISBN 978-973-725-885-4
82(3).09(075.8)

Reproducerea integral sau fragmentar , prin orice form
si prin mijloace tehnice, este strict interzis
si se pedepseste conform legii.

R spunaerea pentru con inutul ,i originalitatea textului
revine exclusiv autorului/autorilor.

UNIVERSITATEA 63,58+$5(7
FACULTATEA DE LIMBI SI LITERATURI STR INE





ANDREEA VL DESCU

ANTICHITATEA
I. EPICUL

Edi ia a III-a














EDITURA FUNDA IEI ROMNIA DE MINE
Bucuresti, 2007

5


I. MITUL SI LITERATUR(ITATE)A





,Sensul si Iunc ia literaturii
se aIl n metaIor si mit.
R. Wellek si A. Warren




P strnd parIumul usor desuet al sistematiz rilor din anii '70,
deIini ia voit stiin iIic a celor doi teoreticieni americani r mne
actual , ca surprindere a esen ei literaturit ii, a c rei dinamic n
sincronie si n diacronie ne propunem s o ilustr m. Dintre
numeroasele deIini ii ale mitului, Victor Kernbach
1
nregistra 500 de
Iactur psihologic , sociologic , teologic si istoric . DEFINI IA prin
care se sintetizeaz si se actualizeaz orient rile conceptuale
anterioare asupra mitului pare a Ii cea propus de Iucian Boia
2
:
,Concepem mitul ca pe o construc ie imaginar : povestire,
reprezentare sau idee, care urm reste n elegerea esen ei Ienomenelor
cosmice si sociale n Iunc ie de valorile intrinseci comunit ii si n
scopul asigur rii coeziunii acesteia.
DeIini ia antropologului romn cantoneaz mitul n sIera
esteticului (ca ,reprezentare) si a IilozoIicului (ca ,idee care ,urm -
reste n elegerea), oIerind deschiderea spre cele dou ACCEP II
consacrate prin evolu ia literaturii: 1. ,istorie sacr ; 2. inven ie,
Iic iune, imagina ie, Iabula ie.

1
Victor Kernbach, Miturile esen iale, Editura Stiin iIic si
Enciclopedic , Bucuresti, 1978, p. 5.
2
Iucian Goia, Pentru o istorie a imaginarului, Editura Humanitas,
Bucuresti, 2000, p. 40-41.
6
I.1. Accep ii yi structur

,MITUL POJESTESTE O ISTORIE SACR , el relateaz un
eveniment care a avut loc n timpul primordial, timpul Iabulos al
nceputurilor. AltIel zis, mitul povesteste cum, mul umit ispr vilor
Iiin elor supranaturale, o realitate s-a n scut, Iie c e vorba de
realitatea total , cosmosul, sau numai de un Iragment: o insul , o
specie vegetal , o comportare uman , o institu ie. Asadar, ntotdeauna
e povestea unei Iaceri: ni se povesteste cum ceva a Iost produs, a
nceput s fie.
3

n aceast accep ie, mitul reprezint prima maniIestare a
literaturit ii, plasat n zorii antichit ii. El ar Ii par ial sinonim cu
epicul explicativ/religios, prim Iorm de codiIicare estetic a unui
mesaj (IilozoIic).
ReIlex al orgoliului uman, compensatoriu pentru complexul Ia
de divin; arhetipul idealit ii antice se realizeaz prin ,modele
distincte n ,maniIest ri speciIice
4
ca reprezentare, dup spa iul spi-
ritual si momentul cristaliz rii lor. Prin Ior a de sugestie generalizant
a imaginii si prin perenitatea semniIica iei simbolice a arhetipurilor,
mai ales aceast izotopie circumscrie cea de a doua accep ie l rgit a
conceptului, MITUI CA INVEN IE, FIC IUNE, FABUIA IE. n
aceast accep ie, esen a lui este poate cel mai sugestiv surprins de
Roland Barthes: ,mitul este un sistem de comunicare, este un mesaj.
Se vede prin aceasta c mitul nu ar putea Ii un obiect, un concept sau o
idee: este un mod de semniIicare, este o Iorm
5
. n termenii lui
Barthes, ca ,mod de comunicare si ,cuvnt Iurat si redat, mitul
presupune discursul care ,nu transIorm , ci p streaz n imagine
realul. ,Realul, astIel ,conservat si perpetuat de mitul eroic n
actualiz rile moderne, este cel al omului, care urm reste transgresarea
propriilor limite. Aceast transgresare nseamn de Iapt evadarea din
propria condi ie si construirea n replic a uneia ideale. Construc ia se
realizeaz prin aproprierea si (auto)nvestirea cu Ior ele divinului.

3
Mircea Eliade, Aspecte ale mitului, Editura Univers, Bucuresti, 1978, p. 6.
4
,S deIinim deci arhetipul ca o constant sau o tendin esen ial a
spiritului uman. Este o schem ae organi:are, o matri , n care materia se
schimb , dar contururile r mn (p. 15). ,Arhetipuri, moaele ,i manifest ri
specifice nu sunt dect trei nivele ale unei singure construc ii. (Iucian Boia,
op. cit., p. 19.)
5
Roland Barthes, Mythologies, Editions du Seuil, Paris, 1975, p. 215.
7
Etern domeniu al interIeren elor triadice (cu magicul si cu
religiosul si, n paralel, cu IilozoIicul si cu esteticul), mitul
ndeplineste FUNC II SPECIFICE: ,el exprim , scoate n relieI si
codiIic credin ele; salvgardeaz si impune principiile morale;
garanteaz eIicacitatea ceremoniilor rituale si oIer reguli practice ce
urmeaz s Iie Iolosite de om.
6
Ca Iorm de comunicare si de
codiIicare estetic a mesajului (IilozoIico-religios), prima Iunc ie
identiIicat de Mircea Eliade aIirm implicit literaturitatea de esen a
mitului. Celelalte trei ,Iunc ii, ca si literatura ns si, au o valoare mai
curnd abstract , conIerit de simbolistica sugerat prin STRUCTURA
CARACTERISTIC .
Structura atest literaturitatea mitului, ca Iorm originar a
eposului, bazat pe o progresie proprie n realizarea sensului simbolic.
Progresia simbolic se structureaz pe miteme ( ,cea mai mic
unitate de discurs cu semniIica ie mitic ), al c ror ,con inut poate Ii
un motiv, o tem , un decor mitic, o situa ie dramatic .
7
Mitemele
schi eaz de Iapt coordonatele si liniile de ac iune ale scenariului
mitic, preIigurnd ,Iabula (anecdoticul, Iacticitatea eIectiv ) din
operele literare. Mitemele se asociaz prin relu ri cu anumite
nuan ri / modiIic ri cu o anumit periodicitate, care sugereaz
caracterul iterativ al ac iunilor din existent. Mitemele sunt orientate
spre conturarea unor serii tematice, prin care complexa problematic a
mitului este reductibil n esen la dou IZOTOPII Iundamentale,
Iunc ie de originer si de reIerent.

I.2. Tipologie

I.2.1. Dup referent

I.2.1.1. Miturile de origine

Provenit din / aIlat n strns leg tur cu reprezent rile tote-
mice, aceast categorie este ndeobste considerat unul dintre cele mai
vechi niveluri ale miticului, cel al explica iilor privind elementele,
obiectele, Iiin ele din lumea nconjur toare. ,Forme mixte de ntrep -
trundere a mitului cu motive magice, miturile de origine ndeplinesc

6
Mircea Eliade, op. cit., p. 20.
7
Gilbert Durand, Figuri mitice ,i chipuri ale operei ae la mitocritic
la mitanali: , Editura Nemira, Bucuresti, 1998, p. 303.
8
dintre Iunc iile identiIicate de Iucian Blaga
8
Iunc ia cognitiv si
,Iunc ia pragmatic . ,n cadrul cunoasterii, ideea magicului ine
adesea loc n chip rezumativ de multiple ,i varii necunoscute. ,Ideea
magicului serveste minunat la orientarea n lumea dat , adic n
peisajul geograIic si calendaristic, n lumea experien ei naive... ceea ce
d ca rezultat cunoasterea unor Ioarte utile reguli n ceea ce priveste
chiar Ienomenele cele mai complicate si mai masiv condi ionate ale
naturii.
Aceste mituri, care prelungesc cosmogoniile, ,povestesc cum a
Iost lumea modiIicat , mbog it sau s r cit
9
. ,Mituri propriu-zise
ca text , ele se actualizeaz n cadrul ritualurilor religioase, curative
si ini iatice, bazate pe sisteme de rela ii proprii gndirii arhaice, cum
ar Ii ,solidaritatea dintre mitul cosmogonic, mitul de origine al bolii si
al leacului si ritualul vindec rii magice.
10
Mitul evoc timpul sacru al
originilor, creeaz spa ii imaginare, proIileaz supranaturalul si
miraculosul magic ca prime Iorme ale subiectului, ac iunii, perso-
najelor Iantastice.
Reprezentarea estetic a mitului, proprie ,Iunc iei poetice a
ideii magice, impune o prim retoric a discursului epic. Textul epic
si cristalizeaz aici categoriile structurale n cadrul unui discurs
centrat pe simbol si personiIicare / metamorIozare.
Prin caracterul magic-religios al textului legat de mentalitatea
receptorului arhaic, pentru care Iaptele evocate sunt trimiteri la propria
persoan , n mit n general, n aceast categorie n special , simbolul
acoper (numeroase) sensuri proprii ale eposului. REIA IA DINTRE
MIT si SIMBOI este astIel invers Ia de cea maniIestat n
povestirea ulterioar , unde sensul propriu este nvestit cu sens(uri)
Iigurat(e)
11
.
SemniIicative pentru ntreaga categorie tematic , dar si pentru
modul n care se instituie n cadrul ei rela ia dintre mit si simbol pot Ii
considerate, de exemplu, miturile agrare, de explicitare a alternan ei
anotimpurilor (calde si reci) n marele ciclu cosmic. Originar din
Orient (mitul egiptean osiriac si cele dou mituri babiloniene al lui
Ishtar si al lui Baal sunt cele mai vechi p strate), aceast categorie se

8
Iucian Blaga, Trilogia valorilor. II. Ganaire magic ,i religie,
Editura Humanitas, Bucuresti, 1996, p. 167-168.
9
Iucian Blaga, op. cit., p. 21.
10
Iucian Blaga, op. cit., p. 27.
11
G. Durand, op. cit. p. 303.
9
perpetueaz si se nuan eaz prin dezvolt rile greco-romane, pentru
care este ilustrativ ipostaza Demeter ,i Persefone, asimilat la romani
cu aceea a istoriei zei ei Ceres.
IndiIerent de ipostaza concret , mitemele eposurilor agrare
eviden iaz unitatea gndirii si a viziunii arhaice asupra lumii. AstIel,
n seria tematic Iormat din Moartea ,i invierea lui Osiris, Moartea
vremelnic a lui Baal
12
, Demeter ,i Persefone
13
, poate Ii identiIicat un
num r redus de miteme, cu (relativ) aceeasi dispozi ie n cadrul
ansamblului. Un prim mitem l constituie dispari ia prin mijloace
violente a zeului: nsel ciunea lui Typhon n mitul lui Osiris;
r pirea de c tre st pnul InIernului: Eresh Kigal n Coborarea :ei ei
Ishtar, ,ntunecatul Hades n Demeter ,i Persefone, nghi irea de
c tre monstru (-l Maat) n Moartea vremelnic a lui Baal. Dispari ia
eului provoac dezechilibrul cosmic. Acest al doilea mitem
alegorizeaz dezechilibrul la nivelul sacrului prin reac ia zeilor. Prin
caracterul ei evocator, secven a dep seste nivelul strict al nucleelor
epice, oIerind sumare elemente de studiu psihologic individual si,
totodat , n Iiecare ipostaz a mitului, un alt ,scenariu de
exteriorizare a aIectului, nscris pe datele unui alt tip de percep ie /
reprezentare a st rii suIletesti, a durerii: ,Cnd a aIlat si ea, Isis si-a
t iat o bucl de p r chiar pe locul unde i s-a adus la cunostin aceast
nenorocire, si s-a nI surat n vesmnt de doliu. ,PapsuKkal, crai-
nicul marilor zei, sedea cu nasul n jos si cu Ia a posac . mbr cat cu
vesmnt cernit si pres rat cu pulbere de rn ca semn al mhnirii, el
s-a ascuns si plnge n Ia a tat lui s u Sin, si lacrimile i curg dinaintea
Regelui Ea (Coborarea :ei ei Ishtar...). Sau:
,Da, Baal a c zut pe p mnt, Prea Puternicul Baal este mort,
Prin ul, Voievodul P mntului a pierit.
Ia aceste vorbe, El, milostivul, cu inim mare se d jos de pe
tronul s u si se asaz pe o treapt , iar de pe treapt se duce s se aseze
n rn . si presar n cap gunoaiele doliului si pe crestet pulberea n
care al ii se t v lesc. ,mbr cat n vesminte cernite, nedndu-si
seama de nimic si negndindu-se la nimic, nou zile r t ci marea zei
Demeter pe p mnt.

12
Texte n versiunile din antologia Miturile esen iale de Victor
Kernbach, Editura Stiin iIic si Enciclopedic , Bucuresti, 1978, p. 172-186.
13
Textul n varianta lui N. A. Kun, Legenaele ,i miturile Greciei
antice, Editura Stiin iIic si Enciclopedic , Bucuresti, 1958.
10
Ia nivelul proIanului, dezechilibrul, provocat de dispari ia
zeului ntemeietor al ordinii cosmice, este hiperbolizat prin stagnarea
si, n cele din urm , anihilarea rnduielilor Iundamentale ale exis-
ten ei. Mitemul contureaz astIel, pe de o parte, rela ia dintre sacru si
proIan ca universuri coexistente (teluricul Iiind subordonat cosmic-
divinului), iar pe de alt parte ilustreaz tipul de cunoastere alegoric
Iurnizat de mit. Pentru Iiecare ipostaz a mitului, dezechilibrul naturii
se traduce ntr-un alt mod de reprezentare a dezastrului produs de
schimbarea anotimpurilor. n viziunea oriental , anihilarea Iertilit ii
tuturor vie uitoarelor sugereaz sIrsitul tragic, eIectiv, al lumii, care
si pierde eternitatea prin ntreruperea permanen ei ritualului sexual:
,taurul nu mai sare pe junc , nici m garul nu se mai mperecheaz cu
m g ri a si n uli b rbatul tn r n-o mai mbr iseaz pe Iemeia cea
tn r (Coborarea :ei ei Ishtar...). n mitul grecesc al lui Demeter si
a lui PerseIone, extinc ia nu mai apare ca rezultat al anul rii unei
ac iuni concrete, ci ca expresie a anihil rii unei Ior e abstracte a
germina iei universale: ,P mntul continu s ne dea roade. n zadar
tr geau boii plugul greu pe ogor, c ci munca era I r de Iolos. Pierir
semin ii ntregi.
Mitemul c ut rii zeului si cel al luptei pentru readucerea lui pe
p mnt se structureaz n toate ipostazele alese de noi pe ideea
recuper rii sacrului de c tre sacru pentru realizarea echilibrului plenar
ini ial. Ca si n basmele de mai trziu, eroii marii c ut ri, dar si
obiectul acesteia simbol al idealurilor absolute sunt puternic mar-
ca i de excep ional ca ,alesi. n miturile prezentate, protagonistele
secven ei sunt zei e (Isis, Ishtar, Anat, Demeter), pornite n marea
aventur a reg sirii ordinii ini iale, prin / o dat cu Zeul (Osiris,
Tammuz, Baal) sau Zei a (PerseIone).
Spre deosebire de basme ns , unde ncerc rile la care sunt
supusi protagonistii sunt probe ini iatice, n aceste mituri ele au
valoare revelatorie pentru Ior ele supranaturale ale eroilor: intensitatea
aIectului si n elepciunea iert toare (Isis si Demeter), puterea Iizic si
t ria suIleteasc a zei elor-r zboinice (Ishtar si Anat). SemniIica iile
acestor eroine, desi distincte, sunt convergente, Iapt relevant pentru
simbolistica de Iond a miturilor ntregii serii. Protagonistele acestor
mituri aIirm Ior a regeneratoare a iubirii, care (re)stabileste echilibrul
cosmic. Isis si Demeter ilustreaz iubirea matern protectoare (si
conjugal Iratern n cazul lui Isis), iar Ishtar si Anat Ior a dezl n uit a
erosului Iecund, care nu cunoaste limite exterioare (spa io-temporale
sau Iizice), si nici interioare (psihologice).
11
Recuperarea zeului ca (re)nviere, mitem esen ial, simbolizeaz
triumIul etern al vie ii asupra mor ii, de care natura este mntuit prin
experien a ini iatic a Zeului si prin Ior a Zei ei de a o dep si.
Revenirea periodic a Zeului n mp r ia subteran (n cazul lui
PerseIone), permanenta lupt a lui Baal cu Ior a ntunericului (Mot),
continuarea Iertilizatoare a domniei ca prin al tenebrelor (Osiris)
simbolizeaz periodica schimbare a anotimpurilor prin ciclul cosmic.
Datorate substratului comun al viziunii mitice, aceste miteme
principale reIlect un Iond simbolic n esen convergent. Ele propun
o imagine unitar si coerent asupra lumii, proprie unei umanit i
arhaice, care aspir la n elegerea si aproprierea spiritual a cosmi-
cului. Din aceast perspectiv , n cele patru mituri abordate lumea
apare structurat pe trei niveluri comunicante: subp mnteanul,
terestrul si naltul abstract-divin. Marile evenimente cosmice se petrec
la nivelul divinului, al celuilalt, Iorm de maniIestare a alterit ii,
prin opozi ia cu umanul. Coplesit de Ior a divinului, omul cu existen a
lui nchis si limitat la terestru este obiectul consecin elor marilor
ac iuni mitice, care i jaloneaz si n prezent existen a: ,Egiptenii
numesc si ast zi Epagomene sau adi ionale cele cinci zile si n
cuprinsul lor s rb toresc aniversarea nasterii zeilor. ,De acolo se
trage n Egipt obiceiul de a se atribui copiilor mici harul proIe iei.
,AstIel zei a consacr acel Phallos pe care egiptenii l s rb toresc si
ast zi (mitul lui Osiris). ,Firea adoarme, pentru a se trezi abia n
str lucirea vesel a prim verii, cnd PerseIone se va ntoarce la mama
sa, venind din trista mp r ie a lui Hades.
Aceast unitate originar de viziune se greIeaz pe diversitatea
reprezent rilor estetice, care conIer complexitatea textului mitic. Mai
proIund marcat de componenta magic-religioas , mitul oriental
aglutineaz n timp, n jurul aceluiasi protagonist, nuclee epice
apar innd unor serii tematico-simbolice si tipologice distincte.
Pluralitatea simbolisticii protagonistilor de la un nucleu epic la altul
dilueaz coeren a epicului. Discursul nu alegorizeaz n termenii si cu
motiva iile logicii Iormale evenimentul mitic, ci accentul este pus pe
semniIica ia strict contextual a simbolului. AstIel, mitemul dispari iei
prin mijloace violente a zeului se realizeaz estetic n Moartea
vremelnic a lui Baal, prin mai multe ac iuni distincte si contra-
dictorii. Coborrea (voluntar ) a lui Baal ,n gtlejul dumnezeescului
Mot, atacarea si nghi irea lui Baal de c tre Mot, lupta lui Baal cu
Mot si ,aruncarea n p suni a acestuia din urm de c tre ,Prin ul,
Voievodul P mntului, ca expresii ale aceluiasi mitem n acelasi text
12
sugereaz deplasarea accentului n simbolistica eroului de la ocroti-
torul oamenilor, zeul care se sacriIic pentru acestia, pn la creator si
ap r tor al ordinii cosmice si a esen ei Iecunde a universului.
Acelasi dezinteres pentru coeren a de ansamblu, rezultat din
nlocuirea progresiei epice prin episoade / Iormule simetric reluate se
remarc si n Coborarea :ei ei Ishtar in infern, unde pare evident
Iunc ia magic incantatorie a textului. Absorb ia mai multor nuclee
epice distincte n cadrul mitului osiriac diversiIic simbolistica pro-
tagonistului, asociind tipologic mitul de origine cu cel al eroului
civilizator (prin ac iunea lui Osiris ca rege) si al divinit ii arhetipale
(prin Iertilitatea postum si alian a cu Horus), simbol al triumIului
absolut al Binelui, dincolo de eIemerul existentului.
P strat n varianta cea mai ampl n versiunea lui Plutarhos pe
care am abordat-o , mitul lui Osiris propune un text unitar si coerent,
cu o progresie epic de tip cronologic, cu o ac iune n care prin
statutul clar conturat actan ii au Iunc ia personajelor. Aceast structur
tr deaz probabil viziunea culeg torului grec si tipul de narativitate
ra ional(ist) propus de eposul elin si evident si n mitul Demeter ,i
Persefone. Acest mit, semniIicativ pentru reprezentarea estetic
greac structureaz narativitatea coerent , motivat logic, cu ac iune
unitar a c rei progresie epic se realizeaz prin nl n uirea secven elor
unei ,Iabule, ca reIlex al caracterului marcat filozofic al textului.
Structurat pe o viziune coerent , textul alegorizeaz un simbol
semantic monovalent n ansamblul discursului epic, spre deosebire de
cel oriental, polivalent si contextual. Ambigu n reprezentarea
oriental , divinitatea este n viziunea greac personalizat si ,speciali-
zat : ,Ea d ruieste p mntului rodnicie, si I r puterea ei bineI c -
toare nimic nu creste nici n codrii umbrosi, nici pe p suni, nici pe
ogoarele grase. Ac iunile ei cu o cauzalitate Ierm si clar sunt
unice, irepetabile ca expresie a individualit ii subiectului lor. Ele
tr deaz un patetism autentic al tr irii, care umanizeaz divinul, n
proIund contrast cu exacerbarea patetismului exterior, al ac iunii si
gesticii asociate de mentalul oriental cu o divinitate supranatural
ubicu si adesea monstruoas .
n concluzie, actualiznd originile, miturile ntregii serii caut n
trecut cauzalitatea realit ii din prezent. Ele oIer o imagine a univer-
sului unitar prin complementaritatea entit ilor. Asumarea ,dublului
n existent pare a Ii elementul prin care lumea devine inteligibil ,
accesibil , Iamiliar . Sacrul (expresie a transcendentului) si proIanul
(expresie a existentului concret, empiric), terestrul si subp mnteanul,
13
animatul si inanimatul, spiritul si trupul, via a si moartea sunt termenii
n care se Iormuleaz dualit ile percepute de gndirea mitic . Rela ii
dintre ele, plasate pe Iundalul timpului reversibil, sunt Iormulate n
reprezent rile estetice att de variate n cele dou spa ii spirituale, pe
care le avem n vedere: cel oriental si cel greco-latin.

I.2.1.2. Miturile Iondatoare

Esen a acestor rela ii, schemele de organizare si Iunc ionarea lor
sunt sintetizate n MITURIIE FONDATOARE. ,Ele se nasc dintr-un
eIort al omului pentru a explicita o reprezentare mai mult sau mai
pu in sistematic a cosmosului, pentru a analiza rela iile ce leag
elementele sale constitutive si pentru a-l situa pe om n ele. Imaginile
dramatice care descriu originile ajung astIel ntotdeauna la apari ia
lumii omului care sIrseste prin a se institui ntr-o ordine ce pare a Ii
imuabil .
14

Ca si izotopia anterioar , ntreaga serie exprim constiin a
uman a transcenden ei, dublat n antropogonii de maniIestarea mai
recentei constiin e de sine. Consider m c acea ,ordine primordial ,
urm rit prin miturile Iondatoare, are la baz sesizarea rela iei de
substan dintre micro- si macrocosm. Ordinea, c utat n lumea
exterioar proIan (cu origini n cosmogonii), instituit si perpetuat
de sacru (ini iat prin teogonii), este n cele din urm g sit n
structurarea colectivit ii umane (prin sociogonii) si n omul nsusi (ca
rezultat al antropogoniilor). AstIel, apreciem c spre deosebire de seria
miturilor de origine, n cele Iondatoare Iunc ia cognitiv si cea
pragmatic se estompeaz n Iavoarea uneia ,vital suIletesti
15
, care
preIigureaz marile viziuni IilozoIice.
Pentru aceast izotopie, ca si n cazul miturilor eroice, n spa iul
spiritual greco-latin se produce o Iascinant delimitare a mitului
colectiv, anonim (cu dominantele sale magic-religioase si cu rela ia sa
proprie cu ritualicul), de mitul livresc. Dac prin Platon, mitul devine
simbol pur IilozoIic anticipnd semniIica ia sa modern de ,Iic iune
alegoric , prin Homer, Hesiod, Ovidiu, Vergiliu, el se literatu-
rizeaz ca surs / pretext al crea iei cu Iinalit i IilozoIico-estetice.
Prin literaturizare, avans m ipoteza c nc din antichitate se stabileste

14
Michel Meslin, Stiin a religiilor, Editura Humanitas, Bucuresti,
1993, p. 249.
15
Iucian Blaga, op. cit., p. 168.
14
rela ia considerat ndeobste modern dintre mit si crea ia livresc .
Imaginea divinului ilustrat n ntreaga izotopie si ipostazele uma-
nului n mitul eroic nu Iac dect s consacre arhetipuri cu o Iunc io-
nalitate spiritual similar celei a miturilor moderne (don Juan, de
exemplu).
n mod esen ial, n cadrul rela iei dintre mit si literatur , la cele
dou vrste ale imaginarului diIer ns sursa si orientarea simbolului.
Dac n literatura greco-latin substratul simbolului mitic provine din
Iondul reprezent rilor colective, tradi ionale, n literatura modern
miturile sunt crea ii personale, livresti, ale c ror semniIica ii se impun
n imaginarul colectiv prin abstractiz ri generalizante. n antichitate,
acest proces de diversiIicare a substan ei mitice nu presupune succe-
siunea unor etape distincte, ci simultaneitatea, mitul livresc Iiind
sincron cu actualiz rile ritualice ale celui colectiv.

I.2.2. Tematic

I.2.2.1. Teogonii. Cosmogonii. Antropogonii

Sunt ,expresia unit ii omului cu lumea n care tr ieste, unitate
care nu este perceput intuitiv sau intelectual, ci realmente tr it n
Iibrele Iiin ei.
16

Ele reprezint nceputul, modelul absolut al Crea iei, la care se
raporteaz implicit toate ,Iacerile din sIera existen ei umane.
Cosmogoniile sacralizeaz prezentul (n cadrul riturilor ini iatice / al
jocurilor Iestive romane) si oIer deschideri spre viitor, ,regenernd
Timpul n totalitatea sa
17
(n ceremonialurile Anului Nou sau de
nsc unare a Iaraonului ori a regelui), ,renovndu-l adeseori dup un
trecut impur (,c zut printr-o eschatologie). O dat cu intrarea n
timp, mitul cosmogonic stabileste implicit niveluri ale existentului si
rela ia dintre ele (profan omul si natura cu timp eIemer, curg tor
dinspre trecut spre viitorul mor ii, al sIrsitului, si sacru divin ,
marcat de eternitatea imuabil ). Reprezentnd imaginea lumii, mitul
oIer astIel o prim interpretare a realului.
Structurnd o prim schem de organizare si Iunc ionare a
acestuia, prin construirea imaginar a realit ii, textul mitic este, n

16
Michel Meslin, Stiin a religiilor, p. 251.
17
Mircea Eliade, Mefistofel ,i anaroginul, Editura Humanitas,
Bucuresti, 1995, p. 138.
15
ansamblul s u, o prim oper literar , n accep ia modern a terme-
nului. Propunndu-si o deIinire a esen ei realului, textul cosmogonic,
ca si cel literar, de Iapt reIlect si, simultan, imagineaz reconstruind
realul. Dac literatura propune o reIlectare estetic logic-cauzal a
lumii, reIlectarea prin mitul cosmogonic este simbolic reprezentativ .
n toate miturile, cosmogonia se desI soar dup un scenariu unic,
Iiind reductibil n esen la ac iunea (n modalit i diverse) de I urire
(din materiale distincte) a proIanului de c tre sacru. Proprie imagi-
narului arhaic, aceast reIlectare se structureaz ca o (re)enun are
simbolic a lumii.
Punctul de plecare al cosmogoniilor, mitemul ini ial, l constituie
o nonstare originar , maniIestat ca Iorm de negare eIectiv a
perceptibilului: ,Cnd sus cerul nu era numit, cnd jos p mntul nu
avea nume (cosmogonia mesopotamian Enuma Eli, [Cana sus{).
,Nu am g sit un loc unde s m pot aseza (mitul egiptean Re
triumful solar). ,Nu era Iiin , nu era nici neIiin atunci (cosmo-
gonia indic din Rig Jeaa). ,Pe cnd nu era nc nici p mant si nici
cer nu era (mitograIia chinez Huainan-Tse de Iiu An). Absen a
limitelor si a Iiin ei, aceast neIiin este deIinibil prin absen a
luminii (Iactor creator de consisten , coeren si sens), absen cu
care n unele cosmogonii nonstarea se identiIic : ,bezn (Cosmo-
gonia mesopotamian a lui Berosos); ,ntunericul |ce| acoperea
ntunericul (Imnul Crea iunii din Rig-Jeaa indian ); ,ntunericul I r
margini (n viziunea chinez din Intreb ri c tre cer); ,ntuneric era
deasupra adncului (Biblia, Jechiul Testament Facerea).
Consider m c semniIica iile simbolice ale acestei nonst ri
originare sunt sintetizate n trei reprezent ri Iundamentale: nenumirea
mesopotamian (din Enuma Eli,), inexisten a Iiin ei si a neIiin ei (din
Imnul indian al Crea iunii) si haosul grec.
,Nenumirea mesopotamian (,Cnd sus cerul nu era nc
numit, cnd jos p mntul nu avea nume... atunci cnd nc nici unul
dintre zei nu se ivise, nici nu era numit cu vreun nume) sugereaz
absen a individualiz rii n condi iile inexisten ei puterii de crea ie si de
constrngere la o devenire, putere proprie cuvntului denominativ.
n viziunea indian , inexisten a Iiin ei si a neIiin ei este asociat
aceleiasi absen e a individualit ii, interpretat ns ca o unicitate
amorI , inert prin totala reducere la si nchidere in sine: ,Unul
respira I r suIlare, miscat de sine nsusi: nimic altceva nu era
nic ieri. (Imnul Crea iunii).
16
Haosul grec reprezint nem rginirea cuIundat n bezn , cu
probabile origini n abisul babilonian (Apsu) sau n substan a primor-
dial a Zeului (egiptean Nun sau Ienician Mot). ns spre deosebire de
acestia, haosul simbolizeaz lipsa originar a ordinii cosmice,
d t toare de via .
Apreciem c mitemul deIineste implicit existen a, ca o replic la
aceste reprezent ri ale nonst rii originare. n esen , miturile cosmo-
gonice par a deIini existen a ca (n)Iiin are individualizat (la mesopo-
tamieni, prin semniIica ia si sensul devenirii concentrate n Ior a
creatoare a cuvntului; la indieni, ca diversitate si multiplicitate opuse
Unicului) si ordonat ierarhizat (la greci, n opozi ie cu haosul
primordial, iar la vechii evrei, cu ,nimicul originar).
Actul genetic, al doilea mitem al ntregii izotopii, reprezint
astIel anularea absen ei, prin ac iunea creatoare de substan , care
,umple vidul cu Iiin si... sens. De la negarea ini ial a existen ei ca
stare, geneza marcheaz trecerea la aIirmarea ei, ca enun are a TOT
ceea ce este (perceptibil si imaginabil).
n toate miturile, cosmogonia presupune un substrat primordial
si un principiu originar / creator si ordonator. Diversitatea de ipostaze
a acestor elemente reIlect varietatea reprezent rii lor n imaginarul
arhaic. n acelasi timp, reprezent rile par s tr deze si unitatea
universal a imaginarului mitic. For ele creatoare sunt n toate miturile
cosmogonice exterioare omului si supraumane prin esen si atribute.
n cosmogoniile orientale, de cele mai multe ori, substratul primordial
este un ,dat Iizic (distinct de Ior a creatoare si ordonatoare, care i
este ulterioar ). Accentul astIel pus pe substan ialitatea acestuia, ca si
nl n uirea speciIic a cauzelor ntr-o anumit motiva ie si serialitate
conIer mitului un substrat ,materialist. Bazat pe observa ie si pe
experien a vie ii ntr-un anumit spa iu existen ial, cu un anumit tip de
cunoastere si de ocupa ii, acest substrat sus ine de Iapt primele
reprezent ri de Iactur fictiv ale unei prime lumi, cea a pre-
creatorului, n raport cu contingentul ,tr it eIectiv.
AstIel, n Mesopotamia (Enuma Eli,) si n India (Imn
crea iunii), apa primordial germineaz existentul. n Enuma Eli,,
Apsu, nceputul, semniIicnd apele dulci (si nvestit cu atributele
masculinului), este d t tor de via mpreun cu Tiamat, reprezentare
a m rii (element Ieminin al diadei primordiale).
n cele dou versiuni egiptene de la Hermopolis, creasta de ml
si, respectiv, caliciul de lotus constituie suportul cosmic pentru
elementele Iizice (,oul primordial si ,lumina vie), care genereaz
17
principiul creator al existentului (Soarele Ra si copilul-Soare). n
cele dou versiuni egiptene, triadele (creast ae mal unde se ridic oul
primoraial din care se iveste soarele; caliciul lotusului cosmic, care
sub inIluen a luminii vii germineaz copilul-soare) asociaz experien a
si observa ia concret ale unei civiliza ii agrare dependente de
marile inunda ii ale Nilului cu raIinamentul alegoriz rii. AstIel,
principiul originar, abstract, apare ca reprezentant a unei gener ri
gradate, din context. O prim etap a cosmogoniei se ncheie prin
I urirea esen ei, a cosmicului, dominat de armonia si de coeren a
luminii d t toare / suport de via .
n China, cele dou esen e primordiale care sus in unitatea si
coeren a n diversitate a lumii sunt principiile yang (activul, aIirma-
tivul, lumina, nceputul, susul, masculinul) si yin (pasivul, negativul,
ntunericul, ceea ce completeaz , josul, Iemininul). Ele si au originea
n cele opt entit i materiale, grupate ntr-o diad si dou triade de
elemente: cerul, p mntul, muntele, apa (curg toare), lacul (apa
st t toare), Iocul, vntul, lemnul (conIorm C r ii transform rilor:
Yifing), sau n lumina creatoare (Tsiui Yuan, Intreb ri c tre cer).
Dac n viziunea egiptean , principiul originar abstract Ra
(Soarele) este etapa superioar a unei gener ri din concret, n
reprezentarea chinez cele dou esen e abstracte (co)exist n
concretul TOT-ului Iiin rii. Principiile originare sunt astIel substratul
abstract al concretului.
Cele cteva ilustr ri de nonidentitate ntre principiul originar si cel
creator abordate de noi par s sugereze ideea unei anumite procesualit i
cosmogonice n acest caz. Apari ia principiului originar instituie o ordine
cosmic , reprezentat de dualit ile cer p mnt, ntuneric lumin ,
neindividualizate prin ntreaga gam a marilor disocieri categoriale (de
tipul animat / inanimat, distinc ii / alternan e temporale, diIeren ieri
spa io-geograIice, biologice, psihologice, etice etc.).
Ulterioare primelor dihotomii, toate celelalte disocieri
circumscriu mitemul n-Iiin rii / aIirm rii lumii ,reale. AIirmarea
lumii presupune predica ia logic a ei, adic particularizarea si
stabilirea rela iilor dintre elementele astIel create. Principiul originar
devine creator si ordonator al existentului, ca agent al unei ac iuni,
care l sacralizeaz si l consacr drept ntemeietor, ctitor al lumii. n
toate aceste mituri, creatorul, ca expresie a unei evolu ii de la
substratul primordial la principiul originar care l genereaz , este la
rndu-i obiectul unei ,Iaceri, al unui proces teogonic (implicit n
cosmogonia de Iond). Natura, extrem de divers , a ac iunii genetice n
18
diIeritele mituri sugereaz implicit esen a lumii ca reIlex al ei si
explic pozi ia omului n univers si n rela ie cu Zeul (prin locul care i
se conIer umanului n crea ie). n miturile abordate de noi surprindem
n esen patru semniIica ii majore ale lumii generate de creatorul
distinct de principiul ei originar.
n ipostaza de crea ie arti:anal a sacrului (n mitul egiptean al
lui Hnum, zeul berbec modeleaz la roata olarului toate Iormele
crea iei) sau de ,Iacere imperIect , corectat prin ,Ior a magic a
divinului (de omul cosmic, n credin a chinez Pan-Ku), lumea este
simultan cadru al crea iei vii si inerte, I r ierarhii calitative si I r o
evolu ie. Omul nu ocup un loc privilegiat n acest univers, care este
structurat pe nivelul sacru (divin) si proIan (uman si natur ). El si
ndeplineste Iunc iile si si admite limitele.
Iumea creat prin violen a actului criminal este reprezentarea
unui univers dominat de tr iri intense, determinante pentru raporturile
de Ior ntre diversele niveluri ale existentului. n cele dou versiuni
mesopotamiene ale cosmogoniei (Enuma Eli, si varianta lui Berosos),
tn rul zeu Marduk (Bel) I ureste lumea, despicnd trupul lui Tiamat
n dou jum t i: p mntul si cerul. Proveni i, ca si animalele, din
sngele zeului, care si smulge propriul cap pentru a popula
p mntul si din lut, oamenii unei asemenea lumi sunt nzestra i cu
ra iune (,sunt n stare s cugete), dar supus zeilor (,si s ia parte la
n elepciunea dumnezeiasc ).
Conceput ca spa iu al aualit ilor, lumea reprezint Iie t rmul
vesnicelor conIrunt ri, Iie un teritoriu al perpetuelor complemen-
tarit i. T rm al marilor conIrunt ri spirituale (ntre principiul luminii
cu toate conota iile sale (zeul Ra) si cel al ntunericului (n versiunea
egiptean , dragonul Apopis), lumea este dependent si aservit mare-
lui zeu, al c rui vesnic triumI i asigur o existen static , I r iesire
si I r devenire, nchis n cercul inIinit al repet rii acestui triumI.
Teritoriu al perpetuelor complementarit i, cosmicul (cer z mis-
lit din principiul yang si p mnt provenit n viziunea chinez din yin)
este spa iul unui existent diIeren iat, creat din trupul omului cosmic
Pan-Ku (n scut din oul primordial, situat ntre principiile originare). n
cadrul lui, umanul este Iiin a mpov rat de propria nimicnicie
(,Gzele care tr iser pe trupul lui |Pan-Ku|, sub nrurirea vntului
s-au I cut oameni).
n mitologia indian , lumea, intrupare a iaeii ,i a sensului, este o
crea ie n vesnic desI surare a unor Ior e divine pozitive (Shiva, n
Jeae; Prajapati, n Upani,aae; b rbatul cosmic Purusha, n
19
Manusamhita), n lupt cu cele negative, distructive (Rudra, moartea).
Reprezentnd o zi din eternitatea suIletului universal (Brahman), ciclul
de distrugeri si de crea ie are n centrul s u, ca principiu constructiv,
sacriIiciul de sine al zeului, expresie a supremei asum ri (auto)devo-
ratoare a crea iei: ,Din SuIletul preanalt el scoase la iveal Cugetarea,
cea care este si nu este, iar mai nainte de aceasta, Sinele, cel care e a
toate st pn si diriguieste totul. Iar nainte de Cugetare si de Sine, el
smulse Intelectul... si particulele celor cinci elemente. Unind ntre ele
particulele, de nep truns pentru ra iune, ale acestor sase principii ce sunt
nzestrate cu energie urias , el I cu toate Iiin ele (Manusamhita).
Stabilind primordialitatea elementelor abstract spirituale asupra
materialit ii neindividualizate a Iiin elor, cosmogoniile indiene oIer
de Iapt reprezentarea unei lumi a c rei esen r mne impenetrabil
pentru condi ia uman . Aceasta este silit s accepte si s se supun la
ierarhizarea n cele patru caste, instituite prin actul cosmogonic (,Spre
a nmul i neamul omenesc, din gura sa, din bra ele sale, din coapsele si
din picioarele sale, el a I cut preotul (brahman), r zboinicul
(Kshatriya), agricultorul (Jaishya) si lucr torul (shuara).
Structurate pe o triad de elemente ale devenirii (substrat
primordial o principiu originar o creator / ordonator al cosmicului),
acest tip de cosmogonii oIer o viziune asupra actului genetic
nesistematizat , adeseori contradictorie chiar n cadrul aceluiasi text.
Recurgnd la reprezent ri axate pe serii de simboluri extrem de diIerite,
discursurile epice par s tr deze o Iinalitate comun . Gndirea oriental
proiecteaz n ,nceputuri un model cosmogonic, n care omul ncearc
s -si reg seasc ceva din propriile atribute si c ruia i conIer ,ordinea
sa. ncercarea explicit de deIinire si de explicare a esen ei lumii ne
apare dublat de nceputul, implicit, al c ut rilor propriilor coordonate
ontologice n / prin cosmic; de aceea, aceste cosmogonii asimileaz si
teogonii si antropogonii, propunnd de Iapt modelul simbolic al unui
univers perIect simetric, n care sacrul si proIanul si corespund. Sacrul
r mne pentru proIan modelul absolut, a c rui idealitate impune
Irecventele distrugeri punitive si reIaceri ameliorate ale lumii, pn la
Iormula cunoscut a contingentului. ,Concep ia Iundamental poate Ii
astIel deIinit : omologia total ntre Cer si Iume. Asta nseamn nu
numai c tot ce exist pe p mnt exist ntr-un anumit Iel si n Cer dar
c Iiec rui lucru de pe p mnt i corespunde cu precizie un lucru identic
n Cer, dup al c rui model ideal s-a realizat.
18

18
Mircea Eliade, Cosmologie ,i alchimie babilonian , Editura
Moldova, Iasi, 1991, p. 16.
20
Aceast viziune asupra lumii dominant n spa iul oriental
este expresia unei concep ii pragmatice, care vizeaz ac iunea direct
asupra concretului. Riturile prin care se actualizeaz periodic
cosmogoniile, desi ating, nu inIluen eaz substan a, ,ideea metaIizic
a lucrurilor.
Cosmogoniile greco-latine si cea biblic au n vedere tocmai
acest aspect, propunnd n replic alt tip de deschideri. Prin eliminarea
magicului oriental, cosmogonia greac laicizeaz si conIer o
dinamic de Iactur IilozoIic nceputurilor lumii. Viziunea latin
opernd aceeasi ruptur si accentund tendin a greac adaug
dialecticii suportul materialit ii. Complementar si polemic , att Ia
de reprezentarea european-mediteranean , ct si Ia de cea oriental ,
din care si trage totusi sevele, perspectiva biblic reIormuleaz
conceptul nsusi de ,religios si converteste magicul oriental si
misterul grec n miracol, ca ultim expresie cronologic a
Iantasticului mitic arhaic.
IdentiIicnd n principiul originar creatorul si ordonatorul
existentului, miturile Iondatoare grecesti au ca punct de pornire, ca prim
mitem, o teogonie, o genez a sacrului. Aceast nnoire de structur ne
apare ca reIlex al Iunc iilor distincte ale mitului, al c rui receptor
dincolo de interesul cognitiv este preocupat si de reg sirea de sine ca
individ si de justiIicarea, prin origini, a unor aspira ii ale cet ii / legii
c reia i apar ine. Actualizarea mitului renvie trecutul, dar nu pentru a-l
permanentiza ca timp imuabil, ci pentru a valoriza prezentul. Probabil
tocmai de aceea cosmogonia greac marcheaz alegoric intrarea n timp
ca dimensiune concret a existentului, cu repere clare: pentru nivelul
cosmicului, timpul (pre)olimpienilor si cel prelungit n prezent al
domniei lui Zeus; pentru individ si pentru colectivitate, cel al
,vrstelor.
Substan iala nnoire de viziune a mitului cosmogonic grecesc
poate si ca sintez (mai) trzie a acumul rilor orientale si g seste o
expresie unitar n sistematizarea livresc a poetului Hesiod. n viziunea
Teogoniei lui Hesiod (secolul al VIII-lea . Hr.), desI surarea gradat si
coerent a ac iunii n replic la ambiguit ile si contradic iile eposului
oriental consacr accep ia mitului de Iabula ie, povestire, Iic iune
literaturizant , pornind de la o realitate.
Ac iunea dezvolt dou linii epice care impun spre deosebire
de mitul oriental si un al doilea nivel al ,lecturii, prin tipul de
simbolistic . Dac n mitul oriental simbolurile erau strict contextuale,
aici ele dezvolt o semniIica ie alegoric generalizant . Substratul
21
primordial (Haosul) este cadrul pe care se insereaz , crea i spontan:
Gaia (,cea cu rmuri largi, temei de n dejde vesnicei mp rt siri a
tuturor Iiin elor) si Eros (,amorul cel mai Irumos dintre zeii
nemuritori). Gaia P mntul, n reprezentarea roman Tellus este
principiul primordial si creator ntr-o genez , care se desI soar
paralel cu aceea avnd-o ca protagonist pe Nyx (Noaptea), ,Iiic a
Haosului.
Cele dou cosmogonii sugereaz dualitatea n existent. Central
n mitul lui Hesiod, cosmogonia structurat n jurul GAIEI reprezint
crea ia Ior elor vitale ale universului, realizat de principiul ordonator.
Gaia este izvorul vie ii, esen a invincibil a crea iei care genereaz
marile Ior e Iizice (ciclopii, hecatonheirii, gigan ii), dar si resorturile
spirituale si (re)generatoare (titanii si titanidele), patimile devastatoare
(Eriniile) si geniile protectoare (NimIele).
Ac iunea genetic a Gaiei presupune crearea ,I r c l uza
gingasei iubiri a cadrului ,Iizic: Uranos (,cerul nstelat, ,I ptur
asemenea cu dnsa), ,nal ii mun i, ,Pontos si Pelagos, marea cea
Iertil si marea cea stearp . Cadrul Iizic creat este o replic la
viziunea oriental , care reIlect un alt tip de spiritualitate, cu un alt
orizont existen ial. Pentru orientali, ca popoare agrare, tr ind ntr-un
cadru teluric, limitat la imperiu, este Iiresc ca spa iul cosmic s
cuprind p mntul si cerul. Pentru greci, mari navigatori, el se
deIineste prin cer si m ri beneIice sau ostile marinarului / pescarului.
Universul Iizic apare ca o crea ie de tip artizanal, care nuan eaz doar
viziunea oriental asupra lumii, ivit din voin a si prin ac iunea
Zeului. Individualizarea si spiritualizarea lumii sub semnul zeilor
olimpieni se realizeaz ns continundu-se si des vrsindu-se
crea ia, prin iubire. AstIel, spiritualitatea greac introduce ca motiva ie
si punct de plecare al oric rei ,Iaceri resortul interior. Aici el este
Erosul, n eles ca dorin (,vrerea n eleapt n pieptul oric rui zeu, ca
si al oric rui om), ca instinct (,cel care Irnge m dularele) si ca
aIect (,care mblnzeste inima). Ca expresie a complementarit ii
eurilor si ca principiu salvator pentru existen a uman , Erosul este
abordat n dialogul lui Platon (427-347 . Hr.) intitulat Banchetul.
n mitul hesiodic, geneza avnd-o ca subiect pe Gaia este o
nastere a ntregului univers din iubire. n viziunea lui Hesiod, iubirea
resort al existen ei se mplineste ca act prin conceperea Ior elor
vitale (reprezentate de cei sase titani: Okeanos, Hyperion, Coeus,
Crios, Iapetos, Chronos) si a Ior elor cosmic procreatoare mpreun cu
acestia, cele sase titanide (Thetys, Thea, Phoebe, Rhea, Themis si
22
Mnemosyne). Cosmogonia dobndeste un germene dialectic n
continuarea si adncirea genezei prin iubirea dintre titani si titanide si
nasterea urmasilor lor, care instituie si guverneaz ordinea cosmic
atemporal .
Okeanos si Thetis creeaz apele dulci si Okeanidele, protec-
toarele lor; Hyperion si Thea des vrsesc cosmicul prin apari ia
Soarelui (Helios), a Iunii (Selene) si a Aurorei (Eos). Coeus si Phoebe
dau nastere Ietonei, mam a lui Apolo (zeul vindec tor la origini,
devenit apoi un simbol absolut al valorilor spirituale: zeu al luminii, al
muzicii, poeziei si artelor Irumoase, protector al muzelor) si a lui
Artemis (geam na lui Apolo, zeitatea bineI c toare pentru spa iul
concret al lumii s lbatice, a cmpului, a animalelor, a vn torii).
Chronos yi Rhea procreeaz primii yase olimpieni.
Demeter (zei a agriculturii si a rodniciei); Hades (domnul lumii
subp mntene); Hera (zei a c sniciei, a c minului); Hestia (zei a
Iecioar , identiIicat de romani cu Vesta, zei a castit ii); Poseidon
(st pnul m rii); Zeus (viitorul st pn al lumii si al zeilor).
ncepnd cu cele dou serii de zei (titanii uranieni si primii sase
olimpieni, urmasi ai lui Cronos), existen a nseamn ac iune. Dac n
plan simbolic apari ia titanilor individualizeaz spa iul, crearea
olimpienilor marcheaz intrarea n timp. Ca ac iune, n ambele cazuri,
Iiin area implic lupt si alian e (a Gaiei cu titanii mpotriva lui
Uranus; a Rheei cu olimpienii mpotriva lui Cronos) care duc la
transIorm ri, la devenire. Aceasta este reprezentat prin nIrngerea si
substituirea Tat lui cu Fiul, tn rul Zeu (Cronos anuleaz Ior a
creatoare a lui Saturnus, Zeus la romani, Jupiter l nIrnge n lupt
pe Cronos si l exileaz n Tartar, echivalent trziu al InIernului).
Schimbarea ca succesiune a genera iilor implic deci conIruntarea
violent , teomahiile (luptele ntre genera iile de zei: titanomahia, lupta
lui Zeus cu titanii, si gigantomahia, nIruntarea aceluiasi cu gigan ii
trimisi s -i r zbune pe titanii nvinsi).
Victoria lui Zeus reprezint punctul terminus al unei dialectici.
Aceasta din urm conIirm eIemerul / nIrngerea Ior ei Iizice de c tre
Ior a spiritual si aIirm o lume imuabil prin superioritatea sa asupra
celei originare, spre deosebire de imuabilitatea oriental , care implic
perpetuarea la inIinit a tiparului originar. Existentul guvernat de Zeus
are ca Iinalitate tocmai domnia acestuia si ncheie ciclul unei spirale
,calitative. Constituit din Uranos, Cronos si Zeus, triada asociaz
r ul / vina (tat lui Ia de Iiii nchisi n spa iul matern de c tre Saturn;
devora i ca timp necru tor de c tre Cronos; a Iiilor Ia de tat :
23
emascularea lui Saturn de c tre Cronos; exilarea n Tartar a lui Cronos
de c tre Zeus) cu binele (triumIul celui puternic / superior).
Creat de Gaia, universul dominat de olimpieni este astIel cadrul
luptei contrariilor, reprezentat prin marile antiteze dintre CREAT
(,I r c l uza gingasei iubiri, Uranos) si N SCUT (titanii);
ATEMPORAI (Uranos) si CRONOIOGIC (Mnemosyne Memoria
subiectiv si Cronos Timpul obiectiv); HAOTIC (haosul primordial)
sau DIFUZ (Uranos) si ORDONAT, IEGIUIT, DIVIN (Themis);
PEDEAPS , R ZBUNARE (a Eriniilor produse prin Iecundarea
sngelui lui Uranos) si PROTEC IE (spiritele ocrotitoare, nimIele
n scute tot de Gaia din acelasi snge). Ivit din pasiune p timas ,
lumea conceput de Gaia simbolizeaz elanul ascensional al spiritului,
aIlat n lupt pentru suprema ie, obiectiv cu care se identiIic n
ansamblu polisul grec.
Iumea creat de Nyx este, n opozi ie cu aceasta, universul
nocturnului, al c derii, prin adncirea n sine. Ea oIer imaginea
antitetic universului Gaiei. Iumea creat de Nyx prin mpreunarea cu
Erebos (principiul masculin al ntunericului) alegorizeaz cosmicul
obscur, intangibil si invizibil (ca Eter) si alternan a ntuneric / lumin
(ca ziu ). Dac noaptea Iecundat creeaz obscurul si propria ei
disolu ie n lumin , esen a ntunecat a lui Nyx lipsit de echilibrul
complementarit ii cu Erebos instituie limitele Iizice ale existen-
tului: b trne ea (Geras) si moartea (Thanatos). n plan simbolic,
Thanatos este elementul antitetic al lui Eros, o reprezentare a disolu iei
si a sIrsitului existen ei, a c rei origine si principiu de coeziune este
Eros. Aceeasi esen a Nop ii absolute creeaz tragicul ntunecat al
condi iei umane, puse sub semnul Iatalit ii (prin cele trei Moire
Atropos, Clotho si Iachesis , care torc, deap n si curm Iirul vie ii,
si prin obscura Kere), a Sor ii potrivnice si r zbun toare (Nemesis), al
Vrajbei (Eris) si al Erorii (Ate). Cele dou triade (Eter, Nyx si Erebos;
cele trei Moire) tragice ale existentului, care reunesc limitele Iizice si
sanc iunea expiatoare, au ca unic element de Iragil echilibru o alt
triad : Am gire (Apate), Vis (Oneiros), Somn (Hypnos).
Dezechilibrul relieIeaz ntreaga hiperbolizare a r ului ce apas
universul creat de Nyx. nsusi acest univers nu este dect o hiperbol
prin proiectarea asupra cosmicului a tragicului condi iei umane.
Corelnd cele dou secven e ale genezei din mitul hesiodic, am
putea conchide c ele conceptualizeaz n termeni livresc poetici mai
degrab principiile unei cosmogonii (prin antiteza care sugereaz
serialitate, rela iile de opozi ie dintre preolimpieni si olimpienii crea i
24
de Gaia) si ale unei antropogonii (prin personiIicarea negativ
hiperbolizant a esen ei condi iei umane n enumerarea crea iei lui
Nyx). Ambele secven e converg spre sintetizarea tragicului
existentului surprins n conIruntarea pentru suprema ie, pentru a se
impune si a d inui si a condi iei umane, supus luptei pentru
supravie uire. Ia Hesiod, n Munci ,i :ile, Vrstele sunt expresia
luptei pentru supravie uire ca eternizare a luptei pentru putere.
Dac tragicul oriental ap rea ca expresie a condi ion rii
exterioare, a nimicniciei existentului ca simpl crea ie a Zeului si a
omului supus acestuia, esen a tragicului grec ne apare ca reIlex al unor
surse interioare, psihologice. Omul si constientizeaz si si asum n
acest spa iu spiritual propriile limite. Mai mult dect att, gndirea
greac adaug acestui tragic m re ie omului, care g seste si (re)sursele
domin rii lui. AstIel, spre deosebire de mitul oriental cosmogonic
umanist prin Iixarea omului ca element Iundamental al genezei ,
mitul grec contureaz explicit accep ia modern a umanismului. El se
constituie ntr-o pledoarie pentru valoarea umanului, prin convertirea
omului n model al cosmicului.
Simpla analogie de tip oriental ntre uman si cosmic se
converteste astIel n identitate prin proiectarea umanului n / asupra
cosmicului. ,Toate nsusirile care Iac mpreun tipul uman sunt privite
drept inerente naturii si existen ei; ele nu se pot trece cu vederea, ele
nu pot Ii escamotate sau negate, ele exist n chip necesar, |...| c ci
procesul de idealizare a zeilor se men inea n Iorme si n limite tipic
umane.
19

Cosmogonia roman , n varianta inclus de Ovidiu (43 . Hr.-
17 d. Hr.) n ciclul poetic Metamorfo:e, converteste pledoaria greac
n elogiul adus Iiin ei supreme din natur . Idealismul viziunii si
idealizarea antropomorIiz rilor grecesti sunt aici nlocuite de
germenele materialist cu origini tot grecesti inclus n conceptul de
metamorIoz .
Dac mitul grec, n viziunea lui Hesiod, presupunea o
succesiune a ntrup rilor cosmicului, cel latin sintetizat de Ovidiu
concepe cosmogonia ca o succesiune a metamorIozelor. Finalitatea
cosmogoniei lui Ovidiu este, ca si pentru cea hesiodic , explicarea
lumii dominate de zei. ns la Ovidiu, explica ia este dus dincolo de
aparen ele perceptibilului, pn la individualizarea si ierarhizarea

19
I. Blaga, Trilogia valorilor. II. Ganaire magic si religie, Editura
Humanitas, Bucuresti, 1996, p. 266.
25
elementelor constitutive ale universului. Poezia si patetismul discur-
sului alegoric grec, care nv luie n metaIorele teomahiei evolu ia,
sunt nlocuite de gravitatea solemn a unui discurs epic explicativ, pe
alocuri punctat de recursul la simbolurile romanizate din panteonul
grecesc.
ModiIicarea de perspectiv , de la viziunea greac plastic
sugestiv la cea roman , a unei solide arhitectonici argumentative se
realizeaz prin explicarea conceptelor grecesti si prin motivarea logic
a Iiec rei metamorIoze. n acest sens, Ovidiu deplaseaz centrul de
interes al ,demonstra iei sale poetice de la divinitatea primordial la
ac iunea creatoare. Cosmogonia se disociaz astIel total de teogonie.
Punctul de plecare al cosmogoniei este, ca si la vechii greci,
haosul. Riguros deIinit n spiritul viziunii grecesti si prezentat ca
dezordine si conIruntare primordial a elementelor, el este explicitat
alegoric prin negarea a ceea ce n existent nseamn ordine si
individualizare. Ca retoric , scriitura ovidian aminteste aici de acelasi
procedeu utilizat n miturile orientale. Inedit si speciIic spiritului
roman este ns acceptarea / asocierea dublei explica ii a genezei:
cea mitic (,un zeu) si cea ra ional (,sau natura mai puternic ).
Tocmai aceast dualitate, prin care se impersonalizeaz subiectul
genezei, implic relieIarea ac iunii. TransIormatoare (ca materializare
n existent) si ordonatoare (ca sistematizare si ierarhizare a acestuia),
ac iunea cosmogonic presupune etape pur ra ionale. Delimitarea
cosmicului de teluric (,a aruncat un interval ntre cer si p mnt) este
urmat logic de ordonarea si individualizarea elementelor (Ioc, aer,
p mnt, ap ), n cadrul unit ii contrariilor, conIorm unor observa ii
de ordin Iizic: ,Dup ce a scos elementele din haosul unde erau
amestecate n neornduial , el le-a h r zit locuri anumite, supunndu-le
pe toate legilor vesnicei uniri.
Conturarea cadrului Iizic ca propor ionare si repartizare: pe
p mnt a relieIului si a climei corespunz toare lui; n cosmic, a
Ienomenelor naturale (nori, vnturi, Iurtun ); men inerea purit ii
originare a eterului (izolat de orice contact cu materialitatea impur );
crearea biologicului, ca Iorm superioar de existen ; toate acestea
atest o alt perspectiv asupra crea iei Ia de viziunea greac .
Viziunea latin opune arbitrariului voin ei divine creatoare din
concep ia greac ra ionalismul unei voin e generatoare, c l uzit de o
logic intern a lucrurilor. Iumii ,asa cum este, conceptualizat prin
zeit ile reprezentative / protectoare din panteonul grec, spiritualitatea
26
latin i opune o imagine a lumii asa cum, logic, ,trebuie s Iie, o
lume pus sub imperiul necesit ii, ca motiva ie suprem .
For a generatoare a universului nu mai este supremul ARTIZAN,
ca n reprezent rile orientale, nici SPIRITUI MATERN, OCROTITOR si
(PRO)CREATOR n absolut, ca n imaginarul grec, ci MAREIE
ARHITECT (,Arhitectul lumilor). Crea ia nu mai este reductibil la
expresia unei spontaneit i genuine sau la o nastere, ci este o imens
construc ie conceput deliberat (,spre a pune cap t acestei lupte a
aruncat un interval ntre cer si p mnt; ,a mp r it materia hot rndu-i
Iiec rei p r i Iorma potrivit ; ,cerul a Iost mp r it din n elepciunea
acelui zeu).
n cele trei miteme ale Metamorfo:elor, care evoc geneza ca
desprindere a materiei din haos, ca structurare a cosmicului si ca
organizare si individualizare a vie ii pe p mnt, seria de verbe
deIineste metaIoric natura speciIic a actului creator ca act premeditat,
de voin si de decizie (,a h r zit, ,a hot rt), care dubleaz
ac iunea eIectiv , Iizic . AstIel, din I urire material n ipostazele
orientale sau din nastere eIectiv a principiilor perpetuate prin
existent (n varianta hesiodic ), la Ovidiu cosmogonia devine cons-
truc ie dual : material (a perceptibilului) si spiritual (a unui plan
originar si a unor principii / a unei cauzalit i de suport pentru
(n)Iiin are).
Iumea astIel creat nu mai este un ,dat ca n mitologiile
anterioare, ci un model absolut. Caracterul ei imuabil nu provine din
eternizarea voin ei divine originare, ci din perpetuarea perIec iunii ei,
care este expresia des vrsirii marii treceri a primei ,metamorIoze,
de la dezordinea primordial (haosul) la ordinea si ierarhia materiei
spiritualizate n / prin existent. Armonia, m sura si echilibrul, ca
atribute ale universului, reIlect n concep ia latin unitatea princi-
piilor n diversitatea cadrului Iizic si a Iormelor biologice de
existen ... n noua imagine estetic a universului, Ior a de reprezen-
tare simbolic , proprie viziunii grecesti, cu r d cini n experien a
oriental , ca si stihialul de sorginte oriental se estompeaz si se
anuleaz , Iiind nlocuite cu Ior a evocatoare a unei naturi Iamiliare,
ocrotitoare, aliat omului, echilibrat si st pnit de voin a divin .
Patetismului dezl n uit la greci n sugerarea simbolic a
tragicului (de)c derii condi iei umane i se substituie aici retorica
orgolios triumI toare a n l rii umanului n existent. Aceast retoric
pare a Ii punctul culminant al viziunii antic-p gne asupra omului.
Grecii dep seau concep ia oriental a Iatalit ii destinului uman
27
(nscris n stele / voin a divin ) prin asumarea si st pnirea lui de c tre
constiin a individual (ca am gire / speran ; vis / ideal; somn /
evaziune din real). Iatinii i g sesc m re ia si o demonstreaz n
Iinalul cosmogoniei din Metamorfo:e.
Omul apare aici ca o necesitate a naturii de a Ii dominat prin
superioritatea spiritual (,O Iiin mai nobil , n stare de cuget ri
nalte si I cut ca s porunceasc tuturor I pturilor). Aceast
superioritate, care conIer omului pozi ia privilegiat n existent, nu
este consacrat printr-o anumit variant antropogonic sau alta.
Disociindu-se din nou de op iunile anterioare din imaginarul grec si
oriental, Ovidiu le trece n revist , mai curnd cu titlul de inventar.
Deci, n viziunea latin , antropogonia r mne un moment al
cosmogoniei, dar nu unul central (ca la orientali), nici semniIicativ (ca
la greci). Centrul s u de interes l constituie atributele umanului,
observate si nregistrate realist, dar explicate n termenii idealismului
mitic prin medierea zeului creator. Dup ce n Enuma Eli,
Nudimmund este pl m dit ,dup chipul si asem narea lui Anu, omul
este pl smuit si aici de c tre Iapetus, ,dup chipul arbitrilor lumii,
dar ,dintr-o s mn dumnezeiasc .
Umanismul latin si aIirm astIel ncrederea, dublat de orgoliul
Ia de om, ca egal al zeilor, imagine a lor n lumea proIan , punct
terminus al crea iei si st pn absolut al naturii. Cu surse n
identiIicarea greac a sacrului n / cu proIan(ul), aceast viziune
anuleaz tragicul perspectivei hesiodice prin convertirea constiin ei de
sine, perceput de greci n constiin a superiorit ii n univers. Omul
ca Ior eliberat de determin rile Iatumului grec si aIirm n textul
ovidian superioritatea. Aceasta se maniIest asupra lumii prin
cunoastere (,n stare de cuget ri nalte), asupra existen ei prin
autoritatea de st pn (,I cut s porunceasc tuturor I pturilor) si
asupra lui nsusi prin reIlec ie IilozoIic (,si n vreme ce animalele
celelalte, ncovoiate spre p mnt, c tre el si a intesc privirea, el i-a
d ruit omului o statur dreapt , poruncindu-i s contemple cerurile si
s -si in Iruntea ridicat spre astre). Finalul mitului ovidian, relund
ca laitmotiv imaginea chipului omenesc, clariIic implicit rela ia cu
modelul viziunii grecesti. n timp ce mitul vechilor greci identiIica
sacrul si proIanul prin antropomorIizarea divinului, spiritul latin si
(re)actualizeaz si aproprie viziunea prin imaginea omului ca ntrupare
a sacrului n proIan (,Materia, inIorm si grosolan , prin aceast
metamorIoz a dobndit chip omenesc, necunoscut pn atunci).
28
Redactat trziu (ntre secolele VI si IV . Hr.), mitul biblic, prin
cele dou variante cosmogonice din Jechiul Testament (Facerea.
1. Facerea lumii si 2. Sfin irea :ilei a ,aptea. A,e:area omului in rai.
Prima familie) constituie o sintez a viziunii antice. Avnd izvoare
evidente n reprezent rile orientale, ca text, mitul constituie o replic
att Ia de laicismul si sursele tragicului condi iei umane din viziunea
greac , ct si Ia de germenele materialist din reprezentarea latin .
Spre deosebire de miturile orientale sau cele greco-latine,
cosmogonia biblic elimin substratul primordial al existentului
(haosul greco-latin, inexistentul mesopotamian). Principiul originar
este ns (precum Gaia din viziunea hesiodic sau ,Arhitectul lumilor
din cea ovidian ) creator al lumii ntr-o anumit succesiune. Ca
Unicitate creatoare absolut , spre deosebire de toate cosmogoniile
anterioare, acesta este expresia monoteismului. Rupt total de orice
rela ie cu teluricul (unor reprezent ri ca Apsu si Tiamat, Nun sau
Gaia), prin esen a lui, Dumnezeu pare mai apropiat de ,Arhitectul
lumii ovidian si este, ca si acesta, reprezentarea spiritului.
SemniIica iile sale sintetizeaz si nuan eaz n cele trei ipostaze
Iundamentale din Biblie accep iile divinit ii din mitul antic. El este
spirit si putere creatoare (Iahve ,suIlu vital, n aramaic ; Domnul
,cel care este), atotputernic si atotstiutor (Elohim expresie a plura-
lit ii Ior elor), Dumnezeu (tat si pedepsitor drept). Plasat ntr-un illo
tempore nebulos, I r repere spa io-temporale concrete, el circumscrie
spiritul ca Pre-Existent materiei.
Geneza marcheaz ca si n cosmogoniile anterioare intrarea n
Existent, clar conceput ca ,Iacere a spa iului si a timpului concret, a
perceptibilului si a materialului. Continund serialitatea proprie
cosmogoniilor mediteraneene, geneza atest nuan area reprezent rii de
tip european, cu o ordine, un sistem de rela ii si de dominante precise.
Prezente si n cosmogoniile greco-latine, n mitul biblic aceste elemente
sunt completate cu datele unei prime ,istoriciz ri.
Crea ia se contureaz astIel n sase zile. Serierea se maniIest
ntr-un mod speciIic, prin structurarea n Iiecare zi a cte uneia dintre
marile diviziuni ale lumii materiale. Implicnd o ordine, de sugestie
evolutiv , n cele sase secven e, geneza biblic este, poate nu ntm-
pl tor, raportabil la nserierile din mitul latin.
n geneza biblic , prin prima crea ie (desp r irea luminii de
ntuneric) se realizeaz intrarea n timp. Aceasta este rezultatul
dep sirii ,preexistentului diIuz, prin succesiunea noapte zi. ,Si a
Iost sear si a Iost diminea :iua intai marcheaz , (de)limiteaz de
29
Iapt cronologic nsusi momentul genezei. Repetarea ca laitmotiv
Iixeaz cadrul temporal al secven elor ulterioare, relieInd intrarea n
cronologic.
ncepnd cu a doua zi (de genez a cerului), actul creator este
dublat de cel evaluativ, unic n miturile cosmogonice: ,Si a v zut
Dumnezeu c este bine. Repetat la rndu-i ca laitmotiv, el pare s
sugereze des vrsirea lumii ca o crea ie divin si, implicit, s relieIeze
perIec iunea n absolut a ProIanului, pentru care nu exist echivalent
Sacru, ca n cosmogoniile orientale. Ziua a patra, de desp r ire a
uscatului de ape, asociaz crea ia cadrului Iizic cu cea a nivelului
inIerior al biologicului, apari ia vegeta iei.
Facerea ,lumin torilor (soarele si luna) marcheaz trecerea de
la timpul cosmic (al alternan ei inIinite dintre noapte si zi) la cel
teluric-cronologic (al ciclurilor anotimpurilor) si istoric (al anilor).
Ziua a cincea, de creare a animalelor, este dominat de gestul
sacraliz rii biologicului prin binecuvntarea divin a vie ii, h r zit
inIinitei perpetu ri. Absent n cosmogoniile greco-latine (care ating
problema sacralit ii proIanului, actul creatorului exprim de Iapt
detasarea de crea ie. Momentul, propriu mitului biblic, circumscrie
practic convertirea creatorului n tat .
n ambele versiuni ale cosmogoniei biblice, crearea omului (n
ziua a sasea), ca si n reprezent rile greco-latine, are semniIica ia
atingerii nivelului ultim al genezei. Aidoma mitologiei
mesopotamiene sau latine, omul reproduce Iiin a divin si, ca si n
toate celelalte cosmogonii, st pneste terestrul. n timp ce mitul
Iondator din cap. 1 (1-31)
20
ncheie cosmogonia cu antropogonia
simultan a b rbatului si a Iemeii, structurat pe Ior a creatoare a
logosului divin (v. si Enuma Eli,), cosmogonia din cap. 2 dezvolt
antropogonia ca succesiune a cre rii sexelor si o Iixeaz pe alte
coordonate. Aici, mitemul antropogonic se structureaz ca o ,Iacere
artizanal (de tipul celor orientale si nrudit mai ales prin
,materiale cu ac iunea lui Iapetus din Metamorfo:e: ,Atunci, lund
Domnul Dumnezeu rn din p mnt, a I cut pe om si a suIlat n Ia a
lui suIlare de via si s-a I cut omul Iiin vie. n proIund contrast cu
prima variant , aceasta relieIeaz proIanul ap s tor din omul originar
(aaham < aahamah , rn ). Antropogonia biblic sintetizeaz
alegoric, prin materialul de construc ie si prin natura actului creator,

20
Biblia sau Sfanta Scriptur , Editura Institutului Biblic si de Misiune
Ortodox al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti, 1975, p. 11-13.
30
esen a uman dual . AstIel, omul este Iatal cantonat n teluric (,lutul
originar, materialitatea sa; , rna la care se va ntoarce, eIemerul
existen ei terestre) si orientat spre absolut (prin ,Iacerea dup chipul
lui Dumnezeu, cap. 1; ,prin suIlarea divin de via , cap. 2).
Cosmogonia biblic , asemenea celor orientale si greco-latine, se
Iinalizeaz prin antropogonie. Aceasta dezvolt si reinterpreteaz ntr-o
sintez proprie motive preluate din / comune cu unele mituri orientale
si grecesti anterioare. Plasarea n rai a omului originar reactualizeaz
si sacralizeaz mitul hesiodic al vrstei de aur
21
, dar ca expresie a
existen ei primordiale, pur n absolut, lipsit de cunoastere si de
constiin a de sine. Raiul biblic cu cele patru ruri ca reluare
alegoric a imaginii reale a Mesopotamiei este probabil sublimarea
simbolic trzie a rela iei orientale de identitate dintre cer si p mnt si
sugereaz aspira ia interzis spre Iericirea originar .
C derea omului n p cat si sanc iunea divinit ii, care marcheaz
etern condi ia uman , reiau vechile mituri ale pedepsirii orgoliului
uman. Dac n miturile Iolclorice orientale si n cel livresc platonician
al androginului (din Banchetul), divinitatea sanc ioneaz truIia calp a
omului primordial de a Ii egalul zeilor n Ior si des vrsire Iizic , n
Biblie este sanc ionat gestul prin care omul si aproprie esen a divin ,
prin cunoastere. ntreaga lui condi ie va Ii marcat de osnda la
construc ia trudnic (de c tre b rbat) si la popularea (prin durerile
Iemeii) a unei lumi, avnd ca model intangibil raiul vrstei de aur
a genezei. Reiterare a c derii n p cat la nivelul umanit ii vinovate
de toate Iormele de crim (cu punctul de plecare n Iratricidul lui Cain)
, potopul biblic reia semniIica iile vechilor mituri eschatologice.
Ca si n cazul poemului mesopotamian al lui Ghilgames sau n
cel al lui Deukalion si Pyrrha, n cel platonician al androginului,
potopul lui Noe nu Iace altceva dect s proiecteze asupra cosmicului
tragicul destinului uman. SIrsit al omului sau al lumii, potopul ca

21
n lucrarea sa Munci ,i :ile, Hesiod oIer o imagine a evolu iei
societ ii omenesti n cinci etape, sugernd desacralizarea umanului,
accentuarea condi iei tragice a individului, pe m sura intr rii n istoricitate
(v., n acest sens, V. Kernbach, ,Antropogoniile succesive n Mituri esen iale,
p. 18-81). Dincolo de explicarea rela iei dintre sacru si proIan sau a evoc rii
alegorice a involu iei esen ei umane de la un stadiu al prelucr rii metalelor la
altul cum a Iost interpretat , mitul hesiodic este o prim expresie simbolic
a prezentului dec zut, n raportul cu trecutul m re si, n consecin , a
vesnicei nostalgii Ia de acesta, nuan at de romani n ,ubi sunt...
31
orice alt Iorm mitic a apocalipsei oIer prin supravie uitori sansa /
premisele unui alt nceput (re)novator. Miturile Iondatoare oIer astIel
o viziune ciclic asupra existen ei, n eleas ca spiral reluat la inIinit
la un nivel superior, puriIicat prin apocalips .
Sumara si, Iatalmente, incompleta trecere n revist a ctorva
ipostaze ale miturilor de origine ne conduce c tre concluzia c acestea
nu sunt o simpl explica ie, ci o prim modalitate de apropriere prin
reprezentare cu Iunc ii ontologice, magic-curative, religioase etc. a
esen ei universului si a omului. Ele propun ca si literatura ns si, de
altIel o imagine, spre deosebire de celelalte izotopii, sintetic , asupra
lumii si o prim reprezentare a umanului, marcat de constiin a propriei
identit i n raport cu sacrul si proIanul (natur , propria colectivitate,
celelalte colectivit i, cel lalt).
Aceste mituri Iondatoare exprim orgoliul apartenen ei la nivelul
superior al existentului (pentru umanitate Ia de celelalte vie uitoare,
pentru colectivitate Ia de altele asem n toare, pentru individ c Iace
parte din neamul nobil, privilegiat, ct mai apropiat de zeii si de
oamenii nceputurilor). n acelasi timp, miturile Iondatoare reIlect
complexul (,creatului) Ia de divinitatea (,creatoare) si a prezentului,
ca timp istoric (dec zut) Ia de m re ia trecutului, Iabulos, anistoric, al
vrstei acronologice ,de aur, marcat de sacralitatea nceputurilor.
Discursul epic al acestor mituri structureaz categoriile esen iale
ale nara iunii. El cristalizeaz timpul si (de)limiteaz spa iul. Timpul
narativ este organizat n secven e succesive. Preexistentul timp
spa ializat ca originar indistinct este cadrul dep sit de momentul
genezei, ca prag pentru cronologicul dinamic, n ,curgere. ,Vrsta de
aur, cea a egalit ii oamenilor primordiali cu sacrul, dilat durata pe
m sura acestei egalit i. Apocalipsa lumilor originare constituie si
sIrsitul idealit ii dilat rii temporale. Noua genez marcheaz
intrarea n cronologicul necru tor, devorator, al existen ei umane (ca
destin) si al colectivit ilor (ca istorie).
Spa iul si circumscrie reperele prin delimit ri succesive n
cadrul genezei, n urma c rora se structureaz cosmicul (cu nivelul
sacru-abstract al ad postului zeilor si cu cel Iizic concret al astrelor) si
terestrul protector pentru om (ca natur construct divin si replica ei
uman : sat / oras, cetate). n acest tip de discurs, reprezentarea
divinului, care tr deaz ,constiin a unei realit i transcendente
22
,
dezvolt Iantasticul ca registru dominant al imaginarului mitic, pe
coordonatele miraculosului supranatural. Acesta este expresia

22
Iucian Boia, op. cit., p. 29.
32
inepuizabilei capacit i Iabulatorii a umanului, care dezvolt mixaje
ntre uman si animal / pas re (n Mesopotamia, Egipt, India, China),
metaIorizeaz hiperbolic atribute umane (n Grecia si la Roma) sau
abstractizeaz Ior ele creatoare prin reduc ie la esen a simbolic
(spirit, voce, Iantasm , n Iudeea, Orientul elenistic etc.).

I.2.2.2. Miturile eroice

OIerind imaginea alegoric a lumii si cea a omului, v zute ca
entit i cu o devenire proprie, cu o esen riguros deIinit si plasate
ntr-un sistem de rela ii semniIicativ, cosmogoniile le consider m ca
reprezentnd prima cristalizare a tendin ei de autonomizare a eposului
Ia de Iunc iile dominant pragmatice, extraestetice, ale mitului. Dac
aceste mituri presupun o interpretare a omului a,a cum se percepe el,
interpretare asumat si consacrat (religios) de colectivitate,
MITURIIE EROICE propun crea ia integral a omului ideal, a,a cum
se vrea / se visea: .
ntreaga izotopie are o apari ie trzie, ca reIlex al convertirii mai
diIicile a imaginii de sine din obiect al cunoasterii si reIlec iei n
subiect, att a acestora, ct si al idealiz rii. Izotopia demonstreaz nc
din cele mai vechi timpuri nevoia de idealitate si de valorizare a
ac iunii omenesti, pe care textul mitic, ca si cel literar livresc, le
satisIac n egal m sur . Spre deosebire de celelalte mituri, care
oIereau modele de ac iune concret prin reiterarea actelor primordiale,
miturile eroice oIer modele etice si comportamentale.
Mitul eroic sacralizeaz astIel umanul prin proiectarea Iictiv
asupra lui a atributelor divinului. Fie c apare n mitul Iolcloric, Iie c
o g sim n cel de tip livresc, reprezentarea uman astIel construit ,
prin dubla sa natur de reIlectare a (idealit ii) unui moment istoric
concret, dar si de crea ie Iictiv , cap t condi ia unui personaj.
,SemniIicatul mitului eroic, ca si cel al epicului livresc, l reprezint
astIel personajul, ca expresie a umanului idealizat. n jurul acestuia,
ntreaga realitate, pornind de la propria lui condi ie, este construit ca
Iic iune. Dac n celelalte izotopii mitice se men inea ca punct de
plecare realul, aici ntlnim ca premis imagina ia ns si. Personajul
astIel conturat devine erou ca protagonist al eposului structurat n
celelalte serii mitice n jurul divinului si ca Iiin suprauman .
Dimensiunea suprauman i este conIerit eroului prin nvestirea
cu Ior e similare cu cele ale divinului, dar de reac ie la acesta. Eroul
33
este egal si ndeobste advers zeilor, mai ales n ciclurile eposului grec
(Argonautica, ciclul troian si al Atrizilor).
AstIel, o prim serie de eroi opune omnipoten ei divine propria
Ior eIectiv de ac iune asupra lumii. Ca Ior Iizic , ea este proprie
lupt torului pentru o cauz dreapt . Ap r tor al unor nalte principii
morale, el parcurge al turi de un nso itor credincios Iola(u)s pentru
Heracles, Patrocles pentru Ahile, Pegasus pentru Perseus, Argus
pentru Iason drumul conIirm rii de sine si al aIirm rii propriilor
valori, n ciuda mor ii si a adversit ii divine. O alt ipostaz a Ior ei
de ac iune asupra lumii, prin care omul opune zeilor propria voca ie a
ntemeierii si spiritul constructiv, o reprezint cea a eroului Iondator /
civilizator. Acesta, ntemeind cetatea, reia, n mic, actul cosmogonic,
prin crearea spa iului protector al unei lumi noi (Roma si neamul latin
al lui Eneas) sau instituie, asemenea zeilor, o vrst de aur, prin
n l area umanului la prosperitate (Theseus n Atica).
For ele spirituale, prospective si creatoare, ale eroilor se opun
voin ei si deciziei divine ca n elepciune (ilustrat ndeosebi prin
inventivitatea lui Ulise si prin echilibrul lui Nestor) sau ca putere
creatoare, sintetizat n principal n triada Daedalus, Icarus, OrIeus.
Triada constituie, n ansamblul ei, o prim ipostaziere a creatorului,
ale c rui atribute le contureaz Iiecare dintre acesti eroi mitici.
Mesterul Daedalus (sculptor, pictor si constructor), prin inventivitate
si ingeniozitate artistic , circumscrie alegoric conceptul grecesc de
aemiourgos ,mester. Icarus sugereaz aspira ia, proprie artistului,
spre des vrsire (prin elanul ascensional spre absolut, dincolo de
limitele ra ionale ale condi iei umane). El este arhitekton ,artizanul.
OrIeus simbolizeaz virtuozitatea divin (preluat din acordurile lirei
lui Apollo) si intensitatea tr irii creatorului (victim a pasionalit ii
supraumane), adic este poietes ,creatorul-poet.
Sinteza total a acestor Ior e pe care eroii le opun divinului,
evadnd dincolo de sIera limit rilor proprii condi iei umane, o
constituie Prometeu. El reprezint (ca si Ghilgames sau SisiI) Ior a de
nega ie a ordinii constituite si de asumare a libert ii asupra zeilor si a
destinului. De aceea titanul poate Ii considerat nu numai o
reprezentare simbolic a Ior ei spiritului (care o dubleaz pe cea
Iizic ), ci si prima imagine a omului revoltat. n cele trei variante ale
mitului grec, prin Prometeu, ideea dep sirii limitelor umanului este
dus de Iapt pn la sugestia substituirii divinului. Prometeu dep seste
prin agerimea min ii atotcunoasterea lui Zeus (n versiunea lui Hesiod
din Theogonia). Prin stiin a r spndit ntre muritori si prin de inerea
34
secretului privind devenirea lui Zeus nsusi, el l domin practic pe
st pnul lumii, modelnd spiritul si constiin a umanit ii si atingnd
puterea absolut a cunoasterii destinului cosmic (n tragedia lui Eschil,
Prometeu inl n uit). n mitul platonician (Protagoras), Prometeu
apare ca un ,demiurgos al spiritului uman, des vrsind antropogonia
eIectiv a lui Epimetheus, prin echilibrarea sl biciunilor Iizice ale
omului cu Ior a min ii si cu crea ia tuturor ,nlesnirilor vie ii.
Complexitatea simbolic originar a eroului explic perenitatea
mitului lui, permanentul transIer din zona gndirii mitice si a
reprezent rii estetice antice n modernitate. Mit eroic, mitul lui
Prometeu este dublu semniIicativ pentru noi: pe de o parte, ca genera-
lizare a Iabula iei, pe de alt parte ca ilustrare a condi iei mitului antic
de (re)surs a literaturii si deci a Iic iunii moderne.
Redescoperit n Renastere (n accep ia sa platonician ),
redimensionat ca titan de c tre iluministi si romantici (de la Goethe,
continund cu B. P. Shelley, J. Michelet, E. Quinet si pn la Victor
Hugo), devenit revoltatul modern al lui Gide si Aragon, mitul lui
Prometeu ilustreaz pregnant literaturitatea intrinsec a mitului ca
discurs arhetipal, pentru care epoca modern elaboreaz textul,
semniIica iile speciIice, singurele mereu diIerite.









35


II. STRUCTURAREA GENULUI EPIC






II.1. Literatura oriental : de la experien la fic iune

Aventura scrisului si convertirea nota iei n literatur si au
nceputurile n Orient. Scrisul utilitar si scrisul pentru delectare se
ivesc n Egipt si evolueaz n Mesopotamia, India, China, cu mii de
ani naintea maniIest rilor europene.
Apari ia scrisului si diversiIicarea tipurilor de texte reIlect
constituirea unor societ i riguros organizate, cu o anumit ierarhie
social , din care provin emi torul si receptorul mesajului literar.
Acest mesaj este un mesaj al mentalit ilor si al imperativelor timpului
si reIlect n cazul literaturii ,de divertisment personalitatea
creatorului. Totodat , el r spunde orizontului de asteptare ( idealu-
rilor, viziunii despre lume, gustului si preg tirii) al unui receptor
speciIic n Iiecare epoc , pentru Iiecare spa iu spiritual.

II.1.1. Prologul egiptean: intre retoric utilitar ,i fic iune
ae aivertisment

Extrem de timpurie (avnd primele Iorme de maniIestare
cunoscute cam prin mileniul III . Hr.), proza egiptean nu oIer
literaturii universale capodopere, asa cum o vor Iace alte culturi
antice, de la cea mesopotamian pn la cea greceasc sau latin sau
cel pu in acestea nu s-au p strat. Ea marcheaz n schimb punctul de
plecare pentru ceea ce vor deveni genuri si specii literare. Aceste
nceputuri ne apar ca rezultante, pe de o parte, ale diversiIic rii
tematice a operelor de divertisment si a adecv rii scriiturii lor la un
mesaj nonutilitar, iar pe de alt parte, ale valen elor creatoare si ale
structurilor adeseori estetice ale scrierilor utilitare. Singura delimitare
estetic pe care consider m c o permite proza egiptean este cea
dintre narativ si nonnarativ, categorii de o nsemn tate egal pentru
36
evolu ia ulterioar a tipurilor Iunc ionale de discurs si a genurilor
literare.

II. 1.1.1. Nonnarativul, cu accente retorice / lirice, este dominant
n pro:a utilitar . Aceasta reglementeaz sistemul de rela ii propriu
unei Iascinante lumi arhaice.
Literatura religioas deIineste simbolic rela ia unui popor
extrem de credincios si de supersti ios cu divinitatea, n special, si cu
supranaturalul, n general. Expresie speciIic a cultului mor ilor si a
credin ei n Ior a magiei (protectoare sau maleIice), scrierile
consemneaz Iormule si rug ciuni, descntece si vr ji (textele
piramiaelor, textele magice si textele sarcofagelor), precum si
spovedania negativ , prin care deIunctul si neag p catele,
gloriIicndu-se (Cartea mor ilor). Spre deosebire de mentalitatea
grecului din antichitate, pentru care moartea nseamn sIrsit si intrare
n Tartar, sau de crestin, care se smereste, implornd iertarea
p catelor, n speran a mntuirii, vechiul egiptean si proiecteaz
existen a n atemporal. Scrisul, n cazul textelor Iunerare, are rolul de
a nlesni supravie uirea spiritual dincolo de limitele vie ii Iizice, n
timp ce textele magice si cele ale rug ciunilor asigur normalitatea n
existen a cotidian concret , proprie unei lumi dominate de ostilitatea
Ior elor supranaturale, cu care omul ncearc s se alieze. Textul
religios egiptean vizeaz ntr-o Iorm sau alta rela ia cu sacrul si cu
atemporalul. El este redactat n alIabetul hierogliIic (cea mai veche
scriere, anterioar celei sumeriene) sau n cel hieratic (preo esc), pe
pere ii camerelor mortuare, pe sarcoIage si pe papirus, materiale
destinate s nIrunte timpul. Menite, ca si crea ia piramidelor, s
asigure atemporalitatea sau s ilustreze n prezentul cotidian vesnicul
echilibru (al normalit ii), aceste texte impun literaturii condi ia de
complement al artei. Reprezentarea graIic a mesajului prin dispunere,
caracterul decorativ al ideogramelor si al Ionogramelor continu
ntr-un mod speciIic acestei culturi sugestiile de viziune arhitectural
si plastic . Textul literar si ndeplineste astIel Iunc ia utilitar n
cadrul sincretic al cultului, care presupune ritualuri complexe.
Rela ia eului cu colectivitatea, sistemul de principii si de norme
care reglementau existen a social sunt concentrate n literatura
sapien ial . Ea deschide seria marilor c r i de n elepciune ale
umanit ii si inspir probabil si primele coduri mesopotamiene.
Dac textele magico-religioase reIlectau constiin a de sine a
individului, n raport cu cosmicul si cu cronologicul, c r ile de
37
n elepciune sunt o prim expresie a constiin ei morale a umanit ii,
maniIestat ulterior plenar n literatura didactic si n scrierile
IilozoIilor moralisti. Apari ia lor, ca si n cazul scrierilor greco-latine
sau al celor medievale bizantine si occidentale , este expresia
avntului cunoasterii si reIlec iei IilozoIice, generalizante, care impun
consemnarea pentru posteritate. Spre deosebire ns de ntreaga
literatur ulterioar de proIil, ele au si rolul speciIic de a ini ia
individul n modalit ile de supravie uire ntr-un timp si ntr-o
societate opresiv .
Grupabil tematic n scrieri cu caracter etic-social sau politic,
literatura sapien ial este de obicei o crea ie a scribilor. Ea circumscrie
Ierm una dintre perspectivele proprii literaturii didactice si moral(iza-
toar)e ulterioare: sus inerea sistemului (represiv) prin promovarea
doctrinar a idealului speciIic si politic.
O parte substan ial a literaturii politice o constituie tratatele de
guvernare (Inv turile regelui Amen-em-hat), ce preIigureaz
Principele lui Machiavelli sau literatura medieval si renascentist ,ad
usum delphini (Inv tura regelui Meri-Ka-Re c tre fiul s u,
Inv turile regelui Amen-em-hat). Ceea ce permite ns raportarea la
aceste opere trzii Ia de literatura egiptean nu este con inutul, n
total contrast cu scrierile europene de gen, ci Iactura retoric-alegoric
(structurat pe ,sIat si pild ilustrativ ) si individualizarea simbolic
a destinatarului mesajului. Con inutul sintetizeaz o prim concep ie
asupra politicului, n eles ca expresie a puterii, men inut prin violen
necru toare si a rela iilor dintre guvernant si colectivitate, ca supu-
nere absolut . Spre deosebire de spiritul european, care oIer
motiva ia patriotic a actului politic si nuan eaz n operele citate
rela iile politice prin arept (al individului si al colectivit ii), aceste
scrieri egiptene ignor ideea motiva iei, consacrnd Ior a si violen a ca
mijloc al atingerii scopului suprem al puterii politice, men inut numai
nivelnd colectivitatea prin reducere la masa de supusi. Formulat n
Egipt, dus pn la paroxism n Mesopotamia si perpetuat n India si
n China, aceast viziune asupra rela iei dintre individ / colectivitate si
putere marcheaz proIund mentalitatea oriental si impune Iormularea
unui ideal uman n concordan cu esen a ei.
O alt serie de scrieri sapien iale, cu caracter etico-social, vizeaz
tocmai deIinirea acestui ideal si Iixarea normelor concrete prin care el
se poate materializa n societate. Cea mai veche carte de n elepciune,
Sfaturile lui Ka-Gemini, elaborat spre mijlocul mileniului al III-lea
. Hr., consacr ca ideal uman ,omul t cut. Iipsit de orgoliu social sau
38
de mndrie individual , omeneasc , la Iel de supus n Ia a superiorului
s u ca si Ia de zeu, ,omul t cut se aIl ntr-o rela ie de contrast cu
eroul (mesopotamianul Ghilgames, r zboinicul Ahile, marele Bh rata,
,piosul Enea) sau cu n eleptul mediteranean (Ulise).
Probabil prim generalizare livresc a diversit ii umanului ntr-o
ipostaz ideal , aceast reprezentare pare s preIigureze o unitate de
viziune proprie lumii orientale. ,Omul t cut egiptean, aspirantul
budist la senin tatea absolut a Nirvanei, inactivul daoist si crestinul
smerit au Ia de realitatea social concret aceeasi atitudine de
acceptare si de supunere total . Aceast pasivitate condi ie esen ial
a supravie uirii n Egiptul antic nu presupune ns retragerea
contemplativ , proprie spiritualit ilor indian , chinez sau crestin , ci
tocmai integrarea / promovarea social a individului n sistemul
opresiv, prin acceptarea si respectarea structurilor si a ierarhiei stricte
a acestuia. Prima Iorm livresc de ideal uman pare astIel a Ii de Iapt
expresia doctrinei oIiciale a Ior ei institu ionalizate, si nu a unor
idealuri umaniste, care stau ndeobste la baza viziunii antropologice pe
parcursul ntregii evolu ii a literaturii universale. Pragmatismul
pozi iei vechilor egipteni este evident si n stricta codiIicare a
normelor concrete prin care individul se apropie de acest ideal. Scrieri
sapien iale ca Inv tura lui Ptahotep, In elepciunea lui Ani,
Poruncile c tre vi:irul Rekh-Mi-Ra sau Pove ele lui Anekh Se,onchi,
ca expresie a ,artei de a reusi n via , atest caracterul laic singular
pentru lumea antic al unei morale a supravie uirii prin ,necesar,
,proIitabil si ,drept. n opozi ie cu perspectivele etice ulterioare,
aceste c r i egiptene de nv tur nu oIer un inventar al virtu ilor, un
sistem generalizant de valori, la care s se raporteze individul, ci
prezint omul n situa ia concret si norma de urmat.
Fixnd codul rela iilor sociale, scrisul atinge n cadrul acestor
texte valoarea normativ proprie literaturii didactice, dar n acelasi
timp devine un insidios instrument spiritual al politicului. Poate si din
acest motiv, c r ile de nv tur sunt semnate, iar autorii lor sunt
personalit i venerate n timp. Moralisti ca Ptah-hotep, Im-hotep,
DjedeI-hor consacr de Iapt condi ia scriitorului ca om de cultur ,
situat la polul atemporal, spiritual al existen ei; el se aIl n contrast cu
eIemerul si cu limitele vie ii concrete, materiale, pe care o c l uzeste
spre adev ruri absolute, veriIicate n timp. Bibliotecile particulare ale
scribilor-lectori (de Iapt, vase de lut ars sau cuIere pentru papirusuri),
arhivele normelor si ale caselor vie ii de pe lng temple sau de pe
lng scolile de scribi, n care se copiaz texte cu valoare exemplar ,
39
de model, sunt primele institu ii culturale ale umanit ii. Acestea au
avut menirea de a conserva textul literar si de a-i asigura circula ia n
spa iu si n timp. Ele sunt expresia cultului egiptean pentru scriitor, ale
c rui Iorme anticipeaz mult mai trziile academii, colegii, copieri
erudite de texte din Renastere.
Literatura social . Rela iile reale ale eului n colectivitate,
raporturile dintre sistemul social si categoriile sale constitutive sunt
reIlectate n proza egiptean prin scrierile cu caracter critic / protes-
tatar. Expresie a aceluiasi laicism pragmatic, ele estompeaz valoarea
generalizant a c r ilor de nv tur , propunnd n diversele epoci
subiecte diIerite si perspective variate de abordare, n Iunc ie de
contextul istoric concret si de obiectivele mesajului. IndiIerent de
epoc ns , aceste scrieri si men in permanent aceeasi substan critic
demascatoare a realit ii, I r ca protestul s ating vehemen a
r zvr tirii.
Prin con inut, ele parcurg drumul de la textul cu utilitate precis
(Satira meseriilor, manual pentru scribi si Iorm de motivare si de
determinare a lor spre studiu, biograIiile, scrisorile c tre mor i) la cel
nonutilitar (Povestea ranului bun ae gur , Sf tuirea unui om
ae:n a fauit cu sufletul s u).
n toate scrierile de gen, retorica strict codiIicat a textelor
utilitare de aceast Iactur este nlocuit cu ac iunea. Iipsit de con-
Ilictualitate, aceasta este mai curnd Iacticitate pur , si nu anecdotic,
avnd ca Iunc ie sugestia critic . nceputurile ac iunii ca viitor
substrat deIinitoriu pentru epic sunt deci simbolic reprezentative:
pentru o condi ie social (Satira meseriilor), un destin uman
(Sf tuirea unui om...), o expresie senten ioas a protestului (Povestea
ranului...). Iipsit de progresie, ea sugereaz tocmai Iatalitatea
inexisten ei vreunei schimb ri, condamnarea la tragicul perpetuu. Se
circumscriu astIel reperele satirei, prin valoarea demascatoare
(, es torul lucreaz acas , dar o duce mai greu dect Iemeia... Dac
ntr-o zi nu ese atta pnz ct i se cere, este legat ca lotusul n
balt
23
) sau protestatar a ac iunii evocate (,un loc de sc pare pentru
cel silnic, iat ce sunt nal ii slujbasi, care au Iost totusi numi i ca s
pedepseasc nsel ciunea nelegiuit
24
).

23
Povestea ranului bun de gur , n Povestirile Egiptului antic,
Editura Minerva, Bucuresti.
24
Apua C. Daniel, Civili:a ia Egiptului antic, Editura Cartea Rom-
neasc , Bucuresti, 1985, p. 121.
40
Constiin a condi iei privilegiate a stiutorului de carte si orgoliul
s u de a si-o aIirma stau la baza primelor Iorme de satir . Satira
meseriilor sau Inv tura lui Kheti, fiul lui Duauf este textul cel mai
reprezentativ n acest sens, prin asocierea celor dou atitudini prezente
n scrierile de gen. Imaginea cutremur toare a condi iei lucr torului
(Iaur, cioplitor n piatr si sculptor, b rbier, ran, es tor, vopsitor sau
brutar) sugereaz n subtext critica la adresa nedrept ii sociale,
subliniat aluziv prin detaliul revelatoriu. Explicit este n schimb
pledoaria pentru scrisul proIesionalizat, pentru importan a social si
avantajele meseriei de scrib, care propulsa individul n Iruntea
ierarhiei. Realizat prin antiteza dintre condi ia scribului (lipsit de seIi
ierarhici, nepl titor de impozite, Ierit de truda cotidian abrutizant si
cu toate neajunsurile ei) si celelalte categorii sociale, Satira meseriilor
aduce o pat de culoare n peisajul literaturii egiptene. Ea opune
retoricii hieratice, de sus inere a sistemului, Ior a de sugestie a
evoc rii. Adev rate ,Iise tematice, aceast satir , ca si altele similare,
copiate n scolile de scribi, prin scurtele pasaje evocator satirice
constituie n ansamblu o Iresc a societ ii egiptene, corupte si
opresive. Valoarea lor documentar inestimabil este completat de
cea estetic , prin subiectivitatea perspectivei, divers nuan at : de la
hiperbolizarea r ului si de la patetismul situa iei concrete a egipteanu-
lui de rnd (Satira meseriilor) pn la grotesc-caricaturalul nota iilor,
viznd n alte scrieri similare chiar preotul, scribul proIitor si corupt,
nobilul opresiv. Preluat si dezvoltat de greci, cu o str lucit tradi ie
n literatura latin , prezent n Ecle:iast si reactualizat n operele
medievale si renascentiste, satira egiptean constituie ndep rtatul
punct de plecare al speciei consacrate de clasicism.
Atingnd prin esen a lor satira implicit , dar completat prin
Ior a protestului, alte scrieri preIigureaz ca specie pamIletul. Fa de
satira meseriilor, ele delimiteaz clar obiectul criticii. AstIel, n
Povestea ranului bun ae gur , jalbele acestuia au adres direct :
,tlhari, ho i, Iuri, iat cine sunt dreg tori, / ,un loc de sc pare pentru
cel silnic, iat ce sunt nal ii slujbasi.
25

Scrierile considerate de c tre unii cercet tori drept ,proIetice
evoc apari ia unui nou regim, ca o adev rat apocalips a lumii aIlate
sub semnul stabilit ii tradi iei. PreIigurnd tema biblic , aceste scrieri
anun ,cartea c r ilor si prin vestirea ,mesianic a ivirii Iaraonului
mntuitor (Plangerile lui Ipuwer, Proorocirile lui Nefferrohn,
Plangerile lui Khakheper-heseneb).

25
Op. cit., p. 121.
41
II.1.1.2. Narativul structureaz textele istorice sau (auto)biograIice,
cu obiective utilitare, dar si basmele ori povestirile Iantastice.
Textele (auto)biografice apar nc din timpul dinastiei a IV-a
din Imperiul Vechi, n inscrip ii pe morminte. Ele sunt ulterior gravate
pe stele Iunerare, ca monumente autonome sau pe statuile deIunc ilor.
Aceste scrieri pot Ii considerate ndep rtata origine a (auto)biograIiei
n m sura n care oIer imaginea deIunctului pentru posteritate
(asigurndu-i astIel nemurirea n memoria colectivit ii). Avnd deci
un mesaj utilitar, textele (auto)biograIice re in aten ia cercet torului
literar al genului, prin raportarea imaginii individului la idealul epocii
si prin promovarea lui ca exemplu uman. Spre deosebire de
(auto)biograIicul trziu al antichit ii greco-latine, prin ns si structura
lor Iix , pe dou secven e codiIicate (auto)biograIia ideal de
gloriIicare si anecdoticul existen ial ilustrativ , acestor scrieri le sunt
str ine att inerenta subiectivitate a particip rii aIective, ct si Iixarea
cronologic eIectiv n timp.
Narativul (din stelele lui Mentuhotep
26
, AmenoIis al II-lea sau
Piankhi) si men ine Iunc ia ilustrativ . Formulat la persoana I I r
conota iile subiective ale (auto)biograIicului ulterior / ale naratorului
creditabil, dat Iiind stricta codiIicare idealizant , ac iunea propriu-zis
ncepe s se structureze n accep ia ei consacrat . Ea presupune un
sistem de rela ii interumane, este bazat pe o motiva ie evident si
cunoaste o desI surare logic : ,Cana a Iost o viitur mic (a Nilului)
vreme de dou zeci si cinci de ani, nu am l sat s moar de Ioame
oamenii din inutul meu. Am mp r it grne si orz... Am hr nit copiii
cu bunurile mele, am dat de mncare v duvelor si nu era nici un
or sean vrednic de comp timire n vremea mea.
Simpl raportare la ideal si expresie a exemplarit ii, actantul
acestor scrieri r mne de Iapt neindividualizat ca personaj literar. El
si p streaz caracterul simbolic, exponen ial pentru reusita social
(Curteanul Uni i,i aeap n via a, Jia a lui Khetv) sau pentru
conduc torul des vrsit (Stelele lui Tutmosis al III-lea, AmenoIis al
II-lea, cea a regelui Piankhi etc.).
Textele istorice consemneaz evenimen ialul pur, n datele lui
relevante pentru posteritate. AstIel, listele de Iaraoni (p strate pe

26
Stela lui Mentuhotep, Faraonul Keops ,i vr fitorii. Povestirile
Egiptului antic, Editura Minerva, Bucuresti, 1977, p. 45. (Citatele oIerite n
continuare au aceeasi surs bibliograIic ) .
42
Piatra ae la Palermo, provenit de la Heliopolis, dinastiile I-V din
Imperiul Vechi; n Papirusul ae la Torino, de la nceputul Imperiului
Nou pn la a XVII-a dinastie, sau listele n greac veche ale marelui
preot Manethon) preIigureaz obiectivitatea rece a analelor. Ele
precizeaz timpul, I r repere concret cronologice, ci prin evenimentul
major (anul nceputului unei domnii, al unei construc ii etc.). Exclu-
znd comentariul, aceste texte sunt mai curnd consemn ri cu valoare
documentar .
Raportabile tematic la textele istorice, prin rela ia cu realul, dar
dep sindu-le prin amploarea narativ si prin structura cu valen e
estetice, Poemul b t liei ae la Qaae, si Cucerirea cet ii Joppe,
elaborate n Imperiul Nou (1314-1200 . Hr.), preIigureaz epicul
epopeic. Spre deosebire de eposul greco-latin din Iliaaa, Oaiseea si
Eneiaa sau de cel medieval (din gestele Iranceze ori din Cantecul
nibelungilor, Cantarea Ciaului ori Beowulf etc.), aceste epopei nu au
valoarea actului de nastere spiritual a unui popor. Dimpotriv , ele
sunt reIlexul maturiz rii creatoare a scrisului, prin Ior area limitelor
codului Iunc ional, n cazul primului text, si prin expresivitatea
sugestiei de atmosIer si prin recursul la Iic iunea mitizant , n cel de
al doilea.
Complementare, cele dou texte contureaz ipostazele conduc -
torului, care vor Ii sintetizate n portretul eroului civilizator. Ramses II
n Poemul. ilustreaz r zboinicul, cu atribute ce trimit la portretul
moral inIlexibil mai curnd al lui Ghilgames si al eroilor indieni dect
la cel al lui Ahile sau Eneas, pe care totusi i preIigureaz . Prin
siretenia ncununat de succes a cuceririi cet ii Joppe de c tre solda ii
ascunsi n cele dou sute de cosuri trimise asedia ilor, generalul
Djehuti anun imaginea lui Ulise din episodul troian (evocat si n
Eneiaa). El nu are ns Ior a spiritual a lui Ulise, iar spiritul s u
pragmatic si viclenia sunt cu greu raportabile la n elepciunea si la
experien a de via a lui Ulise, iar premisele sale sunt total distincte de
motiva iile eroului din Oaiseea.
Dac rela ia textului Cucerirea cet ii Joppe cu epopeicul se
limiteaz la anecdotic (Iactura lui ncadrndu-l mai degrab n seria
povestirilor istorice), Poemul b t liei ae la Qaae, circumscrie
contururile eposului clasic antic. El se ncadreaz n heroica species
,specia eroic prin tipologia protagonistului si prin problematic , dar
si prin interven ia direct a divinului. TransIerul, propriu epopeii ca
surs a supranaturalului , se produce aici pentru prima oar n istoria
literaturii universale. AstIel, eroul r zboinic este sacralizat.
43
Proiectarea sacrului asupra proIanului este sugerat prin
hiperbolizarea actului eroic, ca si n mit (eroul nIrnge singur, doar cu
suportul moral divin, cele 2.500 de care ale dusmanului). Ea se
realizeaz si prin relieIarea direct a esen ei protagonistului (,cu inima
tare si dintr-o bucat , la Iel ca r zboinicul zeu Montu, ,Irumos la
chip ca divinul Aton) sau prin autocaracteriz rile care puncteaz
momentele limit . Posibile puncte de plecare ale analizei psihologice,
acestea relieIeaz intensitatea tr irii, prin apelul / raportarea la
divinitatea protectoare. Tragicul derutei n Ia a tr d rii ia aspectul
imput rii ndurerate, ce anun invoca ia biblic . ,Dumnezeul meu,
Dumnezeul meu, de ce m-ai p r sit? Eli, eli, lama sabactani' Theo
mou, thee mou, inatime enkatelips, Deus meus, Deus meus, ut quia
aeereliquisti me? este concentrat n esen n tripla interoga ie:
,Ce-nseamn asta, tat l meu Amon? / Un bun p rinte poate uita de Iiul
s u? / Ce Iapt s vrsit-am I r tine? Eroismul n lupt , avnd ca
suport moral constiin a prezen ei divine, este evocat n termeni
raportabili la poemul lui Ghilgames:
,Eu sunt ntocmai ca Baal, cnd si dezl n uie mnia,
Desi-i m cel resc, nu obosesc deloc!
,Am biruit de unul singur mii de neamuri.
Divinul, al doilea termen al transIerului de semniIica ie propriu
epopeii, este umanizat prin coborrea la nivelul terestrului si prin
participarea direct la evenimente: ,Iat , marea zei Sekhmet era
al turi de Iaraon, l urca pe calul s u si mna ei l ocrotea. ,Zeii din
aceast ar l-au salutat spunnd: ,Bine ai venit, bine ai venit, Iiu al
nostru.
PreIigurnd perspectiva epopeicului clasic, naratorul omniscient
este implicat n ac iune. Martor direct al evenimentelor, el delimiteaz
momentele si le relieIeaz tensiunea, printr-o Iormul laitmotiv: ,Iat ,
M ria sa era un domn tn r. ,Iat , M ria sa si-a preg tit ostirea.
,Iat c M ria sa a ajuns n Ramses-meramon. ,Si iat , mrsavul
principe, nIrntul din Kheta, adunase n jurul s u toate rile str ine.
,Dar iat , M ria sa era singur, nu se aIla nimenea cu el. ,Dar iat c
M ria sa zbura pe urmele lor ca un vultur. ,Iat , marea zei
Sekhmet era al turi de Iaraon.
Viziunea si structura epopeic anticipative sunt sus inute nu n
ultimul rnd de construc ia discursului pe tropii proprii speciei.
Epitetul caracterizator impune, ca n toate celelalte epopei, atributele
morale si Iizice ale eroului: ,cu inima tare ,i aintr-o bucat ,
,insp imant tor n cmpul de lupt , ,arcas care nu-si are seam n.
44
Compara ia, de cele mai multe ori, dezvoltat si hiperbolizant ,
subliniaz miraculosul eroului: ,el m cel re,te str inii, ca un leu
s lbatic in valea vie uitoarelor p aurii. ,SuIletul neinfricat... aiaoma
focului. ,Inima sa Iiind ca un munte ae fier.
Iibere de orice Iel de retoric si, prin aceasta, extrem de diIerite,
povestirile egiptene circumscriu varietatea de mai trziu a epicului.
Avnd un evident punct de plecare n crea ia oral , ele nu sunt de Iapt
reductibile la basme si povestiri Iantastice, poate si pentru c
receptorul lor este mai diversiIicat dect al celorlalte scrieri. Num rul
mare de papirusuri cu acelasi subiect sugereaz considerarea unora
dintre ele ca literatur clasic / model de scriitur , recopiat permanent
n scolile de scribi, cum este, de exemplu, Povestea lui Sinuhet. De
asemenea, acest Iapt poate sugera si importan a acordat Iic iunii, nu
att ca Iorm de divertisment, ca n Grecia antic , ct mai curnd ca
literatur educativ , de inIormare asupra lumii greu accesibile, din
aIara Egiptului, de Iurnizare de modele existen iale sau de ilustrare a
Ior ei de nenIrnt a magiei.
Receptorii unei asemenea literaturi au Iost, se pare, scribii-
lectori c rora li se copiau textele pentru propria delectare sau pentru
lectura I cut poporului n templu , anumi i nobili si chiar unele
doamne cultivate si elevii scolilor de scribi, care transcriau textele
pentru ,Casa vie ii. Avnd un receptor att de variat social si spiritual
si surse livresti n literatura (auto)biograIic si sapien ial , aceste texte
scrise cu hierogliIe sau n hieratic , pe papirus ori ostrac, uneori
redactate n demotic , asociaz viziunea mitic-religioas cu cea
magic si realist . Ele oIer astIel, pe de o parte, o imagine vie a
omului si a mentalit ii epocilor Iaraonice, iar pe de alt parte, o
expresie a Iantasticului miraculos si magic, care pare s constituie
lumea, nu mai pu in acceptat , care dubleaz realul si se interIereaz
cu acesta.
n povestirea egiptean de esen (auto)biograIic (Povestea lui
Sinuhet, C l toria lui Uenamon) sau de sorginte istoric (Prin esa ain
ara Bakhtan) si are o posibil origine nuvela. Pe un Iundal realist
(ca atmosIer exotic dezvoltat n romanele grecesti antice, climat
social si diversitate etnic ), n aceste povestiri se greIeaz un epic
matur. El cunoaste o progresie gradat , pe baza motiva iilor psiholo-
gice, ale unor eroi care au consisten a personajelor angajate n
conIlicte complexe, exterioare si interioare.
Prin esa ain ara Bakhtan este semniIicativ si ca prim scriere
apocriI , prim Ials, oper de imita ie trzie (secolul VI . Hr.) a stilului
45
oIicial al Noului Imperiu (secolele XVI-XIV . Hr.), care atest
implicit si aprecierea pentru un tip de discurs (epic), consacrat drept
clasic, dar si mai pragmatica aspira ie a scribilor zeului Konshu-cel-mic
de a-si Iace reclam .
Aaev rul ,i minciuna, ca personiIicare a conceptelor (prin
avatarurile celor doi Ira i cu proIiluri morale antitetice), preIigureaz
apologul greco-latin. Aceasta este, se pare, prima povestire simbolic-
alegoric din literatura universal . Alegoria se structureaz pe
antropomorIizarea celor nou zei abstrac i ai Eneaaei si a termenilor
etici. Adev rul, valoare moral , este identiIicat aici cu esteticul,
preIigurnd raportul clasic grec dintre etic si estetic, iar asocierea lor
n aceeasi entitate pare s contureze apolinicul. R zbunarea (tat lui
Adev r) de c tre Iiu, posibil trimitere la triada Osiris, Seth si Horus,
poate sugera si triumIul n timp al eticului.
Mai ample (Povestea lui Sinuhet, Povestea naufragiatului in
Insula Sarpelui) sau cu o structur ciclic (Faraonul Keops ,i
vr fitorii, Povestirile lui Setne, Neca:urile faraonului Petubastis),
numeroase alte povestiri circumscriu sIera preromanului. Axate pe
Iantasticul magic si miraculos, ele construiesc imaginea unei lumi n
care MAAT (,adev rul si dreptatea) este accesibil individului. n
proIund contrast cu realitatea politico-social a Egiptului, acest prim
univers al Iic iunii livresti este astIel un spa iu al evaziunii spirituale
din concret, n posibilul visat de egipteanul oprimat. De aceea,
accentul naratorului nu se pune att pe evocarea acestor lumi, ct pe
vraja / miracolul prin care realul este transgresat, substituindu-i-se
Iantasticul. TransIerul n Iantastic impune ca agen i relua i de ntreaga
literatur de gen si reactualiza i de romantism: c r ile / inscrip iile
magice, Iormulele ezoterice, sprijinul divinului, vraja / incanta ia:
descntec (blestem) al scribului-cititor sau simpl voin a hazardului.
Cuvntul Iixat ndeosebi n Iormula imuabil , atotputernic este
consacrat ca principal succedaneu al realului. Iumea astIel oIerit
ascult torului / cititorului este universul evaziunii n spa iu sau n
posibil. Evaziunea exclude universul aIectelor, al eroticului, care apare
ca ,vinovat (Faraonul Keops ,i vr fitorii povestirea lui Keops),
spre deosebire de romanul grec, unde se construieste lumea cuplului,
ca alternativ la real.
Evaziunea n spa iu dezvolt tema c l toriei, Irecvent n
epopeile antichit ii, de la Ghilgame, la Oaiseea / Eneiaa, dar I r a-i
conIeri semniIica iile ini iatice din aceste opere. R t cirea pe mare si
descoperirea insulei (Povestea naufragiatului in Insula Sarpelui) sau a
46
, rii primitoare (Povestea lui Sinuhet) converg mai curnd spre cir-
cumscrierea spa iului utopic al salv rii din realul opresiv, n urma unor
avataruri spectaculoase. R t cind, eroul si mplineste un destin si
este, n Iinal, pus n drepturi la cap tul periplului s u, I r ca aven-
turile s -i justiIice / dezvolte calit ile latente ale protagonistului unei
c l torii ini iatice. Raportarea acestor eroi la Sindbad, la Eneas sau la
Ulise r mne astIel mai mult exterioar , posibil prin aventura simi-
lar . n schimb, povestirile preIigureaz zonele (trzii) ale utopicului
din romanele lui DeIoe sau SwiIt, ca opere de replic la real.
Evaziunea n posibil anuleaz cronologicul si exclude limitele
ra ionalului (Faraonul Keops ,i vr fitorii, Povestea lui Setne,
Neca:urile faraonului Petubastis). Aici, Iantasticul se instituie prin
intruziunea n concret a imaterialului (duhuri, Iantasme) sau a
substitutelor acestuia, nsuIle ite prin magie. Cultivnd magicul si
ezotericul, al turi de un Iabulos, care devine Iolcloric n spa iul
mediteranean (credin a n ursitoare, pruncul predestinat Iaptelor
m re e etc.), aceste povestiri inIluen eaz proIund romanul antic, mai
ales grec si, ulterior, literatura universal , de la Iantasticul criptic,
medieval, pn la cel romantic.
Ca perspectiv auctorial , povestirile au de obicei un narator
omniscient, ale c rui Iunc ii de ,povestitor tradi ional sunt evidente
prin m rcile oralit ii sau prin Iormele stereotipe, ce puncteaz
relatarea. Notabil este apari ia naratorului creditabil, n povestiri care
structureaz Iic iunea ca Ials memorialistic (Povestea lui Sinuhet,
Povestea naufragiatului in insula Sarpelui). n aceste povestiri,
naratorul-erou este un nalt demnitar, al c rui discurs este Iixat n
cadrul-pretext al unei adun ri, dominat de prezen a suveranului.
Multiplicarea naratorilor (Faraonul Keops ,i vr fitorii, Neca:urile
faraonului Petubastis) ini iaz nara iunea n ram , ilustrat ulterior n
modelul celor O mie ,i una ae nop i, preluat si nuan at de Chaucer
(Povestirile ain Canterburv) si de Boccaccio (Decameronul), n
Iormule exemplare pentru literatura ulterioar de gen.

II.1.2. Literatura mesopotamian : afirmarea eposului

Iiteratura mesopotamian este contemporan cu zorii spiritua-
lit ii egiptene (mileniul IV . Hr. - I . Hr.). Ea reIlect succesiunea n
istorie a Ior ei oraselor-state dintre Tigru si EuIrat (Sumerul si
Akkadul, mileniul al III-lea . Hr.; Babilonul si Noul Babilon, mileniul
al II-lea . Hr. si secolele VII-VI . Hr.) si triumIul Imperiului Asirian
47
(din podisul Iranului pn la Marea Mediteranean si gurile Nilului, n
secolele IX-VII . Hr.)
Eternizat n mod paradoxal prin Iragilele t bli e de lut ars,
gravate n scrierea cuneiIorm , literatura mesopotamian cuprinde
imnuri si rug ciuni, scrieri sapien iale si IilozoIice, mituri si coduri
juridice (Coaul lui Hammurabi, 1792-1780, .Hr.). Marcat de
pragmatismul ntlnit si la egipteni, literatura, ca si arta , rii dintre
Iluvii (Mesopotamia), de altIel, reIlect vigoarea Ior ei brutale,
energia dezl n uit n lupta obsesiv de cucerire. Spre deosebire de
Egipt ns , unde hieratismul posturii si supradimensionarea Iaraonului
erau echilibrate de diversitatea si de Iirescul omenescului anonim n
ac iune, lumea mesopotamian reduce reprezentarea umanului la
termenii s i antitetici: solemnitatea coplesitoare a St pnului (regele)
si imaginea Omului c zut (n robie sau n moarte).
Dac artistul plastic esen ializeaz n relieIurile de pe stele sau n
statui o umanitate redus la cruzimea Ieroce a ,vn torului si suIerin a
atroce a ,vnatului, autorul de text evoc n prima capodoper a
umanit ii patetismul, nu mai pu in crud, al suIerin ei spirituale.
Vltoarea unei experien e istorice suprasaturate de invazii, de
r zboaie de cucerire, de distrugeri voit radicale, de molime si de
asasinate nu-i permite creatorului tihna si detasarea contempla-
tivit ii, proprii scrisului egiptean. Tr ind sub imperiul teriIiant si
obsesiv al clipei sngeroase de lupt / triumI militar, artistul
mesopotamian reIlect eIemerul ei dramatic, n proIund antitez cu
eternul, invocat de egipteni. El sintetizeaz concluzia tragic a
limitelor existen ei si ale ac iunii umane si aspir la imaginea Iiin ei
ideale, capabil s le st pneasc si s le dep seasc prin Ior a
spiritului. Numai dintr-o asemenea experien extern , dintr-o
reIlexivitate aplicat asupra paroxisticului opus senin t ii egiptene
si dintr-o disperat nevoie de concretizare a idealului, consider m c
putea s se iveasc eposul. Prima lui expresie eIectiv , Epopeea lui
Ghilgame, este mai veche dect Iliaaa si Oaiseea cu aproximativ un
mileniu si jum tate.
Rege al Urukului de prin anii 2800-2700 . Hr., eroul este men-
ionat ntre divinit ile sumeriene nc din secolul al XVIII-lea . Hr., iar
povestea sa este nregistrat n mai multe variante. Versiunea ini ial ,
sumerian , are ca pandant variantele: akkadian (,cea mai bogat n
am nunte pronun at mitologice), babilonian si asirian . Ultima
48
dintre ele este considerat drept ,cea mai complet
27
si a Iost
descoperit n biblioteca de t bli e de lut a lui Assurbanipal.
P strat n 11 tablete, c rora dup unii cercet tori li se mai
adaug una, aceast ultim versiune asociaz sase vechi poeme
sumeriene: Ghilgame, ,i ara celor vii, Ghilgame, ,i Taurul Ceresc,
Potopul, Moartea lui Ghilgame,, Ghilgame, ,i Agga ain Ki,,
Ghilgame,, Enkiau ,i Infernul.
Personalitatea concret a autorului a strnit n timp controverse ra-
portabile la ,problema homeric . Exege ii au avut n vedere: un simplu
prelucr tor de legende, cu meritul sintezei si al interpret rii artistice; un
poet anonim din secolul al XII-lea .Hr.; pe magul Sinliu Kinnini,
creatorul men ionat de tradi ie (sIrsitul mileniului al III-lea .Hr.).
Anterior cu aproximativ un mileniu evoc rii egiptene a b t liei
de la Qades, poemul lui Ghilgames inaugureaz eposul nu numai
cronologic, ci n primul rnd prin aIirmarea esen ei lui IilozoIice.
Poemul mesopotamian mitizeaz istoria prin mijloacele care vor
deveni proprii eposului clasic: sacralizarea eroului cu existen
atestat si cuIundarea lui n (ne)verosimilul Iic iunii. Ca si n epopeile
ulterioare (de la Homer pn la Voltaire), creatorul asirian porneste de
la realul istoric, pentru ca prin imagina ia voit transIigurat estetic s
oIere o decodare IilozoIic a unora dintre sensurile lui posibile. Spre
deosebire ns de epopeile clasice, care consacrau imaginea conduc -
torului, epopeea lui Ghilgames impune n cele din urm omenescul.
Dac eroii greco-latini aIirm marile valori etice ale umanit ii,
protagonistul poemului mesopotamian lupt pentru clariIicarea si
pentru cucerirea acestora.
Prin demersul s u spiritual, epopeea lui Ghilgames declanseaz
astIel Ior ele latente ale psihologicului si ale lirismului de substan
din epicul alegoric. R zboinicul, consacrat prin mitul oral, ilustrat n
Poemul b t liei ae la Qaae, de c tre Iaraon, este aici umanizat prin
c ut ri, prin suIerin , prin n elegere si, n cele din urm , prin
n eleapta acceptare a sor ii. Relatarea ac iunii n care eroul este
angajat nu mai reprezint scopul major al elabor rii textului, dup cum
nici gloria Iaptei nu mai constituie n sine obiectivul protagonistului,
ca n miturile eroice. Ca si pentru Ahile, Hector sau Eneas de mai
trziu, originea nobil , Iaima experien ei de via , pozi ia social ,
rela ia privilegiat cu sacrul i conIer protagonistului, nc de la
nceput, statutul de erou.

27
Victor Kernbach, op. cit., p. 288.
49
Dar Ghilgames nu este numai att. Ca reprezentare complex , el
este primul erou total din literatura universal si o prim reprezentare
cult a des vrsirii Iizice si morale de neatins. Eroul mitic, r zboinicul
conduc tor, devine protagonist al epopeii tocmai prin coplesitoarea sa
armonie dintre Iizic si psihic, proprie ,nceputurilor si intangibil si
umilitoare pentru ,omul istoric, etern receptor al povestii atemporale.
Ghilgames, Iiul zeului Iugallanda si al lui Ninsun, preoteasa zeului
soare Samas, este ,dou treimi zeu si o treime om.
28
El st pneste
tiranic orasul Uruk si concentreaz ntreaga experien spiritual a
timpului s u ca erudit (,Cel care a v zut totul pn la marginea lumii/
cel care a stiut totul si a cunoscut totul), n elept (,Ghilgames a
p truns totodat si taina tuturor lucrurilor,/ El s-a mp rt sit de toat
n elepciunea lumii), creator (,A s pat pe o stel toate Ir mnt rile
sale) si constructor (,A s pat pe o stel toate Ir mnt rile sale) si
constructor (,El a Iost cel care a poruncit s se ridice zidul Urukului-
celui-mprejmuit / si sInta pia a sacrului Eanna). De-abia dup
aceste atribute, care i conIer pozi ia de deschiz tor al seriilor
tipologice ale n eleptului, eruditului si constructorului, el este evocat
ca r zboinicul inIailibil si ca ideal Iizic coplesitor, coordonate proprii
protagonistului epopeii: ,to i zeii cei mari l-au des vrsit pe
Ghilgames:/ statura lui era de unsprezece co i, iar l rgimea pieptului
nou palme avea.
Sintetiznd tipologic pe r zboinicul Ahile si pe n eleptul Ulise,
Ghilgames parcurge un traseu ini iatic complet, a c rui desI surare
preIigureaz grada ia, care va sta si la baza eposului grec. Aceast
evolu ie este marcat n Poemul lui Ghilgame, prin concentrarea
tensiunii epice n scene reprezentative, anticipnd organizarea
eposului ulterior. Sintetiznd cte o experien revelatorie, scenele
sunt asociate prin sugestia unic a drumului, a c ii parcurse de la o
conIruntare la alta.
Nara iunea liniar acumuleaz evenimentele desI surate ntr-un
spa iu si ntr-un timp vag, neprecizate dect ca momente n succesiune
si, respectiv, cadre distincte. Timpul acronologic, subiectiv (dilatat n
scene si comprimat n secven ele intermediare, de ,c l torie), este
asociat unui spa iu, care se deschide spre Iantastic prin anularea
reperelor geograIice si prin construirea unor coordonate simbolic

28
Epopeea lui Ghilgame,, Editura pentru Iiteratur , Bucuresti, 1966,
p. 33. (ntregul comentariu este realizat pe baza acestei edi ii, din care provin
si citatele ilustrative.)
50
Iabuloase: P durea Cedrilor, ,cerurile lui Anu, muntele Masu str juit
de oameni-scorpii, Gr dina minunat , apele mor ii, ,t rmurile
ndep rtate ale lui Utnapistim.
Timpului mitic, al ac iunii eroice, i corespunde un spa iu care
concentreaz viziunea antic asupra universului, prezent si n
epopeile ulterioare, dar si n Biblie. AstIel, terestrul, ca ax a
existen ei, cuprinde real-concretul deschis spre Iantastic si este dirijat
de sus, de zeii din ,cerurile lui Anu (care preIigureaz Olimpul si
raiul). Dincolo de p mntesc si n adncime, antitetic cu el, este
inIernul (Tartarul, iadul), loc al inexorabilei suIerin e de dup moarte.
Iipsit de suportul analitic al epopeilor ulterioare, poemul
mesopotamian nuan eaz nara iunea prin diversiIicarea vocilor si prin
Iunc iile complexe ale secven ei repetat n dialog si n ac iune.
Dublarea naratorului tradi ional omniscient prin naratori creditabili
(,oamenii din marea pia , ,b rba ii din Uruk, ,B rbatul) proiec-
teaz asupra eroului perspectiva colectiv / anonim . Aceste voci
contureaz totodat imaginea omului de rnd, ca personaj neindivi-
dualizat (mul imea) sau exponen ial pentru o categorie (B rbatul,
vn torul), ipostaze reluate si dezvoltate de eposul ulterior.
Repeti iile ample se substituie analizei psihologice, anticipnd
ac iunea si explicndu-i mobilurile sau poten eaz tensiunea dramatic ,
anun nd patetismul teatrului si al eposului grec. Structura epopeii
mesopotamiene circumscrie cele dou secven e simbolice pe care se vor
dezvolta ulterior scrierile de gen: aIirmarea EROICUIUI si triumIul
SPIRITUAIUIUI. Complementaritatea Iliaaei si Oaiseei, ca si a celor
dou sprezece c r i din Eneiaa, care reiau substan a eposului grec, dar n
dispunere invers , apar LQQXFFH n Epopeea lui Ghilgame,.
Evolu ia de la r zboinic la n elept, realizat prin ncerc ri
revelatorii, presupune trecerea de la actele solidarit ii la cele singu-
lare. AstIel, marile conIrunt ri, care presupun maniIestarea puterii
eIective (asalturile asupra Troiei n Iliaaa, luptele cu triburile italice n
Eneiaa), i asociaz eroului Ior e exterioare: colectivitatea (n Iliaaa si
Oaiseea) sau eul complementar (Enkidu, n Epopeea lui Ghilgame,).
AIirmarea ca n elept a eroului presupune parcurgerea solitar a unui
drum ini iatic, destinat celui ales (n Epopeea lui Ghilgame, si n
Eneiaa) sau n care Alesul este c l uza grupului (n Oaiseea).
Aceast dualitate a ini ierii, prin care protagonistul este
consacrat ca AIES ntre oameni, este evident n structurarea epopeii
pe dou secven e epice majore. Acestea sunt episoadele conIirm rii
eroice (n Epopeea lui Ghilgame,, lupta cu Humbaba si cu Taurul
51
Ceresc) si avatarurile c ut rii spirituale (coborrea n InIern, c utarea
nemuririi, ntlnirea Iinal cu Enkidu). Iupta eroilor cu Humbaba,
monstrul p durilor, si cu Taurul Ceresc consacr triumIul protago-
nistilor asupra limitelor lumii exterioare. Paznicul p durii, Humbaba,
sintetizeaz si aIirm pentru prima oar n textul cult semniIica iile
monstrului, dezvoltate ulterior n basme, n eposul greco-latin si n cel
oriental, n imaginarul medieval / renascentist si n cel romantic. Ca n
toate aceste texte, monstrul reprezint o provocare moral (la
nIrngerea r ului si a piedicii concrete), dar si o provocare Iizic (la
maniIestarea Ior ei si a eroismului).
Avnd semniIica ii complexe, nIrngerea lui Humbaba ne apare
ca deschiznd seria dublelor victorii simbolice ale eroului eposului.
Paznic al unei comori (p durea de cedru, intangibil prin tradi ie),
monstrul reprezint Ior a teluric , brutal , proprie unei existen e
primare, guvernat de legile naturii. n acest sens, nIrngerea sa are,
pentru colectivitate, o semniIica ie transIormatoare, regeneratoare. Ea
constituie o aIirmare a ra ionalului civilizator asupra teluricului haotic.
n contextul epopeii mesopotamiene, acest triumI marcheaz poate
chiar trecerea de la modul de via primitiv, anistoric, la istoricitatea si
la sansa progresului, oIerite de societatea antic .
Din aceast perspectiv , Ghilgames ar putea Ii interpretat ca
prim erou civilizator. El anticipeaz astIel seria eroilor ca exponen i ai
unui nou mod de via , ca ntemeietori ai unei lumi spirituale (impus
prin lupt , ca si n cazul aheilor din Iliaaa sau al troienilor lui Eneas).
Ca erou civilizator, creator de progres, Ghilgames este si constructorul
eIectiv al cet ii, evocat simetric n aceast calitate la nceputul
epopeii si n Iinalul c r ii a unsprezecea. Presupunnd o coborre
simbolic a protagonistului eposului la zonele obscure ale existen ei,
victoria asupra monstrului nseamn si victoria asupra propriilor
tenebre interioare. n urma acesteia, eroul este regenerat moral, iar
ilustrarea prin Iapt i motiveaz Iaima (ca si n cazul lui Ahile, R ma,
David etc.).
Episodul luptei cu Taurul Ceresc este simetric contrastant si
complementar celui al nIrunt rii cu Humbaba. nIruntarea cu Taurul
Ceresc este experien a ce implic o dinamic interioar nc inaccesibil
r zboinicului Ghilgames, pentru care n elepciunea nseamn numai
cunoastere. Aceast nIruntare presupune n l area suIleteasc simbolic
(opus adncirii, din episodul luptei cu Humbaba), dincolo de limitele
Iubirii-Ur , reprezentat alegoric prin simbolul deopotriv htonian si
solar al Taurului, r zbun tor al zei ei Ishtar. De aceea protagonistul
52
luptei nu mai este Ghilgames, ci prietenul s u, Enkidu, eroul civilizator.
Ghilgames nu Iace altceva dect s mplineasc ritul victoriei.
Pentru Ghilgames, Enkidu este ,dublul. Tipologic, el reprezint
un cap de serie al mitului nso itorului din eposul ulterior. Ca si n
cuplurile Ahile si Patrocle, cel al Ashvinilor indieni, acela al galilor
Momoros si Atepomaros sau cel al cel ilor Conall si Cuchulainn,
Enkidu tovar sul de arme al protagonistului este Iiin a comple-
mentar .
Asociat lui Ghilgames, Enkidu reIace unitatea originar a eului.
Esen ei semidivine a lui Ghilgames (ca expresie a sacrului, prin cele
dou treimi ,divine si a proIanului sacralizat prin pozi ia social , prin
cunoastere supraomeneasc si prin ac iune eroic ), Enkidu i opune
p mntescul. Htonian (,I ptur a linistii de noapte), n opozi ie cu
solarul Ghilgames, Enkidu reprezint Ior a deplin , decodat de
Ninsun ca expresie a puterii (,este cel mai puternic din ar , e t ria
ns si), a prieteniei (,un tovar s puternic), a sprijinului moral (,un
sIetnic). Aceste atribute circumscriu n timp semniIica iile simbolice
ale dioscurilor greci (Castor si Polux), ale conIidentului din tragedia
clasic si ale ,tovar sului de drum din epicul Iolcloric si romanesc.
PreIigurnd mitul biblic al Genezei, Enkidu este creat din lut (de c tre
zei a Aruru) si este nvestit cu atributele omenescului: truIia, spaima,
mnia, atasamentul si spiritul de sacriIiciu. Asemenea lui Adam, el
este omul primordial, ,natural, exponent al unei inocen e originare si
dobndeste cunoasterea de sine, ca Iiin uman prin ini ierea de c tre
Ieminitate (n ipostaza curtezanei).
Moartea lui Enkidu nchide sIera complementarit ii sale cu
Ghilgames, trezindu-i acestuia laten ele omenescului. Durerea
dispari iei lui Enkidu, tr it paroxistic de c tre Ghilgames ca mil
(Ia de prieten) si ca groaz (Ia de propriul sIrsit) esen e ale
emo iei tragice, n trzia viziune aristotelic , este reprezentat
alegoric prin ,nstr inarea sa Ia de condi ia r zboinicului / de erou
civilizator. Ea l proiecteaz pe protagonist n zona avatarurilor
singulare ale constiin ei, ca prim experien revelatorie, interioar ,
opus celor exterioare, cu Iunc ie de conIirmare (a puterii eIective).
Epopeea consacr astIel; semniIica iile mor ii ca sIrsit al existen ei
Iizice (a lui Enkidu) si nceput al existen ei spirituale (a lui
Ghilgames), prin desc tusarea Ior elor acesteia. Spre deosebire de
senin tatea viziunii egiptene, care o respinge n numele vie ii eterne
sau de n eleapta resemnare a grecilor, n Ia a Iatalit ii ei, pozi ia Ia
de moarte n acest poem implic protestul.
53
Evocarea mor ii Iixeaz n epopee cteva dintre metaIorele
dezvoltate de ntreaga literatur ulterioar . AstIel, moartea este
r t cire solitar n bezn , tragic metamorIoz (,eu m aIlam sigur n
bezn ; ,m preI cu ntr-un porumbel), Iatalitate (,moartea e legea
tuturor), echivalent ultim al somnului (,cel care doarme si cel care-i
mort se aseam n unul cu altul / oare nu nchipuie amndoi icoana
mor ii).
Traiectoria lui Ghilgames n a doua secven a epopeii
preIigureaz tipologic tribula iile eului Iaustic, perpetuu c ut tor al
absolutului aici, n ipostaza preluat de Iolclorul universal a vie ii
I r de moarte , precum si pe cele ale primului ,om revoltat n Ia a
destinului, din literatura universal .
ReIuzndu-si condi ia de Iiin muritoare, supus sIrsitului
lipsit de slav , Ghilgames porneste n c utarea mijloacelor de a o
schimba, ini iind de Iapt marile c l torii revelatorii. Avnd ca subiect
un Ghilgames umanizat prin experien a durerii si a spaimei de moarte,
si nu un erou r zboinic, ca n cazul celor anterioare, cu caracter
ini iatic, marile c l torii ale protagonistului din a doua secven epic
a poemului sunt pur subiective. Ele sunt expresia c ut rii adev rului
originar (nemurirea lui Utnapistim), pierdut de umanitatea istoric (de
dup potop). SemniIica iile eroului se deschid astIel spre aceea Ioarte
modern de constiin care tr ieste tragedia imposibilit ii de a Iugi /
de a evada din sine nsusi.
Reprezentare a constiin ei, Ghilgames parcurge un traseu spiritual,
simbolic ca tentativ disperat de iesire din timp si de adncire n sine.
Spre deosebire de Ulise sau Eneas, el nu parcurge un spa iu eIectiv,
mitizat prin reprezent ri Iabuloase ale ncerc rilor ini iatice, ci str bate
un spa iu alegoric, cel interior, marcat de cteva experien e simbolic
revelatorii. Drumul spre Utnapistim presupune parcurgerea unui prim
traseu al cunoasterii totale, esen iale, raportabile la marile ,c i (daoist
sau budist ). El asociaz principalele reprezent ri ale cunoasterii din
literatura antic ulterioar si anticipeaz drumul dantesc dincolo de
existent, de-a lungul axei lumii. Muntele Masa, prim nivel simbolic
str b tut, sugereaz ascensiunea spiritual spre ax . Traversarea apei
mor ilor (Styxul parcurs de Eneas si de Dante) marcheaz marea trecere
dincolo de limitele lumii materiale. Dominat de copacul Iermecat,
,gr dina minunat anun att Edenul, ct si pomul cunoasterii, cadru
al unei idealit i originare, reIuzate, atinse de om doar n trecere.
ntlnirea lui Ghilgames cu Utnapistim, punct culminant al
poemului, reprezint si punctul terminus al n l rii spirituale, ca
54
atingere a supremei puriIic ri prin regresiunea n timp. Ghilgames,
interlocutorul lui Utnapistim, este omul eliberat de povara p catelor
conduc torului si a orgoliilor r zboinicului, prin suIerin a mor ii
prietenului si prin asumarea c ii sacriIiciului de sine, reprezentat de
marele drum.
Prim reprezentare a esen ei originare, anistorice, a umanit ii,
Utnapistim conceptualizeaz n replicile sale, prin alegoriz ri
antropomorIizante, existen a ns si, dep sind ca semniIica ii pe cele
ale lui Noe, simplu supravie uitor al potopului si p rinte al unei noi /
alte umanit i. n viziunea sa de prim Ales al zeilor, existen a omului
este supus eIemerului, iar destinul anticipnd perspectiva greac
este decis de zei (Enlil, Anunakii) si concretizat (de Mamitu) prin
ursite. El i reveleaz eroului (prin proba celor sase zile si sase nop i
I r somn) Iragilitatea si limitele Iizice ale umanit ii de dup potop.
Episodul potopului, construirea cor biei si c l toria cu aceasta a
tuturor perechilor de supravie uitoare, oprirea pe muntele Nitsir si
zborul porumbelului vestitor se vor nchega mai trziu ca moment-
cheie al povestirilor biblice. n poemul mesopotamian, acest nucleu
epic sugereaz att trecerea umanit ii de la anistoricul originar la
cronologicul istoric, ct si nceputul regenerator, necesar, al unei alte
umanit i. Este trecerea la o alt vrst , momentul de intrare ntr-un alt
ciclu civilizator.
Episodul Iurtului de la erou al ierbii nemuririi inaugureaz
simbolistica tradi ional a rela iei omului cu reptila, consacrat ulterior
tot de Biblie. nsel tor al omului, sarpele din poemul babilonian
explic pierderea nemuririi si si conIirm Iunc ia simbolic de
revelator al constiin ei. Omul si n elege si si asum astIel condi ia de
Iiin social (Ghilgames revine n cetate) si contemplativ (n elege si
savureaz Irumuse ea Construc iei, prin care rivalizeaz cu natura:
,Priveste, un sar de oras, un sar de gr dini, / un sar de p mnt obstesc,
partea menit templului lui Ishtar).
Deschiznd seria c l toriilor n InIern, ntlnirea Iinal , dincolo
de moarte, cu Enkidu, reveleaz tragicul Iiin ei umane, supus
nimicirii. Ideea descompunerii trupului, prezent n episodul lui Iaz r
din mitul cristic, este Iormulat n epopee n termeni care preIigureaz
concluzia din Ecclesiast (sau Propov auitorul; Cartea preaicilor
ebr. Cohelet). Formularea generalizant din Ecclesiast (I, 1, 2),
,Desert ciunea desert ciunilor, toate sunt desert ciuni, si g seste o
expresie proIund subiectiv n poemul mesopotamian: ,Ce i-a Iost
drag, ce-ai mngiat si era pe placul inimii tale,/ este ast zi prad
55
viermilor, ca o hain veche. Crend un arc peste timp, perspectiva
din Epopeea lui Ghilgame, asociaz viziunea medieval a lui Villon
asupra mor ii cu aceea a decadentistilor, care vor dezvolta latura
Iunebr , macabr , a sIrsitului omenesc.
Dobndit de Ghilgames, cap tul drumului s u, cunoasterea
IilozoIic i conIer eroului semniIica ia de prim ipostaziere a
constiin ei, cuIundat de Iapt n labirintul l untric (al n elegerii
propriei condi ii). Pentru ntreaga spe uman , Ghilgames pierde
lupta de cucerire a nemuririi (sarpele i Iur unica buruian a vie ii
vesnice, pe care eroul visa s o oIere Cet ii). Ca si doctorul Faust mai
trziu, Ghilgames cstig n schimb lupta pentru atingerea nemuririi la
nivel individual. El n elege c ntr-o lume n care via a este ap sat de
constiin a mor ii, n elepciunea este singura Iorm de nemurire.
Anticipnd eroii romanului modern, pentru Ghilgames acceptarea
Iatalit ii destinului nu presupune resemnarea. Eroului i mai r mne
deci, n condi iile asum rii sIrsitului Iizic, asigurarea nemuririi
spirituale. Drumul s u, de reconstruc ie interioar prin tr ire si
cunoastere, se ncheie prin n l area Cet ii pe temeliile si din
substan a acestei experien e. PreIigurnd epopeile ulterioare, r zboi-
nicului i supravie uieste n eleptul, eroul civilizator, p strat etern n
constiin a umanit ii sub nume diIerite: Ulise, Eneas sau R ma.

II.1.3. Marile sinte:e sanscrite

Zon a marilor iradieri culturale (mai nti egiptene si meso-
potamiene, mai apoi greco-romane si permanent chineze, India a reusit
perIorman a de a-si crea si totodat de a-si p stra si de a-si impune
speciIicul, n raport cu marile civiliza ii cu care vine n contact.
RaIinamentului, rigorii, simetriilor severe, tragicului tr irii paroxistice
a clipei (la mesopotamieni) sau tragicului g sirii (de c tre egipteni) a
absolutului n eternitatea de dincolo de existent, arta indian le opune
libertatea dezl n uit a proteismului Iormelor. Aceste Iorme sugereaz
absolutul continuei dinamici a vie ii nsesi, pentru care trecerea dintr-o
ipostaz material ntr-alta, printr-o nou existen , este singura
certitudine.
Existen a, ca o etern (re)generare a vie ii dup extinc ia unei
ipostaze a ei (a unui avatar), instituie n arta si n literatura indian o alt
rela ie ntre gndire si reprezentare, Ia de cele Iormulate de
spiritualitatea egiptean sau mesopotamian . Pentru aceste civiliza ii, ca
si pentru cea greco-roman mai trziu, sacrul si proIanul, imaginarul si
56
realul sunt riguros circumscrise si reprezentate simbolic. Asociate n
cadrul mesajului creator, aceste reprezent ri comunic o viziune
IilozoIic unitar si coerent . SemniIica ia simbolurilor se constituie
ulterior reprezent rii (estetico-IilozoIice) prin accentul pus pe ra iune,
pe o anumit perspectiv logic asupra spa iului, timpului, umanului si
socialului, cu diIeritele lor niveluri de existen / de maniIestare.
n opozi ie cu acest tip de rela ie dintre mesaj si reprezentare,
care st la baza ntregii culturi de tip european, India si concepe
vechea literatur ca o expresie (alegoric ) a IilozoIicului. n acest caz,
mesajul IilozoIic este anterior maniIest rii (estetice), care de Iapt l
ilustreaz . SemniIicativ n sensul rela iei cu IilozoIicul, dar si al
deschiderii spre un receptor tot mai numeros si mai variat, este
evolu ia ns si a vechii literaturi indiene. ,Iiteratura veche indian se
mparte n dou perioade: cea vedic si cea sanscrit . Jeaa ( stiin ,
literatura sInt ) cuprinde, n ordine cronologic , urm toarele p r i:
I. Samhit (colec ia de imnuri s.a.). 1. Rig-Jeaa. 2. S mma-Jeaa.
3. Yafur-Jeaa 4. Atharva-Jeaa.
II. Br hmana
III. Iiteratura IilozoIic a Jeaei: 1. ranvaka. 2. Upani,aaele.
IV. S tra.
29
Textele elaborate n sanscrit ( ,limba perIect , ,aranjat ,
,mpodobit ) reIlect evolu ia gndirii indiene postvedice si deschi-
derea operelor scrise spre un receptor elitist, cunosc tor al acestei
limbi literare, neutilizate ca instrument de comunicare cotidian .
Extrem de diverse ca Iactur (poezie liric , scrieri dramatice, Iabule,
povestiri si anecdote populare, mari epopei), operele n sanscrit
reIlect umanismul viziunii IilozoIice indiene, care antropomorIizeaz
sacrul, sacralizeaz umanul ca subiect perIectibil al medita iei si
care subiectivizeaz spa iul si timpul, reIlectndu-le prin tr ire.
Presupunnd Iantastica ntrep trundere a sacrului si a proIanului,
acceptnd ca Iiresc ira ionalul si imprevizibilul vesnicei metamorIoze
din alternan a continu dintre via si moarte, literatura sanscrit
respinge strictele (de)limit ri, ra ionalitatea, verosimilitatea, coeren a
si monosemantismul reprezent rilor antice egiptene sau greco-romane.
Ia nivelul eposului, acest tip de reprezentare marcheaz o incitant
ruptur Ia de Iormele consacrate ale speciei. Estomparea catego-
rialului Ierm, interIeren a / consubstan ialitatea realului cu imaginarul,

29
TheoIil Simenschy, Cultur ,i filo:ofie inaian in texte ,i stuaii. 1,
Editura Stiin iIic si Enciclopedic , Bucuresti, 1978, p. 20.
57
acceptarea ira ionalului ca verosimil sau virtual posibil oIer o
neb nuit deschidere spre Iantastic si poate cea mai mare libertate n
raport cu epopeea clasic Ia de real-istoric.
Ivite n acest context, cele dou mari epopei sanscrite,
R m vana (Intampl rile lui R ma) si Mah bh rata (vuaaha) sau
,Marea lupt a Bhara ilor (urmasii lui Bh rata, str mosul prin ilor
din nordul Indiei) apar in speciei ntr-o accep ie extins a termenului,
dup cum si crea iile dramatice indiene, ndeobste intens lirice, pun
problema individualiz rii evidente Ia de canonul instituit de
literatura greac . Idealizarea protagonistului, implicarea activ a
sacrului, exemplaritatea tipologiei umane sunt cteva elemente de
Iond care sus in ncadrarea operelor n epopeic.
Ulterioare poemelor homerice
30
si nregistrate n scris prin secolul
V . Hr., R m vana si Mah bh rata, ca si Eneiaa de mai trziu (secolul
I . Hr.), dezvolt nucleele tematice consacrate de poemele grecesti.
AstIel, Iiecare dintre cele dou poeme prezint att ncerc rile drumului
ini iatic, ct si conIrunt rile Iizice si armate directe. Accentul pus pe
marea c l torie revelatorie n R m vana si pe semniIica ia simbolic a
luptei directe n Mah bh rata permite raportarea primeia mai curnd la
Oaiseea, iar a celei de a doua la Iliaaa.

30
Data exact a apari iei poemelor este incert . Cercet torii nu sunt
unanimi nici m car n Iixarea ordinii cronologice. Mah bh rata este
anterioar R m vanei sau nu? Din perspectiva istoriei religiilor, ,Iormarea
epopeilor Mah bh rata (secolul V-IV . Hr.) si R m vana (secolul IV-III
. Hr.) se suprapune n parte pe compunerea altor texte, precum Harivam a
(Genealogia lui Krsna, secolul IV-lea d. Hr.) si textele Pur na (300-1.200
d. Hr.). (Mircea Eliade, Ioan P. Culianu, Dic ionar al religiilor, Editura
Humanitas, Bucuresti, 1993, p. 174). Indienistii romni, ca Sergiu Al-George
(Limb ,i ganaire in cultura inaian , Editura Stiin iIic si Enciclopedic ,
Bucuresti, 1976) sau TheoIil Simenschy (Cultur ,i filo:ofie inaian in texte
,i stuaii, Editura Stiin iIic si Enciclopedic , Bucuresti, 1978) apreciaz c
,desi Mah bh rata si are originea nc din secolul al IV-lea .Hr., ea a atins
dimensiunile ei actuale abia n secolul al V-lea d. Hr. (T. Simenschy).
Pentru cercet torii comparatisti, originile lor sunt nc si mai ndep rtate.
AstIel, Angelo Moretta aIirm n Mituri antice ,i mitul progresului (Editura
Tehnic , Bucuresti, 1994) c ,Mah bh rata este un poem elaborat n secolul
al IX-lea . Hr. (deci aproape contemporan cu Iliaaa lui Homer), iar
,R m vana a Iost conceput n secolul al VI-lea . Hr.
58
II.1.3.1. Mah bh rata: poemul condi iei umane

Prezent si n Iliaaa sau n a doua secven epic a Eneiaei, n

Mah bh rata tema central o constituie nIruntarea dintre exponen ii
a dou mentalit i distincte. ns n poemul indian, conIruntarea opune
reprezentan ii aceluiasi neam. Cei cinci Ira i P ndava (condusi de
Yudhishthira) nIrunt cei 100 de Ira i Kaurava, avndu-l ca seI pe
Duryodhama. Ioc comun al epopeilor antice sau moderne, sensul
luptei l reprezint si n crea iile sanscrite aIirmarea unui ntreg sistem
de valori, pe care Pandavii le opun Kauravilor. SemniIica ia proIund
a acestui conIlict o constituie aIirmarea naltelor principii etice, a c ror
respectare va Ii recompensat n Iinal prin atingerea absolutului (cerul
lui Indra), n care, dincolo de moarte, se vor rentlni cei 5 Ira i,
restabilind astIel unitatea si armonia ini ial a Iiin ei. Asociind
eposului eroic secven e de un proIund dramatism (cum sunt exem-
plarele episoade erotice Nala ,i Damavanti sau Savitri), descrieri
intens lirice (ale codrului n care r t cesc P ndavii nso i i de reginele
Kunti si Dranpardi) cu texte IilozoIice, Mah bh rata dep seste
limitele viziunii si ale structurii eposului canonic. n egal m sur cu
Ram v na, ea se dovedeste de Iapt a Ii mai curnd un ,text total, o
carte a c r ilor indian , n care se asociaz IilozoIicul reIlexiv cu
religiozitatea, eticul si norma comportamental cu norma juridic ,
ntr-o ilustrare alegoric a ntregului sistem de gndire a timpului.
RamiIicat prin dezvoltarea unei multitudini de planuri
secundare, care completeaz substan a a 19 ,c r i de aproximativ
120.000 de versuri lokas (dou emistihuri de opt silabe), epicul
epopeii converge c tre ideile concentrate n Bhagavaa-G t . Consi-
derat cel mai important poem epico-religios al literaturii indiene,
Bhagavaa-G t ( Cantecul celui Prea Inalt) deIineste condi ia
uman . Poemul raporteaz romanul la existent si la determin rile sale
materiale, dar si la absolut, conciliind cele dou pozi ii IilozoIice: ,a
scolii Samkhya cu yoga cunoasterii si cea a scolii Yoga cu yoga
Iaptei (III, 3).
31
Cele 18 c r i numite Yoga... (a cunoa,terii, a faptei, a
aiscrimin rii etc) structureaz G t . n ansamblul epopeii, acest
interludiu pur IilozoIic motiveaz ac iunile panduitului Arjuna si
totodat explic si circumscrie coordonatele idealului uman indian.

31
Sergiu Al George, Filo:ofia inaian in texte. Bhagavaa-G t ,
S mkhva-K rik , Tarka-Samgraha, Editura Stiin iIic , Bucuresti, 1971.
Toate citatele din aceast oper provin din aceeasi edi ie.
59
Demersul IilozoIic este organizat prin raportarea celor doi termeni
permanen i de reIerin : condi ia uman , limitat de constiin a de sine,
si aspira ia spre constiin a Sinelui. Aceast din urm Iorm a
constiin ei este atins prin ,ndep rtarea omului de durerea si de
dorin a individual , nregistrate prin constiin a de sine.
Ideile sunt dramatizate alegoric prin tr irile lui Arjuna victim
a conIlictului dintre constiin a moral (care l mpiedic s ucid ) si
constiin a individual (care i impune lupta n numele neamului s u).
ReIuzul lui Arjuna de a lupta trimite la cel similar al lui Ahile din
Iliaaa. ns spre deosebire de acesta, Arjuna tr ieste un conIlict
interior puternic, si nu reIlexul unei opozi ii exterioare, iar pasivitatea
sa presupune cuIundarea n sine, total distinct de exteriorizarea
violent , de ,mnia aheului. De aceea, dialogul lui Arjuna cu zeul
Vishnu, sub avatarul s u de Krishna (numit aici Bhagavat ,cel care d ,
cel care Iace parte), care structureaz epic poemul, poate Ii interpretat
dintr-o dubl perspectiv . n plan psihologic, Krishna poate Ii
considerat ca expresie a absolutului o voce interioar a eroului
n elept, cunosc tor al vechii IilozoIii a Upani,aaelor (n rndul c rora
tradi ia ulterioar va Iixa si Bhagavaa-G t ). n plan IilozoIic, dialogul
este semniIicativ pentru rela ia dintre sacru si proIan, proprie eposului.
Ca discurs si mesaj, el este o prim expresie explicit a IilozoIiei
actului si libert ii, care deIinesc condi ia uman . Pus sub semnul
predestin rii, ca la toate popoarele antichit ii, existen a omeneasc nu
este lipsit ns , n viziunea indian , de un anumit determinism
precump nitor obiectiv. Dar acesta nu este expresia unei voin e
exterioare (de tipul moirei eline), ci reIlexul Iaptelor individului, care
i marcheaz existen a, ca un Iel de determinism moral. Fiecare nou
existen avnd o Iorm de materializare (superioar , uman , sau
inIerioar , animal ori inanimat ), omul nu poate atinge libertatea si,
prin ea, des vrsirea spiritual , dect ndeplinindu-si rolul n existent
prin Iapte si desprinzndu-se interior de ele: ,19. S vrseste deci Iapta
ce trebuie I cut , mereu desprins |de ea|, c ci omul care I ptuieste
desprins ajunge la culme.
20. ...tu trebuie s I ptuiesti privind numai la binele oamenilor.
(III. Yoga faptei, p. 53).
Aceast ,desprindere presupune eliberarea de dorin e ca surs a
suIerin ei, anihilarea egoismului prin orientarea cunostin ei de sine
c tre constiin a suprem si n l area spiritual prin cunoastere, care l
apropie de ,Marele Sine, de Absolut:
60
,41. De aceea tu, cel |puternic ca un| taur |printre| oameni, o
Bh rata, st pnindu- i dintru nceput sim urile, ucide-l pe cel r u, pe
cel care distruge Cunoasterea si n elegerea.
42. Sim urile sunt socotite deasupra |obiectelor lor|; deasupra
sim urilor este sim ul intern; deasupra min ii este acesta |sinele| (III,
p. 55).
Idealul uman, la care Karman (sinele individual) l atinge pe
Brahman (Absolutul), este expresia unei des vrsiri totale, ,suprema
treapt a Cunoasterii atins de:
,51. Cel nzestrat cu o minte limpede si cu st ruin ...
52. Cel care st ntr-un loc singuratic, m nnc pu in, si
st pneste cuvntul, trupul si mintea, mereu absorbit n concentra ia
yoga, p truns de renun are.
53. Iep dndu-se de egoism, violen , mndrie, dorin si
ur , de bunuri lumesti, cel lipsit de |gndul| al meu, linistit, el
poate s ajung una cu Brahman. (XVIII, Yoga renun rii ,i a
eliber rii, p. 105.)
Acest ideal uman este alegorizat prin Yudhishthira si Arjuna (n
Mah bh rata) si prin R ma (n R m vana). Ei ilustreaz prin Iapte
datoria unui ksatriya (casta nobililor), n scut din Iirea lui: ,b rb ia,
Ior a, neclintirea si ndemnarea, ca si nedarea napoi n lupt ,
d ruirea, Iaptul de a Ii rege (XVIII, Yoga renun rii ,i a eliber rii,
43, p. 104). Toate aceste atribute integreaz protagonistii marilor
epopei indiene n seria arhetipal a eroului r zboinic, ,canonizat n
eposul grec prin Ahile si dezvoltat , n spirit latin, prin Eneas.
Prin n elepciune si cunoastere, aceiasi protagonisti pot Ii
raporta i tipologic la n eleptul Ulise. ns pentru Ulise, Cunoasterea
era bazat pe experien si reIlec ie, avnd o baz ra ional , obiectiv ,
Iiind legat de lumea exterioar si orientat , ca instrument, spre
atingerea unui scop concret n contingent. Form empiric / ra ional
de apropriere, de luare n st pnire a lumii, acest tip de cunoastere va
sta la baza operelor europene ulterioare, structurate pn n epoca
romantic pe tema c l toriei ini iatice sau revelatorii.
Eroii epopeilor sanscrite sunt ns obiectul unei cunoasteri
subiective, abstracte, lipsit de Iinalitate practic , desprins de lumea
exterioar si r sIrnt spre l untric, orientat spre atingerea des vr-
sirii morale. Ei par mai apropia i de Ghilgames, primul c ut tor al
absolutului n literatura universal , dect de Odiseu, pentru c si la
acesti eroi, ca si la protagonistul eposului mesopotamian, absolutul
presupune modiIicarea condi iei umane, perIec ionarea ei. Cum ns
61
pentru Yudhishthira sau R ma aceast perIec ionare interioar
presupune apropierea de sacru prin nIrngerea proIanului (a dorin-
elor, a tr irilor individuale si aspira iilor sociale), acesti eroi sunt
raportabili la ascet, arhetip propriu epicului oriental.

II.1.3.2. R m vana: de la istoric la mitizarea IilozoIicului

Receptivitatea secolului al XX-lea pentru miracolul indic
(preg tit de lecturile nietzscheene si schopenhauriene) si mai ales
cultivarea n prima jum tate a acestui secol a ideii ,actului I r
Iinalitate si a ,nstr in rii (de contingent) a eroului, conIer
protagonistilor celor dou epopei aura unor posibili precursori ai
romanului Irancez modern (de la Gide, Malraux si Montherlant pn
la Sartre si Camus). Caracterul hibrid al structurii si al mesajului
estetic a permis chiar analizarea epopeii R m vana ca discurs
romanesc.
32
Dominantele estetice, Iinalitatea didactic-IilozoIic a
operei si nsusi tipul de orizont de asteptare al receptorului ei originar
ne impun ns integrarea acestei opere proteiIorme n sIera eposului,
al turi de Mah bh rata. (Re)sursele, istoricul textului, rela ia cu
tradi ia si consacrarea prin tradi ie a unui autor, Valmiki, sunt tot
attea argumente n acest sens.
AstIel, R m vana are ca SURSE, asemenea poemului lui Ghil-
games sau a celor homerice, vechile balade, interpretate de cnt re i
r t citori, adeseori vizitii (suara) ai nobililor, care participau la
evenimente istorice, alegorizate apoi n crea ia lor oral . Si n cazul
R m vanei (si, implicit, al Mah bh ratei), transcrierea este, ca si
pentru Iliaaa si Oaiseea, trzie si impune integrarea n seria eposului
cult (numit Kavva n India). Ilustrnd un alt moment si un alt spa iu
spiritual, semniIicative pentru istoria scrisului, epopeile sanscrite sunt
caligraIiate pe Ioi de palmier.
Nucleul istoric, germenele de real, asemenea celorlalte epopei
antice, este prezent si aici si pare a-l constitui aceeasi lupt dintre
autohtonii elimina i din istorie si cotropitori, ntemeietori ai unei noi
civiliza ii care se va impune n memoria colectivit ii umane. Iupta lui
R ma mpotriva monstrilor alegorizare probabil a conIrunt rilor
indo-europenilor cu dravidienii si cucerirea Iank i (insula Ceylon),
ceea ce, n unele interpret ri critice, constituie esen a epopeii si are

32
Mirela Roznoveanu, ,Tipul veaic, n Civili:a ia romanului. I.
R a cini, Editura Albatros, Bucuresti, 1983, p. 13-56.
62
drept echivalent n tradi ia eposului antic r zboiul aheilor cu troienii
(n Iliaaa) si cucerirea Iatium-ului de c tre Eneas (n Eneiaa).
Desi propun imaginea omului / monarhului ideal, SEMNIFI-
CA IIIE reale ale R m yanei (ca si ale Mah bh rata, de altIel) nu se
limiteaz la legitimarea prin mitizare a cuceririi, dup cum se ntmpl
cu Iliaaa, sau a imaginii conduc torului concret, ca n Eneiaa.
Superior artistic celorlalte epopei sanscrite si anterior Mah bh ratei,
,c ci e Iolosit deja de cealalt epopee
33
, poemul R m vana repre-
zint , n opinia noastr , un alt moment al eposului: cel de trecere de la
mitizarea istoriei la mitizarea concep iilor IilozoIice. Dincolo de
asem n rile tematice, de structur si de tipologia personajelor, tocmai
prin singularitatea acestui demers de substan apreciem c se
individualizeaz epopeea indian Ia de cea greco-latin . AstIel,
baladele transmise oral, care stau la baza poemului sanscrit, sunt
dezvolt ri epice trzii ale secven elor dialogate n proz din imnurile
vedice, ndeosebi din Rig-Jeaa. Spre deosebire de poemele homerice,
la care nregistrarea canonizat pune cap t procesului creator, peste
varianta clasic a lui Valmiki, n ciuda consemn rii ei n scris, s-au
suprapus interpol ri, relu ri si dezvolt ri ulterioare. Toat aceast
ndelungat crea ie a textului Iace ca poemul s se cristalizeze si s se
dezvolte n Iazele de structurare si de aIirmare a marilor sisteme ale
gndirii indiene si n strns leg tur cu acestea. Obiectivul educativ-
istoric propriu epopeilor se nuan eaz astIel si se resemantizeaz aici
prin deschiderile spre etic, reIlexiv, politic. n consecin , epopeea
devine expresia codurilor Iundamentale: filozofic, ca aharma-sastra
( carte de n elepciune), istoric, ca ampl nara iune Kavva, politic si
diplomatic, ca artha-sastra ( art a guvern rii, diploma iei,
administra iei), etic ca miti-sastra ( reprezentare a naltelor idealuri).
Propriu artei indiene, acest eclectism este n R m vana sus inut
de o STRUCTUR superioar celei din Mah bh rata prin organizarea
uriasului material epopeic al celor 500 de capitole, n sec iuni
( Kanaas), care dezvolt progresiv epicul alegoric. Cuprinznd un
num r restrns de episoade sau numai unul singur, cele 7(!) Kanaas
sunt raportabile la Iunc ia si con inutul cnturilor din eposul greco-latin.
Sec iunea de nceput (Aai-Kanaa) sau a copil riei (Bala-Kanaa),
cu rol expozitiv, evoc originea Iabuloas a lui R ma, rela iile acestuia
cu Ira ii s i vitregi: Bh rata si gemenii Iakshmana si Satrughna.
Nasterea magic a lui R ma si a Ira ilor s i sugereaz originea sacr a

33
TheoIil Simensky, op. cit., p. 22.
63
eroului. Ei au venit pe lume n urma nghi irii Iiltrului magic de c tre
cele trei so ii ale regelui Dasaratha. Payasamul din cupa de aur,
nmnat regelui de c tre spiritul ivit din Ilac ra sacriIicial , consacr
divinul din R ma, integrndu-l n seria tipologic a eroilor. Dar spre
deosebire de Ahile, Odiseu sau Eneas, R ma nu este eroul semidivin,
ci parte din divinitatea ns si. ,Dup m sura n care mamele sorbiser
din payasam, tradi ia socoteste pe Iiii lui Dasaratha ca p r i ale lui
Vishnu.
34
AstIel, R ma era socotit jum tate Vishnu.
35
Erou na ional,
ca si Eneas mai trziu, R ma este o ipostaziere a alesului, menit s
aIirme aharma, morala absolut pe p mnt. El este totodat si un
mntuitor, predestinat s nving monstrul (Ravana) si monstruosul
din lume.
Faptele vitejesti ale tn rului R ma (uciderea monstrilor
Maricha si Subabu si ndoirea arcurilor zeilor Rudra si Vishnu) nu
sunt simple acte revelatorii pentru condi ia de ,ales (ca Iaptele lui
Ahile sau Odiseu, dinaintea r zboiului troian, ori ca ac iunile lui Eneas
din timpul aceleiasi conIrunt ri). Ele au semniIica ia unei ini ieri
spirituale si se desI soar ca orice proces indian de cunoastere sub
obl duirea unui n elept (Viswamitra). Echivalente, ca Iorm de
cunoastere cu ,un act de des elenire a unei existen e subiective mai
adnci
36
, aceste ac iuni converg c tre descoperirea Iiin ei
complementare si motivarea reIacerii cu / prin aceasta a unit ii
primordiale a Iiin ei: ,AstIel d du Janaka pe S t lui R ma. Nu erau ei
oare ndr gosti ii-Vesnici, reuni i? Si ei s-au bucurat ca ndr gosti ii
ce se rentlnesc dup o lung desp r ire (I, p. 61). Nelipsite de
suspans si de Iabulos propriu crea iilor orale, ac iunile protagonistului
din aceast secven se distan eaz , prin semniIica ii, de epicul
Iantastic al basmului sau de sub stan a bildungsromanului, la care,
exterior, pot Ii raportate.
A doua sec iune a epopeii, cea a Ayodhyei (Avoahva-Kanaa),
concentreaz intriga si consacr imaginea tn rului erou ca ilustrare a
t riei morale. Surghiunit pe 14 ani n codrul Dandaka de c tre tat l

34
Vishnu este al doilea zeu al triadei hinduiste, ntrupare a bun t ii si
a spiritului. A saptea ntrupare a sa este considerat R ma.
35
Valmiki, R m vana. Epopee indian . Repovestit n limba englez
de C. Rajagopalachari, Editura pentru Iiteratur , Bucuresti, 1968, I, p. 14.
(Toate citatele ilustrative din oper provin din aceast edi ie).
36
I. Blaga, Ganaire magic ,i religie. Trilogia valorilor, II, Editura
Humanitas, Bucuresti, 1996, p. 202.
64
s u, la ndemnul reginei Kaykey, R ma ilustreaz conceptul de datorie
moral prin asumarea noii sale condi ii de proscris, n numele
sentimentului Iilial al onoarei. AstIel, n evolu ia eroului este
reprezentat atingerea unei a doua trepte a des vrsirii spirituale,
ndep rtarea de ,al meu (vezi Bhagavaa-G t ). Presupunnd
renun area la condi ia sa social (de rege predestinat) si la cea
individual , de ,ales, aceast ncercare moral singularizeaz eroul
indic n tipologia protagonistilor eposului si l nal spiritual.
(Re)ac ionnd ca un n elept, care si amputeaz de Iapt dorin ele,
voin a, idealul si chiar rela ia ndrept it cu lumea exterioar , R ma se
,ndep rteaz practic de aceasta din urm . ,ndep rtarea sa nu este
ns reIlexul contempl rii din aIar , proprie spiritului grec, ci expresia
des vrsirii morale a eului, care a dep sit stadiul existen ei ,pentru
sine. R ma este acum ,prin ul, n care dorin a nu-si mai avea de mult
locul (I, 108). Pentru el, Iundamental n aceast etap a evolu iei
spirituale este demersul prin care, ,cinstind dharma, s preschimb m
urgisirea n care ne aIl m acum ntr-o mare bucurie (I, 112).
Aranva-Kanaa (sec iunea vie ii n codru) constituie o alt etap ,
superioar , din tribula iile spirituale ale eroului. Eliberat de desert -
ciunea aspira iilor individuale si a conven iilor sociale, R ma r t ceste
prin codru nso it de so ia sa S t si de Iakshmana, Iratele s u.
Continund tematic probabil I r vreo leg tur direct cu
acestea seria c l toriilor cu substrat IilozoIic, inaugurat de
Ghilgames si consacrat de Odiseu, r t cirea lui R ma n codru are, ca
si acestea, si semniIica ia proIund a parcurgerii unui drum interior (al
cunoasterii si revel rii de sine). Toate evenimentele exterioare si au
astIel reIlexul interior, asa cum se ntmpl n epicul epopeic (de la
structurarea lui prin Ghilgames pn la paraIrazarea modern , prin
Joyce). ,R t cirea interioar , n planul psihologic al evenimentelor,
op iunii si lu rii deciziilor de ac iune o dubleaz astIel pe cea
exterioar , eIectiv . Atta timp ct eroul nu le provoac , stihiile nu se
dezl n uie.
Ini ial, echilibrul interior al protagonistilor este realizat. El se
maniIest att prin Iericirea edenic a detas rii si a contempla iei, la
modul spiritualit ii grecesti, ct si prin medita ia de tip indic. n acest
sens, lui R ma i sunt guru ( dasc li) n elep ii (risi) din sih striile
codrului, iar existen a sa se desI soar n ritmul mplinirii ritualurilor
sacre: ,Aici, lng Iermec toarea colin Chitrakuta, pe malul rului
Malyvati, cei trei tineri tr ir n coliba lor, I r grij , ndeplinind n
Iiecare zi datinile de adorare (I, 149).
65
nso itorii lui R ma, Iakshmana si S t esen ializeaz cercul
rela iilor de Iamilie ale exilatului, care si pierde r d cinile (casa si
p rin ii), si las n urm prietenii si poporul (pe care era sortit s -l
conduc ). Totodat , Iratele vitreg si so ia reprezint eurile
complementare protagonistului eposului. R ma si Iakshmana
semniIic ambivalen a universului mitic. n elepciunii, adncului
respect pentru legea moral , drept ii nsesi ntrupate de R ma,
Iakshmana le adaug eroismul, Ior a Iizic , vitalitatea comple-
mentului masculin, dar si motiva iile si aspira iile proprii unui Ksatrya
( nobil r zboinic din a doua cast indian ). Opunndu-se sugestiilor
lui Iakshmana de a lupta pentru recucerirea domniei (,Doar lasii se
supun sor ii. Eroii trebuie s i se mpotriveasc si s-o nving , aIirm
acesta), ca si propunerii lui Bh rata de a accepta tronul, R ma si
nvinge de Iapt propriile porniri spre m rire si propriile ambi ii justi-
Iicate de putere.
Pentru protagonist, S t ( Brazd ; dar al p mntului), ca so ie,
reprezint Ieminitatea teluric . Aceasta este expresia alterit ii din
cuplul primordial, ad ugnd puterii vitale a masculinului puterea
Iemeii de a da via , iar spiritului b rb tesc suIletul Ieminin. R pirea
Sitei de c tre monstrul Ravana echivaleaz astIel pentru R ma cu
amputarea dimensiunii ,Ieminine suIletesti a propriului eu. Aceast
r pire este experien a limit , care impune p r sirea echilibrului
protector al codrului si angajarea n ac iunea de I urire a unui nou
echilibru, prin reIacerea unit ii primordiale.
R pirea Sitei nu este, dup cum se ntmpl n Iliaaa cu episodul
Elenei din Troia, o secven declansatoare a cascadei epice, a ac iunii
exterioare, ci punctul culminant al demersului interior, psihologic, al
protagonistului. Episodul reprezint ncercarea suprem , punctul de
convergen al celorlalte ac iuni din sec iunile anterioare ale eposului.
Dac pentru nIrngerea r ului din contingent n ipostaza monstrilor si
a metamorIoz rilor maleIice era suIicient Ior a Iizic si spiritual a
eroului, pentru reIacerea echilibrului interior si a unit ii dintre
microcosm (R ma) si macrocosm (lume), prin reaIirmarea aIectului
(S t ) n existent, este indispensabil sprijinul Ior elor telurice, originare.
Urm toarele dou sec iuni ale epopeii, Kishkinava-Kanaa
(Sec iunea Kishkindya) si Sunaara-Kanaa (Sec iunea Irumoas )
prezint astIel alian a lui R ma cu Sugriva, regele maimu elor, si
descoperirea S tei de c tre Hanuman, supus vanare ( maimu ) al lui
Sugriva si ,slujitorul cel tn r al lui Vishnu ( Hari). Fascinantele
aventuri ale lui Hanuman, care asociaz structuri ale Iantasticului de
66
basm cu Iabula si preIigur ri ale m stilor romanelor baroce trzii,
sugereaz atributele exterioare si necesare constiin ei pentru
nIrngerea r ului, ce atac eul, l untricul. Inteligen a pragmatic ,
duplicitatea, labilitatea dus pn la metamorIoza Iizic , transgresarea
limitelor spa io-temporale reveleaz eroicului existen a universului
paralel (din Ianke) si a aspira iei si Ior ei pervertite, reprezentate de
Ravana. Dac lumea Iank i constituie alternativa terestr a Ayodiei,
opunnd ordinii (geometrice si ra ionale) si armoniei echilibrate
opulen a dezl n uit , proprie ispitei si ira ionalului, Ravana este, la
rndul s u, egalul si termenul de contrast absolut al lui R ma.
De aceea sec iunea a VI-a a R m yanei (Yuaaha-Kanaa,
sec iunea r zboiului), ca n toate epopeile, prin lupta si triumIul
eroului (care o elibereaz pe S t si este ncoronat), aIirm de Iapt
victoria unui sistem de valori. Aici ns triumIul nu mai are
semniIica ii doar n plan etic. Victoria asupra lui Ravana are si
multiple conota ii IilozoIice. Uciderea monstrului din Ianka este
mplinirea FAPTEI pentru care R ma se naste, ca a saptea ntrupare a
zeului Vishnu (Hari): ,ncredin ndu-se cu totul lui Hari, zeii l
rugar , cu lacrimi n ochi s se nasc om, s termine cu Ravana si s
pun cap t cruzimilor sale. Hari ncuviin ; apoi ncredin pe zei c
se va naste sub chipul celor patru Iii ai regelui Dasaratha.
ntrupare a sacrului pe p mnt, R ma nvinge prin Ravana
sacralitatea negat , (de)c zut sub limitele proIanului. R ma este
legea suprem , principiul nsusi si instrumentul impunerii lui pe
p mnt. (,Rama e ntruparea aharmei. si Ioloseste t ria si curajul
pentru a sluji aharma. Cum Indra e I r ndoial ntiul ntre zei,
R ma e ntiul ntre muritori.) n opozi ie cu el, Ravana reprezint
sacralitatea alterat , ntunericul neptunian, rezultat din nc lcarea
principiului, a ,c ii morale: ,Dac Ravana nu s-ar Ii ndep rtat de
calea aharmei, nici Indra nu l-ar Ii ntrecut. ncrez tor n darurile
primite, a pornit-o pe drumuri rele, si-a pierdut Iericirea, si-a nstr inat
m re ia. Apoteozare a spiritualit ii reprezentate de R ma, biruin a
acestuia are astIel si semniIica ia nvingerii unei prime expresii a
,ngerului c zut. Ca expresie a eroicului, victoria asupra lui Ravana
nseamn si nvingerea monstruosului din sine nsusi. Prin Ravana,
R ma si nvinge propriile porniri tenebroase, ispitele telurice, gndul
murdar al nc lc rii legii, convertit n Iapt . Echilibrul suprem pe care
aceast victorie l aduce este, n ultim instan , cel interior, al
supremei mp c ri a eului (ca microcosm) cu lumea exterioar
(macrocosmul), care i se aliaz si, n cele din urm , i se supune. n
67
ultima secven a operei, Uttara-Kanaa, ad ugat ulterior, tocmai
acest echilibru interior cu a c rui atingere si ncheie Valmiki
epopeea este prezentat ca iluzoriu pentru un p mntean.
n contextul ,p cii, al contingentului echilibrat, aceast Iericire
ob inut prin ,r zboi, ca experien a durerii (proprii existentului), se
dovedeste a Ii iluzorie. Germenele ndoielii privitoare la neprih nirea
Sitei l determin pe erou s o surghiuneasc n codru, unde este
g zduit de Valmiki. Aici, S t naste cei doi gemeni, Iava si Kusa,
care vor perpetua tradi ia istoric a neamului lui Dasaratha, dar si pe
cea spiritual a mitului lui R ma, pe care l Iac nemuritor prin
interpretarea celor cinci sute de ,cntece n 24.000 de versuri.
Dup proba Iocului, care i dovedise credin a, S t trece acum
proba suprem a Iidelit ii, prin rentoarcerea apoteotic la glia
matern , ca zeitate regeneratoare, perpetuu izvor al vie ii si al iluziei,
care renasc nencetat n alte ipostaze. Dispari ia ei nseamn pentru
R ma atingerea adev rului absolut, al certitudinii supreme. Pre ul
acesteia este ns nimicirea setei de via . ,R ma-i singur! Fericirea
zilelor pierdutu-i-s-a...
Aparent mai apropiat de principiile budiste, acest al doilea
epilog al epopeii poate Ii considerat un Iinal deschis. Drama perechii
regale ncheie doar un ciclu existen ial, al c rui tipar (viznd atingerea
iluzorie a absolutului n contingent) va Ii perpetuat la inIinit prin alte
avataruri ale acelorasi protagonisti. Subiectul si structura operei
ilustreaz , ca si rela ia proprie cu IilozoIicul impun totodat si o
anumit CONCEP IE ASUPRA EPOSUIUI si Iunc iilor sale, viziune
care stabileste un dialog implicit cu cea greac .
n cadrul nucleului epic propriu-zis, din c r ile 1 si 2, epopeea
este v zut ca o chez sie a existen ei ntru tradi ie. Ea reIlect
men inerea echilibrului spiritual primordial n societate. ncetarea
transmiterii ei apare ca simptom al iesirii din matc a societ ii.
Eposul nseamn deci altceva dect n lumea greco-roman , unde
reprezint memoria, trecutul, viu prin actualizarea interpret rii /
perpetuat n prezent ca model exemplar. Pentru spiritualitatea indic ,
epopeea nu nseamn memoria, ci constiin a de sine a colectivit ii, ca
expresie a valorilor sale indisociabile: IilozoIico-religioase, etico-
politice si culturale. ,O ar I r rege nu poate supravie ui. Asezarea
dup cuviin va pieri... Stiin a sInt (shastra) si epocile nu vor mai
Ii cntate, nici nu se vor mai aIla ascult tori.
Surs a n elepciunii si a experien ei revelate, n viziunea indic
epopeea comunic gnomic marile adev ruri atemporale. Ea nu propune
68
modele ideal-abstracte, ci esen ializeaz generalul transmi nd o
IilozoIie de ,a Ii, si nu reIlec ii asupra Iiin ei n ipostaza ei de excep ie.
AstIel, simetric Ia de Bhagavaa-G t si mult mai concentrat
dect aceasta este, n R m vana, expunerea concep iei despre
existen , prezentat n aceeasi Iormul discursiv . De aceast dat ,
discursul apar ine muritorului (R ma) si are aceeasi Iunc ie
clariIicatoare pentru erou (Bh rata, care, astIel convins, opteaz pentru
dharma). Mesajul lui R ma transmite n esen ideea c omul, supus
sor ii, trebuie s -si constientizeze si s -si accepte condi ia de muritor.
Sensul existen ei este, n contextul acestui tragic asumat, dep sirea
tragicului prin c utarea Iericirii: ,Omul, aici, jos, nu I ptuieste dup
voia lui, nu-si e st pn; soarta-l duce-ncoace, ncolo. ,Via a se duce
ca un suvoi de ap , acum l vezi, acum nu mai e; s ne ndrept m
inima spre c utarea Iericirii; se zice c Iiin ele ar avea dreptul la
Iericire.
Finalul epopeii, ad ugat ulterior (Epilogul din repovestirea con-
temporan a lui Rajagopalachari) sugereaz alegoric si rela ia dintre
Iic iune si realitate mitizat , speciIic operei. Prezent n prima variant
scris p strat , datnd aproximativ din anul 1040, acest Iinal dep seste
limitele viziunii antice, mediteraneene sau orientale. Ca reIlex al
crea iei lui trzii sau poate ca o concluzie a tipului de imaginar indic,
deschis ilimitat spre interIeren a realului cu Iabulosul, el aduce n
construc ia epic autorul n ipostaza de erou. Distan a dintre autor si
narator si obiectivarea omniscient proprie ,vocii povestitorului din
epopee dispar aici total. Mai mult, inspirat de mit, pe care l
perpetueaz prin actualizarea din Iabulos (interpretarea de c tre Iiii lui
R ma) spre real-concret, plasat n timpul mitic, epopeea devine
resortul magic al dinamicii interioare a propriului protagonist. Istoria
mitizat prin eposul tradi ional al antichit ii devine astIel Iic iune
mitizat , cu deschideri speciIice spre basmul Iantastic si romanesc.
Tocmai acest tip de viziune este proprie eposului indian. Acesta
nu reprezint simbolic, ci interpreteaz IilozoIic lumea n integra-
litatea ei. Integralitatea circumscrie rela ia caracteristic prozei indiene
dintre inIinitul mic (eu) si inIinitul mare (cosmic). Din perspectiva ei,
existen a este reductibil , n esen , la aparen si iluzie. Via a ns si
este obiectul continuelor metamorIoze ale aceleiasi substan e, iar
Unicul se maniIest n multiplu. ConIorm predestin rii, binele si r ul
se asociaz sau se disociaz nencetat.
n cadrul acestei viziuni, SPA IUI si TIMPUI se subiectivi-
zeaz . Ca si n Oaiseea si n Eneiaa, lumea cunoscut , Iamiliar , pus
69
sub semnul valorilor consacrate, are ca pandant spa iile Iabuloase, de
replic . AstIel, Ayodhya, centru al valorilor eterne (,Ayodhya
nseamn ceea ce nu poate Ii nvins prin r zboi), ,ntemeiat de
Manu, vestit domnitor al dinastiei solare, este spa iul spiritual prin
excelen . Aici, istoria (ntemeierii de c tre dreptul Manu) si mitul
(domniei lui Dasaratha) se asociaz Iic iunii (aventurilor exemplare
ale lui R ma). Ca spa iu al ordinii si al armoniei, al des vrsirii I urite
de om, Ayodhyei i se opun universul codrului si cetatea Ianka. Pentru
armonia des vrsit , echilibrul arhitectural si ordinea social riguroas
din capitala regatului lui R ma, codrul constituie termenul antonimic
de raportare. Codrul Dandaka este spa iul natural, cadrul protector si
totodat agresant pentru eu al unei cunoasteri complexe, prin
experien . El este cadrul contempla iei si sanctuarul natural al risilor,
dar si teritoriul marilor ncerc ri teriIiante, al conIrunt rilor cu
monstruosul. Spa iu integral construit, cetatea Ianka egaleaz n
bog ie si Irumuse e Ayodhya. ns spre deosebire de aceasta este
cadrul marilor dezechilibre morale, al excesului p catelor si ispitei, al
unei des vrsiri autodevoratoare si sortite pierzaniei, asemenea Troiei.
Tribula iile eroului n aceste repere spa iale au o semniIica ie
simbolic raportabil la aceea a ciclului homeric. Ayodhya, ca si
Ithaca, este spa iul eternei rentoarceri a spiritului mbog it prin
experien la valorile perene, ntrupate, n cazul lui R ma, n ns si
Iiin a sa.
DesI surat pe aceste coordonate spa iale, timpul este, n epopeea
indian , proIund subiectiv. Circumscriind volutele epicului, el se
ndep rteaz de linearitatea cronologicului din eposul greco-latin.
Pentru evocarea unui univers aIlat ntr-o inIinit dinamic a metamor-
Iozelor, n epopee se ntrerupe adesea sirul prezentului nara iunii n
desI surare pentru a i se clariIica semniIica iile reale, prin incursiuni
n trecutul protagonistilor sau al cadrului metamorIozat. Nucleul epic
cronologic se dezvolt astIel prin aglutinarea planurilor secundare
(plasate n trecut). AstIel se sugereaz att inIinitatea Iluxului
temporal n existent, ct si, prin predestinarea umanului, consubstan-
ialitatea trecutului cu viitorul: ,Timpul e I cut dintr-un sir de mine,
iar zilele si seam n ntocmai. ,Tot ce se adun se sIrseste n ruin ,
tot ce se ridic se termin cu pr busirea, mpreun -rile se mntuie cu
desp r iri, via a cu moartea. Via a-si are capetele-n moarte.
Similar epicului homeric, timpul R m vanei alterneaz concen-
trarea, proprie secven elor de conIruntare direct , ncerc rilor prin
care trec eroii, cu dilatarea din secven ele subiective. Sursa
70
subiectivit ii este ns distinct de eposul greco-latin, unde consta n
acuitatea tr irilor personajelor (mnia lui Ahile, suIerin a Andromac i,
durerea lui Priam, dorul lui Odiseu etc.). n R m vana, subiectivitatea
timpului este reIlexul marilor dileme morale ale eroilor. Acestea
impun un timp interior al reIlec iei clariIicatoare, al monologurilor /
dialogurilor care abordeaz probleme IilozoIice deIinitorii pentru
condi ia uman .
Al turi de spa iu si timp si, n strns leg tur cu acestea,
CONFIICTUAIITATEA este o alt categorie a nara iunii epopeice,
nuan at de viziunea IilozoIic speciIic indian . n R m vana se
aIirm conIlictul interior ca surs a tragicului si, prin rezolvare, a
exemplarit ii personajelor. PreIigurnd esen a si solu ia conIlictului
din epopeea modern , eroii poemului tr iesc patetismul conIrunt rii
dintre datorie (legea moral , aharma) si pasiune. Aceasta din urm
evit ns erosul, lund aspectul mai patetic al sentimentelor
complexe: paterne (Dasharata), Iraterne (Bh rata), legate de ns si
condi ia social a individului (Iakshmana). Op iunea eroilor consacr
triumIul dharmei asupra omenescului.
TIPOIOGIA PERSONAJEIOR antrenate n aceste opozi ii se
ncadreaz n esen n cele trei categorii speciIice eposului antic. Si n
R m vana, ca si n Epopeea lui Ghilgame,, poemele homerice sau
Eneiaa, putem astIel identiIica: eroicul, generator al Iabulosului,
spiritualul cu deschideri spre IilozoIico-religios, psihologicul, cu
reIlexe realist-analitice. Este ns de remarcat o mai accentuat
disponibilitate spre Iabulos Ia de celelalte epopei, explicabil prin
permanenta ilustrare a iluzoriului n chiar esen a personajelor.
Ji:ana conceptuali:area filo:ofic prin personafe, epopeea
indian reIormuleaz n termeni proprii att semniIica iile, ct si
ipostazierile categorialului. AstIel prin conIlictul dintre R ma si
Ravana, plasat n centrul poemului, eroicul dezvolt opozi ia dintre
sublim si monstruos (schi at n Poemul lui Ghilgame, prin lupta
acestuia cu Humbaba si dezvoltat n Oaiseea prin conIrunt rile lui
Ulise cu Iiin ele Iabuloase). Ia nivelul ,spiritualului, conIrunt rile
n elep ilor (risi) cu monstrii / metamorIoz rile maleIice ilustreaz
antinomia dintre dreptate (a spiritului n absolut) si nelegiuire (a
concretului pervertit). Pe acelasi sistem al dualit ii, de aceast dat pur
etic , se structureaz si psihologicul, pus sub semnul eternei antiteze
dintre bine si r u.
n cadrul Iiec rei categorii, complexitatea existentului, multi-
plicitatea ntregului sunt sugerate prin sistemul de complementarit i.
71
Ia nivelul eurilor complementare, le reprezint Ira ii. Ei sugereaz att
o viziune patriarhal asupra existen ei, bazat la toate nivelurile ei pe
rela ii de Iamilie puternice, ct si tr s turi care completeaz portretul
moral al eroului. AstIel, complement spiritual, Iratele este si termenul
de raportare prin care se subliniaz exemplaritatea eroului. Cei patru
Iii ai regelui Dasaratha, Ira i din trei mame, sunt ,p r i ale lui Vishnu.
Pentru R ma, Iakshmana si Bh rata sunt eurile complementare
prin care se exteriorizeaz omenescul tr irilor si acuitatea conIlictelor,
n centrul c rora se aIl de Iapt protagonistul. AstIel, Bh rata reprezint
puritatea, vulnerabila inocen a Iiului (iubit) si a Iratelui (mai mic).
SIsiat ntre datoria Iilial (de a ndeplini uneltirea mamei si decizia
silit a tat lui) si dragostea Iratern (pentru R ma), Bh rata este si
victima oprobriului general. nc lcnd dharma, el ac ioneaz generos,
sub impulsul aIectului, pe care R ma si-l reprim constant. AstIel, dac
excep ionalul op iunii este pentru R ma de tip clasic exemplar si n
spiritul epopeii, Bh rata singularizeaz umanul, subiectivitatea lui, la
modul unui romantism de esen . Iakshmana, al turi de R ma, trimite
la unitatea si complementaritatea dioscurilor greci (Ira ii Castor si
Pollux, Iiii lui Zeus Dios si ai Iedei). El simbolizeaz latura r zboi-
nic a lui R ma, dar si datele concrete ale condi iei sociale a eroului.
Din perspectiva acestora, Iakshmana sintetizeaz conIlictele morale ale
unui nobil r zboinic (Kshatriya). El tr ieste cu acuitate opozi ia dintre
aharma, care legitimeaz ideea supunerii omului Ia de predestinare si
statutul r zboinicului, care lupt mpotriva nedrept ii acesteia: ,Dup
ce a vestit cu tobe, n cetate si-n ar , ncoronarea lui R ma, regele
tr d tor, sprijinindu-se pe un dar de mult uitat, i porunceste s pleci n
codru. E oare b rb teste s numesti asta soart si s i te supui I r
mpotrivire? Viteazul nu se pleac n Ia a ursitei. Doar lasii se supun
sor ii. Eroii trebuie s i se mpotriveasc si s-o nving . Adev rurilor
subiective, proIund omenesti, reprezentate de Bh rata si Iakshmana,
R ma le opune si le impune adev rul obiectiv, absolut, al aharmei.
Mai nuan at , rela ia monstrului Ravana cu Ira ii s i ilustreaz
att complementaritatea, ct si opozi ia, care relieIeaz portretul
complex al eroului. Reprezentare a Ior ei telurice dezl n uite,
Kumbhakarna este unicul aliat al lui Ravana. El concentreaz ira io-
nalul, puterea Iizic , Ior ele tenebroase, singurele care pot sus ine
ac iunea monstrului. n elepciunea, spiritul de dreptate si ra iunea se
ndep rteaz de Ravana prin tr darea Iratelui s u, Vibishana, care se
al tur lui R ma. Aceast ac iune dep seste ns semniIica iile simplei
tr d ri, sugernd mai curnd polarizarea valorilor, indiIerent de natura
lor. ,Monstrul cel bun, cu o nobil continuitate n literatura cult
72
ulterioar , chez sie a triumIului binelui n viziunea umanist a
basmului, Vibishana ilustreaz ns aici mai curnd indisociabilitatea
valorilor sau contrastul dintre aparen si esen .
Opozi ia dintre Ira ii Vanara (maimu e), Sugriva si Vali, poate
evoca att rela iile alterate din lumea scoas de sub semnul dharmei,
ct si Ior a destinului, care dicteaz conIlictul pentru a impune alian a
lui Sugriva cu R ma.
Ia nivelul psihologicului, complementaritatea ediIicatoare
pentru esen a IilozoIic a personajelor se maniIest prin paralelismele
dintre cele dou universuri spirituale aIlate n conIlict. Propriu epo-
sului, ca perspectiv alternant proiectat n ,tabere diIerite, acest
paralelism ia n R m vana aspectul antitezei proIunde, de esen . n
evident opozi ie sunt lumile lui R ma si Ravana, prin caracterul,
ocupa iile, aspectul cet ilor Ayodhya si Ianka, temperamentul si
reac iile mul imii din cele dou orase si, nu n ultimul rnd, tipurile de
Ieminitate din lumea exemplar a Kosalei si din spa iul insulei
blestemate prin st pnirea lui Ravana.
Personajele principale ale R m vanei se nscriu pe coordonatele
exemplarit ii, proprii genului. Aceasta este Iie reIlexul sacrului
ntip rit n ns si Iiin a lor si speciIic eroilor epopeii , Iie atins prin
excep ionalul Iaptei. Esen a sacr a protagonistului nu provine ns , ca
n mitologia greco-latin , din acupl rile Iabuloase ale muritorilor cu
zeii, ci din ntruparea divinului. AstIel, R ma este a saptea ntrupare a
lui Vishnu. Spre deosebire de to i ceilal i eroi ai eposului antic,
misiunea sa este pur spiritual . R ma este pe p mnt principiul
suprem, dar si instrumentul aIirm rii acestuia. El ilustreaz astIel
alegoric prin tribula iile sale conceptul de dharma. Formulele,
care l desemneaz si care trimit la epitetele caliIicative homerice,
deIinesc aharma din diverse perspective. De pild , pentru naratorul
absolut, R ma este ,Prin ul n care dorin a nu-si mai avea de mult
locul, iar aharma ntrupat n el reprezint nIrngerea propriei
elementarit i, cu trebuin ele si cu aspira iile ei. Mai mult dect att,
din aceast perspectiv , este sacrul materializat. ,Rama, Vishnu
ntrupat. Bh rata vede n R ma condi ia alesului. ,El e Iiul cel mai
mare, e cel mai nobil dintre noi, iubeste dharma, e deopotriv cu
Dilipa si cu Nashustha din vechime. R ma este regele legiuit. El e
vrednic s domneasc peste cele trei lumi.
Extremele din contingent, spiritualitatea (n elep ii risi) si
materialitatea alterat (a demonilor) percep n R ma esen a pur a
principiului ordonator al Iirii. Pentru risi, el este ,mntuitorul, Ior a
73
care rentroneaz ordinea dreapt . Pentru demoni, R ma reprezint
ns si dreptatea: ,R ma e ntruparea aharmei, aIirm demonul
Maricha. ,si Ioloseste t ria si curajul pentru a sluji aharma. Cum
Indra e I r ndoial ntiul ntre zei, R ma e ntiul ntre muritori.
Mul imea vede n R ma calea si vocea adev rului: ,Rama nu vrea s
se despart de adev r. Portretul sintetic al lui R ma, I cut de
Hanuman, concentreaz atributele eroului si deIineste metaIoric
aharma, ca expresie a Ior ei si a Irumuse ii Iizice si spirituale: ,Rama
str lucitor ca soarele, R ma pl cut privirii cum e luna, R ma l udat de
to i st pnitorii p mntului, R ma viteaz ca Vishnu, R ma n elept ca
Brihaspati, R ma Irumos cum e Manmatha, zeul dragostei, R ma cu
vorba dulce si adev rat , R ma a c rui sup rare e ntotdeauna dreapt
si numai mpotriva vinovatului, R ma r zboinic I r asem nare.
n opozi ie cu R ma, principiu ordonator al existentului si
ilustrare a drept ii absolute, Ravana reprezint Iactorul dezagregant.
Distrugnd cuplul primordial, el antreneaz c derea neamului s u,
complice la anihilarea echilibrului din existent. AstIel, raportarea sa la
condi ia priamidului Paris din Iliaaa este pur exterioar , limitabil la
scenariul epic, ni si la semniIica iile episodului. Ca si cetatea sa
Ianka, Ravana este imaginea existen ei amorale, iesite de sub
inciden a oric rei legi. Ia antipodul lui R ma, Ravana este binele
pervertit. Esen a lui sacr (,el coboar chiar din Brahma. E nepot al
lui Pulastya Prajapati, Iiul lui Brahma, erou ce-a cstigat multe b t lii
si a nvins mul i vr jmasi!) este tr dat prin Iapt (,Regele peste
neamul demonilor, care a nvins n b t lie si-a pus pe Iug zeii din
ceruri). Asemenea demonilor biblici de mai trziu, Ravana este o
imagine a tr irii si a ac iunii n exces, a lipsei de m sur si de
nIrnare. Contrastul dintre natura beneIic si pervertirea ei prin despi-
ritualizare este nscris n ns si Iiin a sa, n ,nI isarea lui puternic ,
plin de impun toare si b rb teasc Irumuse e. Muschii uriasi, n
repaus acum, simetria m dularelor I ceau ca regele demonilor s Iie
totodat Irumos si ngrozitor.
Pentru R ma, Ravana constituie ncercarea suprem , care l
consacr ca erou. Dup restabilirea echilibrului cosmic, prin nIrnge-
rea demonilor (viciilor, tenta iei, materialit ii alterate), care
aneantizau spiritul (risii), prin Ravana, R ma trece la r zboiul s u
sInt, la ap rarea si la aIirmarea echilibrului s u l untric. R pirea S tei
de c tre Ravana nseamn distrugerea armoniei primordiale a eului,
desc tusarea Ior elor nest pnite ale p catului. Victoria asupra lui
Ravana are astIel semniIica ia restaur rii luminii, a repunerii n
74
drepturi a adev rului sentimentelor si legii morale. Domnia disper-
siunii, a coexisten ei r ului, a pasionalului desIrnat si a p catului,
instituit de Ravana prin demoni, este aneantizat . Aceast ac iune a
lui R ma la care se coalizeaz toate Ior ele luminii concentreaz
existentul la singura realitate, reduce dualitatea bine / r u la unicitatea
ordinii, echilibrului, armoniei.
AIirmnd ,lumina, valoarea, n contingent si n sine, R ma
poate domni peste lumea pe care a puriIicat-o si de care s-a ar tat
demn. De Iapt, el restabileste simbolic, prin condi ia sa de rege n
cetatea spiritului, Ayodhya (,ceea ce nu poate Ii nvins prin r zboi),
unitatea dintre Cer, P mnt si Om. Pentru ca Omul (Iiul lui Dasharata)
s exprime Cerul (ca ntrupare a lui Vishnu) pe p mnt (prin aharma),
R ma a parcurs un lung drum ini iatic. Jishwamitra, risii din codru,
teluricul n ipostaza vanarilor, cosmicul prin ocean si munte, care i
devin alia i, puncteaz etapele acestei ini ieri. Drumul parcurs al turi
de Jishwanitra de c tre adolescentul R ma este cel al constiin ei de
sine aIirmate ca r zboinic si b rbat nsurat. Prin revela iile risilor din
codru, R ma atinge pragul unei constiin e integrale, bazat pe
cunoasterea absolut . Aceasta i permite alierea tuturor energiilor
pentru a crea ordinea (prin nIrngerea lui R vana) si a o reglementa
(prin ntronarea n Ianka a lui Vibishana si prin propria sa ncoronare
n Ayodhya). Prin aceste semniIica ii ale protagonistului, R m yana
adaug eposului antic un n eles global propriu: (re)nasterea moral a
unei lumi, puriIicat prin lupt si sacriIiciu.
Imaginea unei societ i patriarhale, dominat de Ior a vital a
tat lui si de autoritatea regelui, epopeea oIer si o Iascinant viziune
asupra Ieminit ii. Indisociabil de masculin, Ieminitatea apare n
epopee ca un alt complement al acestuia, subliniind coordonatele lui
spirituale si marile dileme morale (vin si isp sire, Kaykey; ispit si
ra iune, Surpanakha; ndoial si certitudine, S t ). Alegoriznd
Ior ele suIletesti, aIectele, cu excep ia S tei, reprezent rile Ieminine
din R m vana sugereaz teluricul.
Expresii ale tenebrosului, ale pornirilor josnice, primare,
eroinele (Kaykey si Surpanakha) ac ioneaz ca instrumente ale desti-
nului. Ele instig la r u (Kaykey) sau a pornirile (Surpanakha),
declansnd n b rbat Ior e pe care apoi le scap de sub control.
Incitnd la Iapta necugetat , ira ional , eroinele se Iac instrumente ale
destinului. Prin acest tip de Ieminitate se sugereaz ideea r ului din
contingent ca motor al vinei, ipostaziat prin truIie desart , ira ional ,
invidie si l comie (Kaykey) sau sete de r zbunare si ispit
75
(Surpanakha). Totodat , aceste personaje ilustreaz si isp sirea, ca
victime ale unei predestin ri tragice.
Ia antipodul acestei Ieminit i culpabile, care antreneaz o dat
cu propria c dere si anihilarea unui univers masculin (regele
Dasharatha si monstrul Ravana), se plaseaz o Ieminitate exemplar ,
proIund spiritualizat , care nu provoac , ci nIrunt ncerc rile.
Kansalya si S t reprezint astIel valoarea moral , consacrat prin
ac iunea n cadrul celor dou Iunc ii majore ale Ieminit ii: matern si
conjugal .
Idealul absolut al Ieminit ii l constituie n epopee S t . Ea
asociaz des vrsirea Iizic , reIlex al originii divine, cu Ior a moral .
Ca si Penelopa, expresie a Iidelit ii si a purit ii duse pn la sacri-
Iiciul de sine, S t reprezint Ieminitatea puternic . For a ei spiritual
exemplar si are resursele n egal m sur att n sentimentul datoriei,
ct si n dragostea pentru R ma. ntreaga ei existen este de altIel
pus sub dublul semn al ra iunii (al unei op iuni permanent juste) si al
aIectului. C l uzit n continuu de resorturi suIletesti puternice, ea se
opune eroinelor telurice, care r spund pornirilor impure, venite /
provocate din aIar .
Ad ugnd suIletul (aIect, Ior , ra iune, d ruire de sine, credin ) la
spiritul masculin, S t reIace, al turi de R ma, unitatea originar a lumii.
De aceea salvarea ei echivaleaz cu reIacerea echilibrului primordial.

II.2. Literatura greac : cristalizarea speciilor
yi codificarea genului

II.2.1. Repre:entarea: ae la presiunea religiosului la canonul estetic

Dac Egiptul este si spiritual ,un dar al Nilului, prin unitatea de
viziune si de semniIica ie a reprezent rilor estetice ivite pe malurile
Iluviului, Grecia ar trebui considerat un aar al m rii ,i al luminii:
,AIla i la ncrucisarea tuturor drumurilor maritime ale lumii vechi, ei
aveau s o simt n curnd miscnd, ntreag , n untrul lor. Grecii
aveau privilegiul de a locui ntr-o ar att de n p dit , de sc ldat , de
saturat de lumin , att de bine deIinit prin propria sa structur , nct
omului nu-i r mne dect s -si deschid ochii pentru a-i cunoaste
legea.
37

37
Elie Faure, Istoria artei. I. Arta antic , Editura Meridiane, Bucuresti,
1970, p. 87-88.
76
ProIund contrastant Ia de reperele orientale, cadrul natural
grecesc modeleaz , cteva milenii mai trziu, un proIil ale c rui linii
vor contura ulterior portretul spiritual european.
Raportabil , cronologic, la Orientul reprezentat de Egipt, Grecia
opune limit rilor acestuia totala ilimitare a Idealului: aspira ie, cunoas-
tere, crea ie.
Teluric si crud, legat de p mntul s u, c ruia i smulge trudnic
roadele, ap sat de Ior ele ntunecate, htoniene, ale germina iei si ale
mor ii inevitabile, orientalul si asum tragic limitele. Politicul,
socialul, individualul sunt pentru el deopotriv de opresive. Rob al
regelui orasului-stat sau al Iaraonului si al unor armate de demnitari,
simpl roti n angrenajul ierarhiei stricte, orientalul este ngenun-
cheat I r drept de apel n Ia a unei divinit i ostile, str in lui ca
putere supraomeneasc si ca reprezentare si esen neomenesti.
n Ia a vie ii, a destinului personal si n istorie, n cadrul
destinului colectiv, individul (dac nu este Alesul rege / mare poet)
se pierde n anonimatul mul imii.
Marcat de presiunea religiei, indisociabil de politic si de
spiritual, prin Iunc ia de mare preot / prin originea divin a condu-
c torului, orientalul antic tr ieste ntr-o lume ostil prin Ior ele care o
str juiesc si o sus in. Himerele, zeit ile mixte (jum tate om si
jum tate animal), reprezent rile zoomorIe ale divinului sau antropo-
morIizarea supranatural , cu multiplicarea p r ilor trupului, sunt
expresiile Iantastic hiperbolizate ale unui sacru advers, st pn al
cosmicului sau al vastei lumi de dincolo de cunoscut. nstr inat de
uman prin reprezentarea si prin Ior ele sale coplesitoare, acest tip de
sacralitate pare s -l nstr ineze pe om de univers, nchiznd cercul
existen ei si al gndirii prin legile supreme ale accept rii (ira ionale) si
ale supunerii (necondi ionate).
Vechiul grec (Iie el din epoca arhaic , clasic sau elenistic ori
aIlat sub st pnire roman ) tr ieste ntr-un spa iu dominat de n l imea
muntelui si de adncimea m rii. Pentru a supravie ui aici Iizic si
spiritual, el va Ii constrns s le converteasc ariditatea n valori.
n l imea si adncimea inIinit si pun puternic amprenta asupra
temperamentului, sensibilit ii, percep iei, capacit ii de gndire si
reprezentare a lumii anticei Helade.
Tr ind ntr-un cadru prea pu in generos ca diversitate si resurse,
spiritul grec i converteste coordonatele n repere Iamiliare si ocro-
titoare. Departe de a-l izola, marea devine pentru el un drum deschis
cunoasterii si schimb rilor cu maturele civiliza ii orientale sau cu
77
spa iul mediteranean, pe care si-l aproprie si pe care l colonizeaz .
ReIugiu si protector natural, muntele se oIer darnic construc iei
umane si ocrotirii unei divinit i creatoare a miracolului existen ei
(zeii din Olimp) sau a miracolului spiritului (muzele din Parnas).
Opunnd supunerii si experien ei spirituale orientale (pe care o
absoarbe) voca ia libert ii si a cutezan ei, elinii se elibereaz de
presiunea religiosului. Ei delimiteaz clar sIera credin ei de politic si
de spiritual. Abolirea timpurie a monarhiei si contactele cu vechile
civiliza ii orientale si cu cea micenian i-au apropiat pe greci de zei.
Ele le-au deschis panteonul acestor lumi, pe care si l-au apropriat si
adaptat prin reprezent ri speciIice. Misticismului si Ianatismului
oriental, elinii i-au opus nu mai pu in proIundul, dar att de omenescul
spirit religios. Expresie a libert ii interioare si a unei rela ii echilibrate
cu lumea exterioar , aceast nou atitudine Ia de religie nu exclude,
ci oIer deschiderea spre cunoastere (ra ional ) si contempla ie
(IilozoIico-speculativ ).
Men innd sacrul ca principiu creator si ordonator al lumii
proIane, adecvndu-l adesea la proIan, spiritul grec a descoperit de
Iapt comunicarea ntre nivelurile interIerente ale existentului. De
aceea, n centrul aten iei sale a Iost plasat via a, lumea ns si, si nu
divinitatea, care domina mentalul oriental. Eternitatea lumii / vie ii
elinii o g sesc, spre deosebire de orientali, n adev rul (IilozoIicului)
si n Irumosul (teoretizat de estetician), concretizat de artist.
Pentru aceast spiritualitate, lumea nseamn concretul, realul
Iamiliar si cunoscut, dar si posibilul, necunoscutul, reprezentat ca
univers al certitudinii unei ordini virtuale, care se cere cunoscut si
desciIrat ca si propriul contingent.
Universul creat de zei si Iunc ionnd dup scenariul si n regia
lor este strict echilibrat la cele trei niveluri ale sale: terestrul, naltul si
adncul. Terestrul este spa iul ordinii n existen a individului (ca
destin) si a colectivit ii (ca istorie). Inaltul domin universul ca
ordine cosmic guvernat de voin a lui Zeus si echilibrat de ac iunile
celorlal i olimpieni nemuritori. Aaancul, spa iul abisal al scuIund rii
n tenebre si al coborrii ultimului prag (ca univers dominat de
Poseidon si de Hades), este, prin ordinea reprezentat de cei doi zei,
eliberat de spaima c derii si a necunoscutului.
Reunind elementele (p mntul, eterul, acvaticul) prin Irater-
nitatea zeilor lor tutelari (Hades, Zeus, Poseidon), spiritul grec pune
ntregul univers sub semnul unei armonii des vrsite. FilozoIul grec
descoper aceast armonie n succesiunea si n indisociabilitatea vie ii
78
si a mor ii, ale c ror ipostaze le imortalizeaz creatorul. Al turi de
via , moartea devine astIel un termen Iundamental pentru existent,
deIinitoriu pentru condi ia uman n universul n eles ca sistem de
rela ii la cele trei niveluri ale sale. Acceptarea acestui sistem de
reprezentare elimin teriIiantul de tip oriental, provocat att de opozi-
iile dintre nivelurile lui suprapuse si necomunicante, ct si de
necunoscutul noneului.
Anularea spaimei anihileaz Iantasticul monstruos si impune ca
reprezentare a supranaturalului Iamiliarul si cunoscutul, adic tocmai
umanul. Proprie lumii grecesti, aceast antropomorIizare a divinului
este expresia primei n l ri a umanului. Idealizarea se sus ine prin
esen a comun a Omului si a Zeilor, concentrat de elini n atribute
care deIinesc Ior a Iizic (vigoare, rezisten si putere) si pe cea
spiritual (inteligen , experien , cunoastere si sete de Irumos).
Panteonul grec sintetizeaz aceste atribute n trei zeit i
speciIice, singulare n mitologia universal , ca emblematice pentru
spiritualitate si ca protectoare ale demersurilor intelectuale ale omului:
Prometeu, Athena si Apollo. Evolu ia n timp a semniIica iei acestor
zeit i este sugestiv pentru accentul tot mai clar pus de viziunea
greac pe Ior a spiritual si pe ipostazele ei, n dauna puterii si a
mijloacelor concrete de maniIestare a acesteia.
AstIel, din vicleanul nsel tor al zeilor evocat de Hesiod,
Prometeu devine prin Eschil un simbol al revoltei spiritului si al
voin ei omenesti de a accede la via a intelectual , creatoare nu att de
obiecte, ct de sens si de progres pentru o umanitate care le descoper
n stiin ele si n mestesugurile nv ate de la titan. Cucerindu-si
nemurirea, Prometeu r mne constiin a european si este reprezentat,
n literatura de dup Renastere, ca simbol al revoltei spiritului
mpotriva oric rei limite, al sacriIiciului etern n numele Umanit ii.
Athena, ini ial zei a Iecundit ii, Iecioar , protectoare a
copiilor, r zboinic si I uritoare a p cii, reprezint combativitatea
inteligen ei practice, echilibrate prin n elepciune si victorioas prin
lupt pentru adev r.
Apollo, tradi ional opus zeului trac Dionysos, din protector al
turmelor si p stor n epoca micenian , devine, n cea arhaic ,
vindec tor si p stor al turmei omenesti, pentru ca epoca clasic s l
sacralizeze ca zeu al luminii interioare, atotputernic, ocrotitor al
artelor (ca inspirator al muzelor), sintez a triumIului spiritului asupra
materiei, prin armonie si dreapt m sur .

79
Iaolalt , cele trei zeit i realizeaz sinteza alegoric a coordo-
natelor spiritului: inteligen practic si n elepciunea (Athena),
cutezan si spirit de sacriIiciu (prometeic) n numele Ideii, lumin
(apolinic ) a cunoasterii si a crea iei.
Apropierea / identiIicarea (par ial ) a omenescului cu divinul, ca
prim ipostaz complex a umanismului, implic o permanent
aspira ie spre des vrsirea a ceea ce este acceptat ca ,dat. Numit n
epoca clasic kalokagathia ( Irumuse e Iizic si moral ), des vrsirea
visat de elini este expresia exemplarit ii, care deIineste marile
modele existen iale si estetice.
Spre deosebire de idealul oriental, modelul grec este conceput
spre a Ii apropriat de general-uman, si nu spre a coplesi individul. El
nu inspir / strneste adora ie nIricosat , ci admira ia si spiritul de
emula ie, pe care arta european ulterioar le va avea n vedere pe
parcursul ntregii sale evolu ii.
Aceast schimbare de esen este rezultatul deplas rii centrului
de interes al creatorului de la singularitatea eroului la caracterul lui
reprezentativ, exponen ial pentru general-uman. Prin operele lor,
grecii exprimau propria viziune asupra unei exemplarit i a Umanului,
la care individul comun putea aspira.
Reprezentarea concret a acestui tip de exemplaritate n oper , la
nceput poem sau lucrare plastic , le-a pus grecilor, pentru prima oar
n istoria culturii universale, problema reIlec iei asupra crea iei nsesi,
a naturii si obiectivelor ei. ,n momentul n care Grecia I cea primii
pasi n gndirea estetic , ea avea deja o mare poezie. Primele concep ii
estetice ale grecilor au derivat din caracterul poeziei homerice. n
perioada n care au nceput s cugete despre Irumos si art , grecii
aveau deja o poezie de mai multe Ieluri. n aIara poeziei homerice,
mai aveau poezia epic a lui Hesiod, care prosl vea nu eroismul
militar, ci demnitatea muncii. Aveau si poezia liric a lui Arhiloh si
Anacreon, a lui Sappho si Pindar, aceast poezie liric Iiind n Ielul ei
la Iel de des vrsit ca si epica lui Homer.
38

Pornind de la aceste capodopere, vechii greci au elaborat o
concep ie proprie asupra Irumosului, artei si poeziei. Destinat
recit rii, poezia, ca prim Iorm asumat de literatur , avea un
caracter ceremonial si public, Iiind asociat Iie ritualului religios, Iie
destinderii n cadrul banchetelor nobiliare. Contextul speciIic, tipul de

38
Wladislaw Tatarkiewicz, Istoria esteticii. I. Estetica antic , Editura
Meridiane, Bucuresti, 1978, p. 47-48.
80
receptor au impus un repertoriu tematic si Iormule lirice adecvate
acestuia.
Repertoriul tematic orientat spre surprinderea general-umanului
impersonal si ra ional, a impus de timpuriu o limitare si o ordonare
strict categorial a crea iilor spirituale. Ini ial, expresia acestei ordini o
reprezint includerea n panteonul grec a muzelor ca reprezent ri
simbolice ale cunoasterii si ale crea iei, ntre ale c ror limite este
inclus poezia cu diIeritele ei ipostaze.
Numite camene n mitologia latin , muzele patronau istoria
(Clio), astronomia (Urania), retorica (Polymnia), dansul (Terpsikhore),
comedia (Thalia), tragedia (Melpomene) si poezia: liric (Euterpe),
erotic (Erato), epic (Calliope).
39
Fiice ale lui Zeus (Voin a absolut si
Creatorul Suprem) si ale Mnemosynei (Memoria), muzele sunt att
inspiratoarele cunoasterii si ale artei, ct si interpretele crea iei. Prin ele,
spiritul grec sugereaz astIel esen a sacr a operei intelectuale, n sensul
inspira iei si talentului divin, pe care aceasta o presupune. Sesiz m aici
nceputurile constiin ei de sine a artei, ca Iorm de reprezentare si de
cunoastere, poate si orgoliul distinc iei de celelalte Iorme de activitate
spiritual si, n orice caz, domeniile ac iunii omenesti puse sub semnul
permanen ei si al perIec iunii.
Existen a mai multor muze ale poeziei unica expresie a
literarului n epoca arhaic (secolele XII - V . Hr.) pare s sugereze
att rolul artei cuvntului n societatea greac , ct si nevoia de
ordine ra ional , de regul si de categorial proprii acestei spiritualit i.

39
Diverse surse atribuie muzelor semniIica ii distincte de cele
men ionate (v. Anca Balaci, Mic aic ionar mitologic greco-roman, Editura
Stiin iIic , Bucuresti, 1966, p. 259). AstIel, Pierre Devambez, n Enci-
clopeaia civili:a iei grece,ti (Editura Meridiane, Bucuresti, 1970, p. 369),
consider c ,Muzele au c p tat Iiecare un caracter individual abia ntr-o
epoc Ioarte tardiv , nu mai devreme de secolul al IV-lea .e.n., cnd s-a
dezvoltat spiritul analitic si gustul pentru alegorie. Caliope (Kalliope) a
devenit protectoarea epopeii, Clio a istoriei, Terpsihora (Terpsikhore) a
poeziei usoare si a dansului, Melpomene a tragediei, Talia (Thalia) a
comediei, Polimina (Polyhymnia) a poeziei lirice, Erato a elegiei, Urania a
astronomiei si Euterpe a muzicii. Wladislaw Tatarkiewicz (op. cit., p. 60)
apreciaz c ,Erau nou la num r. Thalia reprezenta comedia, Melpomene
tragedia, Erato elegia, Polimnia (Polyhymnia) lirica (cntul sacru?), Calliope
oratoria si poezia eroic , Euterpe muzica, Terpsihore dansul, Clio istoria si
Urania astronomia.
81
Distinc ia dintre poezia liric si epic reprezint o prim delimitare
teoretic empiric , la nivel alegoric-simbolic, a genurilor literare.
Stranie pentru percep ia modern , diIeren ierea poeziei lirice de cea
erotic pare s sus in de Iapt Iie o distinc ie de context ntre poezia
ritual (liric ) si cea a ceremonialului ocazional (erotic ), Iie o mai
complex diversitate tematic a liricii (obiectivate: social sau sati-
ric ) Ia de subiectivitatea erosului.
Plasarea poeziei sub semnul muzelor-surori ne sugereaz nru-
direa de esen pe care Grecia arhaic o sesiza ntre aceste domenii.
Implicit, nrudirea pare s circumscrie condi ia poeziei n sistemul
arhaic grec al activit ilor spirituale.
40

AstIel, poezia, ca art de divertisment si de ceremonial, este
asociabil cu aansul prin acompaniamentul muzical si, ini ial, ca Iond
vorbit, chiar subordonat acestuia.
Raportarea la istorie si la astronomie pare s exprime Iunc ia de
cunoastere, prin care poezia integreaz individul n timp si spa iu,
stabilindu-i marile repere existen iale si condi ia IilozoIic prin
raportul dintre eu / colectivitate (ca microunivers dinamic) si cosmic
(imuabil, atemporal). Ca si n cazul dansului, rela ia poeziei cu
comedia si cu tragedia este de consubstan ialitate. Pe de o parte
dramaticul se iveste din cntul intonat de cor la marile s rb tori ale
cet ii, iar pe de alt parte, n poezia epic si n cea liric se g sesc att
situa iile si tipurile, ct si gravitatea si patetismul / senin tatea si
veselia, ca expresie a categoriilor estetice de comic si de tragic,
cristalizate ca atare mult mai trziu.

II.2.2. Eposul: realul intre reflectarea estetic
,i reflec ia simbolic

II.2.2.1. Eposul eroic: ntre reIlec ie estetizant si ars poetica

Prim Iorm a poeziei epice, epopeea este, se pare, si prima
oper ,de autor n Grecia. Prin viziunea si structura ei, epopeea
constituie bazele att pentru reIlec ia asupra esen ei poeziei, ct si
pentru teoretiz rile estetice clasice asupra genului epic si asupra

40
Invocarea muzei / muzelor n crea iile lui Homer, Hesiod si n alte
poeme din aceast epoc este n opinia noastr simptomatic pentru existen a
,specializ rii muzelor nc din epoca arhaic (deci cu mult naintea
secolului IV, cnd o dateaz Devambez n op. cit., v. nota 3).
82
speciei nsesi. Interpretat de rapsozi r t citori (ae:i), poezia epic si
are r d cinile imemoriale n miturile civiliza iilor preelenice si ale
marilor conIlicte care au pus cap t acestor civiliza ii.
Pentru o ntreag literatur oral , poemele homerice constituie doar
momentul de apogeu si, din p cate, singurele opere p strate. n cuprinsul
poemelor homerice, trimiterile la epos sugereaz ns clar existen a
acestei Iormule estetice nainte de elaborarea Iliaaei si a Oaiseii.
Crea ia lui Homer
41
reprezint doar nucleul epic pentru un
singur ciclu tematic si modelul estetic care s-a impus pentru un ntreg
sistem epopeic. Cunoscut prin diIerite men iuni antice si medievale,
sistemul cuprindea mai multe cicluri tematice.
Din FLFOXOPLWRORJLF s-au p strat reIerin e despre o Teogonie, Tita-
nomahia (lupta Olimpienilor cu Titanii pentru suprema ia asupra lumii) si
Danaiaele (alegorizare a isp sirii eterne a p catului capital: crima).
&LFOXO HURLF, Iocalizat pe imaginea protagonistului, om cu
origine semidivin si cu Ior e supranaturale, continu modelul estetic

41
ntemeietor al epicii europene, prin aceste poeme, poetul numit
dup unele tradi ii Melesigenes este consacrat de comentatorii greci, nc
din antichitate, sub numele de Homer. nsemnnd ,orbul sau ,ostaticul,
acest nume desemneaz ca p rinte al literaturii europene un poet de prin
veacul al VIII-lea . Hr. Dintre cele sapte insule care si disput onoarea de a
Ii Iost meleagurile natale al lui Homer, se pare c acesta, dup tr s turile
limbii din cele dou epopei, ar Ii tr it mai degrab la Smirna si Chios.
Majoritatea comentatorilor antici i atribuie lui Homer, al turi de cele dou
cunoscute epopei, si Imnurile si epopeea satiric Batrahomiomakhia (Lupta
,oarecilor cu broa,tele), opere a c ror paternitate este ast zi contestat . De
altIel, nc din antichitate, marile deosebiri de viziune si de structur dintre
capodoperele sale, cele dou epopei, au strnit dispute privind existen a unui
autor unic (tendin ilustrat de ,unitarieni) sau a doi poe i diIeri i (pozi ie
sus inut de Khorizontes, ,separatistii). n epoca modern , disputa a Iost
reluat si reIormulat ca ,problem homeric , nc din secolul al XVIII-lea,
prin celebrele c r i ale lui Franois Hdelin, abate d`Aubignac (Con/ecturi
acaaemice sau Diserta ie asupra Iliaaei, 1715) si F. A. WolI (Prolegomena
aa Homerum, 1795). ,ncepnd cu a doua jum tate a secolului XX-lea,
Homer este recunoscut ca autor nendoielnic al Iliaaei, compozi ie de mari
propor ii, apropiat n privin a Iacturii sale epice de cntecele rapsodice
(stilul epic Iormular). Cu privire la paternitatea homeric a Oaiseii, p rerile
sunt mp r ite (Adelina Piatkowski, Scriitori greci ,i latini, Editura
Stiin iIic si Enciclopedic , Bucuresti, 1978, p. 98).
83
oriental prin Herakleiaa (evocare a vie ii si a celor 12 munci ale lui
Herakles), Te:eiaa (prezentare a aventurilor lui Tezeu) si Argonautica
(istorisire a c l toriilor lui Iason si ale tovar silor s i, porni i n
c utarea lnii de aur).
&LFOXO OHJHQGDU cuprinde subciclurile c derii cet ilor mitice:
Teba si Troia. El ilustreaz stingerea neamului regesc al lui Oedip sub
semnul p catului (Oeaipoeaia, Tebaiaa si Epigonii) si, respectiv, dis-
trugerea cet ii lui Priam si soarta de dup r zboi a aheilor victoriosi.
Cele dou linii tematice majore ale celui de al doilea subciclu,
r zboiul pentru cucerirea cet ii Troia si ntoarcerea acas a nvin-
g torilor, sunt sintetizate n poemele homerice p strate, Iliaaa si
Oaiseea.
Detaliile r zboiului pn n al nou lea an al desI sur rii sale si
Iinalul luptelor, ca si episoadele ntoarcerii n Ahaia a celorlal i eroi,
au I cut obiectul altor ctorva epopei, ast zi pierdute si cunoscute doar
din rezumatele din Crestoma ia lui Proclos.
42

AstIel Cipriile, atribuit poetului cipriot Stasinos, constituie ca
substan epic prologul Iliaaei, prezentnd primii nou ani ai
r zboiului troian. O serie de trei poeme dezvolt evenimentele
desI surate ntre ac iunea cuprins n Iliaaa si cea din Oaiseea:
Etiopiaa, Iliaaa mic , Nimicirea Troiei. Crea ie a lui Arctinos din
Milet, Etiopiaa nareaz incidentele care au avut loc n cele dou
tabere ntre moartea lui Hector si cea a lui Aias. Structurat pe numai
patru c r i, Iliaaa mic , atribuit lui Iesches din Mitilene, evoc
mor ile lui Paris si Aias si continuarea luptei pn la construirea
calului de lemn. Nimicirea Troiei de Arctinos din Milet descrie
sIrsitul cet ii lui Priam si soarta tragic a troienilor.
Alte dou poeme pot Ii considerate epilogul ntregului ciclu,
completnd Oaiseea cu date privind destinul c peteniilor aheene
(Intoarcerea eroilor ae la Troia de Hagias din Trezene) si ultima
c l torie si moartea lui Ulise (Telegonia de Eugamon din Cirene).

42
Unul dintre ultimii neoplatonicieni, IilozoIul bizantin Prodos
(secolul al V-lea), prin opera sa, opune crestinismului tradi ia mitologic . El
ncearc s consolideze pozi ia spiritualit ii antice, rezumnd n spirit platoni-
cian, civiliza ia elenic , reactualiznd interesul pentru epos, crend o biogra-
Iie a lui Homer, raportabil la cele consacrate, ale lui Herodot (485-425 . Hr.) si
Plutarh (46-126 d. Hr.).
84
Crea ie a poe ilor din principalele insule grecesti, ciclurile epice
sunt, n istoria literaturii, expresia unei prime unit i culturale. Ele
circumscriu identitatea spiritual a unui popor, prin viziunea asupra
lumii, prin perspectiva asupra propriei rela ii cu sacrul, prin idealul
uman promovat. AIirmnd ncrederea n om si n superioritatea
acestuia n existent asupra tuturor celorlalte Iiin e, sacralizndu-l prin
antropomorIizarea zeilor, n epopeile lor, grecii si-au I urit din acesta
un ideal care i si reprezint . nzestrat cu propria lor Ior Iizic si
moral , ap rnd valorile pe care civiliza ia greac le-a promovat de-a
lungul milenarei sale istorii, protagonistul eposului eroic ilustreaz
spiritul elenic. AstIel, nc de la nceputurile sale, ca specie literar ,
epopeea eroic este poate n primul rnd expresia constiin ei de sine a
unui neam. Nu ntmpl tor, reactualizarea ei periodic de-a lungul
istoriei literaturii este legat de momentele de constituire spiritual a
popoarelor (epopeile medievale: Cantecul lui Rolana n Fran a;
Beowulf n Anglia; Nibelungii n Germania; Cantarea Ciaului n
Spania; Cantecul oastei lui Igor n Rusia) sau de aIirmare a orgoliului
(Eneiaa de Vergiliu, Franciaaa de Ronsard, Henriaaa de Voltaire) si
a constiin ei na ionale (Lusiaaele de Cames, epopeile romantice).
nc de la nceputurile sale homerice, eposul propune deci o
anumit viziune asupra problematicii umanului conIruntat cu propriile
limite si determin ri ale destinului individual, dar si cu devenirea
colectivit ii. Spre deosebire de epopeile orientale, reprezentarea
artistic a viziunii epice este expresia asum rii unei op iuni estetice.
Eposul implic astIel primele elemente ale reIlec iei estetice, care
tr deaz constituirea unei constiin e artistice. De-abia prin cristali-
zarea acesteia consider m c se poate vorbi despre existen a autorului,
ca individualitate creatoare, si despre o literaturitate cult , distinct de
miticul Iolcloric.
AstIel, n Iliaaa ntlnim primele expresii n oper ale constiin ei
estetice, constiin proprie literaturii culte.
Invocarea muzei la nceputul Cantului I subliniaz sacralitatea,
caracterul divin al poeziei eroice, a c rei problematic paroxistic
dep seste capacitatea uman de evocare:
,Cnt , zei , mnia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul,
Patima crud ce-aheilor mii de amaruri aduse.
43

43
Citatele din Iliaaa, Editura pentru Iiteratur Universal , Bucuresti,
1967, si Oaiseea, Editura Univers, Bucuresti, 1979, provin din traducerile lui
G. Murnu.
85
Implicit, aceast invoca ie ini ial plaseaz specia sub semnul
sacrului, ca expresie a inspira iei divine. Prin invoca ie se sugereaz
totodat si registrul solemn si caracterul reIlexiv, cu accent pe
psihologic, al subiectului care va Ii tratat. Ambele epopei, prin
invocarea muzelor, anun un subiect a c rui esen nu mai este
anecdoticul, ci psihologicul (n Iliaaa) si eticul (n Oaiseea):
,O, muz , cnt -mi mie pe b rbatul
Viteaz si iscusit, care-ntr-o vreme,
Cnd el cu m iestria lui I cuse
Pustiu din ziduri sIinte de la Troia,
Nemernici amar de ani pe lume.
A doua invocare a muzelor din Iliaaa (cntul II, 480-484)
continu deIinirea implicit a esen ei eposului eroic ca expresie a
cunoasterii absolute:
,Spune i acum mai departe, voi Muzelor olimpiene
Voi doar zei e sunte i si ca martore totul cunoaste i.
Invoca ia se dezvolt prin diIeren ierea clar a cunoasterii
comune, de supraIa si par ial , de cunoasterea revelatorie, de proIun-
zime, proprie eposului:
,Vestile noi au:im, dar Iaptele nu le cunoa,tem.
Acest din urm tip de cunoastere presupune Ior a evocatoare si
expresivitatea prin care eposul ca expresie a muzelor, a subiecti-
vit ii creatoare se deosebeste de relatarea comun . Distinc ia, prin
hiperbolizare, sugereaz excep ionalul ca atribut deIinitoriu al expresi-
vit ii, tonalit ii, Iormulei estetice a eposului eroic:
,Spune i-mi care erau ntre ahei c pitanii si Domnii?
N-as putea eu s -i nsir si nici s dau nume mul imii,
Chiar dac-aveam in:ecit ain fire ,i limba ,i gura
Si-mi era glasul ae-o el si-n pieptu-mi pl manii ae aram .
|Subl. ns. A.V.|
Expresie sacr a adev rului originar, mitic, eposul este periodic
punctat de invoca ia muzelor. n cuprinsul Iliaaei (cnturile XI, 215;
XIV, 501-503
44
), invoca ia muzelor are Iunc ia de relieI pentru
patetismul situa iei-limit . Poate si m rci ale unei oralit i originare
secven e Iormale de incitare a interesului auditoriului , aceste
invoca ii subliniaz momentele grave, solemne, de maxim tensiune
psihologic :

44
CiIrele arabe indic versetele la care se Iac trimiteri, iar cele romane
cnturile din care Iac parte aceste versete.
86
,Muzelor s l sluite pe vrIul Olimpului, spune i
Cine veni s -l ntmpine pe Atrid-Agamemnon?
,Muzelor olimpiene, voi spune i-mi cine e-ntaiul
Care-ntre-ahei avu parte de pleanuri udate de snge.
Invoca iile muzelor din cuprinsul cnturilor Iliaaei marcheaz
concentrarea de tip dramatic, Iocalizarea auctorial asupra scenei,
reprezentativ prin maxima tensiune psihologic . Implicit, aceste
invoca ii conIer operei unitatea si coeren a de continuitate Ia de
repeti iile de construc ie din eposul oriental , dar si o anumit
simetrie, pe care grecii aveau s o clasicizeze.
n concluzie, prin invoca ia muzelor, n Iliaaa se maniIest , dac
nu cumva chiar primele elemente ale unei arte poetice implicite, cel
pu in sugestiile celei dinti op iuni estetice. Aceasta circumscrie
natura, esen a si atributele epopeii ca poezie de inspira ie divin ,
tratnd excep ionalul ntr-o tonalitate solemn , grav reIlexiv , printr-o
concentrare de tip dramatic a evenimentelor evocate.
Ulterioar Iliaaei, ca oper de maturitate artistic a aceluiasi
autor sau ca ilustrare a altui moment din evolu ia eposului, Oaiseea
nuan eaz concep ia asupra poeziei (epice) si oIer , prin imaginea
,cnt re ului, prima reprezentare a poetului (rapsod) din literatura
cult .
n Oaiseea, rapsodului i se atribuie o Iunc ie social , raportabil
deopotriv la spirit si la mestesug si individualizat de acestea ca Iiind
creatoare de satisIac ie estetic :
,.Dar cine merge
De capul lui s cheme de pe-aiurea
Un om, de nu-i n slujba obstii
Cum e un vraci, un ghicitor, un mester
Zidar, un cnt re care desIat
Pe to i cu viersul lui? Numai aceia
Pe tot p mntul sunt poIti i de oameni. (VIII, 61-62).
Pozi ia privilegiat a ,cnt re ului n societatea arhaic este
sugerat prin epitete. Ele subliniaz prestigiul (,m estru cnt re ),
simpatia (,iubitul cnt re , ,scumpul cnt re ), venera ia (,dumne-
zeiescul cnt re ). Admira ia Ia de aed reIlect caracterul sacru,
atribuit inspira iei si harului artistic, ca daruri ale zeilor:
,C ci muza-i dete darul
S cnte-asa Irumos ca nimeni altul (VIII, 61-62).
Ea ilustreaz totodat statutul de ,ales al cnt re ului, imaginea
rapsodului ca individ sacralizat prin inspira ie:
87
,.tot omul
Se-nchin cnt re ilor cinstindu-i,
C ci muza i-a-nv at pe ei s cnte
Tot Ielul de cnt ri, iubi i Iiindu-i (VIII, 655-658).
si prin expresie artistic :
,.pe tine eu te laud
Mai mult dect pe-oricare om din lume
Sau muza te-a-nv at sau chiar Apollon,
C prea zici bine (VIII, 665-668).
Ideea sacriIiciului creatorului, rela ia acestuia cu lumea
exterioar sunt alegorizate prin condi ia lui Demodoc:
,Pe scumpul cnt re , pe care muza
Nespus l ndr gise, dar i dase
Si bun si r u: vederea i-o luase
Si-i d ruise-n schimb vr jitul cntec (VIII, 86-89).
Dep sind limitele simplei aluzii autobiograIice (homeros
,orb), pasajul este o prim reprezentare a poetului ca Iiin rupt de
contingent, neajutorat n lumea realului sau poate ignornd / imun la
aparen ele exterioare. Pre ul luminii divine a crea iei (,vr jitul
cntec) este astIel tocmai pierderea luminii Iizice, eIective (,vederea
i-o luase), nstr inarea de concret.
IdentiIicat cu ,cntecul, prin acompaniament si, pentru noi
ast zi, si prin euIonia versului speciIic, eposul este alegorizat n
Oaiseea prin cntecele aceluiasi Demodoc la curtea regelui Alcinou si
este reprezentat n antitez cu chem rile ispititoare ale sirenelor.
Intonate n cadrul generos al societ ii ideale a Ieacilor, cnt rile
lui Demodoc (VIII, 85-140) ilustreaz contextul maniIest rii poetice si
locul acesteia n sistemul activit ilor, care cultiv personalitatea
uman armonioas . ,Cntecul din lir ,/ nso itorul meselor bogate
este asociat ceremonialului public (preg tirea plec rii oaspetului de
vaz ) si integrat unui ritual al ntrecerilor, care aIirm Ior a Iizic si
ndemnarea (competi iile sportive), al turi de cea spiritual (a orato-
riei: ,darul vorbei, ,haz si nad la vorbire si a reIlec iei ,temei la
minte).
Prin cntecele lui Demodoc, Homer aduce n discu ie si
subiectul poeziei. Reprezentare a adev rului (istoric) sau a
verosimilului (mitic), subiectul poemului putea Ii eroic (disputa lui
Ahile cu Ulise, episodul calului troian) sau erotic (povestea iubirii
AIroditei cu Ares). Implicit, ,cntecul are Iunc ia convertirii eticului
(virtu ilor r zboinice) si a aIectivului (sacru) n valoare estetic :
88
,De bun seam e Irumos s-ascul i
Un mester cnt re precum i-acesta
Cu viers dumnezeiesc. Eu cred c nu e
Nimic mai drag si mai pl cut n via |.|
.Mie-mi pare
C asta-i tot ce-i mai Irumos pe lume. (IX, 3-6, 12-13)
n acelasi timp, cntecul impune posterit ii memoria si
caracterul excep ional al Iaptelor naintasilor. Eroic prin excelen ,
poemul are o valoare educativ pentru contemporaneitate si didactic-
documentar pentru posteritate:
,Doar zeii vrur-asa: ursir moartea
Vitejilor, ca-n urma lor s Iie
Un cntec pentru cei care-or s vie. (VIII, 787-789)
n concluzie, cele trei cntece ale lui Demodoc sintetizeaz
concep ia greac asupra poeziei ( poesis ,crea ie) n epoca homeric .
Producnd pl cerea estetic , oIerind cunoasterea prin mit si evocare a
istoricului, ea este produsul inspira iei, h r zit de divinitate numai
alesilor. Expresie a Irumosului (generator de pl cere) si a adev rului
(izvort din cunoastere), poezia este pus sub semnul muzelor.
Interpretat de ,alesul cu har, poezia educ si mplineste aspi-
ra iile Iundamentale ale omului, n limitele condi iei sale existen iale.
n opozi ie cu acest ,cntec este evocat n Oaiseea cntecul
sirenelor. Neomenesc, intonat de vocile Ieminine din insula mor ilor,
cntecul sirenelor reprezint exacerbarea Iatal tocmai a valorilor
ntrupate de cele nou muze. OIerind sublimul si cunoasterea absolut ,
care scot eul din concret, el reprezint puterea autodistructiv a
tenta iei spre absolut. nstr inarea de ai s i si pierderea de sine, care
sunt eIectul acestui ,cntec, constituie ruperea de contingent a
umanului. Acesta se cuIund ira ional n contempla ie, p r sind
atitudinea activ , impus de via a adev rat . Avnd ca eIect evaziunea
din real, cntecul sirenelor se apropie prin esen a sa de mijloacele de
alienare a omului comun, c rora numai alesul le poate Iace Ia :
drogul (din ara lotoIagilor) si pasionalitatea (din insula lui Circe):
,Oricine-aproape merge I r stire
Si cntecul sirenelor aude
Napoi acas nu se mai ntoarce
Si nu-si mai vede pruncii si Iemeia,
E dus, nenorocit pentru totdeauna,
C -l Iarmec sirenele cu viersul. (XII, 55-61)
89
nIrngerea ispitelor supreme, spirituale, cuprinse n esen a
acestui ,cntec, presupune asumarea riscului si distan area lucid de
el, prin cantonarea n real. Pozi ia lui Ulise, ca ,ales, demn de acest
demers, simbolizeaz op iunea greac pentru ra iune si echilibru,
pentru (auto)st pnire si m sur ntru Irumos si cunoastere. Ea
implor de Iapt, deopotriv , tenta ia sublimului si moderarea ei prin
permanentul contact cu realul, cu adev rul vie ii:
,.Numai tu singur
Po i s le-auzi, dar dup ce de dnsii
Vei Ii legat de mini si de picioare,
|.| s te bucuri
De cntecul m estrelor sirene. (XII, 67-69, 72-72)

II.2.2.2.Iliaaa: eposul Ior ei Iizice si morale

Expresia unei op iuni de acest tip ne par a Ii chiar cele dou
epopei. n ele, Homer si domin tenta ia evoc rii totalizante a
r zboiului troian si a ntoarcerii eroilor, n numele adev rului estetic si
psihologic, care conIer operelor armonia si echilibrul real(ist).
Tr ind aproximativ la patru secole dup c derea Ilionului (Iixat
de tradi ie n 1183 . Hr.), poetul prezint n crea iile sale r zboiul
mitic care opune lumea minoic , mai veche, aheilor, ctitori ai
civiliza iei miceniene (secolele XIV-XII . Hr.). Urmas al acestui din
urm neam care s-a stabilit dup invazia dorian (secolul XII . Hr.)
n Ionia (Asia Mic ) , Homer selecteaz Iaptele semniIicative att
pentru atmosIera si valorile epocii eroice a vechii Grecii, dar si pentru spi-
ritualitatea propriului timp (perioada homeric , secolele XII IX . Hr.).
Asociat valorii artistice, poate c tocmai acest caracter larg
reprezentativ pentru spiritualitatea greac a I cut ca dintre toate
poemele de circula ie oral s se impun ca model crea iile homerice.
Intrat n circuitul oral, aceast oper a Iost perpetuat prin
conIreria homerizilor din Chios (care i-au ad ugat, se pare, si celelalte
cicluri epice semnalate de Proclos), dar si prin interpretarea
ocazional , n ntreaga Grecie. AstIel s-ar putea explica redactarea
deIinitiv trzie (secolul VI . Hr.), realizat la Atena, din ini iativa lui
Pisistrate, si elaborarea Iormulei actuale de-abia prin edi ia ntocmit
de poe ii alexandrini (secolul III . Hr.).
6WUXFWXUD HSRSHLL consacr Iormula stabilit de poe ii alexan-
drini: Iiecare oper este mp r it n 24 de cnturi, corespunznd celor
24 de litere ale alIabetului grec.
90
n ambele epopei, structura de proIunzime dezvolt nuclee
narative, ilustrative pentru tema anun at n invocarea muzelor, care
deschide Cntul I.
Alegnd din istoria r zboiului troian episodul revelatoriu (mnia
lui Ahile), urm rit n ansamblul determin rilor si consecin elor sale,
Iliaaa codiIic eposul eroic ca nara iune focali:at
45
. n contrast cu
epopeicul oriental, care continu omniscien a prin narativitatea
mitului, Iocalizarea din acest poem ne apare ca prim expresie a
preocup rii artistului pentru viziune si perspectiv . Fa de mit si
eposul oriental, naratorul dobndeste consisten a unei prezen e,
caracteristic pentru o voce implicat .
Ca narator omniscient, el nu se limiteaz la povestire. Aedul
comenteaz din perspectiva unei constiin e absolute, atemporal si
ulterioar ac iunii Iinalizate ntr-un trecut ndep rtat. Se creeaz astIel
distan a Ia de narativitatea mitului, care reitera, readucnd n
prezent, ac iunile dintr-un timp al eternelor nceputuri. Pentru
naratorul omniscient din eposul grec, Iaptele, trecute, sunt cunoscute
si nu ele prezint importan , ci mobilurile si semniIica iile lor. De
aceea anticiparea ac iunii / rezultatelor ei este Irecvent (,El apucnd,
o porni spre cor bii, aar n-a fost s vie / De la cor bii-napoi., X,
321-322. ,Dar n-aveau de-a pururi s-a ie / Drumul attor dusmani
danaii cu san ul si zidul, XII, 3-4). Extrem de concentrat, comentariul
amendeaz moral ac iunile (,I ncile-nalte iind, aveau doar prea mare
n dejde / Mortul acum t val s -l ia de sub scutul lui Aias, / Ni,te
nebuni, c pe mul i deasupra-i r puse viteazul, XVII, 219-221).
Prin adresare direct , QDUDWRUXO se situeaz ca PDUWRU la ac iunea
prezentat . Noua sa pozi ie are Iunc ii complexe n epopee. Prin ea se
relieIeaz intensitatea tragicului, concentrat n scena patetic . AstIel, de
exemplu, moartea lui Patrocle ca moment de trecere al pragului dintre
lumi este evocat prin adresare (,El te r zbi mai nti, c l re e Patrocle,
pe tine, / Nu te zdrobi ns ., XVI, 781-782). Aceeasi invoca ie
retoric marcheaz psihologicul, subliniind tensiunea interioar . n acest
sens, n absen a unui exerci iu analitic, Homer prezint participarea
aIectiv a lui Patrocle la drama lui Ahile prin perspectiva naratorului
martor (,Tu suspinat-ai din greu, c l re e Patrocle., XVI, 20).

45
,n naratologie, modalitate de construire a textului literar prin care
autorul realizeaz si propune o anumit perspectiv / punct de vedere asupra
povestirii. (Dic ionar general ae ,tiin e. Stiin e ale limbii, Editura Stiin iIic ,
Bucuresti, 1997, p. 203.)
91
Naratorul erou limiteaz omniscien a expunerii si nuan eaz
subiectivitatea implic rii. Ia nivelul ac iunii povestite, el aduce
emo ia, reac ia vie a participantului direct la evenimente. Ia nivelul
povestirii ac iunii, el este purt torul de cuvnt al inten iei auctoriale.
Cel mai sugestiv pentru acest rol n nara iune al naratorului erou este
jocul perspectivelor complementare din Cntul III. Aici, doi naratori
dramatiza i, Priam si Elena, caracterizeaz de Iapt protagonistii
eposului, printr-un schimb de replici. Priam contureaz portretul Iizic,
dimensiunea exterior excep ional a eroilor, iar Elena, n replic , i
identiIic si i individualizeaz moral pe comandan ii ahei (ale c ror
atribute, naratorul omniscient le marcheaz n nara iune prin celebrul
epitet caracterizator):
,Spune-mi, copila mea, cine-i si-acela de acolo?
El nu e
Nalt ca Atrid Agamemnon, mai lat ns pare de umeri
Si mai pieptos dect el.
,El este Iaertianul, e mult iscusitul Ulise,
Care a crescut n Itaca, stncosul ostrov, e viteazul
Mare la sIatu-n elept si la m iestrii de tot Ielul. (III, 191-193;
198-200)
AstIel, n ,epopeea r zboiului, viziunea homeric se struc-
tureaz pe alternan a perspectivelor narative. Aceasta conIer operei
att dimensiunea evocatoare si conturul psihologic proprii unui timp,
ct si deschiderea spre generalizarea IilozoIico-simbolic . n acest
sens, si ac iunea este proiectat pe alternan a / interIeren a nivelurilor.
Terestrul, ca lume a proIanului si a semidivinului, reprezint eIemerul.
Celestul etern este universul sacrului, al olimpienilor. InterIeren a
acestor dimensiuni ale existentului n situa ia limit se realizeaz aici,
spre deosebire de eposul oriental, prin implicare psihologic . Epopeea
homeric pune astIel la baza ac iunii resortul aIectiv. Zeii intervin n
conIruntarea uman , iar op iunea lor este motivat complex, nu mai
reprezint expresia mecanic a voin ei supraomenesti. Ei i sus in pe
troieni (Ares, ca ini iator al r zboiului si vesnic inamic al Athenei;
AIrodita, ca ini iatoare a judec ii lui Paris; Apollo, ca zeu protector al
cet ii lui Priam) sau pe ahei (ca r spuns la jignirile aduse de troieni:
Hera, Athena, Poseidon). Aceast participare aIectiv a divinului,
expresie a antropomorIiz rii sacrului, relieIeaz propor iile cosmice
ale r zboiului, care scindeaz universul n dou tabere n lupt .
Viziunea asupra terestrului se structureaz n consecin pe asocierea
perspectivelor asupra celor dou tabere. n cadrul aceluiasi cnt
92
alterneaz deci perspectiva asupra celor dou niveluri: proIan (teres-
tru) si sacru (zeiesc) v zute din unghiul ac iunii / reac iei lupt torilor
eIectivi si, respectiv, al nal ilor protectori sau dusmani divini.
Ia nivelul ntregii epopei, alternan a perspectivei dominante, din
tab ra aheean (cnturile I-IV, IX-XII; XVII-XX) sau troian (VI,
XII, XV, XXIV), si convergen a unghiurilor de vedere, prin
paralelisme (sIrsitul eroilor: Patrocle si Hector; nmormnt rile lor
cnturile XVI si XXII, respectiv XXIII si XXIV), conIer simetria
caracteristic epopeii. Aceast structur ne pare totodat semniIicativ
pentru ipoteza c ini ial cnturile erau secven e narative interpretate
independent, pe care aedul le-a asociat ulterior n opera unitar .
RamiIicarea ac iunii implic n epopeea greac nuan area
viziunii asupra categoriilor nara iunii. Ac iunea liniar , cu progresie
cronologic n planul unic al nara iunii, presupunea n mit si n eposul
oriental spa ii care se schimbau succesiv, n Iunc ie de miscarea
protagonistului. n Iliaaa, cvadruplarea planurilor (terestru: ahei si
troieni; divin: protectori ai danailor si ai priamizilor) impune o
anumit simultaneitate a spa iilor narative. Spa iul terestru (al taberei
aheilor / al cet ii, al cmpului de lupt si al cortului lui Ahile / cel din
Ia a cet ii) este permanent contrapunctat de cel sacru (al Olimpului).
n planul terestru, tab ra (aanailor) si cetatea sunt spa iile protectoare,
n care individul se identiIic n constiin a colectiv . Prin glasurile
c peteniilor (Nestor, Ulise, Agamemnon) se exprim aspira ia comun
a readucerii n lupt a lui Ahile si preocup rile generale privind
desI surarea r zboiului. Cetatea absoarbe deopotriv existen ele
Elenei, Andromac i sau Hecubei si i salveaz pe troienii ataca i de
setea de r zbunare a lui Ahile. Acestor spa ii protectoare li se opun
ns n epopeea greac spa iile agresante pentru eu, cadre ale
insolit rii: cortul lui Ahile (pentru protagonist) si cmpul din Ia a
cet ii (pentru Hector). Situate ,n aIara cadrului colectiv, protector,
aceste spa ii sunt mediile situa iei de criz , sunt cadrele necesare
marilor dezbateri interioare si ale deciziilor solitare, proprii eroilor
excep ionali. Prin demersul psihologic desI surat n limitele lor,
acestor spa ii le corespunde un interval temporal distinct. Timpul
obiectiv, cronologic, evenimen ial consacrat prin mit si eposul
mesopotamian este, n crea ia greac , dublat de timpul subiectiv.
Timpul obiectiv evoc nclestarea celor dou tabere n patru zile
de lupt eIectiv (cnturile IV - VII, VIII, IX - XVIII, XX - XXII). Se
remarc aici unitatea si limitarea de tip dramatic a ac iunii, semnalate
de Aristotel n Poetica, drept atribute deIinitorii ale eposului. Deschis
93
prin nIruntarea dintre Paris si Menelau (III) si ncheiat prin Iaptele lui
Ahile (XX XXII), acest interval cronologic relieIeaz caracterul
excep ional al ac iunii umane si supranaturalul interven iilor divine. El
circumscrie proIilul moral al eroilor ahei (Menelau, Idomeneu, Aias,
Odiseu, Patrocle si, mai ales, Ahile) si troieni (Paris, Dolon Enea,
Hector, care i si domin pe ceilal i).
Atribut al protagonistului unic n eposul mesopotamian, eroicul
devine n poemele grecesti o caracteristic a mul imilor. Poemul
eroului evolueaz aici spre poemul eroismului, propriu umanit ii
mitice, exponenta unui timp exemplar. Protagonistul semidivin
(Ahile) si continu domina ia asupra umanului, dar calit ile sale sunt
proiectate, pe alte dimensiuni, si asupra altor personaje, care devin
principale (Hector, Agamemnon) sau de prim plan (Eneas, Odiseu,
Menelau, Diomede, Aias, Nestor, Patrocle).
Pe Iundalul luptei dintre individualit i (Paris si Menelau; Enea
si Diomede; Hector si Aias; Patrocle si Ahile) se plaseaz nIrunt rile
dintre mul imile de ostasi din cele dou tabere, dar si cele dintre
divinit i, scindate si ele prin cele dou pozi ii adoptate.
Dinamic si concentrat, acest cronotop deIineste si ilustreaz
practic r zboiul, ca reIlex al voin ei si al implic rii sacrului n
devenirea proIanului. nIruntarea dintre Paris si Menelau, care ar Ii
putut pune cap t r zboiului (III), este nte it din nou de interven ia lui
Ares (IV). MetamorIozele olimpienilor (Poseidon, Apollo si Athena),
interven ia direct n sprijinul eroilor Iavori i (Apollo l salveaz pe
Eneas si-i d lui Hector Ior a de a-l ucide pe Patrocle; Athena, Hera si
Poseidon l sus in pe Ahile), ca si conIrunt rile eIective dintre zei
(Athena l r neste pe Ares, Hera o atac pe Artemis) nu mai ilustreaz
principiul etic al triumIului binelui, adev rului, drept ii. Coborrea
speciIic eposului a sacrului n proIan reIlect mai curnd principiul
IilozoIic al determin rii de c tre acesta a istoriei colectivit ii si a
destinului individual. Epopeea dobndeste astIel simultan coordo-
natele istorice si semniIica iile IilozoIice, care i sunt deIinitorii. Ea
reIlect nu numai tipul uman ideal, ci imaginea umanit ii si un timp
istoric al nceputurilor.
Raporturile psihologice ale eroilor, cauzalitatea ac iunii, contex-
tul general, cu baze n trecut al evenimentelor sunt plasate n epopee
pe coordonatele timpului subiectiv. El anticipeaz sau este sincron cu
evenimentele din intervalul obiectiv, multiplicnd planurile expunerii.
Ca interval acronologic al nar rii, opus celui obiectiv al nara iunii de
lupt , timpul subiectiv este n Iliaaa un caaru al evoc rii simbolice a
unei realit i ce dep seste temporalitatea ac iunii epopeii.
94
Prin aceasta, valen elor IilozoIice ale eposului li se adaug cele
documentare. AstIel Iirul epic este periodic ntrerupt n epopee de
secven e care contureaz reperele istorice a dou civiliza ii.
Troia apare ca expresie a civiliza iei miceniene crepusculare. Ea
reIlect vechile rela ii gentilice, bazate pe leg turile de Iamilie si pe
autoritatea str mosului comun. Cetatea este reprezentat n poem prin
descrierea palatelor al lui Priam, cu cele 50 de nc peri destinate
Iiec ruia dintre Iii si cu cele 12 ale celor 12 Iiice ale sale (VI, 243-250),
si cel nobiliar, al lui Paris, cu dou s li m rginite de o curte (VI, 314-
316), situat n imediata apropiere a primului sau prin sugestia
propor iilor orasului si rezisten ei zidurilor lui mprejmuitoare (XXI,
590-595). Identitatea de condi ie si nIr irea n destinul tragic al
nobilelor Elena, Andromaca si Hecuba cu anonimele cet ii (cnturile
VI, XXII) ilustreaz rela iile tipice unei societ i patriarhale, pasnice,
care cultiva cinstea si deopotriv abilitatea manual a Iemeii si
virtu ile militare ale b rbatului. Ritul de nhumare al lui Hector
sugereaz raIinamentul civiliza iei str vechi, care onora prin
monumentul Iunerar actele eroului, n timp ce acela Iinalizat cu
ridicarea movilei lui Patrocle atest o mai tn r cultur , care si
Iixeaz doar jaloanele memoriei.
AIla i n plin aIirmare, aheii apar in unei alte vrste istorice a
societ ii gentilice: democra ia militar . Adunarea b rba ilor, organi-
za i n gin i si sIatul c peteniilor unei semin ii n situa ia limit
exercit prerogativele conducerii n tab ra danailor. Pozi ia n sIat este
sugerat n epopee ca reIlex al puterii. Puterea este conIerit de Ior a
implicat n lupt (prezentat n ,Catalogul cor biilor, II, 488 - 753),
dar si de renumele neamului si de propriile Iapte de vitejie. AstIel, pe
de o parte pentru c Agamemnon aduce 100 de cor bii, el este ,cel
mai I los si mai mare ntre to i c pitanii, II, 572, si ac ioneaz ca egal
al Ahile, viteazul comandant a doar 50 de cor bii, iar pe de alt parte,
Odiseu, ,potriva lui Zeus la minte, II, 629, cu cele numai 10 cor bii,
este cinstit si ascultat n sIat n aceeasi m sur cu n eleptul Nestor,
b trnul ,ce aducea nou zeci de negre adncate cor bii, II, 595.
Dac pentru troieni scenele de via patriarhal ilustreaz n
epopee imaginea societ ii miceniene, n momentul stingerii ei, pentru
ahei reprezent rile de pe scutul lui Ahile sintetizeaz reperele
civiliza iei nving torilor. DesI surndu-se sub semnul tradi iei si al
drept ii (nunta si judecata din prima cetate sculptat pe scut), via a
acestui neam activ si r zboinic ngem neaz dramatismul luptelor cu
eIortul muncii (reprezentate prin relieIurile din cea de a doua cetate).
95
Diviziunea muncii si o incipient stratiIicare social sunt sugerate prin
evocarea, n cadrul celei de a doua cet i a p storului, podgoreanului si
agricultorului om liber Ia de st pnul p mntului. Practicarea
mestesugurilor (ol ritul) si cultivarea muzicii si a dansului evoc
civiliza ia spiritual a unui neam liber si, plasate la sIrsit, poate cea
mai nalt treapt a unei ierarhii a preocup rilor umane ale timpului.
Timpul subiectiv al eposului este si cel mitic (al deciziilor
divinului), dar si cel al determin rilor colective si al dezbaterilor
interioare ale eroilor, ca indivizi de excep ie. Acest cronotop opune
dinamismului ac iunii care evoc Ior a Iizic a eroilor staticul
dialogului / monologului tensionat, sugestiv pentru Ior a lor moral .
Prin timpul subiectiv, eposul grec circumscrie dilemele si limitele
condi iei umane n raport cu sacrul. El pune problemele destinului
individual si colectiv n situa ia limit , ale Iactorilor si mecanismului
care le determin si ale posibilit ii umanului de a interveni. Fa de
timpul obiectiv, al progresiei cronologice a ac iunii bazate pe
conIlictualitatea exterioar , timpul subiectiv se deschide spre
simbolicul reprezent rii esen ei si cauzalit ii evenimentelor.
Ca timp psihologic, timpul subiectiv este cadrul conIlictelor
interioare, care puncteaz ac iunea. El ntrerupe temporalitatea
concentrat din conIrunt rile armate, prin dilat rile proprii marilor
tensiuni sau dezbateri suIletesti. AstIel, n acest interval str in
mitului, dar conturat n eposul mesopotamian si dezvoltat ulterior n
cel oriental am situa secven ele sIaturilor. Prghii ale ac iunii
colective, adun rile aheilor (IX si XIX) si, respectiv, cea a zeilor (XX)
ilustreaz de Iapt simbolic rela ia dintre sacru si proIan n destinul
individual si colectiv.
SIatul sacru, condus de Zeus, cel mai puternic olimpian, st pn
al oamenilor si al zeilor, este convocat de Themis, ntrupare a ordinii
naturale si a drept ii divine. ns si ordinea universului, ca si voin a
celorlal i zei nu sunt pentru Zeus dect instrumente spre mplinirea
sor ii (moira), ca lege implacabil n existent.
,Voi zeii ceilal i dup voie
Merge i la Troia pe cmp unde lupt troienii si-aheii,
Volnic e-oricine cum vrea s -i ajute pe unii sau al ii,
Chiar singur Ahile s-ar pune cumva cu troienii,
Mi-e s nu surpe n ciuda ursitei chiar zidul cet ii. (XX, 25-30)
n primul sIat al aheilor (IX), cuvintele b trnului Nestor aIirm
ideea c ordinea social si conducerea ntregii colectivit i sunt
expresia voin ei divine de a mplini dreptatea (aike) pe p mnt:
96
,Prea n l ate mai-mare al ostirii Atrid Agamemnon
Eu voi ncepe cu tine, -ncheia-voi cu tine, c ci tu esti
Domn peste cele mai multe si ie-ncrezut- i-a Zeus
Sceptrul si dreptul s judeci si s crmuiesti dup sIaturi. (IX,
96-99)
Agamemnon rezum n cel de al doilea sIat al aheilor (XIX)
tragicul condi iei individului, supus unei duble determin ri: exterioar
voin a divin (a lui Zeus) si destinul (Ursita) si interioar : propriile
porniri de nest vilit (Furia). Regele aheu sintetizeaz constiin a de
sine a omului homeric care spre deosebire de cel mesopotamian,
ap sat de Iinitudinea existen ei tr ieste tragicul neputin ei sale n
Ia a Ior elor ostile din existent:
,Nu eu sunt de vin , ci numai
Zeus, Ursita si Furia.
Ce puteam eu mpotriv ? (XIX, 84-85, 88)
Atridul Agamemnon se explic n Ia a adun rii, evocnd
mecanismul hvbrisului ( orgoliu nem surat)
46
, c ruia i cad prad de
Iapt alesii, eroii Iliaaei: Ahile prin mnia sa, Hector apropriindu-si
armele lui Ahile, Agamemnon n Ia a lui Ahile etc.
,.o zn la pune la cale
Toate, Iiica mai mare a lui Zeus, Orbirea dusman ,
Care sminteste pe to i. Ea |.|
Tulbur creierul nostru, ba pune pe unii si gheara. (XIX, 88-90, 92)
Dezbaterea interioar se situeaz pe reperele timpului subiectiv,
ca dilatat n tensiunea astept rii (Hector n Ia a por ilor Troiei, XXII)
sau concentrat n replica patetic (r spunsul dat de Ahile trimisilor lui
Agamemnon, IX).
n cele dou scene simetrice, protagonistii ilustreaz situa ia
limit prin care se circumscrie ns si condi ia lor de eroi. Spre deose-
bire de eposul oriental, aici omul si identiIic ra ional alternativele si
si asum destinul ca op iune. Ahile si Hector nu mai sunt ca
Ghilgames sau R ma, eroi doar prin condi ion rile existen iale

46
,Hvbrisul provoac o nebunie temporar (ate), care orbeste
victima si o mn c tre dezastru. Aceasta nseamn c hvbrisul si consecin a
lui, ate, sunt mijloacele prin care se realizeaz n unele cazuri (eroi, regi,
aventurieri etc.) moira, partea de via dat de la nastere acelor muritori prea
ambi iosi sau pur si simplu iluziona i de idealul excelen (Mircea Eliade,
Istoria creain elor ,i iaeilor religioase. I. De la epoca ae piatr la misterele
ain Eleusis, Bucuresti, Editura Stiin iIic si Enciclopedic , 1981, p. 275).
97
(origine, proIil moral, ascendent spiritual asupra colectivit ii, ci prin
constientizare si alegere personal . M re ia eroului din eposul grecesc
si a celui modern, care i dezvolt modelul, const tocmai n aceast
alegere. Tragicul i este conIerit personajului de imposibilitatea iesirii
din datele destinului exemplar, propriu eroicului. Pentru Hector si
Ahile, op iunea nu poate Ii de Iapt dect cea eroic , nscris n datele
condi iei lor excep ionale.
n discursul lui Ahile dilema este Iormulat explicit:
,Sor i ndoite m poart pe c i osebite spre moarte.
Dac la Troia statornic r mn si m -ncaier sub ziduri,
N-o s m -ntorc napoi, dar slava-mi n veac o s Iie;
Iar dac eu voi ajunge acas n scumpa mea ar ,
Pierde-voi slava cea mare, dar ndelungate-o s -mi Iie
Zilele, nu mor de moarte prea repede si timpurie. (IX, 406-411)
Complementar replicii date de Ahile, monologul lui Hector
subliniaz tragicul imposibilit ii iesirii din limitele propriei condi ii,
impus prin destinul eroic:
,ns de ce stau pe gnduri si cuget aceasta zadarnic?
,Hai s d m lupta mai bine amndoi, s vedem mai n grab
C ruia tat l ceresc i va da biruin si slav . (XXII, 125; 127-128)
Ca timp psihologic, timpul subiectiv nu este numai intervalul
reIlexiv al dezbaterii IilozoIice asupra condi iei umane, ci poate n
primul rnd momentul intens liric al marilor tr iri. Emo ia revederii
alor s i si constiin a vinei Ia de to i cei din jur, plecarea r zboi-
nicului de lng cei dragi, desp r irea de prietenul iubit si recuperarea
trupului Iiului c zut n lupt sunt tot attea momente patetice ale
existen ei. Ele sunt ipostaziate n epopee prin trecerea n revist a
aheilor de c tre Elena (III, 165-240), prin desp r irea lui Hector de
Andromaca (VI, 400-485), prin dramatica ntrevedere dintre Priam si
Ahile (XXIV, 479-560) si, nu n ultimul rnd, prin reac ia lui Ahile la
aIlarea vestii despre moartea lui Patrocle (XVIII, 313-330).
n toate aceste scene cu un caracter proIund dramatic, ,epopeea
r zboiului se reveleaz a Ii de Iapt cea a omenescului. nc de la
prima sa crea ie de gen, Homer circumscrie astIel problematica de
esen a eposului: situa ia paroxistic , al c rei tragism duce la
exacerbarea suIerin ei morale. Tocmai suIerin a moral ne apare ca
tem deIinitorie pentru epos, n opozi ie cu mitul sau cu preIigurarea
mesopotamian a speciei, care puneau accentul pe contextul si pe
evenimentele care o produc, si nu pe analiza / ilustrarea ei complex .
Intensitatea si patetismul durerii morale ca expresie a tragicului
98
(existen ei) mai proIund dect cel al mor ii apropie Iliaaa de
maniIestarea dramatic a acestei categorii estetice, de tragedie.
Distinc ia Iundamental Ia de tragedie o g sim n plasarea n epos a
acestei suIerin e, rezultant a conIrunt rilor interioare, morale, pe
Iundalul nIrunt rilor exterioare, a luptelor, care duc la aIirmarea unui
nou adev r, a unui neam (n Iliaaa si n Eneiaa), a unei na iuni (n
epopeile medievale sau moderne) sau a individului (n Oaiseea).
7LSRORJLD SHUVRQDMHORU proprie eposului este impus de tema
paroxisticului tr irii inaiviauale (,mnia lui Ahile si dorul de cas al
lui Odiseu) si al evenimen ialului (r zboiul troian si adversitatea
divinului).
Reprezentative pentru o umanitate exemplar , personajele ilus-
treaz de Iapt tragicul unei lumi, care se sacriIic n numele valorilor
sale. Acest sacriIiciu al omenirii de la grani a mitului cu istoria
plaseaz masculinul si deopotriv Iemininul sub semnul eroicului.
Marc a timpului evocat, eroicul si pune totodat amprenta
asupra indivizilor din ambele tabere. Prin aceasta, viziunea eposului
asupra umanului se deschide spre novatoarea acceptare a alterit ii.
Dusmanul nu mai este, ca n mit sau n eposul oriental, termenul
inIerior si negativ de raportare, antiteza absolut , monstrul, ci cel lalt.
El reprezint egalul, replica pe m sur la propria imagine exemplar .
Hector, Priam, Eneas, sunt alte ipostazieri ale aceluiasi eroism ca si
Ahile, Nestor, Patrocle.
n cele dou tabere se nIrunt aceleasi categorii ale umanului.
Prin simetrie, Homer subliniaz egalitatea Ior elor antrenate n lupt :
eroii absolu i (Ahile si Hector), conduc torii (Agamemnon si Priam),
rivalii nemp ca i (Menelau si Paris), n elep ii (Nestor / Odiseu si
Polydamas), vitejii (ahei sacraliza i prin Iapte: Diomede, Patroclos;
troieni de origine semidivin : Eneas, Iiul AIroditei; Sarpedon, urmas
al lui Zeus).
Chiar sus in torii divini ai celor dou tabere ilustreaz
similitudinea puterilor aIlate n conIlict. Dac aheii sunt sus inu i de
Athena, Hera, Poseidon, Hermes, troienii au sprijinul lui Ares, al
AIroditei, al lui Artemis si Ieto. Oscilnd, dar nclinat mai curnd
spre troienii n tab ra c rora lupt Iiul s u Sarpedon, Zeus nsusi
r mne de Iapt un arbitru al sor ii, veghind la mplinirea ei la soroc si
neputnd s o schimbe (nici m car n cazul propriei odrasle).
Prin aceast nou perspectiv , eposul grec nu mai ilustreaz
simpla conIruntare moral (bine r u), cu Iinal previzibil, ci nIrun-
tarea spiritual , ntre Ior e sensibil egale, care lupt n numele unor
99
complexe valori spirituale. Victoria aheilor nu aIirm att triumIul
celor mai puternici, ct voin a suprem (a sor ii) si participarea
semidivinului (Ahile, care prin moarte, de Iapt, se umanizeaz ).
Victoria aheilor conIirm n istorie triumIul civiliza iei elenice.
Extrem de diversi ca origine (locrii condusi de Aias Oilidul, atenienii
lui Erenteu, aheienii lui Diomede, micenienii lui Agamemnon,
lacedemonienii lui Menelau, locuitorii din Pilos sub comanda lui
Nestor, itacienii lui Ulise, cretanii lui Idomeneu, mirmidonii lui Ahile
etc., prezenta i n ,Catalogul cor biilor, II, 489-752), aanaii reIlect
o spiritualitate comun , o constiin a unit ii de neam. Aceasta din
urm este expresia unei sc ri de valori pe care ei o opun troienilor.
AstIel, dac mitul construia imaginea unei idealit i abstracte, eposul
conIrunt modele la care se raporteaz umanul.
Aheii impun triada care i deIineste ca tip de spiritualitate:
dreptatea, onoarea, n elepciunea. Tab ra lor lupt eIectiv pentru
aIirmarea drept ii lui Menelau, pentru salvarea onoarei regelui si a
alia ilor s i, condusi de Agamemnon, ac ionnd sub permanenta
c l uz a n elepciunii (lui Nestor / Odiseu).
n situa ia limit a r zboiului, valorile spirituale sunt resortul
interior al eroismului, care nIr este omul de rnd cu conduc torii.
Ele sunt alegorizate prin divinit ile care sus in taberele. Pasionalitatea
culpabil a troienilor i pune sub semnul lui Ares, n timp ce dreptatea
si n elepciunea, pe care le promoveaz aheii, i situeaz sub scutul
Athenei:
,Ares pe unii-i asmute si Palas Atena pe al ii (IV, 429).
Intensitatea tr irii, ca motiva ie interioar a eroismului, este
concretizat de Homer prin alegorie, poate ntr-o prim evocare de
psihologie a mul imii din literatura universal . Remarcabil este aici
surprinderea dinamic a tr irilor, sugestia misc rii interioare,
suIletesti, a maselor:
,Teama si Groaza si Vrajba cea aprig peste m sur , |.|
Gloata str bate, se Iuris-acum-ntre cete si-aprinde
Turba de-o parte si alta, sporindu-le jalea si plnsul. (IV, 430,
435-436)
Prin compara ii dezvoltate, Homer subliniaz unitatea de ac iune
dintre ostasi si comandan i, sugernd eroismul colectiv ca d ruire de
sine, n ambele tabere:
,Cum r scolite de vntul de-apus ale m rii talazuri
Repezi si dese spre mal cu vuiet pornesc dup-olalt |.|
AstIel n dese siraguri pe rnd se miscau si aheii
100
Gata Iiind de r zboi, c ci tot i zoreau c pitanii. (IV, 413-414,
418-419)
,Dar si troienii dau zor. Cum oile strnse n arcul
Unui oier mai cuprins, cnd laptele alb li se smulge (IV, 423-424).
Eroismul se individualizeaz n cadrul scenelor de mase prin
Iaptele de arme ale ostasilor, care ies din umbra anonimatului, n cte
o secven sugestiv de lupt . Aducerea lor n prim plan, n episoade
de triumI sau de c dere, hiperbolizeaz simbolic propor iile vitejiei
r zboinicilor, care apar in unor neamuri vestite. Men ionarea
genealogiei ilustre identiIic personajele si evoc ideea de continuitate
spiritual si de Ior Iizic si moral :
,Si Diomed ucise pe unul cu numele Axilos,
Fiul lui Teutras, venit din orasul temeinic Arisbe |.|
Iar ntre aceste Evrialos r puse pe-OIelt si Dresos
Si n v li la Esep, la Pedasos, Ieciorii Naiadei (VI, 12-13, 20-21)
Element deIinitoriu pentru omul unui ev mitic, eroismul este n
Iliaaa n primul rnd apanajul personalit ilor. Prin Homer, epopeea
impune exemplaritatea protagoni,tilor, care se va men ine n Iiecare
epoc de actualizare a speciei. Ea se nscrie pe coordonatele unui cod
moral, axat pe ideea de onoare individual si de ,cast (n
antichitate si n evul mediu) sau expresie a unui orgoliu na ional (n
romantism). Datele protagonistilor n epopeea homeric sunt cele ale
r zboinicului, consacrat de mit si de eposul mesopotamian. AstIel
eroii au origine nobil . O prim serie reprezint divinul desacralizat
prin dimensiunea uman (Ahile este Iiul zei ei Thetis si al regelui
Peleu; Eneas, Iiul AIroditei si al p storului Anchise; Sarpedon este
odrasla lui Zeus si al muritoarei Europa). Al i eroi ilustreaz umanul
sacralizat prin origine si Iunc ie social (urmas al lui Atreus,
conduc torul Micenei, Agamemnon, este Iratele lui Menelau si regele
cet ii; tat a 50 de Iii, Priam, regele Troiei, este urmasul lui
Iaomedon (cel care a Iost nsc unat de nsusi Herakles n cetatea
ntemeiat de Apollo si de Poseidon); Nestor, regele Pylosului, ca Iiu
al lui Neleus, este nepotul lui Poseidon etc.).
Eroismul ca Iond suIletesc al protagonistilor Iliaaei se
nuan eaz prin ideea valorii personale, care i individualizeaz n
colectivitate. Prestigiul moral si autoritatea spiritual l impun pe
Agamemnon conduc tor al aheilor. For a Iizic excep ional si
ndemnarea extraordinar Iac din Ahile r zboinicul prin excelen .
n elepciunea vrstei si experien a de via sus in pozi ia lui Nestor n
tab r . Iscusin a si abilitatea lui Odiseu, ad ugate Ior ei, asigur
succesul ac iunilor sale diplomatice si militare.
101
To i acesti eroi ai Iliaaei dep sesc ns contururile tipologice ale
r zboinicului mitic si dobndesc consisten a personajului literar, prin
complexitatea psihologic dat de motiva iile si conIlictualitatea
interioar , de conIrunt rile verbale, de sugestia diversit ii rela iilor
lor cu indivizii izola i si cu colectivitatea. AstIel, n epopeea homeric ,
dimensiunea eroic este echilibrat de cea uman , Iie ea si
hiperbolizat . Protagonistii eposului homeric nu sunt reprezent ri ale
valorilor elenice, la modul idealit ii lui Ghilgames, ci purt tori ai
acestora. Ei au nscris n ns si Iiin a lor, ca atribute supreme, o
sintez a acestor valori. Ahile si Menelau, Agamemnon si Nestor nu
reprezint dreptatea sau onoarea ori n elepciunea. Pentru Iiecare
dintre ei, toate aceste valori se deIinesc ca repere spirituale: sim al
drept ii, sentiment al onoarei, cunoastere si autoritate spiritual .
Aceast muta ie are la baz constiin a de sine, proprie ncepnd
cu Homer, eroului de epopee, si care i acutizeaz acestuia tragicul
condi iei. Sim ul drept ii nseamn pentru Ahile respectul cuvenit si
recunoasterea dreptului, a c ror nc lcare dezl n uie conIlictul.
Sentimentul onoarei l determin pe Agamemnon s -si nsuseasc , n
calitate de rege, bunul rvnit, declansnd conIlictul si pe Patrocle sau
Hector s nIrunte moartea. n elepciunea lui Nestor nIrnge orgoliul
regal al lui Agamemnon, iar cea a lui Priam nvinge Iuria s lbatic a
lui Ahile, ca expresii ale ra iunii si experien ei de via .
Troienii ap r n epopeea homeric o triad de valori aparent
opus celei a aheilor, dar care de Iapt, ca si civiliza ia lor material ,
are elemente comune, de continuitate cu aceasta. Dac aheii lupt n
numele drept ii, troienii sus in adev rul pasiunii. Troia isp seste
ad postirea lui Paris si a Elenei, so ia lui Menelau. Hector,
Andromaca, Hecuba, Priam, Iemeile troiene si lupt torii ucisi pl tesc
prin suIerin iubirea vinovat a lui Paris, clipa de r t cire a Elenei,
mplinind totodat si soarta tragic a neamului lor.
Onoarea era n eleas de ahei ca sentiment al stirpei (care
creeaz alian a), dar si ca lupt a personalit ilor pentru putere si
glorie si a ntregii tabere pentru bog ia Iabuloas a cet ii. n tab ra
troian , onoarea are ca pandant intensitatea leg turilor de snge ale
Iamiliei gentilice.
Datoria Ia de Iamilia domnitoare i arunc pe troieni n lupt ,
proIunzimea iubirii Iraterne motiveaz eroismul lui Hector si justiIic
moartea Iiilor lui Priam, dup cum demersul lui Priam la Ahile este o
tulbur toare imagine a dragostei paterne.
102
Expresia cea mai nalt a ra iunii, n elepciunea cu care aheii
ascult de autorit ile spirituale (Nestor si Odiseu) sau cu care
conduc torul (Agamemnon) reuseste s treac peste ,r zboiul s u (cu
Ahile), n numele r zboiului celui mare, are ca valoare contrapunctic
la troieni Iorma cea mai nalt a pasiunii: setea de libertate. Aceasta
din urm le impune priamizilor continuarea luptei pn la moarte,
pentru evitarea sclaviei nedemne (VI, 454; XXII, 475-497) sau a
pierderii gloriei n memoria cet ii (XXII, 105-110). Pentru troieni,
libertatea absoarbe de Iapt toate celelalte valori. n situa ia limit , ea
nseamn op iunea pentru moartea eroic , prin care, n numele
adev rului si al drept ii, se aIirm cu n elepciune, ca valoare
supraordonatoare, onoarea, iar n numele memoriei, gloria n
posteritate.
Existen a si lupta r zboinicului se mplinesc prin moartea eroic ,
garan ie ultim a gloriei.
Eroii supremi ai celor dou tabere, Ahile si Hector, sunt perso-
nalit i cu un destin tragic convergent prin moartea eroic . Ei nu se pot
opune ira ionalului nscris n Iiin a lor, iar balan a destinului nclin
arbitrar spre Ahile, n nIruntarea dintre ei:
,Cump na-i mare de aur ntinse cerescul p rinte,
Puse n talgere dou din sor ile mor ii amare,
Una Iu soarta lui Hector, si a lui Ahile cealalt
Si cump ni el apoi. Pe loc s-apleac a lui Hector
Soart si-ajunse n iad; el Iu p r sit de Apolon. (XXII, 205-209)
Sensibil egali moralmente, cei doi sunt structura i antitetic ca
reprezentan i exemplari ai celor dou sc ri de valori si codiIic
arhetipul eroic. Ahile este cuceritorul, nving torul. Ca erou singular,
el reprezint individualitatea nceputurilor mitice, care anun istoria
glorioas a unui neam dominator. Epitetele caliIicative, prin care este
prezentat, relieIeaz calit ile Iizice ale lupt torului (,iutele Ahile,
,Ahile soimanul, ,cel ar tos ca un zeu). Om al unor nalte principii,
pentru el lupta constituie modalitatea aIirm rii de sine. Orgoliul s u
este expresia constiin ei propriei valori. Dreptatea lui, grav nc lcat
de Agamemnon, o reprezint meritul personal:
,Ba dimpotriv , n viIorul luptei tot greul l duce
Bra u-mi ca arma; cnd vine-mp r irea pe urm , tu cape i
Partea mai mare din daruri, iar eu, mul umit cu pu inul. (I, 163-165)
Fiu al zei ei Thetys si al p mnteanului Peleu, Ahile are
exemplaritatea semidivinului. El si tr ieste aIectele cu intensitatea
patimilor divinului. Mnia lui Ahile nu-si are echivalentul n
103
intensitate si urm ri dect n cea a lui Apollo, iar durerea lui n Ia a
mor ii prietenului si hot rrea de a interveni n soarta r zboiului nu-si
g sesc corespondentul dect n disperarea cu care, la moartea Iiului
s u Sarpedon, Zeus este gata s ncalce ordinea universului. Deplin
cunosc tor al naturii umane, Ahile este, ca discipol al centaurului
Cheiron, un Iaimos t m duitor.
Dimensiunea uman a lui Ahile este permanent dominat de
exces(iv). Si n plan moral, puterea, ca Ior , de aceast dat spiritual ,
l deIineste. Resortul s u psihologic este Iidelitatea Ia de sine (prin
mnia care l ndep rteaz de ahei) si Ia de eul complementar, Ia
de prieteni (prin hot rrea cu care si ncalc orgoliul r nit, revenind n
lupt , pentru a-si r zbuna prietenul). Pierderea lui Patrocle echivaleaz
pentru Ahile cu amputarea eului, este o Iorm de nstr inare, de
s r cire, Ia de integralitatea sinelui. De aici provine si acuitatea
suIerin ei, evocat hiperbolic de Homer prin strig tul patetic, ajuns
pn n ocean, la Thetys.
Tragicul lui Ahile provine din sIsierea l untric ntre aspira ia
spre liniste si echilibru si voca ia marilor dezechilibre. Ahile, care ,Sta
veselinau-se acolo cu aulcele sunet ain lira-i / Canta, veselinau-se,
fapte vite:e (IX, 184; 187), este omul care se consum n acte eroice,
visnd condi ia omului comun:
,Doamne, de cte ori nu mi-a dat ghes mie sinea-mi b rbat ,
Fat s -mi iau de so ie, de tot potrivit cu mine,
Si s m bucur de-averea ce-a strns-o b trnul meu tat ! (IX,
393-395)
n ac iune, el provoac mnia naturii (maculnd cu trupurile
troienilor ucisi apele rului Xantos), declanseaz lupta dintre zei,
stimulndu-si ap r torii si ndrjindu-si dusmanii, si nsp imnt
oastea rival (care se retrage dincolo de por ile cet ii). n aIara
cortului s u, dincolo de spa iul protector al neimplic rii si angajat n
lupt , Ahile devine o Ior comparabil cu natura dezl n uit si c reia
nu i se poate opune dect destinul ira ional. El este ultimul erou mitic
si vigoarea, vitejia, demnitatea sa tinereasc se proiecteaz asupra
neamului, plin de vitalitate, care intr n istorie cucerind Troia.
Hector este nvinsul, ap r torul cet ii, cucerit n cele din urm .
El este sus in torul valorilor unei civiliza ii cu o ndelungat tradi ie.
Ap rndu-si neamul, Hector ap r de Iapt esen a societ ii troiene. El
apare mereu nconjurat de ai s i, cei care deIinesc sistemul rela iilor
patriarhale: Iratele s u Paris si cumnata Elena (cntul VI), so ia sa,
Andromaca, si Iiul, Astianax (cntul VI), tat l, Priam, si mama,
104
Hecuba (cntul XXII), ostenii si Iemeile cet ii (n ntreaga epopee).
Pe to i acestia, Hector i reprezint ca rud si rege si i domin
spiritual. n opozi ie cu Ahile, priamidul Hector este un erou
exponen ial pentru colectivitate si un ideal absolut. Protagonistul
troian nu este singur dect n Ia a mor ii, cnd op iunea l nal spre
singularitate. Exemplarit ii semidivinului Ahile, Hector i opune
exemplaritatea omenescului. Epitetele caracterizatoare (,-ncoiIatul si
marele Hector, ,viteazu-mbr cat n aram , ,ntiul viteaz, c pitanul /
Oastei troiene din vremea r zboiului cel de la Troia, cntul VI)
dateaz personajul. Ca r zboinic al epocii bronzului, Hector este omul
istoric, opus miticului si semidivinului Ahile.
Onoarea lui Hector este reIlexul constiin ei de neam si al
responsabilit ii sale, antitetice Ia de constiin a de sine a lui Ahile.
Atta timp ct lupt n numele propriei onoare si al gloriei, Ahile si
domin dimensiunea uman , aIectiv . Atunci cnd are ca mobil
r zbunarea lui Patrocle, pasiunea lui Ahile (prietenia) i impune
ac iunea n sensul datoriei (de a lupta al turi de ahei). Hector este
permanent sIsiat ntre onoarea si gloria comandantului si regelui si
responsabilit ile individului concret: Iiu, so si tat . Condi ia lui
Hector anticipeaz tragicul eroului dramatic prin conIlictul dintre
datoria conduc torului, n numele c reia ac ioneaz , si pasiunea
individului, pe care este constrns s si-o reprime, nc lcndu-si
propria ierarhie aIectiv :
,.Dar nu-mi este mie-ntr-atta
Nici de durerea troienilor, nici de a tatei si-a mamii
Nici de a Ira ilor mei care, ctu-s de mul i si puternici,
Tot o s cad prin colb la iuresul oastei dusmane;
Ct mi-e de tine |Andromaca| (VI, 445-449)
Total distinc i n planul ,concretului condi iei umane
(mobilurilor ac iunii, resorturilor psihologice), Hector si Ahile
promoveaz valorile aIective primordiale: iubirea (cu toate ipostazele
ei) si prietenia. Aceste valori Iundamentale ale existen ei conIer
eroilor semniIica ia de proIunzime, de purt tori ai generosului mesaj
al epopeii, care nu vizeaz gloriIicarea r zboiului si a puterii eIective,
ci triumIul vie ii si al suIletului si min ii omenesti. n sine, mesajul
primei epopei homerice circumscrie astIel coordonatele speciIice
umanismului grec: sacralizarea Irumuse ii si a Ior ei Iizice si morale a
individului si aIirmarea ncrederii n valorile spirituale ale vie ii.
Spre acelasi mesaj generos converge si semniIica ia de proIun-
zime a universului Ieminin din epopee. n eposul grec, poate pentru
105
prima oar n istoria literaturii universale, Ieminitatea nu mai este
limitat la reprezentarea aIectului sau a categoriei morale, ci relie-
Ieaz , prin complexitatea ipostazelor, condi ia Iiin ei complementare
b rbatului.
Condi ia Ieminin tipic pentru epoc este rezumat simbolic
prin Andromaca. Ea ilustreaz dependen a Ia de autoritatea
masculin , ini ial a tat lui (Eetion, regele Tebei), ulterior a celor sapte
Ira i, ucisi de Ahile, si a so ului, Hector, sau a st pnului, n cazul
c derii n robie. Existen a social si spiritual a Iemeii este limitat la
universul domestic, pe care l conduce si l sus ine prin propria munc ,
al turi de Iemeile casei, si la anumite ritualuri / rugi nchinate zeilor.
Aparent antitetic Ia de aceast condi ie este pozi ia Elenei. De
Iapt, n epopeea homeric , situa ia Elenei completeaz si nuan eaz
aceeasi imagine a condi iei Ieminine. Elena apare astIel drept victim
a masculinului ca ispit (,Doamne, mai bine muream de moarte
n prasnic -n ziua / Cnd m-am luat dup Iiu- i, l sndu-mi si casa si
neamul, III, 172-173), dar si drept instrument al destinului unui neam
(,Nu-mi esti tu doar vinovat , ci singuri de vin sunt zeii, / Care-mi
aduser amarnic r zboi cu aheii, III, 163-164).
Sugernd aceeasi condi ie concret a dependen ei Ia de
masculin si a limit rii / nchiderii n universul protector al c minului,
prin eroinele acestui epos, Homer contureaz dou ipostaze distincte
ale Ieminit ii.
Andromaca (la care pot Ii raportate tipologic Hecuba, n regis-
trul uman, si Thetys, n cel divin) evoc Ieminitatea matern , (pro)
creatoare si ocrotitoare a vie ii, dominnd spa iul existen ei cotidiene
(c minul / cetatea). Andromaca si Hecuba, prin semniIica ia lor, sunt
complementare masculinului exemplar si se nal la exemplaritate.
Elena, imagine a Irumuse ii des vrsite, care o si sacralizeaz
(,Tare-si aduce la chip cu o zei , III, 157), reprezint Ieminitatea
singular , transIormat din Ior creatoare n Ior distructiv a
echilibrului lumii exterioare. Ea simbolizeaz poate primejdia
Ieminit ii de a converti aIectivul n ira ional. Ca excep ional scos de
sub imperiul exemplarit ii, Elena deschide seria tipologic a
Ieminit ii duale (ispit si victim , ndr gostit de Paris, dar marcat
de dorul pentru ai s i si critic la adresa lui Paris, admirat si urt n
acelasi timp de troieni).
Prin num rul coplesitor de personaje, prin complexitatea si
diversitatea semniIica iei, eposul grec oIer o imagine a umanului ce
tinde spre o integralitate nemaiatins n antichitate. n acelasi timp, el
106
circumscrie ca obiect, speciIic literaturit ii culte, imaginea
microcosmosului (individualitatea si colectivitatea) si a macrocos-
mosului (natura terestr si divinul celest) ca sisteme de rela ii,
raportate la un reper de echilibru. ConIlictualitatea (dintre eu si
cel lalt / ceilal i, dintre eu si sine) este rezultanta ruperii echilibrului
originar, care provoac situa ia limit , ,r zboiul politic si psihologic.
Eroul, protagonist al Iaptelor excep ionale, supraomensti n mit,
devine personaj literar prin caracterul s u reprezentativ pentru
idealurile unei epoci concrete si ale unei etnii, dar si pentru general-
umanul atemporal. Ia rndul s u, macrocosmosul (rul Xantos sau
Olimpul) nu mai reprezint cadrul conven ional, ci o ,realitate
reconstituit estetic pentru ascult tor / cititor.
Ceea ce propune astIel eposul Iliaaei este imaginea totalizant a
universului. Aceasta reconstituie un anumit moment istoric, prin
reprezentarea deliberat estetic . Prin aceasta, Iliaaa ne apare ca
adev ratul monument al literaturii culte.

II.2.2.3. Oaiseea: eposul Ior ei spirituale

Ulterioar Iliaaei, Oaiseea creat ntr-o Iaz de maturitate a
aceluiasi autor sau oper trzie a altuia este epopeea complementar
primului poem homeric. Dup eposul aIirm rii neamului (aheu), prin
convertirea mitului n istorie, n nclestarea r zboinic , Oaiseea
conIirm triumIul valorilor anterior enun ate, dar n contextul
destinului individual. Dreptatea, onoarea si gloria, n elepciunea si
puterea pentru care luptau si mureau eroii Iliaaei sunt ntrupate si
des vrsite n Oaiseea.
Rentoarcerea la eroul unic, ca si Iocalizarea perspectivei
narative asupra avatarurilor acestuia, par s sugereze pentru Oaiseea
revenirea la vechile surse orientale. Anterioare Iliaaei, ele ilustreaz
tema c l toriei si a nauIragiului pe insul , unde eroul si povesteste
ncerc rile (ca si n Povestea egiptean a naufragiatului), evoc
opulen a civiliza iei si uluitoarea art a naviga iei st pnite de
Ienicieni (dup unii savan i, identiIica i cu feacienii lui Alcinou) sau
ilustreaz cele trei probe ale recunoasterii (dintre care trasul cu arcul,
de circula ie Iolcloric asiatic este consacrat trziu, cu aceleasi
semniIica ii n R m vana si Mah bh rata). R t citorul Odiseu, prin
consecven a urm ririi idealului s u, r mne raportabil la Ghilgames,
I r a mprumuta ns si hieratismul suprauman al acestuia. Ca
navigator, el parcurge trasee si trece prin ncerc ri similare celor ale
107
eroilor din epica egiptean de gen a imperiului mijlociu, dup cum, si
ca so / ostean ntors de la r zboi, nIrunt dusmanii instala i pe
propriu-i domeniu, ca n povestirile antice orientale. SemniIica ia sa
de protagonist si sensul avatarurilor sunt ns att de diIerite, nct pun
problema dac aceste raport ri posibile constituie de Iapt surse,
modele sau inIluen e asimilate si prelucrate ntr-o epoc ulterioar
Iliaaei de o Grecie deschis circula iei pe mare. AstIel, Odiseu n
poemul homeric este erou nu ca expresie a exemplarit ii supraumane
sau ca simplu exponent al unei inteligen e practice, ci ca protagonist si
ca model uman. El reprezint n epopee omul care opune exces(iv)u-
lui, echilibrul dreptei m suri, propriu oric rei construc ii spirituale.
Protagonist unic, 2GLVHX reIlect astIel o alt vrst a psiholo-
gicului si a istoricului n evolu ia eposului, Ia de Ahile si de Hector.
Tipologic, el marcheaz trecerea de la homo heroicus la homo perfec-
tus, ca ilustrare a spiritului constructiv, care I ureste sensul n existent.
Actant central al unui epos personagial, Ulise r spunde orizon-
tului de asteptare al unui alt receptor, redeIinind prin viziune
conceptul de eroism n plan estetic si rela ia dintre epic si simbolic.
Dac n Iliaaa, epicul de continuitate mitic se axeaz pe narativul
explicativ, cu o ac iune simbolic relevant n sine, n Oaiseea
naratorul este simbolic, ac iunea Iiind relevant ca reprezentare a ideii
(abstracte).
Expresie a unui moment de maturizare a reprezent rii estetice,
Oaiseea nal umanul si l impune pe Odiseu drept erou exponen ial al
grecilor, sacraliznd prin ra iune aIectivul si spiritualul omenescului.
Propriu r gazului de pace, demersul lui Odiseu nu exclude
luptele, dar le plaseaz n planul interior, suIletesc, prin care literatu-
ritatea cult , aIlat la nceputurile ei, si consolideaz dimensiunea
psihologic si simbolic . Din aceast perspectiv , nu consider m c
Oaiseea este ,epopeea p cii, ci c poemul ilustreaz un alt tip de
conIlicte violente, cu valoare simbolic , implicit pentru circum-
scrierea condi iei umane.
,R zboiul lui Odiseu se poart n epopee pe dou ,Ironturi.
Eroul lupt cu adversitatea destinului, dictat de divinitatea ostil (ce
l condamn la r t cirea pe mare si la nIruntarea Iinal a pe itorilor),
dar si cu sine nsusi (cu ispitele si cu limitele omenescului).
Interiorizarea conIlictului nuan eaz simbolic reIlexiv epopeea,
ndep rtnd-o de schema epic a basmului / nara iunii orientale, cu
accent pe aventur .
108
I. STRUCTURA SI AITERNAREA PERSPECTIVEIOR NARA-
TIVE eviden iaz deplasarea accentului de la tensiunea epic a ac iunii
(desi suspansul nu lipseste din aventurile lui Ulise) la semniIica ia
alegoric a poemului.
1. TELEMAHIA (C ut rile lui Telemah) concentreaz n primele
patru cnturi o reconstituire a imaginii eroului. n ansamblul poe-
mului, departe de a constitui un ,prolog ad ugat unui nucleu epic
originar
47
, aceast prim secven epic are valoarea unei reconstituiri
simbolice.
Pentru Telemah, drumul nu este doar traseul ini iatic din eposul
oriental, ci o replic / completare a semniIica iilor parcursului lui Odiseu.
Urmnd traseul invers Ia de Odiseu, pornind deci din Itaca,
Telemah este la rndu-i eroul unei ,odisei proprii. Aceasta
completeaz semniIica iile Itac i, conIerite de c l toria lui Odiseu.
Prin cei doi, tat si Iiu, n aceast secven a epopeii, spiritualitatea
greac conceptualizeaz no iunea de ,acas , absent n aceste
accep ii din eposul oriental si extrem de Iertil pentru literatura
ulterioar . Itaca acas , pentru Odiseu, ca spa iu geospiritual, aIectiv,
protector, dominat prin autoritatea bazat pe proIunde leg turi
suIletesti. Itaca acas , pentru Telemah, ca spa iu dominat de
autoritatea tradi iei ( patern ), de ordinea Ior ei morale si spirituale,
al c rui continuator este. Prin urmare, drumul lui Telemah n c utarea
lui Odiseu este ,i sau n primul rnd cel spre atingerea Itac i
,sale, care se identiIic de Iapt cu autoritatea (patern ).
Eroul real al ntregii secven e este astIel Odiseu, prezen
(simbolic ), absent (Iizic, n planul epicului) si receptat prin
,reIlectori. Acestia sintetizeaz si recompun imaginea exemplarit ii,
recunoscut ca atare de eroii mitici cu tr s turi similare. AstIel, prin
Menelau, care evoc vitejia lui Odiseu, Nestor, care i descrie n elep-
ciunea, sau Elena, care i recunoaste iscusin a si spiritul ntreprinz tor,
protagonistul este v zut ca eroul total. Raportat implicit la to i acestia,
Odiseu este n acelasi timp, la rndu-i, mitizat.
Dac n planul ac iunii, drumul lui Telemah este un esec dup
cum subliniaz Homer nsusi , n plan simbolic, el prilejuieste de Iapt
ntlnirea cititorului cu Odiseu, reg sirea lui prin reconstituirea
imaginii sale, de completare si adncire a celei din Iliaaa.

47
Vezi Jean DeIradas, Literatura elin , Editura Tineretului, Bucuresti,
1968, p. 23.
109
2. COMPOZI IA EPOPEII (cnturile V-XXIV) nu este n conti-
nuare altceva dect conIirmarea epic a imaginii astIel conturate.
ConIruntarea esen ei eroului prin reIlectarea n oglinda
evenimentelor cu propria imagine consacrat , n opinia noastr ,
deosebeste Iundamental Oaiseea de Iliaaa. n Iliaaa, imaginea
protagonistilor se structura prin ac iunea n desI surare si simboliza
semniIica iile de esen ale eroilor. Tr dnd o maturizare a FRQFHS LHL
DVXSUDHSLFXOXL, aceast individualizare a Oaiseii constituie o deviere
de la canonul eposului, instituit de Iliaaa (si avnd sursa n viziunea
mitului arhaic). ,Devierea deschide Oaiseea nu numai spre
literaturitatea cult pas marcat de Iliaaa si consolidat de Hesiod n
Theogonia , ci chiar spre epicul narativ, de tip romanesc.
Nucleele epice ale epopeii, spre deosebire de Iliaaa, prin natura
subiectului, nu mai circumscriu planuri de Iundal distincte, simetrice
si contrastante, de tipul ,real (terestru: aheu troian) Iabulos
(sacru: protectori ai aheilor protectori ai troienilor). InterIeren ele
,real Iabulos, prezente si n Iliaaa, se convertesc aici n Iuziunea
proprie de Iapt operei de Iic iune. n acest sens, se creeaz , n opozi ie
cu realul evocator din Iliaaa, o ,realitate simbolic si Iabuloas .
Realitatea imaginar se contureaz prin epicul Iocalizat asupra
personajului, care parcurge spa ii Iictiv-simbolice, ntr-un timp
subiectivizat. Cele dou nuclee epice circumscriu astIel o ac iune
plasat dominant n acest plan real-simbolic: U W FLULOHOXL2GLVHX
(cnturile V-XII), vQWRDUFHUHD vQ ,WDFD L SHGHSVLUHD SH LWRULORU
(cnturile XIII-XXIV).
3. ALTERNAN A INSTAN ELOR NARATIJE incidental n Iliaaa
devine procedeu de construc ie n Oaiseea. AstIel, naratorul
omniscient reprezint vocea ,cadru, obiectiv , men inndu-si
Iunc ia expozitiv a povestitorului mitului (n cnturile I-IV, XIII-XIV,
XVI-XXIV). El Iixeaz conturul imaginii lui Ulise, prezentnd si
asociind ntre ele episoadele semniIicative pentru proIilul moral al
tat lui (I-IV) si al regelui si st pnului din Iamilie (XVI-XXIV).
Personaj-narator, situat n aIara evenimentelor relatate, Demo-
doc (cntul VIII) reIlect condi ia aedului n societatea greac si
Iixeaz statutul lui Ulise, eternizat prin mit, n rndul eroilor. Mitiznd
imaginea, arta lui Demodoc proiecteaz ero(ic)ul n eternitate.
Narator implicat, prin m rturia sa la curtea lui Alcinou (cnturile
VII-XII), Ulise l rgeste contururile imaginii viteazului n elept, prin
reperele umanului de excep ie, revelat n situa ia limit . Obiectivitatea
heterodiegetic ( conIerit de caracterul apersonal al nara iunii la
110
persoana a treia), proprie eposului, prin rela ia lui cu mitul, se
deschide spre homodiegeza (subiectivitatea persoanei nti) romanes-
cului. Recurgnd la un trucaj compozi ional extrem de raIinat, prin
alternan a persoanelor nti si a treia, n relatarea r t cirilor lui Odiseu,
Homer creeaz de Iapt dup stiin a noastr primele pasaje de joc
diegetic (al distan rii si implic rii) din literatura universal . Autorul
marcheaz astIel o nou etap n evolu ia epicului, Ia de narativitatea
oriental , care introdusese homodiegeza n povestiri.
Mai accentuata subiectivizare a vocilor narative, Ia de Iliaaa,
antreneaz muta ii spectaculoase.

II. CATEGORIIIE NARATIVE de timp si spa iu Iac obiectul
acestor muta ii.
1. TIMPUI ac iunii n epopee ilustreaz principiul unit ii aristo-
telice prin concentrare. AstIel, el este redus la cele 40 de zile, de la
plecarea din insula Ogigia pn la sosirea n Itaca. Practic ns , este
vorba de 21 de zile, dat Iiind Iaptul c eroul r t ceste 19 zile pe mare
pn la insula Ieacilor. Dilatat si variat este n schimb, spre deosebire
de Iliaaa, timpul nara iunii.
Imaginea lui Odiseu se constituie ntr-un interval temporal
proIund subiectiv, asociat memoriei la toate nivelurile sale: colectiv, la
cel al eroilor si la cel al eroului nsusi. AstIel, la scara umanit ii
comune, prin art (a lui Demodoc) se perpetueaz mitul lui Ulise. Prin
m rturiile lui Nestor, Menelau si ale Elenei, se comunic istoria
eroic , iar prin propria povestire se generalizeaz simbolic mica
istorie individual .
Rememorat prin discursuri variate (dialogic, cel al celor patru
reIlectori cu Telemah; monologat-evocator, cel al aedului; monologat-
conIesiv, cel al eroului), trecutul constituie n Oaiseea un plan
dramatizat al structurii. Acest plan ar putea Ii identiIicat cu mimesisul
platonician, ca modalitate de reprezentare speciIic poeziei epice.
Simbolic, acest interval temporal sugereaz restituirea imaginii n
mentalul lumii grecesti si aIirmarea ei, ca expresie a Ior ei spiritului.
Prezentul evenimen ial, cronologic si ,obiectiv, consemneaz
prin vocea naratorului omniscient timpul ac iunii evolutive a eroului
(de la plecarea din Troia pn la Calypso, experien a sa pe insul ,
drumul de la Calypso la Alcinou si rentoarcerea n Itaca, cu
pedepsirea pretenden ilor Penelopei). Acest interval temporal este
paralel, sincron cu timpul absen ei eroului (ca durat a incertitudinii
astept rii n Itaca si a ac iunilor lui Telemah).
111
Ca sens simbolic, cronotopul evenimen ialului n epopee aIirm
triumIul spiritului asupra Ior ei, a dreptului si moralei tradi ionale
asupra abjec iei umane.
2. SPA IUI se subiectivizeaz ntr-un alt sens dect n Iliaaa, ca
un cadru al echilibrului simbolic dintre dinamic (propriu ac iunii) si
static (caracteristic rememor rii si astept rii).
& O WRULD lui Odiseu nu reprezint , n opinia noastr , att o
deplasare n spa iu, ct o miscare simbolic . Ea este o c utare
spiritual . n acest sens, nu putem Ii de acord cu exegezele (de tipul
celei a lui Armin si Hans WolI, din Drumul lui Ulise) care ncearc
identiIicarea traseului concret al eroului, dup cum o I cuse
Schliemann n cazul Troiei, evocat n Iliaaa.
C l toria lui Ulise vizeaz (re)g sirea patriei originare, n eleas
drept centru spiritual al existen ei. Acest traseu presupune cunoastere si
progres spiritual si are ca obiectiv cucerirea de Iapt a spa iului protector
si (re)aIirmarea propriei identit i, n raport cu acesta. Nu mai poate Ii
vorba aici de o c l torie ini iatic , de tipul celei din eposul oriental sau
din basm, de vreme ce eroul ei este maturul Odiseu, iar valoarea lui
spiritual este deja conIirmat prin episodul troian.
Drumul lui Odiseu este un traseu pur revelatoriu, de aceea si
constituie ca secven a cea mai ampl a poemului conIirmarea
imaginii eroului. Ca drum spiritual, traiectul lui Odiseu este o
alegorizare a conIrunt rilor eului n existent.
n drumul s u, eul, reprezentat de Odiseu, nIrunt r ul ira ional
ipostaziat prin violen a oarb (ciclopul PoliIem si insula uriasilor),
monstruosul, anihilant pentru uman (lestrigonii); alterarea Iormelor
terestre de existen (antropomorI , PoliIem; zoomorI , Scila;
mineral , Charibda).
Eul nIrunt si dep seste ca piedici interioare, n periplul s u
caren ele umanit ii comune, proprii naturii umane: spiritul r zboinic
(n ara ciconilor), credulitatea (n Ia a ,darului lotoIagilor), l comia
si ispita (la care este pus la ncercare pe insula lui Circe), setea
ira ional de via (desc tusat n episodul cu boii soarelui). El domin
si modalit ile de estompare a constiin ei de sine prin excese: droguri
(n inutul lotoIagilor), senzualitate (pe insula lui Circe), des vrsire
ntru cunoastere si Irumos (cntecul sirenelor) si ,somnul ra iunii (n
ntlnirile cu Eol si cu boii soarelui).
Drumul spiritual al lui Odiseu se constituie astIel ntr-un elogiu
umanist al sublimului condi iei umane, caracterizat prin spirit
iscoditor si sete de adev r, urm rit dincolo de limitele ngustei
112
existen e (n episodul comunic rii cu spiritele din Hades), intensitate a
aIectului, care dep seste ispita lui Circe, a eternit ii n iubire, ca si pe
cea a cunoasterii absolute, promis de sirene.
n contextul acestei semniIica ii globale a drumului, spa iul
parcurs de Odiseu nu mai reprezint o localizare strict geograIic , asa
cum era cel din Iliaaa, ci, n Iiecare caz, alegorizarea cte unui reper
psihologic limitativ, transgresat de constiin a omului superior.
Tragicul si sublimul lui Odiseu constau tocmai n condi ia sa de om
singur printre ai s i, ca voce a ra iunii, care domin patimile si ispitele,
reusind s ,ias mereu spre lumin . nso it de tovar sii s i, Odiseu
parcurge spa ii ale ncerc rilor mai curnd morale.
Fiecare dintre aceste ncerc ri, c rora tovar sii de drum le cad
prad rnd pe rnd, subliniaz de Iapt singularitatea constiin ei omului
superior n cadrul umanit ii. ncerc rile eviden iaz nivelurile
psihologicului, prin care Odiseu reuseste s biruie: ra iunea,
temperan a, aIectivitatea ca resort interior.
Spa iile atinse in compania cor bierilor ne apar n epopee ca
spa ii tranzitorii, revelatorii pentru tipurile de experien e umane si din
care constiin a poate iesi c l uzind umanitatea comun prin gndire
si ingeniozitate, ca ac iuni spirituale. n acest periplu, ,armelor
intelectuale ale eroului, sabia (ra iunii) si arcul (cuvntului), li se adaug
nsemnele spirituale ale protec iei divine, care conIirm condi ia de Ales
a lui Odiseu. AstIel, v lul Ieucoteii, ca si planta d ruit de Hermes ca
antidot la b utura lui Circe reprezint n viziunea comentatorilor
homerici spiritul superior, cultivat. n primul caz, spiritul este
ipostaziat ca n elepciune salvatoare n momentele critice sau ca adnc
cunosc tor al IilozoIiei, singura ap r toare a eului n Ia a vltorii
pasionale. Floarea ,ca laptele, cu r d cin neagr protejeaz eul de
senzualitatea dezl n uit , Iiind simbolul educa iei trudnice / al ra iunii,
care st pneste pornirile instinctuale.
Spa iile parcurse solitar sunt rezervate Alesului, Iiind reprezen-
tative pentru un alt tip de experien , bazat pe cunoastere, ca Iorm a
ac iunii n spirit. n str baterea acestor spa ii, Ulise nu mai simbo-
lizeaz constiin a moral , c l uzitoare pentru o umanitate comun
(cor bierii) si capabil s -si domine propriile limite. El ipostaziaz
spiritul, care ajunge la constiin a de sine, prin n l are (auto)clariIi-
catoare n episodul Alcinou si adncire (n universul spiritelor din
Hades).
Similar c l toriei lui Ghilgames n timp si spa iu spre
Utnapistim preIigurnd periplul lui Dante n InIern, rela ia lui Odiseu
113
cu Hadesul nu este ns o coborre, ci o apropiere de adev rurile
Iundamentale. Odiseu dep seste limitele existentului, ale experien ei si
ale cunoasterii empirice, trecnd n zona ,ntunecat (,cetatea /
Poporului cimerian, de-a pururi / nv luit n cea si-ntuneric; / C -n
veci nu-l vede luminosul soare, XI, 18-21). Spre deosebire ns de
ceilal i eroi ai c l toriilor prin inIern, Odiseu comunic cu acest spa iu
doar prin ritual. Magicul, dezv luit de Vr jitoarea Circe ea ns si o
Ior teluric nvins prin ra iune si nIrnare , devine un revelator al
constiin ei.
mplinind ceremonialul ce permite comunicarea cu umbrele
mor ii, Odiseu se apropie de esen a condi iei umane. ProIe ia lui
Tiresias obiectivul major al acestei secven e a c l toriei explic
nsusi sensul drumului, ca nIrngere a pasiunii si a impulsurilor
necontrolate, prin ra iune si sentimentul datoriei. Alternativele
concrete, n acest context, nu sunt semniIicative, Odiseu Iiind h r zit
s -si ating idealul. Esen ial este op iunea constiin ei, prin care se
aIirm de Iapt liberul arbitru.
Dincolo de semniIica ia ei predictiv , prorocirea lui Tiresias are
valoarea unei clariIic ri de sine a constiin ei. Ca resort interior,
prorocirea este pentru erou un sprijin complementar celui al divinit ii
beneIice. Sesiz m aici poate si o conturare a suportului psihologic,
dezvoltat copios de literatura ulterioar de gen.
ConIrunt rile lui Odiseu cu toate celelalte umbre din Hades
adncesc de Iapt revela iile constiin ei privind propria ei condi ie.
ntlnirea ,umbrei mamei sale, Anticleea ca rentoarcere simbolic
la ,r d cini si ca reg sire a purit ii originare a eului (,copil) i
oIer ,protec ia supremei cunoasteri. Suprema cunoastere, care este
h r zit spiritului absolut (Odiseu) o constituie n elegerea precarit ii
omenescului. AstIel, Odiseu este protagonistul realei constientiz ri a
eIemerului si a aparen ei existen ei umane, raportat la scara vie ii
nsesi. Dac prin Ghilgames, literatura universal sesiza esen a tragic
a condi iei umane, ca reIlex al Iinitudinii ei, prin Odiseu, tragicul este
perceput ca expresie a inconsisten ei si a evanescentului suportului
material al vie ii. Motivul de ndelungat tradi ie al vie ii ca vis
(Iormulat explicit mai nti de Pindar: ,omul e visul unei umbre) este
preIigurat aici: ,c doar asta / I-a oamenilor stare dup moarte, / C ci
oasele si carnea se destram / Si praI s-alege ea topit -n Iocul /
Puternic arz tor, de cum se duce / Din oase albe via a, si ca visul /
Se-naripeaz suIletul si zboar . (XI, 282-288.)
114
Trecerea n revist a ,Iemeilor de alt dat pentru a utiliza
celebra sintagm a lui Fr. Villon, dintr-un poem ce dezvolt aceeasi
tem pare a constitui n Oaiseea Iundalul de contrast pentru
triunghiul Ieminit ii exemplare (Anticleea Areta Penelopa). n
acelasi timp, aceste ,umbre pot circumscrie reperele Ieminit ii ca
spa iul psihologic, ,vinovat, al pasionalit ii. Aceasta este nuan at
prin rela ia proIan cu sacrul (Tiro, Antiopa, Alomena, Ieda) si prin
p catul crimei (Epicaste) si al tr d rii (Fedra, Hlois, EriIila).
Feminitatea vinovat motiv amplu dezvoltat ulterior, de la
Biblie pn la literatura contemporan si g seste n regatul
,umbrelor din Oaiseea arhetipul n Clitemnestra. Aceasta pare a
nchide un alt triunghi al ipostazelor Ieminit ii, cel al p c toasei:
tr d toare (Elena), unealt a pervertirii prin pl cere (Circe), criminal
(Clitemnestra). Mesajul transmis de Agamemnon lui Odiseu
concentreaz morala ntregii literaturi ulterioare, care dezvolt tema:
ideea c ra iunea si demnitatea masculin trebuie s r mn meIiente
n Ia a Ieminit ii, mereu susceptibil de p cat (,Dar dnsa, suIlet
negru / Mai mult ca alta, nu numai pe sine / S-acoperi de vesnic
rusine, / Ci terIeli de-acum cu ea-mpreun / Pe orisice Iemeie, ct de
bun , XI, 678582.). Ca si pozi ia lui Agamemnon, polemice Ia de
dimensiunile lor morale din Iliaaa sunt si reprezent rile lui Ahile si
Aias, puse sub semnul aceluiasi omenesc de esen . Negndu-si natura
eroic , ei par a-i da lui Odiseu lec ia de via a unui proIund umanism,
apar innd altei vrste spirituale Ia de lumea Iliaaei. Ahile respinge
gloria postum n Iavoarea clipei de via adev rat si sintetizeaz n
mod simbolic valorile supreme ale existen ei n imaginea tat lui
(Peleu), reprezentare a Ior ei originilor, a vigorii nceputurilor
neamului si al stabilit ii tradi iei si n cea a Iiului s u (Neoptolem),
garan ie a viitorului si a adev ratei sale nemuriri n timp. Ilustrare a
sublimului n viziunea lui Iongin (Tratatul aespre sublim), t cerea lui
Aias concentreaz de Iapt suprema n elepciune a nchiderii reIlexive
n sine, proIund antitetic Ia de r zvr tirea zgomotoas a eroului n
Ia a judec ii Atenei.
Plasat ntre reprezent rile extremelor Ieminit ii si cele ale
experien ei tragice a metamorIoz rii masculinului eroic n Hades,
Odiseu ntlneste n Iinal cele trei ipostaze mitice ale eului. SisiI,
Tantal, Heracle sintetizeaz simbolic propria sa condi ie, ca exponent
al constiin ei de sine a umanit ii. Aceast constiin nIrunt voin a
zeilor si este pedepsit la simpla contemplare, nu si la mplinirea
visului, prin Ior a spiritului (lui Tantal), la munci dezonorante pentru
115
Ior a Iizic (a lui Hercule), la eIortul inutil al ntregii existen e (a lui
SisiI). Reprezent ri Iundamentale ale condi iei umane n literatura
ulterioar , de la valorizarea tipic renascentist a lui Tantal, la cea
clasic a lui Heracle si pn la semniIica iile existen ialiste ale lui
SisiI, cele trei arhetipuri pot Ii interpretate n Oaiseea si ca simboluri
ale paradoxului spiritului. n aceast accep ie, ei ntrupeaz n l area si
c derea Iiin ei umane, care, prin Ior a spiritului (Tantal si SisiI) sau
prin cea Iizic (Heracle) este condamnat s tind spre egalitatea cu
sacrul si pedepsit apoi pentru cutezan a de a-si dep si propria
condi ie proIan .
n oricare dintre accep ii, ca ilustr ri ale excesului, cei trei eroi
mitici dau implicit constiin ei o alt lec ie, cea a nevoii de ra iune,
temperan si echilibru. Acestea sunt si reperele spa iului spiritual, pe
care se nscrie, de altIel, si Odiseu si tot acestea sunt coordonatele
necesare reg sirii de sine, la care ajunge eroul la cap tul periplului n
Hades. n mod simbolic, prin Iuga din Hades, Odiseu respinge tocmai
excesul, anulnd ntlnirea revelatorie cu Tezeu. Fuga din Hades este
astIel un prim simptom al revenirii, al reg sirii de sine, ca o garan ie a
reg sirii ,casei prin ra iune si prin luciditate, opuse att eroismului
mitic (al protagonistilor Iliaaei), ct si pornirilor si spaimei
necontrolate (a cor bierilor). Aparent, expresie a spaimei, aIirma ia lui
Odiseu (,ng lbenii de team / Ca nu cumva m rita PerseIon / Din
iad spre mine s trimit capul / Gorgonei, iazma cea ngrozitoare, /
De-aceea eu spre vas plecai n prip , XI, 863-867.) marcheaz n
opinia noastr trecerea eroului literar de la vrsta eroicului mitic la
cea a psihologicului.
Ultimul spa iu de popas solitar, palatul lui Alcinou, ncheie
simbolic traseul spiritual al lui Ulise. Ca semniIica ie, palatul apare
simetric contrastant Ia de pestera nimIei Calypso, punctul de plecare
al r t cirilor solitare.
Spa iu natural al adncirii, pestera este reprezentarea prizo-
nieratului n universul obscur al nestiin ei si al senzualit ii eterne.
mp durit si situat lng ap , ea este un cadru al penumbrei si al
aparen elor. Pentru erou, este locul unei Iericiri originare, virtual
etern , un Iel de gr din a raiului, dar limitat la mplinirea n / prin
pasionalitate. Respingerea acestui spa iu de c tre Odiseu este expresia
constiin ei de sine, dobndit aici. Odiseu renun la idealitatea
absolut a vie ii eterne si a iubirii ca total d ruire n tr irea clipei
oIerite de Calypso n numele Iericirii si al valorilor omenesc
limitate, reprezentate de Penelopa. Iucid , op iunea lui Odiseu
116
reIlect o ra iune a sentimentului, proprie eroului, sus inut si de
voin a divin , care asigur mplinirea ei. n crea ia greac ulterioar ,
poate c tocmai nc lcarea acestui tip de echilibru n op iunea
individual reprezentat de Odiseu este una dintre resursele
tragicului n teatru si n roman.
Palatul lui Alcinou, ultimul cadru al r t cirii singulare, repre-
zint al doilea termen antitetic, n sistemul de opozi ii care deIinesc
drumul constiin ei de la natural / inocent / senzual / individual / tn r /
etern (repere simbolice ale insulei nimIei Calypso), la construit /
constient / ra ional / social / matur / muritor (repere ale insulei Ithaca!).
Ca locuin a suveranului, palatul este suprema construc ie, n
care apar nsemnele puterii si ale bog iei p mntesti (,cu-aram
Iereca i erau pere ii; ,usa spre palat era de aur; ,Doi cini st teau n
laturi la intrare, / Dura i din aur si argint; ,Feciori de aur pe Irumoase
altare / Steteau innd n mn Iacle-aprinse, VII, 105-125). Excesul
aurului nu reprezint doar opulen a. El poate Ii si o sugestie a vrstei
de aur, proprie existen ei n aceast alternativ a paradiziacului.
Asociat luminii (,str lucea ca o lumin tot palatul; ,pnzele esute /
Sclipeau; ,ntr-un sorin pe-alocuri / Se coace via, VII, 105-106,
132-133; 154-155), aurul circumscrie atmosIera unei perIec iuni
absolute, a cunoasterii esen iale. Nu ntmpl tor aici se produce
iluminarea lui Odiseu prin conIesiune.
P durii si izvorului, care mprejmuiau pestera nimIei, li se opun
drept repere de cadru pentru palat, gr dina si Intna. Ipostaze ale unei
naturi mblnzite prin munc si cunoastere, ele delimiteaz un spa iu
spiritualizat al ra iunii, al ordinii si al concretiz rii ac iunii din planul
constiin ei.
Acest spa iu, marcat de experien a cunoasterii si a ac iunii
asupra lumii exterioare n care p trunde Odiseu , este nvestit
simbolic si cu maturitatea constiin ei sociale. Ea este sugerat n poem
prin dubla armonie atins de individ n cadrul existen ei n Iamilie
(reprezentat prin tripticul Alcinou Acete Nausicaa) si prin pozi ia
(lui Alcinou) n societate.
Pentru Odiseu, Alcinou si insula Ieacilor reprezint oglinda n
care se reIlect eul, puriIicat prin suIerin si apt pentru atingerea
idealului. Cersetorul r t citor Odiseu este simbolic raportat n
palatul Ieacilor la imaginea sa temporar r sturnat (de rege, so si
tat ). De aceea, pentru el, palatul lui Alcinou este de Iapt cadrul psihic
att al reIlect rii de sine, ct si al revel rii identit ii episod
anticipativ pentru marea recunoastere din Iinalul epopeii. AIirmarea
117
identit ii lui Odiseu circumscrie valorile care individualizeaz eul:
numele (,Eu sunt Ulise), neamul (,Iaertianul), Iaptele eroice si
Iaima (,de-ale c rui Iapte / Si m estrii lumea vorbeste / Si-a c rui
slav pn` la cer ajunse, IX, 24-26.) si ara natal (,Itaca / limpezitul
ostrov, IX, 27).
Proclamarea de c tre Odiseu a , rii ( meleag natal si vatr a
str mosilor) ca deIinitorie pentru individ este un alt element simpto-
matic pentru ilustrarea n Oaiseea, printr-un alt sistem de valori, a unei
alte vrste a umanit ii. Valorilor individuale, pentru care luptau eroii
mitici din Iliaaa, Odiseu le opune valori exponen iale pentru
umanitate. Motiva iei ra ionale a luptei sub stindardul aheilor, Odiseu
i opune aici pe cea aIectiv si spiritual , dezvoltat de ntreaga
literatur european cu accente patriotice. G sim aici poate explica ia
revigor rii speciei n perioadele de aIirmare na ional : ,C -n lume nu-
i nimic mai scump ca ara / Si-ai t i p rin i, chiar dac - i este casa /
Bogat pe p mnt str in departe / De-ai t i (IX, 45-48).
Aceast deIinire a Itac i ca ,patrie, spa iu spiritual, care
conIer identitate eului, ne apare ca adev rata ntoarcere a lui Odiseu.
Formulnd reperele acestui spa iu, Odiseu si (re)g seste sensul
existen ei n semniIica ia pe care o d insulei sale. Revenirea sa
eIectiv n Itaca ne apare n acest context ca aproprierea identit ii,
(temporar) pierdute prin r t cirea n marea istorie, str in lui (r zboiul
Troiei) si n unica istorie individual (a destinului, ca expresie a
adversit ii voin ei divine). G sim c n aceste direc ii se aIl chiar
esen a conIlictualit ii romanelor de mai trziu.
Recunoasterea lui Odiseu, ntr-o grada ie psihologic semniIi-
cativ (Telemah, doica, Eumeneu, Penelopa), reprezint o conIirmare
a identit ii tat lui, Iiului de suIlet, st pnului si so ului. Dincolo de
actul justi iar, uciderea pe itorilor este, n plan etic, aIirmarea
identit ii regelui Itac i, a primului om st pn pe soarta sa.
Prin Oaiseea, eposul grec revalorizeaz astIel individul si lumea
exterioar , n termeni diIeri i Ia de primul poem homeric.
3. MESAJUI Oaiseii adnceste semniIica iile IilozoIice ale
eposului. Iliaaa oIerea imaginea lumii arhaice, ca Iundal al marilor
conIrunt ri dintre eroi mitici. Ilustrnd c utarea de sine si aIirmarea
identit ii ca spiritualitate, Oaiseea reprezint simbolic eul si lumea
exterioar . Aceasta din urm apare n poem att ca imagine a
adversit ii destinului, ca ilustrare a ,ncerc rilor morale, ct si ca
univers exterior individului, antonim Ia de acesta, ca ,spa iu.
118
AstIel, dep sind cadrul evocator al Iliaaei, Oaiseea constituie o prim
viziune IilozoIic sintetic a universului, n rela ie cu omenescul.
Poemul construieste imaginea lumii ca o arhitectur dinamic ,
palpitnd de via si al c rei suport este antropomorI. Fiecare dintre
cele trei spa ii este dominat de zeul care marcheaz destinul eroului.
Ca microcosm, Odiseu este plasat ntr-un permanent dialog cu
macrocosmul. Spiritul grec intuieste aceast rela ie care va deIini
ulterior, n Iormule variate, condi ia / raporturile umanului, n termenii
proprii ai destinului individual n existent.
P rintele zeilor, guvernnd Olimpul si p mntul, cunoaste si
vegheaz la mplinirea sor ii. Dac Zeus este un ax al devenirii, ca
garant al mplinirii voin ei supreme a sor ii, existentul (terestru,
subp mntean si acvatic) are, la rndu-i, un punct de sus inere
antropomorI. Acesta este reprezentat de titanul Atlas. El men ine pe
umerii s i ntreaga povar a lumii, ca suport ra ional, dar si ca expresie
a ira ionalului Providen ei. Olimpienii nsisi asigur nI ptuirea
evenimentelor, , es Iirul lor, dar individul le transIorm n destin,
prin reac ia Ia de ele. Epopeea proclam astIel liberul arbitru si ideea
responsabilit ii umane (prin proIe ia lui Tiresias, prin soarta
cor bierilor, prin op iunile lui Ulise).
St pn al apelor, Poseidon se opune ntoarcerii lui Odiseu n
Itaca, prilejuind cei zece ani de r t ciri pe apele Oceanului. Fluviu
care nconjoar p mntul, Oceanul n mitologie, Iiu al lui Uranos si
al Gaiei, titan subordonat mai tn rului Poseidon reprezint , n
viziunea homeric , ntinderea nesigur , drumul ,patimilor (lui
Odiseu), dar si spa iul existen ei empirice (ca supravie uire) / al mor ii.
Cale a navigatorilor, drum concret, al apelor, n Oaiseea oceanul /
marea constituie drumul interior psihologic spre insule ca
reprezentare a spa iului revelatoriu (moral, pentru umanitatea de rnd
cor bierii; spiritual, pentru Ales).
Frate mai mic al lui Zeus si supus autorit ii acestuia, Hades
domin subp mnteanul, mp r ia ntunecat si I r ntoarcere a
mor ii. n reprezentarea ra ional(ist) a grecilor, Hadesul este
elementul contrapunctic necesar contrariilor din existent. El nseamn
ntuneric (cu toate conota iile sale simbolice), dematerializare, uitare,
dezindividualizare, ,umbr . Pentru Odiseu, contactul cu mp r ia sa
este rela ia regresiv , de adncire reIlexiv , pentru a atinge constiin a
de sine, prin raportare la experien a ancestral a umanit ii (eroice).
119
Tot acest nou sistem de rela ii cu lumea, pe care l propune
Oaiseea, converge c tre circumscrierea unui alt tip de reprezentare a
umanului Ia de Iliaaa.
nscris pe coordonatele eroului mitic, Odiseu le dep seste,
pentru a deveni protagonistul simbolic reprezentativ pentru omenesc.
Tipul de ncerc ri, pe care le tr ieste si realitatea alegoric , n care se
misc si cu care ,colaboreaz spre conturarea mesajului IilozoIic
unic, Iac din el un alt Iel de personaj simbolic dect cele din Iliaaa.
Spre deosebire de acestea, el nu este reductibil la o unic dimensiune,
Iie ea exemplar . ConIlictualitatea lui interioar este mai mult dect o
motiva ie a ac iunii, ilustrnd un ntreg mecanism psihologic al
deciziei, al ra ionamentului, al asum rii unui tip de rela ii cu realul
si. cu sine nsusi. S-ar putea spune c Odiseu si aproprie lumea,
lundu-se pe sine n st pnire prin cunoastere. Dimensiunea lui eroic
nu s-a estompat, ci s-a plasat n plan etic si psihologic. Valorile pentru
care lupt nu mai sunt individuale, ci spirituale, armele sale nu mai
sunt un arsenal concret, speciIic unei epoci, ci armele dintotdeauna ale
omului: ra iunea si voin a. R zboinicul unidimensional din mit si eroul
primului poem homeric este astIel nlocuit cu omul ntreprinz tor,
reIlexiv si st pn pe sine, cu toate n l rile si c derile sale. St pnirea
bazat pe cunoasterea de sine, op iunea pentru ra ional, ca expresie a
echilibrului, permit eroului s domine pateticul si Iatalitatea, care
asociau condi ia eroilor Iliaaei cu aceea a personajelor tragediei.
Ca reprezentare a umanului, am putea conchide c Odiseu
ncununeaz acumul rile eposului grec, Iiind n plan estetic un punct
terminus. n acelasi timp, prin el se dep sesc limitele canonului
speciei si se creeaz deschideri care l convertesc ntr-un punct de
plecare pentru alte modalit i de abordare. AstIel, ca o conIirmare a
rela iei Iundamentale dintre esen a epicului si a tipologiei personajelor
din Oaiseea cu romanescul: primul roman grec atestat, Aventurile lui
Hereas ,i Caliroe de Hariton din AIrodisia (secolul al V-lea . Hr.),
con ine numeroase trimiteri la / citate din poemele homerice.
n ntregul roman grec ulterior, ncerc rile la care sunt supusi
ndr gosti ii, r t cirile pe mare si reg sirile lor sunt tot attea puncte
de contact cu eposul Oaiseii. Caracterul ediIicator al poemului,
naltele valori morale promovate, au I cut, mai ales din Oaiseea,
material de studiu n nv mntul din Grecia antic . Imaginea lui
Odiseu s-a impus, dac nu cumva a Iost chiar de la nceput receptat
ca atare, prin exemplaritatea eroului.
120
Ulterior (secolul al III-lea . Hr.), tragedia greac , prin piesele
Aias si Filoctet de SoIocle (496-406 .Hr.) abordeaz imaginea lui
Ulise ca reprezentare a abilit ii spiritului, a diploma iei amendabile ,
a inteligen ei speculative.
n receptare, omul Odiseu, nc din antichitate, dep seste astIel
idealitatea eroului, cstignd n complexitate si n adncime. Diversele
atribute ale personajului (reIlexivitatea, harul oratoric, abilitatea)
sugerate n Iliaaa si dezvoltate n Oaiseea Iac din el purt torul de
cuvnt al misc rii IilozoIice contemporane (a soIistilor), dar si reprezen-
tarea n viziunea soIoclian a limitelor acestei orient ri. Remarc m n
receptare nceputul unei demitiz ri a eroului, realizat aici prin nvestirea
reprezent rii simbolice cu o prim trimitere la contemporaneitate.
Procesul de demitizare a lui Odiseu n receptarea tragic se
adnceste prin piesele lui Euripide (480-404 . Hr.): Hecuba si
Ciclopul. AstIel, n ultima dintre ele, ca imagine a inteligen ei abile n
lupta contra Ior ei ira ionale a unei naturi alterate, Odiseu este
protagonistul conIrunt rii cu PoliIem, convertit n substan a unei
drame satirice.
Iiteratura latin reactualizeaz valoarea clasic exemplar a
poemelor prin traducerea care reprezint prima aIirmare poetic a
spiritului roman.
Vergiliu, n Eneiaa, si Ovidiu prin largi pasaje din oper , ca
si Cicero sau Seneca impun poemele ca surs tematic si tipologic ,
dar si ca model estetic. De altIel, pentru romani, poemele par a Ii o
permanent provocare, modelul absolut de raportare.
Pornind de la Vergiliu, (Pre)Renasterea dezvolt n Divina
Comeaie imaginea lui Odiseu ca expresie a titanismului gndirii si al
spiritului ntreprinz tor.

II.2.3. Romanul: subiectivitate ,i verosimilitate in cotiaian

II.2.3.1. Absorb ia contrariilor: Iic iune si real(itate)

,Romanul este singurul gen n devenire, nc necristalizat |.|
Dintre marile genuri, sigur romanul este mai tn r dect scrierea si
c r ile si doar el este adaptat organic noilor Iorme de receptare t cut ,
adic lecturii. Dar, ceea ce este mai important, romanul, spre
deosebire de alte genuri, nu posed canoane: doar anumite modele de
roman sunt istoriceste durabile, dar nu canonul genului ca atare.
48

48
M. Bahtin, Probleme ae literatur ,i estetic , Editura Univers,
Bucuresti, 1982, p. 536.
121
Arhitectur n permanent miscare, cea mai tn r specie a
epicului nu ne va pune deci problema constituirii canonului s u, ci pe
aceea a circumscrierii esen ei proprii n spa iul antic. Teoriile asupra
originii romanului relev de Iapt rela ia caracteristic speciei cu
contextul literaturit ii antice
49
. (Re)sursele epicului romanesc ne apar
a Ii din aceast perspectiv tocmai celelalte Iormule literare, care au
deja o tradi ie n epoca elenistic .
AstIel, QXYHOLVWLFDDQWLF , tragic sau realist-satiric , Iurnizeaz
romanului tematica, tipul de narativitate si de progresie epic si
categoriile de personaje.
0HPRULDOLVWLFD LVWRULRJUDILD ca si UHODW ULOH GH F O WRULH
oIer speciei experien a exprim rii subiectivit ii asupra eroilor si a
contextelor si satisIac apeten a permanent a cititorului pentru inedit,
neasteptat, aventuros, chiar exotic. Totodat , aceste specii n proz
stabilesc niveluri diIerite ale distan rii epice, precum si Iorme
speciIice de implicare narativ .
/HJHQGHOH SRSXODUH ORFDOH Iurnizeaz serii de arhetipuri si
Iantasticul miraculos speciIic, ceea ce a ndrept it pe unii autori s
supraevalueze specia ca surs a romanescului antic.
Specia epic cea mai apropiat de roman, anticipndu-l prin
numeroase aspecte ale ei, r mne ns HSRSHHD. Dincolo de repertoriul
tematic si tipologic personagial (virtual) comun, epopeea si romanul
mp rt sesc aceeasi amploare, complexitate, aspira ie spre totalitate.
n ambele, viziunea se orienteaz spre trecut si spre exemplaritatea
maniIestat prin ac iune si prin aspectul Iizic, ca si prin lumea
interioar a eroilor.
Dramaticitatea de esen a romanului este reIlexul rela iei de
Iond att cu FRPHGLD si cu toate Iormele rsului, ct si cu WUDJHGLD si
cu patetismul condi iei umane, conIruntat cu destinul. Ca si n cazul
teatrului, romanul a Iost constrns s reprezinte ntr-o Iorm
concentrat , simbolic sugestiv , acuitatea tr irii evenimentului.

49
7HRULD RULJLQLL RULHQWDOH, elaborat nc din secolul al XVI-lea de
Pierre d`Huet, racordeaz simultan specia la tradi ia povestirii si a eposului
oriental (v. supra, Literatura oriental : ae la experien la fic iune) si la
experien a elenistic a schimburilor intense cu Orientul. 7HRULD RULJLQLL
HOHQLVWLFH are n vedere att cele mai vechi opere p strate si datate din aceast
perioad (323-30 .Hr.), ct si rela ia romanului cu toate Iormele de
experien epic a epocii.
122
Intensitatea aIectelor, patetismul m rturisirilor atest asimilarea
de c tre operele de gen a experien ei OLULFLLFRQIHVLYH
BeneIiciind de varietatea si de complexitatea acestor surse,
romanul, prin chiar r d cinile sale antice, ne apare ca o specie labil ,
ca sinteza absolut . Total deschis, prin viziune si prin reprezentare
estetic , spre liric si spre dramatic, el nu poate Ii redus la sau cantonat
n vreun canon anume. Dominant epic, nc din Iaza sa antic , el este
ireductibil la narativitatea genului.
Disponibilitatea romanescului pentru comunicarea cu celelalte
Iormule estetice si are bazele, n opinia noastr , n natura lui dual .
Construind Iic iunea, romanul oIer cititorilor evaziunea din real ntr-un
spa iu (al c l toriilor) sau ntr-un timp (al istoriei mitizate, al
miraculosului legendar sau al memorialisticii trucate). Aspirnd la
autenticitatea evoc rii realului, romanul si deconecteaz cititorul,
c ruia i propune ineditul, surpriza, miracolul n universul Iamiliar al
cunoscutului / posibilului. Asociate, inIinita diversitate a Iic iunii si
complexitatea realului evoc si alimenteaz caracterul proteiIorm al
romanului, care vizeaz de Iapt surprinderea diversit ii vie ii nsesi.
Nevoia permanent de noi perspective si de autenticitate a
imprimat speciei, nc de la nceputurile ei, o anumit distan are
critic , uneori polemic-parodic , Ia de celelalte Iormule estetice.
Romanul ne apare astIel ca expresie a maturiz rii literaturit ii si ca
op iune pentru abaterea de la ierarhie (a genurilor joase si nalte) si de
la canon(ic).
mprumutnd teme si motive din literatura de c l torie si din
basmele locale, prelund evenimente din istorie, tipuri umane din
memorialistic si tonalit i si accente dramatice, romanul nu se poate
reduce la acestea si nici nu reprezint echivalentul simplei lor nsum ri.
Absorbindu-le, epicul romanesc antic le demitizeaz viziunea si le
demistiIic adeseori scriitura prin citare parodic , paraIrazare, aluzii
ironice.
Distan area critic se constituie n replic a romanului antic Ia
de epopee, specia c reia i datoreaz cel mai mult si c reia i spulber
domina ia n orizontul de asteptare al publicului. Romanul opune
epopeii preocuparea pentru omul contemporan, protagonist al unei
problematici plasate ntr-un trecut apropiat. Erou prin importan a n
desI surarea evenimentelor (si nu prin originea semidivin sau
sacralitate, care i nv luie ac iunile), actantul din epicul romanesc este
o Iiin imperIect . El tr ieste ntr-o lume imperIect , la antipodul
idealit ii mitice, evocate de epos.
123
Iumea prezentat n roman, cu luminile si cu umbrele ei
,realiste, reIlect pluralitatea, diversitatea, alteritatea n existent,
opuse att dihotomiilor estetice si etice (bun r u; Irumos urt;
victim c l u; vinovat nevinovat; dusman aliat etc.), ct si
paroxisticului ac iunilor / tr irilor epopeice.
Perspectiva asupra evenimentelor este proIund distinct n roman
Ia de epopee. Creatorul eposului nareaz cu distan a impus de
exemplaritatea si de caracterul sacru, proprii timpului eroic. Discursul
epopeic prezint alegoric arhetipalul, n termenii consacra i de
experien a istoric si estetic a colectivit ii. Autorul romanului antic
evoc eroi si ntmpl ri apropiate n timp, din prisma implic rii, uneori
ca narator-erou. n romanul antic si, pornind de la el, n toate ipostazele
ulterioare ale speciei, autorul se maniIest ca o constiin individual ,
care exprim o experien personal , nou . Ineditul, suspansul, surpriza
propuse de roman sunt proIund contrastante Ia de cunoscutul,
previzibilul, consacratul oIerite de epopee. n esen , romanul opune
universului aspira iei spre imuabilul idealit ii eroice imaginea lumii n
necontenita dinamic a imperIec iunii vie ii prozaice.
nnoirea de viziune si de esen epic este sus inut si de o
muta ie la nivelul structurii narative. AstIel, compozi iei n planuri
paralele simetrice, proprii epopeii (terestru divin; tabere opuse;
spa ii de plecare; destina ii; ac iuni / divinit i protectoare si ostile),
romanul i r spunde polemic prin diverse Iorme de ramiIicare, prin
nuclee epice aglutinate Iirului epic principal.
Toate aceste modiIic ri de substan sunt expresia orizontului de
asteptare al unui alt public dect cel pentru care s-au structurat si
aIirmat valorile speciilor ierarhizate. ,n epoca hellenistic polis-ul se
men ine ca unitate administrativ si uneori chiar politic , dar n noul
context economico-social, oamenii nu se mai simt solidari cu sistemul
de via si de gndire al orasului n care locuiau. Polis-ul nu mai
Iunc ioneaz ca structur spiritual de care s se simt inexorabil
cuplat omul-cet ean. Aspira iile vie ii individuale nceteaz a mai
constitui n zuin e organice ale polis-ului, constrngerile vechilor
sisteme rela ionale ale societ ilor grecesti se relaxeaz pn la
dispari ia lor.
50

Acest nou public este, n Iine, primul receptor speciIic literaturii,
,cititorul. El are o anumit experien livresc si se structureaz

50
Eugen Cizek, Evolu ia romanului antic, Editura Univers, Bucuresti,
1970, p. 2-3.
124
ntr-un moment n care, dup esecul imperiului lui Alexandru, lumea
greac tr ieste experien a iesirii din utopia perIec iunii si a iluziei
clasice, descoperind concretul diversit ii existentului.
Omul, cu experien a estetic a clasicit ii si cu povara IilozoIic
si politic a lec iilor amare ale istoriei, are maturitatea de a se vrea
,actual, cantonat n prezent. Avnd constiin a de sine ca expresie a
,noului pe care l poart , acest individ cititor / creator de roman este,
spre sIrsitul antichit ii, o prim expresie a omului ,modern.
Asociem astIel apari ia romanului ca specie noncanonic cu expresia
modernit ii, a acestei ,actualit i pe care, de-a lungul timpului,
romanul o poart si o ntre ine continuu n sine. Tocmai de aceea, prin
condamnarea la modernitate, consider m c romanul este condamnat
la iesirea din canon.
Cum ns aceast ,noutate, pentru a intra n orizontul de
asteptare al cititorului, nu a putut Ii absolut , romanul grec antic s-a
structurat prin tipuri care i conIirm si continuitatea: 1. epicul erotic
de aventuri; 2. istoricul eroic Iantezist; 3. realismul satiric.
Crearea orizontului de asteptare pentru aceste ipostaze ale
epicului se realizeaz treptat, n timp ndelungat, prin acumularea unei
experien e estetice speciIice. Dac speciile trecute de noi n revist
drept surse con ineau, secven ial, elemente romanesti, o serie de opere
literar-IilozoIice anun prin structura lor de ansamblu romanul.
3UHILJXU ULOHURPDQXOXL, uneori asimilate speciei nsesi, sunt
ca structur ,preromane
51
, iar ca esen , ,genuri serios-comice.
52

,Din aceast stihie a rsului popular, pe terenul clasic s-a dezvoltat
nemijlocit unul dintre domeniile destul de vaste si variate ale literaturii
antice, pe care anticii nsisi l-au deIinit, |.| adic domeniul
seriosului comic. Aici intr mimurile cu subiecte simple ale lui
SoIron, ntreaga poezie bucolic , literatura memorialistic timpurie
|.|, pamIletele; aici, anticii nsisi includeau si dialogurile socratice
(ca gen); tot aici intr si satira roman (Iucilius, Hora iu, Persius,
Iuvenal), vasta literatur a symposion-urilor; si tot aici este inclus si
satira menippee (ca gen) si dialogurile n maniera lui Iucian.
53

Enumerarea operelor celor mai reprezentative din aceste
categorii eviden iaz tipologic diversitatea lor si totodat apeten a
receptorului pentru varietate. Existen a unui public cititor Iidel explic

51
E. Cizek, op. cit., p. 8.
52
M. Bahtin, op. cit., p. 555-556.
53
M. Bahtin, iaem.
125
probabil persisten a cre rii unora dintre ele n contextul apari iei
romanelor propriu-zise.
3UR]D GLGDFWLF , de ampl dezvoltare ulterioar , ndeosebi n
Evul Mediu si n Renastere, si are probabile r d cini n Ciropeaia lui
XenoIon (cca 430-354). Aici, existen a lui Cirus cel B trn surprins
n cadrul unui discurs epic plin de culoare local si de pitoresc este
utilizat ca pretext pentru Iormularea op iunilor IilozoIului istoric,
viznd conduc torul des vrsit, idealul moral si Iormarea
guvernantului de valoare.
Asociind Iantasticul Iic iunii cu experien a viziunii de navigatori
a grecilor si cu o anumit tradi ie de reprezentare a lumii necunoscute,
o ntreag serie de scrieri de c l torie anticipeaz utopiile romane,ti
de mai trziu. Hecateu din Abdera (a doua jum tate a secolului al IV-lea
prima jum tate a secolului al III-lea . Hr.), n Despre hiperboreeni,
abordeaz problema statului ideal, reluat ulterior periodic n literatura
modern ncepnd cu Renasterea. Autorul grec plaseaz acest stat n
insula Helixonia, a extremului nord, populat de adoratori ai lui
Apollo. Mai apropiat de viziunea stoic a statului egalitar este
imaginea existen ei proIund morale dus pe LQVXOD RFHDQLF evocat
de Iambulos (secolul I . Hr.). Men ionat de Diodor din Sicilia
54
,
descrierea la persoana I anticipeaz totodat discursul romanelor ae
c l torie ,i ae aventuri cu narator implicat (de tipul operelor lui
SwiIt) si pe cele satirice latine, mai apropiate n timp.
5RPDQXO IDQWDVWLF si mult mai trziul HVHX ILOR]RILF sunt
preIigurate de Euhemeros din Messina (secolul al IV-lea . Hr.) prin
Inscrip ia sfant . Ca punct terminus al unei c l torii Iictive, nara iunea
evoc insula Panchaia. Cadru utopic al perIec iunii sociale, insula este
spa iul care ad posteste inscrip iile, ce dovedesc esen a uman a
zeilor, sacraliza i pentru valoarea moral a ac iunilor lor.
Aventura, c l toria, miraculosul, patetismul tr irilor / situa iilor
ca suport al unui mesaj ntotdeauna moral(izator) prezente n discursul
acestor crea ii anticipeaz dominantele romanescului grec.
DIACRONIA romanului grec antic cuprinde dou etape princi-
pale, eviden iate de E. Cizek si conIirmate de majoritatea exege ilor:
,o etap ini ial presocratic , de lung durat , ncepe n secolul
al II-lea . Hr. si se extinde pn la sIrsitul secolului I d. Hr., si o
etap soIistic , de mplinire a romanului grec, axat pe secolul al II-lea

54
n Bibliotheca historica, c r ile II si IV.
126
si pe cele subsecvente. Romanele presoIistice sunt exclusiv erotice sau
romantice, cum le numesc anumi i cercet tori
55
.
Cea mai veche oper de acest tip p strat , Romanul lui Ninos,
atribuit lui XenoIon din Antiochia, redactat n jurul anului 100 . Hr.,
relateaz avatarurile erotice ale protagonistului si ale verisoarei sale
Semiramis. Aici sunt conturate cadrul intrigii de gen, c l toria ca
resort al evenimen ialului si ca surs a suspansului.
n secolul I, prin Romanul Chionei si Romanul Partenopei se
consolideaz spectacularul. Tensiunea epic este dus pn la
paroxism, prin ncerc ri ce structureaz recuzita de locuri comune ale
speciei. Ia sIrsitul secolului I, Antonios Diogenes, prin Minunile ae
aincolo ae Thule, adaug tramei erotice inIuzia necesar de
reIlexivitate. C l toria Iantastic (de-a lungul coastelor occidentale ale
Europei si pe insula considerat cap tul lumii) oIer cititorului, pe
lng aventur , si perspectiva greac asupra lumii ca totalitate:
cunoscut si virtual-posibil.
Capodopera romanului presoIistic este Aventurile lui Chaireas ,i
Calliroe, scris de Chariton din AIrodisias n jurul anilor 70 d. Hr.
Avnd ac iunea plasat n Sicilia, n timpul r zboiului peloponeziac,
lucrarea n opt c r i eviden iaz rela ia cu istoricitatea, existen a
elementelor documentare si de evocare a epocii n romanul erotic.
n secolul al II-lea d. Hr., sub presiunea spectaculoaselor evolu ii
culturale, proprii apogeului civiliza iei antice, romanul, ca specie
literar , se diversiIic . Cele trei direc ii tematice cristalizate n crea iile
anterioare devin dominante deIinitorii pentru roman, care se
individualizeaz clar ca: VDWLULFLVWRULFHURWLF
ROMANUI EROTIC, care se aIirm prin maturizarea Iormulei
epice si prin elaborarea capodoperelor, este cel care r mne
emblematic pentru specia greac antic . BeneIiciind, dup cum am
v zut, de o mai ndelungat si sus inut practic a crea iei, romanul
erotic si clasicizeaz n secolul al II-lea d. Hr. registrele tematice
si ansamblul de tehnici epice, care se vor prelungi prin romanescul
bizantin pn n zorii narativit ii medievale occidentale.
n ciuda variet ii subiectelor, a diversit ii tipologice a perso-
najelor, a multiplicit ii de spa ii reale evocate sau de cadre Iictive ale
ac iunii, n cadrul romanului erotic am identiIica, tematic, dou

55
,Observa ii asupra romanului grec, n Romanul grec, I, Editura
Univers, Bucuresti, 1980, p. 13.
127
modele esen iale: epicul de tip evenimen ial, cu accent pe aventura
pur , si epicul liric-evocator, pastoral.
5RPDQXO SDVWRUDO vizeaz evocarea de mediu speciIic,
realizarea atmosIerei, sugestia tr irii si a materializ rii ei n act si n
cuvnt. Prin mai numeroasele trimiteri livresti, prin prelucrarea
explicit a unei anumite tradi ii, ca si prin lirismul de substan , ce
atenueaz melodramaticul si spectacularul, el pare a Ii avut un public
elitist sau cel pu in cultivat n spiritul unei tradi ii retorice. Constan a
previzibilului, preocuparea ,aticist pentru consisten a construc iei si
echilibrul discursului romanesc sugereaz acel nivel de exigen al
autorului si al receptorului, ce caut n oper ,Iarmecul, n greceste
glvkvtes, ceea ce nseamn exact aulcea .
56

Capodopera antic a acestui tip o reprezint romanul lui
Iongos
57
, Dafnis ,i Cloe. Elaborat (relativ) trziu, spre sIrsitul
secolului al II-lea sau nceputul celui de al III-lea, romanul este,
dincolo de Ior a epic a autorului, si beneIiciarul att al unei practici
sus inute a crea iei de gen, ct si a experien ei si sediment rilor
liricului si dramaticului grec antic.
Viziunea si structura romanului atest caracterul lui livresc prin
trimiterile (mai mult sau mai pu in explicite) la surse, prin paraIraz rile
si replicile date unor modele consacrate. Tematica, personajele,
conIlictualitatea dominant interioar si, mai ales, atmosIera si mediul
evocat raporteaz opera la idila pastoral n versuri. Iirismul
descrierilor de natur , candoarea eroilor, puritatea aIectului dezvolt
modelul conturat de Teocrit si reluat n timp de Bion sau de Moschos.
n aceast direc ie, o serie de elemente asociaz opera cu surse
diIerite. Tributar viziunii lui Anacreon ne pare a Ii, n mod deosebit,
reprezentarea lui Eros (ca alegorizare a sentimentului etern, copilul
,mai b trn dect Cronos, cartea II, V
58
). Poezia gesturilor,

56
Petru Cre ia, Prefa la volumul Iongos, Dafnis ,i Cloe, Editura
pentru Iiteratur Universal , Bucuresti, 1964, p. XIII.
57
Iongos (sIrsitul secolului al II-lea nceputul secolului al III-lea)
este un autor despre care nu s-au p strat date bibliograIice. Existen a lui a
Iost pus la ndoial la un moment dat n secolul al XIX-lea. S-a aIirmat
atunci c ,Iongos nu reprezint un nume, c el este lectura
incorect /incomplet a unui element din titlul manuscrisului. Cercet ri
ulerioare au respins ns aceast teorie.
58
Dafnis ,i Cloe, traducere de Petru Cre ia, n Romanul grec, I, Editura
Univers, Bucuresti, 1980. Citatele oIerite n continuare provin din aceast edi ie.
128
Irumuse ea si candoarea partenerilor, a c ror constiin de sine se
cristalizeaz o dat cu cea a aIectului, evoc acelasi model estetic.
Sugestia psihologiei Ieminine trimite spre lirismul saIic. ,Simpto-
matologia erosului, asocierea tr irilor eului (microcosm) cu reac iile /
aspectul naturii (macrocosm), pasiunea ca iubire pentru Irumuse ea si
binele ntrupate n cel lalt reprezint tot attea inIluen e saIice.
Elementele contrapunctice de ac iune exterioar , ca si scenele de
via privat si sugestiile de moravuri trimit la repertoriul tipologic si
la arsenalul tehnic al comediei noi. Din aceeasi surs si trag poate
seva si principalele personaje de contrast si de relieI Ia de
protagonisti. Ele alc tuiesc probabil polul nu att negativ, ct veridic
omenesc al umanului, opus idealit ii idilice a eroilor. AstIel,
Iycainion reprezint Irivolitatea Iemeii usoare n proIund contrast
cu devotamentul conjugal al mamelor Myrtale si Nape sau cu
Iidelitatea n iubire a adolescentei Cloe. Ea ilustreaz ns si o anume
moralitate tandr si grijulie a ini iatoarei ntru iubire.
O serie ntreag de personaje circumscriu diverse niveluri ale
gregarului agresiv, care, n comedia nou , ilustreaz , nediIeren iat,
,r ul si ,urtul. Ca si n teatru, ele sunt agen i ai ac iunii. Rolul lor
este ns Iundamental n romanul pastoral, unde echilibreaz staticul
evoc rii si al rudimentelor de analiz psihologic . n spirit
moral(izator), acestia sunt eroii care si isp sesc vina, n contrast cu
recompensarea n Iinal a protagonistilor. Ciob nasul Dorcon, Gnathon
si Iampis ilustreaz iubirea prozaic , pasionalitatea vinovat (de
viclesug, n cazul primului, de planul pl cerii perverse, pentru cel de
al doilea) sau iubirea convertit n ura distructiv (la ultimul dintre ei).
Cuplul st pnilor DionisoIan si Cleariste, ca si Iiul lor Astylos si solul
Eudromos sunt si ei personaje ce amintesc de tipologia si de realismul
psihologic al comediei noi.
6WUXFWXUD URPDQXOXL eviden iaz , nc de la nceputuri, rela ia
strns a speciei, pe de o parte, cu retorica unui timp, iar pe de alt
parte, cu exerci iul crea iei n celelalte Iorme de expresie. AstIel,
Dafnis ,i Cloe consacr n epic simetriile si paralelismele proprii
retoricii si poeziei lirice , elemente dezvoltate ulterior prin
romanescul medieval si care vor deveni emblematice pentru romanele
erotice clasice.
n planul construc iei epice, opera se remarc printr-o
arhitectonic de savant echilibrare a mai multor planuri narative prin
aceste simetrii. ,Cartea se mparte n 12 p r i construite Iiecare dup
aceeasi schem trinar , ale c rei componente, cu mici abateri revin
129
periodic: 1. o introducere prezentnd locul sau timpul ac iunii;
2. a) despre DaInis, b) despre Cloe (uneori cu Ioarte marcate para-
lelisme |.|); 3. despre DaInis si Cloe mpreun (de obicei un tablou
idilic, o scen de dragoste).
59
ntregul esaIodaj de simetrii si
paralelisme din roman si are probabil sursa n tema unic : iubirea
evocat la cei doi parteneri din cuplu, cu toate similitudinile ei
(conIerite de vrst , mediu, origine, experien social ) si cu toate
individualiz rile (sexului, temperamentului, experien ei existen iale).
S-ar putea spune c dinamica romanului const n urm rirea n timp a
eroilor, aIla i ntr-un periplu aIectiv de la Eros
60
spre AIrodita
61
.
Ineditul si poeticitatea acestor structuri constau, n opinia noastr , n
proiectarea dinamicii suIletesti, legat de vrsta eroilor, pe Iundalul
succesiunii anotimpurilor, n cadrul ciclului cosmic. Mesajul
ntregului text se deschide astIel de la prezentarea tribula iilor unei
iubiri exemplare la ilustrarea exemplarit ii Iubirii ca aIect etern,
redescoperit n / prin tr irile Iiec rui cuplu.
Fiecare dintre cele patru c r i eviden iaz cte o etap simbolic
semniIicativ din evolu ia sentimentului, a c rui perenitate este
raportat la permanen a vie ii nsesi. Cartea I, a copil riei, evoc
nIiriparea sentimentului, cristalizat ca joc erotic n mijlocul unei
naturi, proasp t v ratice. C r ile a II-a si a III-a prezint erosul
adolescentin ca aIect (cu gama speciIic de simptome) si ca asumare a
inocen ei prin strategia apropierii si a ndep rt rilor si prin tr inicia

59
Petru Cre ia, Scriitori greci ,i latini, Editura Stiin iIic si
Enciclopedic , Bucuresti, 1978, p. 109.
60
,Dup teogoniile cele mai vechi, Eros s-a n scut o dat cu P mntul.
|.| Eros a Iost considerat Iiul lui Hermes si al AIroditei |.|. Rolul lui Eros
creste n literatura si arta epocii elenistice, cnd publicul grec devine mai
accesibil sentimentalit ii. Atunci se naste legenda roman ioas si IilozoIic ce
asociaz suIletul cu dragostea, Eros cu Psyche. (Pierre Devambez, n
Enciclopeaia civili:a iei grece,ti, Editura Meridiane, Bucuresti, 1970, p. 221.)
61
,AIrodita era zei a Irumuse ii si a iubirii. Grecii au transIormat
aceast zei protectoare a Iecundit ii ntr-o personalitate caracterizat mai
subtil. Ei povesteau c AIrodita era Iiica lui Zeus si a Dianei si i atribuiau
aventuri de dragoste n care sentimentul e pus pe aproape acelasi plan cu
instinctul sexual elementar. AIrodita este reprezentat adeseori al turi de Iiul
s u Eros (Amor); s ge ile trimise de copilul-arcas ea le ndreapt c tre
inimile n care vrea s aprind Iocul iubirii. (Enciclopeaia civili:a iei
grece,ti, p. 26.)
130
jur mintelor. Cadrul erotic r mne aici aceeasi natur , care parcurge,
paralel cu dinamica tr irii omenesti, experien a marilor treceri (ale
traumei) si a sIrsitului (iernii ca perpetuu nceput). Pe acest Iundal, se
petrece si ini ierea ,trecerea masculin si asumarea purit ii
sentimentului. Ultima carte consacr si oIicializeaz erosul, prin
mplinirea marital si prin aIirmarea adev ratei condi ii sociale a eroilor.
Acest Iinal nscrie n schema tradi ional mesajul romanului pastoral:
pledoaria pentru puritatea iubirii (adolescentine), mplinit prin c snicie.
n mod simbolic, adev rul iubirii si al condi iei individuale se aIirm
simultan prin cele dou recunoasteri recuperatorii din Iinal: a erosului
(nunta) si a originii sociale (reg sirea p rin ilor).
Evolu ia aIectului ca surs a progresiei epice conIer operei o
complexitate prin care anticipeaz si alte Iormule romanesti (relativ)
trzii. MonograIia erosului, de la jocul erotic pn la cntecul de nunt
(himeneu), cristalizeaz pluralitatea de Iond a crea iei. Aceasta poate Ii
considerat n primul rnd un roman psihologic si totodat un roman liric.
5RPDQ SVLKRORJLF Dafnis ,i Cloe surprinde poezia vrstelor.
Ac iunea evoc Iarmecul copil riei, cu inocen a Ieminin si cu
naivit ile masculine, neastmp rul tinere ii (Iycainion, tinerii din
Metimna, Gnathon si Astylos), imprevizibilul maturit ii (cuplurile
Iamon si Myrtale, Dyras si Nape, DionisoIan si Cleariste, Rode si
Megacles), n elepciunea b trne ii (Filetes). Percep ia / tr irea iubirii,
n modalit i proprii, conIer n roman, Iiec rei vrste, verosimilitatea
psihologic , dar si poezia speciIic .
Cel mai complex sunt evocate copil ria si tinere ea, cu simetriile
care sugereaz similitudinile de gndire, de reac ie, de ac iune, ca
expresie a complementarit ii eurilor n cuplul originar, nepervertit de
conven iile / constrngerile sociale. Urmnd tradi ia lui Stesihor (a
doua jum tate a secolului al VII-lea nceputul secolului al VI-lea . Hr.),
primul poet care aduce n literatur imaginea p storului DaInis,
Iongos evoc erosul adolescentin prin prisma reac iei partenerilor n
situa ii simbolic sugestive. n Cartea nti, convertirea prieteniei n
iubire si Ir mnt rile ne(re)cunoasterii acesteia din urm sunt sugerate
prin reac ii similare, cu usoare tente individualizatoare, pentru
masculin si Ieminin. Fiecare dintre parteneri tr ieste primii Iiori ai
dragostei, ca descoperire a perIec iunii celuilalt: ,Cloe l g si Irumos,
si cum atunci ntia oar DaInis i p rea Irumos, crezu c Irumuse ea i
se trage de la scald . |.| Si i p ru din nou Irumos, si si nchipui
acum c Irumuse ea i vine de la cntec, nct, dup el, lu si ea naiul,
cu gndul s Iie Irumoas si ea (XIII, p. 112). ,De ndemnul bucuriei
131
doar suIletul lui DaInis nu voia s asculte, pentru c DaInis o v zuse
I r vesmnt pe Cloe, v zuse Irumuse ea ei ascuns pn -atunci.
Inima, muscat de otr vuri, l durea (XXXII, p. 123).
Sentimentul diIuz se maniIest prin st ri contradictorii, evocate
n spiritul ideilor clasice, prin monologul liric. ,Sunt bolnav si nu stiu
ce am; suI r si n-am nici o ran ; mi-e inima grea, si doar nici o mioar
nu mi s-a pierdut; stau la umbr si ard (XIV, p. 113). ,.mi se taie
r suIlarea, inima-mi tresare, suIletul mi se topeste si, totusi, as mai
s ruta-o. Vai, biruin blestemat si ciudat suIerin , al c rei nume nu
stiu s -l rostesc (XVIII, p. 115). Aceste monologuri consacr n
epicul universal probabil pe urmele viziunii lirice reprezentarea
erosului drept Iactor agresant pentru eu. Imaginea suIerin ei Iizice, a
,bolii din iubire, este continuat de proza idilizant (antic greco-
latin si, ntructva, medieval a romanelor pastorale), precum si de
poemele bucolice (latine si clasice occidentale). Form de alterare a
rela iei eului cu lumea exterioar , mijloc de scoatere din cotidian si de
plasare pe reperele excep ionalului, tr irile eroilor, ca si condi ia lor,
sunt tot attea m rturii ale unui romantism Iunciar al operei. Ele ne
pun att problema unei rela ii de esen ntre romanul erotic si
arhetipurile romantice, ct si pe cea a unui substrat, cel pu in
roman ios, al clasicismului occidental, care s motiveze schimbarea
orizontului de asteptare, la trecerea de la o orientare estetic la alta.
n Cartea a doua, jocul erotic deIineste pasionalitatea iubirii
adolescentine. Sentimentul este aici sugerat prin excesul de miscare
exterioar , n ac iuni reluate pn la banalizare n operele ulterioare de
gen: nchinarea si oIrandele aduse nimIelor din pester , ntlnirea cu
primul ini iator ntru iubire, b trnul n elept Filetas, ,teoreticianul,
aIectul ritualizat prin aceleasi s rut ri, caste nl n uiri, inocentul
,culcat la p mnt I r vesminte, jur mntul de o cuceritoare
naivitate, care pecetluieste ,logodna etc.
Cartea a treia consacr tinere ea ca moment al constientiz rii si
al mp rt sirii aIectului. Subiect al ini ierii erotice, protagonistul
desI soar o ntreag strategie pentru a-si apropria partenera, de care
se stie ales. Prin viclesuguri cuceritoare, DaInis anuleaz att distan a
eIectiv creat de nstr inare, proprie izol rii hibernale, ct si pe cea
social (instituit de planurile maritale ale p rin ilor adoptivi).
Resortul interior al ac iunii decisive l constituie aici oniricul, visul
c l uzitor spre mplinirea Tychei, hot rt de zei.
n Cartea a patra, pentru tineri, mplinirea prin c s torie apare ca
recompens a purit ii iubirii celor doi alesi, de rang nalt. Exemplaritatea
132
dragostei pare s ncununeze destinele excep ionale ale partenerilor si le
perpetueaz memoria prin urmasii Filopoimen si Aghele.
Dincolo de poezia unei vrste, lirismul romanului este sus inut si
prin limitarea la minimul necesar a ac iunii n Iavoarea evoc rii.
Devenit dominant Ia de evenimen ial, lirismul simbolic evocator se
asociaz aici cu epicul romanesc, anticipnd poemul n proz .
Romanul dragostei si al tinere ii este astIel si un adev rat poem al
naturii. Aceasta ndeplineste n oper Iunc ii complexe.
Reprezentarea naturii n roman circumscrie spa iul specific
pastoralului: ,o mosie dintre cele mai Irumoase; n l imi cu vnat din
belsug, cmpii roditoare cu lanuri de gru, dealuri cu vii, p suni cu
turme (I, p. 107). Armonia echilibr rii clasice a orizontalit ii si a
verticalului idealizeaz un peisaj generalizant. Plasat conven ional n
Iesbos, n preajma orasului Mitilene, spa iul nu are aici att Iunc ia
unei localiz ri, ct mai curnd pe cea a deIinirii reperelor proprii unui
peisaj bucolic. Acesta este conceput ca element (macro)cosmic de
relieIare a condi iei / situa iei eului ca microcosm.
Prin LPDJLQHDQDWXULL, spre deosebire att Ia de epopee, ct si
Ia de romanul evenimen ial, romanescul pastoral propune un cadru
simbolic de raportare si de proiectare a dinamicii interioare, suIletesti.
Copiii DaInis si Cloe ,ngnau cntecul p s rilor, s reau usurel ca
mieii si, ntocmai ca albinele, culegeau Ilori (I, IX, p. 110).
Adolescen ii si tr iesc patima n ritmul si cu intensitatea cu care
natura de var aspir la mplinire: ,DaInis, de Iocul verii si de-al lui,
intra n ruri s se scalde (I, XXIV, p. 118). Pentru tineri, natura este
conIident martor si aliat, chezas al respect rii marilor jur minte:
,DaInis se duse lng pin si acolo se jur lund pe Pan drept martor
|.|. Cloe primi cu bucurie jur mntul si l crezu de data asta pe
deplin: asa socotea ea, ca p stori si copil , ei, p stori de capre si oi,
au caprele si oile drept zei ai lor (II, XXXIX, p. 142-143).
Cum n roman ,inaiciile timpului se relev n spa iu, iar spa iul
este n eles si m surat prin timp
62
, n cteva cadre spa iale, crea ia lui
Iongos circumscrie semniIica iile speciIice timpului n cronotopul
epicului de Iic iune. Am identiIica aici mai nti nivelul subiectivit ii
acronologicului propriu romanescului antic. Pe,tera nimfelor cu
,icoana lui Pan sugereaz permanen a, eternitatea, miticul atem-
poral. Ea este legat de iubirea ca ritual etern, vegheat de nimIe

62
M. Bahtin, ,Formele timpului si ale cronotopului, n Probleme ae
literatur ,i estetic , Editura Univers, Bucuresti, 1982, p. 294.
133
(reprezentare a ciclului existen ei) si ap rat de Pan (zeu al Ireneziei
senzuale, care se mplineste prin marele Tot). Caarul bucolic prin
excelen (poiana p storilor sau via si livada ranilor) oIer vagile
repere temporale ale unei existen e rustice candid arhaice. El evoc
des vrsirea unui trecut perceput ca o ndep rtat vrst de aur. Spre
deosebire de idealitatea mitic , asociat eroicului, aici cronotopul
Iixeaz reperele idilicului, pentru o umanitate cu atribute hiper-
bolizate. Aceast muta ie este una dintre explica iile trecerii la
atitudinea speciIic cititorului (ndeobste de roman). Eroicul mitic /
epopeic impunea receptorului s u aleatoriu distan area admirativ
pn la venera ie Iireasc Ia de modelele intangibile. Epicul
romanesc, destinat unui cititor presupus cunoscut, anuleaz distan a,
nlocuind-o cu implicarea (emo ional ) si cu identiIicarea (tipologic /
situa ional ) cu eroii. Acestia continu s reprezinte un model, prin
exemplaritatea iubirii, dar n acelasi timp si un posibil punct de reper
sau de raportare la experien a similar a cititorului. AstIel, DaInis si
Cloe nu sunt urmasi ai vreunui zeu, iar jocul erotic n care sunt
antrena i elimin scenariul eroic.
DesI surat n cadrul deschis al naturii opus nchiderii
conven ional sociale a palatului / taberei, cor biilor din epopee
povestea de iubire este povestea mplinirii eului prin Cel lalt.
Generaliz rii morale, valorilor socializate, propuse de epicul eroic,
romanescul si nu numai cel pastoral , nc de la nceputurile sale, le
opune individualizarea, prin reprezentarea umanului n microuniversul
cuplului: un b rbat si o Iemeie reIac o alt unitate originar dect cea a
neamului / cet ii, n al c rei nume se ac ioneaz n epopee.
8PDQXO n romanul lui Iongos si maniIest dimensiuni
multiple interioare: biologic (a vrstelor n evolu ie) si psihologic (a
tr irilor si a reac iilor); exterioar social (a condi iei reale si a
posturii temporare, conjuncturale). n romanul erotic medieval, ca si n
poemul clasic(izant), pastoral, se ajunge la manierism prin ignorarea
dimensiunii interioare a individului. El si pierde astIel motiva iile,
ac iunea devenind o simpl ilustrare a unui sir de locuri comune la
care este redus arsenalul antic , convergente spre previzibila
mplinire a destinului (n poemul bucolic) sau spre asumarea demn si
cast a Iormelor de nstr inare Ia de partenerul ,imposibil (n epicul
medieval). Manierizarea este evident si n tratarea personajelor de
relieI n romanul erotic ulterior. Acest roman perpetueaz
schematismul caracterelor, consacrate si n opera lui Iongos: cocheta
134
(Iycainion), p rin ii adoptivi, de origine umil , si cei biologici
nst ri i, tinerii petrec re i, iubitul respins (Dorcon, Gnaton).
n opera lui Iongos, protagonistii reprezint ipostazieri ale
vrstelor b rbatului si Iemeii, conIrunta i cu iubirea. Tocmai
semniIica ia simbolic sus inut conIer lui DaInis si Cloe verosi-
militatea, n timp ce p storul si p stori a bucolicului occidental trziu
sunt inautentici. Ac iunile lor, lipsite de motiva ie, sunt artiIiciale,
dup cum cadrul existen ial al eroilor n arcadicul trziu european este
conven ional, prin reduc ia la Iestivism si prin edulcorarea vie ii
rustice.
Capodoper a epicului pastoral, Dafnis ,i Cloe evit
manierizarea prin echilibrarea liric-simbolicului din reprezentarea
individualului, cu nuan rile realiste din evocarea cadrului social. Fapt
ndeobste ignorat de exege ii operei, romanul are o dubl valoare
documentar , estompat n epicul erotic medieval si anihilat total n
clasicismul trziu. AstIel, lucrarea lui Iongos evoc existen a
pastoral ca ritual al muncii si ceremonial (religios sau laic ocazional).
F r a Iace obiectul vreunei descrieri, asa cum se va ntmpla ulterior
la orice segment istoric al prozei propriu-zis realiste, n roman sunt
surprinse momente de via autentic , prin care ac iunea este ,datat .
AstIel, nara iunea evocatoare nregistreaz , de exemplu, o Iil de
jurnal din existen a unei modeste Iamilii de rani aservi i. ,Ispr vir
iute de mncat, apoi r maser n jurul mesei s mai stea de vorb . |.|
Atunci au a at Iocul din nou, au preg tit mncarea, au scos alt rnd
de vin, au ntins masa si cum nnopta Ioarte devreme, numai bine a
Iost timpul s cineze. Dup ce au mncat, si-au petrecut seara cntnd,
povestind basme, pn s-au culcat (Cartea a treia, IX, p. 148).
Prin aceeasi tehnic a acumul rii detaliilor revelatoare, cotidianul
irumpe n roman si n ipostaza muncii agricultorului (Cartea a patra, II,
p. 163) sau a p storului (Cartea a patra, IV, p. 165). n viziunea lui
Iongos, munca apare ca ,osteneal , surs de ,ncntare si de belsug,
dar si de responsabilitate Ia de st pnul p mntului. Ea nu are nimic
din Irenezia ludic a evoc rilor bucolicului trziu. n absen a descrierii
si a sugestiei de atmosIer , ac iunea circumscrie un mediu speciIic.
,|DaInis, pe capre| le scotea dis-de-diminea la p scut, le ntorcea n
Iaptul nop ii. Ie ad pa de dou ori pe zi si c uta p sunile cele mai
grase. Avusese grij s -si Iac rost de putini noi, sistare multe si
strecur tori mai mari. Cnd era vorba de capre, nu pregeta nici s le
ung coarnele, s le esale p rul. (Cartea a patra, IV, p. 165).
135
Usor schi ate sunt si principalele institu ii, v zute mai curnd
drept cadre limitative ale existen ei. Familia apare ca dominat de
autoritatea tiranic a tat lui si de dreptul p r sirii copiilor. Justi ia este
aici redus la decizia ,patriarhului comunit ii. Obliga iile militare /
armata, uneori din motive insigniIiante, transIorm pasnicul truditor al
p mntului n ostas aIlat n incursiuni punitive. Chiar dac este extrem
de Iirav si asociat evenimen ialului, raportarea personajelor la aceste
repere institu ionale completeaz valoarea documentar a romanului.
Totodat , prin aceasta, se pun bazele unei anumite tensiuni ntre erou
si diversele niveluri ale comunit ii, tensiuni care, n timp, vor contura
noi conIlicte exterioare, ndeosebi pe cel social.
Osp ul ritual si oIrandele ocazionale aduse ,zeilor prinos, ca si
petrecerile cu cele mai variate pretexte contureaz imaginea
ritualiz rii n cotidian a comuniunii cu divinitatea omnipotent si cu
semenii, oricnd gata s se implice.
V zut ca un ceremonial, contingentul Iace obiectul unei repre-
zent ri coerente si unitare. El apare marcat de o idealitate senin , lipsit
de umbrele oric rei conIlictualit i majore. Spre deosebire de poemul
trziu ns , epicul antic p streaz ceva din aura mitic Iabulosului.
Usoara mitizare a realului verosimil salveaz opera de artiIicialitate.
,Petrecerea a mers dup meseni, s testi, r neste: unul se avnta n
cntece de seceris, altul da drumul la strig turi glume e, ca la stors de
struguri; Filetas cnt din nai, Iampis din Iluier, Dryas si Iamon
d n uir . DaInis si Cloe se s rutau (Cartea a patra, XXXVIII, p. 183).
Umorul, prezent pe alocuri n roman, contrazice opinia nce-
t enit c aceast Iorm de maniIestare a comicului ar Ii legat de
spiritualitatea ultimelor veacuri n general, de cea englez n special.
Totodat , el vine s nt reasc opinia noastr c romanul, ca specie
literar , este o expresie a aIirm rii acelui germen de ,actualitate
propriu oric rei ipostaze a modernului. Asociind simpatia cu usoara
ridiculizare ng duitoare, umorul marcheaz modiIicarea de esen a
pozi iei auctoriale. Tipului de subiectivitate idealizant si genera-
lizant expresie a pozi iei cet ii Ia de erou romanul i opune
subiectivitatea implic rii aIective (personale) a autorului. AstIel,
explicit, prin epitetele caliIicative, autorul exprim pozi ia n ele-
g toare si totusi critic Ia de adolescentul-erou: ,s rmanul DaInis,
,p stor prostu , ndr gostit si tn r, ,ciob nas nc necopt. Iongos,
reprezentant al unei experien e individuale si al unui spirit demitizant,
abordeaz umoristic componente ale mesajului propriului discurs epic.
Intensitatea erosului, nv luit n lirism n ntreg romanul si Iunc ia
136
revelatorie a oniricului devin astIel surse ale unui viguros comic de
situa ie: ,DaInis si Cloe, cnd d dur ochi, pu in lipsi s nu se
pr buseasc la p mnt. |.| Ie-a Iost binevenit s rutarea si pentru c ,
inndu-se unul pe altul, n-au c zut (Cartea a treia, VII, p. 147); ,s-au
culcat. Cloe n pat la maic -sa, DaInis la Dryas. |...| DaInis vis pe Cloe
si, prin somn, l tot mbr isa si s ruta pe tat l ei. (IX, p. 148).
Aceste elemente umoristice nu le consider m drept m rci ale
pastisei si cu att mai pu in ale unei (auto)parodii, ci mai curnd
expresia unei amuza(n)te incrimin ri a excesivului unei vrste. Acelasi
substrat, n Iond compasiv, al comicului umoristic, este evident n
evocarea logicii adolescentine: ,Se asez deoparte, mnios, plngnd
de ciud c la trebile iubirii e mai prost dect berbecii (Cartea a treia,
XIV, p. 151). ,nv tura de dragoste abia lu sIrsit, c DaInis,
ciob nas nc necopt, se repezi s plece-n goana mare, s-arate Cloei
ce-nv ase, parc temndu-se c , z bovind, are s uite (XIX, p. 153).
Asociat nuan rilor realiste, umoristicul conIer romanului
pastoral autenticitatea pierdut de scrierile trzii de gen. Ceea ce, n
Iorme diIerite, va prelua pn trziu posteritatea este ns lirismul
simbolic. Acesta este reactualizat ulterior n spa iul european prin
poemul liric pastoral spaniol al lui Montemayor (Diana) si Cervantes
(Galateea), n poemele dramatice italiene (Aminta de Tasso, Pastor
fiao de Guarini) si n romanul pre ios Irancez (Astree de Honor
d`UrI). Ca model propriu-zis, crea ia lui Iongos are o ndelungat
carier , ncepnd cu romanul Arcaaia al lui Jacoppo Sanazzaro
(secolul al XVI-lea), continund cu Gessner si Florian (secolul al
XVIII-lea) si pn la Ferdinand Fabre, cu lucrarea sa C prarul
(secolul al XIX-lea).
Popularitatea romanului n secolul al XIX-lea, ntre scriitorii de
orientare echilibrat romantic , de la Goethe la genera ia pasoptist de
la noi ar Ii un argument n plus pentru substratul de aceast Iactur a
romanescului pastoral grecesc.

II.2.3.2. Romanul erotic: lirism de substan si patetism
al ac iunii

Romanul erotic evenimen ial urm reste emo ia, pateticul,
suspansul. El pare destinat unui public eterogen, de vrste, din medii
si cu un orizont de asteptare diverse. Prin invariabilul happy-end,
romanescul nu mai vizeaz att catharsisul, ct concilierea celor dou
dominante ale antichit ii trzii: mul umirea moral , proprie
137
stoicismului, si pl cerea, delectarea, savurarea clipei (de iubire), n
spirit epicureic.
Pentru circumscrierea coordonatelor speciei si pentru impactul
pe care l-au avut asupra epicului de gen, consider m reprezentative
romanele Efesiaca si Etiopicele.
Efesiaca (Anthia ,i Habrocomes) de XenoIon din EIes (secolul
al II-lea sau al III-lea d. Hr.) s-a p strat ntr-o versiune abreviat (o
epitom ). Anterioar att romanului lui Iongos, ct si celui al lui
Heliodor, si inIerioar estetic ambelor crea ii, opera este sugestiv
pentru cristalizarea tipologiei personajelor si a contextelor situa ionale
speciIice genului. Totodat , prin selec ia Iragmentelor rezumate,
lucrarea este semniIicativ pentru op iunea cititorului timpului,
orientat exclusiv spre suspans si sentimentalitate.
Roman de tensiune si de ac iune, Efesiaca ilustreaz , ca toate
crea iile similare, Ior a atotbiruitoare a iubirii. Spre deosebire de
acestea ns , lucrarea lui XenoIon nu nareaz tribula iile eroilor pn
la aIirmarea dragostei si conIirmarea ei social prin c s torie, ci lupta
supraomeneasc pentru respectarea jur mntului conjugal n condi ii
adverse. Ineditul schemei narative este n sine un contraargument la
ipoteza c romanul constituie o simpl dezvoltare a unei povestiri
populare.
Ca ntreaga serie epic pe care o circumscrie, opera lui XenoIon
este de Iapt o demonstrare a tragicului condi iei umane, prad a
destinului potrivnic. AstIel, ac iunea are un resort exterior, artiIicial.
Asociind ca si n epopee planul divinului, Eros pedepseste hvbrisul
(lui Habrocomes) prin strnirea iubirii (pentru Anthia). Spre deosebire
de epopeic ns , planul sacru nu apare nici aici, nici n celelalte
romane ca n epos, cu consisten a unui nivel existen ial paralel
eIemerului uman. El are mai curnd Iunc ia motiva iei externe.
Subiectul ac iunii consacr structura epic simetric a planu-
rilor paralele, n esen convergente. Subtitlul romanului, care
asociaz numele protagonistilor, anun cele dou niveluri ale
aventurilor: Anthia si Habrocomes. Elementele de convergen
circumscriu coordonatele umaniste ale mesajului. AstIel, mplinirea
prezicerii ilustreaz adversitatea sor ii, n timp ce Ior a moral de a
rezista presiunilor exterioare, n numele jur mntului de iubire,
sugereaz capacitatea spiritului uman de a-si p stra libertatea
psihologic de decizie si op iune, liberul arbitru. Ca simpli muritori,
Anthia si Habrocomes ilustreaz spre deosebire de umanitatea
eposului / miticului, o anumit independen Ia de sacru. Aceasta
138
plaseaz individul la acelasi nivel cu divinul. Este aici vorba poate de
un reIlex al reticen elor antichit ii trzii Ia de zei sau de caracterul
demitizant, propriu romanescului, nc de la nceputurile sale.
ncerc rile la care sunt supuse personajele au, ca si n cazul
miticului si al eposului, rolurile de a ntre ine tensiunea epic , eviden-
iind calit ile excep ionale ale eroilor. n acest sens, romanul lui
XenoIon sintetizeaz principalele tipuri de ac iuni care motiveaz
desp r irea protagonistilor (r piri, intrigi, nrobiri, deten ii si torturi,
mor i aparente) si ilustreaz Ior a lor moral (n Ia a iubirilor vinovate:
Manto; sau impure: Euxinos si Corymbos).
n ansamblul ei, ac iunea sugereaz deci apartenen a la aceeasi
Iamilie spiritual , exemplaritatea ambilor eroi. Romanul cuplului astIel
constituit poate Ii considerat o posibil replic la puternica
individualitate a eroicului mitic / epopeic. DesI surndu-se pe coordo-
natele c l toriei prin contextele n care sunt plasa i eroii , ac iunea
ilustreaz si o diversitate a socialului, speciIic pentru mediile obscure,
proprii prozei (mai) trzii, de aventuri. Se contureaz astIel o lume a
pira ilor, n opozi ie cu Iunc ionarii si cu poli aii (timpului), ca si un
univers care ,dateaz romanul ca antic prin st pnii de sclavi,
preo imea si sacriIiciile omenesti, tiranii locali si judec ile lor sumare.
Ceea ce r mne ns remarcabil n roman si a re inut si aten ia
anonimului care a redus cele zece c r i, men ionate n sursele istorice, la
cele cinci p strate este suspansul. Acesta pare s -si cristalizeze aici
principiile de Iunc ionare. AstIel, ncerc rile prin care trec eroii cunosc
o grada ie ascendent . Amnarea rezolv rii unei situa ii tensionate
arunc protagonistii, printr-o raIinat tehnic a bulg relui de z pad ,
ntr-un nou context, de un tragism si mai acut. IntensiIicarea speciIic a
emo iei se ob ine aici prin maxima concentrare temporal . Acest timp
este timpul aventurii, interval al evenimentelor palpitante. Asocierea lor
n cascad , ntr-o dinamic ce o sugereaz mai curnd pe cea
cinematograIic a secven elor dect dramaticitatea scenelor, distinge
suspansul de aici de emo ia strnit de avatarurile eroilor eposului. Ca si
tensiunea eposului, si suspansul r spunde aceleiasi nevoi etern umane
de neprev zut si melodramatism al ac iunii.
Acest tip de suspans se maniIest la Iiecare dintre cele dou
niveluri epice. Anthia, eroina, tr ieste iubirea ca o boal Iizic , este
marcat de deruta prezicerii si a rupturii de ai s i, este lovit de
durerea desp r irii de Habrocomes si a pierderii libert ii (ca sclav la
p stor, roab la ho ul Hipotoos, proiectat jertI si ipotetic so ie a
ierarhului Perilaos si constrns la cele mai raIinate strategii pentru a-si
139
p stra onoarea). Victim a intrigilor Ieminine (ale lui Manto), torturat,
nchis, aIlat n pragul mor ii, Habrocomes parcurge experien e simi-
lare, creatoare de tensiune si semniIicative si n cazul s u pentru
exemplaritatea moral a eroului.
Ia nivelul ansamblului, tensiunea epic se poten eaz prin
desincroniz ri si contratimpuri ntre cele dou planuri ale ac iunii.
Acutiznd (melo)dramaticul prin temporizarea rezolv rii cu
previzibilul happy-end , acest tip de suspans este propriu epicului
romanesc si va Iace carier mult mai trziu. El se va reg si n romanul
picaresc (ncepnd din secolul al XVII-lea), apoi n cele de cap si
spad (de secol XVIII) sau n cele de serie neagr din Ioiletoane
(secolul al XX-lea). Moartea aparent (a Anthiei), prinderea si
condamnarea la cruciIicare (a lui Habrocomes), Iurturile pe mare si
Irecventele devieri de traseu prin atacuri banditesti sau expedi ii
poli ienesti sunt tot attea elemente de suspans, prin care se realizeaz
progresia epic a romanului de tip evenimen ial. Ele schi eaz totodat
seria de personaje reprezentativ pentru literatura de aventuri, piratul,
omul legii, c l torul, Iemeia rvnit , sacerdotul complice. Si consacr
drept locuri comune acest tip de incidente senza ionale.
Fundalul ini ial al aventurilor n Efesiaca oIer si o imagine
unitar asupra lumii cotidiene. Universul este astIel constituit din
lumea beneIic , Iamiliar , a insulelor grecesti. nregistrat cu precizie
documentar n evocarea traseului c l toriei (EIes, Samos, Cos,
Cnidos, Rodos), acest spa iu este n continuitatea termenilor propusi
de epos cel care circumscrie valorile consacrate ale spiritului medi-
teranean: casa, Iamilia, credin a.
Ritualul religios are n acest roman o pondere si o Iunc ionalitate
ce le preIigureaz pe cele din Etiopicele lui Heliodor. Evocarea
ceremonialului (s rb toarea Artemisei din EIes) satisIace apeten a
cititorului pentru inedit, pitoresc, Iast. Totodat , ea i oIer autorului
prilejul schi rii personajului colectiv. ,Cetatea, ca si corul n
tragedie, devine expresia unei constiin e / reac ii colective care eva-
lueaz eroii. Personaj de relieI, mul imea este aici un mijloc de
estompare a omniscien ei, prin nuan area perspectivei naratorului cu
cea a martorului. Reac ia acestuia din urm este si o modalitate de
anticipare a liniei narative ulterioare: ,si-au ntors privirile c tre
acesta, strignd plini de ncntare n Ia a chipului lui: Frumos e
Habrocomes, ziceau ei, si ca nimeni altul este imaginea unui zeu!
Unii ad ugau chiar: Si acesta a Iost nceputul uneltirii puse la cale de
Eros. (Cartea I, II, p. 38).
140
Romanul de c l torii mai propune un spa iu. IdentiIicabil cu
lumea persan-oriental , acest cadru este cel malign al r t cirii (prin
vremelnica ndep rtare de Iiin a iubit ) si al posibilei nstr in ri (prin
permanentul pericol al nc lc rii jur mntului conjugal). Ia cap tul
acestei c ut ri a adev rului lui, ca si n eposul homeric, eroul
romanului grec descoper drept suprem conIirmare eul comple-
mentar, valoarea ain cel lalt. Happy-endul si conIirm semniIica ia
moral-simbolic .
Dac Efesiaca r mne astIel un repertoriu interesant al locurilor
comune pentru epicul erotic de suspans, Etiopicele lui Heliodor Iace
carier n istoria romanului prin dep sirea acestora si demonstrarea
valen elor multiple ale romanescului.
Diversitatea nivelurilor construc iei epice consacr romanul ca
specia c reia complexitatea i-a asigurat succesul n timp.
Ia un prim nivel de lectur , romanul erotic si de aventuri oIer
imaginea cuplului ideal si satisIace probabil si nevoia de suspans si de
ac iune, ntr-un timp si spa iu Iamiliar, a unui receptor european,
tr ind ntr-o lume (de descenden ) greceasc .
Imaginea credibil asupra lumii si echilibrul viziunii privind
individul a impus romanul n societatea elenistic , al c rei reIlex era,
ca si n cea bizantin , iar de aici (prin traduceri), ca model al
romanului cavaleresc medieval si ca lectur renascentist , dar si ca o
,carte popular pentru sud-estul european.
Iumea evocat n Etiopicele este un spa iu geograIic coerent,
concret tangibil prin lungile c l torii pe ap sau pe uscat. Universul
social si spiritual parcurs i sugereaz cititorului imaginea cunoscut a
unei lumi ierarhizate, cu o organizare de tip piramidal axat pe
locuitori liberi ai cet ii: negustori, nobili, preo i si tirani / regi si cu
o via religioas divers , de o alteritate asumat . AstIel, eroii
Calasiris si Haricles, protagonistii Haricleea si Teagene slujesc pe Isis
si Apollo, respectiv pe Artemis si Neoptolem, iar autorul nsusi se
proclam supus zeului Helios. n spa iile parcurse (n Egipt, provincia
troglodi ilor sau Etiopia), eroii stabilesc contacte cu autorit i, cu Ior e
de ordine ( poli ii), satrapi locali sau ho i / pira i, binele si r ul
necunoscnd bariere sociale sau etnice.
Prezentarea acestei lumi antice si, prin structura ei, a-crono-
logic , sugereaz dimensiunea documentar a romanului, absent n
epopee si estompat n alte crea ii de gen. Spre deosebire de romanul
simbolic pastoral, aici dimensiunea documentar nu este limitat la
evocarea existen ei (cotidiene), ci propune interpretarea ei.
141
Spectacolul cotidianului, a c rui poezie atemporal este surprins de
Iongos, Iace aici loc spectacularului ritualic, Ierm circumscris
cronologic si spa ial. Dou alaiuri simetrice, n miscare (serb rile de la
Delphi n cinstea lui Neoptolem si procesiunea darurilor lui Hidaspes
din Meroe capitala Etiopiei), ilustreaz Iascina ia exercitat asupra
receptorului grec de spectacularul procesiunii. Aceasta este surprins
n nl n uirea secven elor ritualice, evocate prin Iocalizarea asupra
elementului regizoral si scenograIic. Acurate ea detaliilor pare s
constituie n oricare dintre descrieri o replic la reprezentarea plastic
a Irizei Panateneelor de pe Parthenon.
Ca replic n acelasi timp si la reprezentarea homeric a imaginii
de pe scutul lui Ahile, este semniIicativ dubla descriere, simetric , a
podoabelor eroilor, descriere care relieIeaz Irumuse ea Iizic a celor
doi, prin Irumuse ea artei; ,S-ar Ii zis c un Iulger stersese tot ce
v zusem mai nainte, ntr-att apari ia lui ne-a orbit pe to i. Era c lare,
dar narmat ca un hoplit, avnd n mn o lance de Irasin cu vrIul de
bronz, si cu capul descoperit, c l uzea procesiunea nvesmntat ntr-o
mantie de purpur , pe care era brodat n aur lupta lapi ilor cu
centaurii. Iar agraIa ntruchipa o Aten de chihlimbar care-si cl tina
scutul deasupra capului Gorgonei.. ,Se aIla ntr-un car tras de boi
albi, mbr cat cu o tunic de purpur care i acoperea picioarele,
brodat toat cu Iire de aur. Cing toarea n jurul snilor era opera unui
artist, care-si pusese n ea tot mestesugul lui si nu mai I cuse niciodat
ceva asem n tor, dar nici c mai putea s I ureasc vreodat o
asemenea minune. Doi serpi si ncol ceau cozile ntre umerii Ietei si
gturile lor se mpleteau sub sni, alc tuind un nod nclcit, de unde le
ap reau numai capetele care Iormau panglicile cing torii si atrnau
libere. Ai Ii zis c reptilele se trau aievea, dar nu aveau aspectul
nIior tor al animalelor s lbatice si crude, ci ca si cum ar Ii Iost
cuprinse de o dulce ame eal , se l sau s alunece pe snii Ietei, lenese,
robite de voluptate. Erau I cute din aur ntunecat la culoare.
63

Conturat prin cultivarea sus inut a detaliului semniIicativ,
dimensiunea documentar a romanului se mplineste prin acumularea
laolalt , cu orice pretext narativ, a datelor Ianteziste si reale, asupra
lumii orientale evocate. Se remarc astIel att atrac ia elenismului
trziu pentru spa iul ndep rtat, n care de Iapt si Iixeaz r d cinile,
ct si nclina ia didactic spre inIormarea cititorului.

63
Romanul grec, I, Editura Univers, Bucuresti, 1980, p. 256-257.
142
Acest nivel educativ al textului explic probabil impactul avut
de roman pn trziu asupra cititorului erudit. Pentru cititorul Ioarte
diIerit ca Iactur , de-a lungul timpului de la gr m ticul / preotul
(bizantin) sau boierul ori negustorul romn, cititor de c r i populare,
pn la umanistul occidental al Renasterii , lucrarea nu a reprezentat
doar un model, ci si o surs de cunostin e privind antichitatea trzie.
AstIel, r spunsurile n eleptului Calasiris la Delphi oIer date
privind construc ia piramidelor, cursul Nilului si rev rs rile lui
periodice. Avatarurile Haricleei si ale lui Teagene constituie poate
primele repere care vor Iace tradi ie privind civiliza ia etiopian :
transmiterea inIorma iilor, religia si ,masa sInt , cadranele solare si
sistemul juridic axat pe ,gr tarul cu Iocul sacru sau cel IilozoIic,
atribuit acestui spa iu, prin situarea aici a gimnosoIistilor indieni.
Evenimen ialul n cascad consolideaz tradi ia genului,
asociind mai toate ncerc rile imaginabile: Iurtuni pe mare, atacuri
pirateresti, r piri, nrobiri, torturi, mor i aparente, r t ciri (sub Ials
identitate), speran e nselate si tr d ri, salv ri spectaculoase la limit si
condamn ri nedrepte, revela ii privind identitatea eroilor / destinul
acestora etc. Etiopicele sintetizeaz si, Ia de celelalte scrieri similare,
sistematizeaz (pe ap / pe uscat) categoriile de ,ncerc ri la care vor
Ii supusi eroii romanelor ulterioare de ac iune, Iie ele structuri clasice
(de tipul Moll Flanaers), picaresti (ca n Gil Blas sau La:arillo ae
Tormes), melodramatice si populare (Misterele Parisului) sau de
aventuri (Insula misterioas ).
Varietatea ac iunii, generatoare de suspans, impune si nuclee
epice dezvoltate de narativitatea (pre)modern , prin intermediul
Iolclorului universal. Sunt semniIicative n acest sens: avatarurile
Iiului vitreg (Cnemon), tema Ira ilor nvr jbi i (Tiamis si Petosiris),
eventuala paraIrazare a lui Eteocle si Polynice), Iemeia inIidel
(Arsace), doica viclean , complice la r u (Cibele), lupta eroului
(Teagene) cu uriasul (asiatic) ce aminteste ipostaza David si Goliat
sau turnirul medieval, pentru ob inerea Iavorurilor doamnei, Iabula
tor ionarului nduiosat de Ior a moral a victimelor (Haricleea si
Teagene), tragedia alesului, ca individ c ruia i se reIuz mplinirea
comun (Haricles si Calasiris).
Urm rind prin aventurile eroilor indivizi obscuri, n situa ii
limit , insi comuni, ap sa i de sistemul social, oameni obisnui i, da i
prad celor mai puternice tr iri, romanul se detaseaz de exempla-
ritatea mitizant a eposului. El propune diversitatea omenescului si
generalizarea prin pilde a m re iei si a limitelor umanului. Substratul
143
filozofic al romanului, spre deosebire de cel al epopeii, nu mai oIer
modelul absolut, ci preceptul cu valoare practic imediat pentru
lumea concret . Din aceast perspectiv ne aIl m poate n Ia a unui
prim roman IilozoIic. n acest caz, evenimen ialul poate Ii considerat
suportul epic al simbolicului. Prin mul imea generaliz rilor cu valoare
de maxim , Etiopicele poate Ii considerat un adev rat breviar al
viziunii antichit ii trzii p gne asupra sacrului si proIanului.
n plin lume crestin primitiv , Heliodor sintetizeaz concep ia
antichit ii p gane asupra :eilor, concep ie cu punct de plecare n
poemele homerice. AstIel, ei sunt imagina i ca Iiin e imateriale, cu
Iizionomie imobil , care leviteaz usor, atunci cnd descind printre
oameni: ,un nv at nu se poate nsela, el i cunoaste usor dup
privirea Iix a ochilor si pleoapele nemiscate si mai ales dup mers.
C ci ei nu nainteaz I cnd pas dup pas, ci alunec si se avnt cu
un salt pe care nimic nu-l poate opri si trec prin aer n loc s p seasc
pe p mnt (III, XIII, p. 264-265).
Asemenea crestinilor ale c ror argumente pare de altIel s le
mp rt seasc , Heliodor condamn vr jitoria, considerat ,o
credin r spndit , care se tr ste pe p mnt, supus Iantomelor si
mplinindu-se prin incanta ii. Ea nu are nici un scop Iolositor si nu
Iace nici un bine celor care cred n ea, iar dac are vreun rezultat,
urm rile sunt proaste si jalnice: de exemplu, ia ar t rile drept realit i,
ne r peste speran a, scorneste cu usurin crime si duce adesea la
desIru (III, XIII, p. 267).
n contextul dimensiunii IilozoIice a romanului, concep ia
asupra omului asociaz ra ionalismul cu credin a n predestinare.
AstIel, continund tradi ia homeric , soarta este reIlexul actelor ,I r
ndoial din voin a Moirelor
64
, dar si din cea a ,zeilor, care le hot rau
|eroilor| soarta (VI, XII, p. 337).
Viziunea asupra destinului nsusi se nuan eaz . El este alegorizat
ca ,o hor grozav (V, XXIX, p. 321) sau ca o balan a sor ii, a c rei
nclinare r mne aleatorie. Reprezentarea pare s prelungeasc n timp
simbolistica punerii n balan a suIletelor de c tre zeul Anubis si
totodat s constituie o trimitere la ,judecata si cump nirea biblic a
p catelor. ns spre deosebire att de eroul homeric, ct si mai ales
de omul oriental (egiptean, mesopotamian, evreu), personajul roma-
nului grecesc, prin chibzuin , poate atenua / anihila loviturile destinului
(,s cercet m situa ia si s g sim vreo sc pare, II, XVI, p. 230).

64
Op. cit., II, XX, p. 233. Numele Moirelor (la romani, Parce) sunt
Atropos, Clotho si Iachesis, care torc, r sucesc si taie Iirul vie ii muritorilor.
144
Acest ra ionalism, ce anun umanismul modern, explic pe de o
parte respingerea ca p cat a sinuciderii (,c ci preo ii socotesc
sinuciderea un mare p cat, II, XXIX, p. 244), iar pe de alt parte,
promovarea ideii de moarte salvatoare moartea eroic (,Dac nu
reusim, o moarte curajoas ne va sc pa de rusine si astIel nu vom
pierde chiar totul! V, XXIX, p. 321) sau eliberatoare (,ca s nu mai
trebuiasc astIel s tr iasc ntr-o vesnic mizerie, n r t ciri continue,
sub loviturile unei soarte potrivnice, VIII, IX, p. 385). Din aceeasi
perspectiv a respectului Ia de om si a pre uirii vie ii, sunt
condamnate jertIele omenesti si mai ales sunt satirizate riturile barbare
prin care principiul valorii, Iie ca adev r, puritate, dreptate, este pus
mai presus de via : ,Frumoas este la etiopieni r splata pentru cei
care duc o via curat , |.| sacriIiciul si moartea sunt r splata
purit ii la ei (X, IX, p. 430).
Supus zeilor prin destin, dar, pentru prima oar , si capabil /
ndrept it s li se opun , omul, n viziunea lui Heliodor, este expresia
unit ii dintre suIlet si trup. Nemuritor, subiect al transmigra iei dup
moarte, suIletul si maniIest dinamica prin paroxismul sentimentelor
contrare: iubirea si ura.
Desi iubirea nu Iace obiectul analizei psihologice, r mnnd, ca
si n celelalte lucr ri similare, un resort al ac iunii, romanul lui
Heliodor oIer interpret ri ale ei. Acestea explic , n bun m sur ,
periodica revigorare a interesului lectorului postantic. AstIel, pentru
eruditul occidental (de pild , Jacques Amyot, unul dintre primii
traduc tori din secolul al XVI-lea) sau pentru sobrele Ie e domnesti
central-europene (Iiica lui Ieremia Movil sau Dimitrie Cantemir) ori
pentru naltul prelat Ieon Gheuca (ce ini iaz traducerea cu subtitlul
Amorul lui Theagen ,i Haricleea), romanul oIer explica ii
,stiin iIice ale iubirii: ,E suIicient s - i aduc aminte cum se naste
dragostea, cum p trunde n noi din priviri, purtat prin aer, iar
pasiunea se cuIund prin ochi n suIlete, lucru ct se poate de
explicabil (III, VII, p. 261). Tonul voit pedant si erudit permite
lectorului modern decodarea n subtext a unor inten ii satirice. n acest
caz, preotul Calasiris ar deschide seria ,slujitorilor amorului din
teatrul clasic, iar teoria sa ar preIa a satirele clasice (molieresti) la
adresa pre iozit ii medicale calpe.
Pentru acelasi lector, o alt pseudoexplica ie stiin iIic a iubirii
ar putea Ii perceput ca o anticipare a bestiariilor medievale si
ironizare a unui tip de vr ji, ac iuni magice, de altIel constant atacate
n roman: ,Ct despre sarpele numit bazilic, r suIlarea si privirea lui
145
usuc si preschimb tot ce atinge. Se zice c unii i vr jesc astIel pe
cei pe care i iubesc si c rora le vor binele (III, VIII, p. 261).
C derea aIectului n derizoriul am spune de Iactur modern
parodic se realizeaz prin identiIic rile iubirii cu Iormele iesirii din
sine: boala, be ia, deochiul: ,Mintea unui om ndr gostit, ca si a celui
beat, este mobil si I r astmp r. |.| De aceea omul ndr gostit este
nclinat s bea, iar cel beat s iubeasc (III, X, p. 263).
Formulat probabil pentru prima oar , teoria suIletelor pereche a
re inut desigur aten ia altor m rturisi i cititori ai lui Heliodor: Racine,
Cervantes, Tasso: ,Tinerii s-au iubit, ca si cum suIletele lor si-au
recunoscut de la prima ntlnire perechea si s-au ndreptat spre acel
singur bun demn de ei (III, V, p. 259).
Preocuparea pentru reac ia suIleteasc surprins gradat n
termenii indica iei regizorale , ca si intensitatea aIectului, ce i atinge
pn si pe nemuritori, sunt raciniene avant la lettre. Fundalul tot mai
concentrat al timpului devenit subiectiv conIer unor pasaje de
evocare a st rii contururile psihologicului de tip modern, n sine
sugestiv: ,Intai au r mas nemisca i, ncremenind aintr-o aat |.| O
clip lung s-au privit int |.|. Apoi un surs iute si Iuris a tr dat raza,
care li se ivise n ochi. Dup aceea, ca si cum le-ar Ii Iost rusine de ceea
ce se ntmplase, au rosit amndoi, dar imeaiat patima, p trunznd
pesemne n adncul inimilor lor, i-a I cut s p leasc (III, V, p. 259).
n Iine, magistrului umanist, clericului sau pudorii doamnelor
din saloanele ,clasice, Heliodor le oIer ,morala iubirii, opus
,amoralismului condamnat, dar ilustrat de epicul latin. AstIel,
ntreaga oper respinge de Iapt pasionalitatea n Iavoarea unei justi ii a
vie ii conjugale. Sentiment mp rt sit, iubirea n viziunea lui Heliodor
anun mai curnd perspectiva romanelor ,clasice de ac iune dect
codul celor cavaleresti: ,Aveau cel pu in prilejul s Iie mpreun , s se
mngie unul pe altul si s se ncurajeze ca s ndure cu noble e si cu
t rie loviturile pe care le primeau si lupta pe care o d deau ca s -si
apere virtutea si dragostea pe care si-o purtau (VIII, IX, p. 388).
Ceea ce aduce ns inedit romanul lui Heliodor dincolo de
mesajul explicit moral(izator) si de eviden a inten iei didactice este
caracterul lui livresc, maturitatea spiritului polemic / parodic. Roma-
nul se constituie astIel dup stiin a noastr ntr-o prim replic la
locurile comune si la sabloanele tematice sau structurale ale epicului
anterior.
n opinia noastr , Etiopicele lui Heliodor marcheaz un nou pas
n practica romanesc Ia de crea ia lui Iongos, capodoper a
146
bucolicului. nc din prologul romanului s u, Iongos m rturiseste
asumarea viziunii aristotelice asupra reprezent rii mimetice si a
Iunc iilor catarctice ale scrisului: ,Iar eu, privindu-le cu suIletul
uimit si Iermecat, am Iost cuprins de apriga dorin s t lm cesc,
scriind, icoana n cuvinte |.| si am alc tuit apoi n patru p r i, o carte
pe care o nchin lui Eros, nimIelor, lui Pan: un lucru de pre si o
desI tare pentru to i oamenii, menit s vindece pe bolnavi, pe cei
ntrista i s -i mngie, s destepte amintiri n cei care-au iubit, iar
celorlal i s le Iie, n pragul iubirii, o pild .
65

Deci dac Iongos reIlect estetic realitatea, Heliodor reprezint
un prim moment de maturizare a constiin ei artistice, prin reIlectarea
n opera literar asupra reprezent rii estetice nsesi. Discursul lui
Heliodor nu mai are n vedere doar inIormarea unui receptor avid de
ac iune / eros, ct mai ales comunicarea cu un destinatar anticipat
drept un public elitist, cu un anumit nivel cultural. Cu acest public,
autorul si nuan eaz rela ia, instituind Iormule de complicitate. AstIel,
pentru lectorii s i trzii sau contemporani elabor rii, romanul lui
Heliodor a oIerit satisIac ia identiIic rii subiectului aluziilor livresti.
Multe dintre ele sus in suportul documentar al romanului si, n acelasi
timp, constituie sursele estetice (Homer, AristoIan, Iucian) sau
stiin iIice (Strabon, Pliniu cel B trn, Herodot, Pausanias, Plutarh,
Platon si Aristotel). Totodat , textul a oIerit secven e de paraIrazare
ori de parodiere a reprezent rilor consacrate.
AstIel, repertoriul tematic celebru al eposului dobndeste
neasteptate conota ii. Ele vizeaz satirizarea neverosimilului si a
excesivului din mitul unanim cunoscut si scos, probabil, din topul
preIerin elor antichit ii trzii, n ciuda constantei reactualiz ri didactic-
cotidiene si religios-ritualice. Unele trimiteri la mit devin termeni de
raportare pentru Iic iunea romneasc . Prin aceasta, proza acumuleaz
libertatea de miscare n registrul comic, atins pn atunci numai de
comedie si de epopeea eroi-comic . Excesul tragicului din epos este
(re)sursa c derii n derizoriu. O modalitate de demitizare a lui o
constituie banalizarea prin aluziile devenite proverbiale, se pare, n
limbajul cotidian: ,De Troia vrei poate s - i vorbesc |.| si ai s Iaci s
se reverse asupra ta toat mul imea nenorocirilor mele, cu bzitul lor
nesIrsit (II, XXI, p. 234); ,.eram gata s nu bag de seam c esti pe
cale s - i termini povestea cu acest discurs si e un episod care nu are
nimic ae-a face cu Dionvsos, asa c vino la vorba noastr . Mi-aduci

65
Ibiaem, p. 107.
147
aminte de Proteus din Faros care, chiar cnd nu se transIorm ntr-o
Iiin mincinoas si cu nI isare schimb toare, ncearc totusi s te
duc cu vorba (II, XXIV, p. 238).
ParaIrazarea situa iei mitice n cotidian este o alt ipostaziere a
c derii n derizoriu. Episodul luptei lui Tiamis cu Petosiris, prin
ac iunea n desI surare, trimite la emo ia nIrunt rii homerice dintre
Hector si Ahile, n timp ce rela iile celor doi Ira i sugereaz conIrun-
tarea dramatic dintre Eteocle si Polynice. Obiectul luptei si
anecdoticul nIrunt rii transplanteaz ns tragicul miturilor-surs n
cotidianul si la tensiunea st pnit , proprii narativit ii romanesti:
,V znd de departe ce se petrece, Calasiris si-a adus aminte de
preziceri, si-a dat seama c aceia erau copiii lui si, n ciuda vrstei, a
nceput s alerge cu o repeziciune la care nimeni nu s-ar Ii asteptat de
la un om att de b trn, ca s ajung nainte ca ei s se omoare unul pe
altul (VII, VI, p. 348).
Sugestiile ironice ale contextelor creeaz contrastul comic ntre
situa ia evocat si termenul livresc de reIerin . Sunt semniIicative n
acest sens trimiterile la interven ia aeus ex machina (,Cum s-a ntmplat
s vin din mijlocul Greciei pn la hotarele Egiptului ca si cum ar Ii Iost
adus n scen pe sus? II, VIII, p. 223) sau comicul involuntar pentru
erou al exager rii (,Nu mai stie ce s Iac si atunci spune c e Iiica mea,
ca o scornire ntr-o comedie, X, XII, p. 433. ,Toate acestea sem nau cu
prologul care anun o dram , VIII, XVII, p. 396.).
Esen a ns si a personajelor ironizeaz eroicul mitic prin detaliul
revelatoriu. Omenescul lui Teagene ,corecteaz exemplaritatea rece,
inuman a lui Ahile nsusi (,Familia lui coboar din Ahile si cred c
este ndrept it s spun aceasta, dac i cercet m statura nalt si
Irumuse ea, care amndou sunt dovada unui neam nobil si demn de
Ahile. ns , n acelasi timp, nu este mndru si repezit ca acel erou
(IV, V, p. 275). Din tripla origine a Haricleei (divin : urmas a
Soarelui si a lui Dionysos; semidivin , descendent a lui Perseu si
Andromeda, p rin ii lui Memnon; si omeneasc : Iiic a regilor etio-
pieni Persina si Hydaspes), doar cea mai banal si umil o salveaz pe
eroin si, oricum, este singura ,activ n evolu ia destinului s u.
Ia nivelul registrului grav-narativ, pentru ac iune este evident
continuarea tehnicii de realizare a suspansului proprie genului. Am
mai remarcat de altIel c , si n aceast privin , romanul lui Heliodor
este un adev rat breviar de microac iuni tip, asociate pe Iundalul
subiectului unic, prin inser ia planurilor colaterale.
148
Ca nucleu narativ al romanului, c l toria spre limanul triumIului
iubirii (aparent) imposibile consacr poate cea mai Irecvent
schem a epicului de ac iune. Form de evaziune dintr-un spa iu
opresiv reprezentat aici prin imposibilitatea mplinirii iubirii dintre
r zboinic si preoteasa zei ei Artemis, Iecioar I g duit altuia
c l toria oIer premisele elimin rii interdic iei. n realitate, ea se
dovedeste generatoarea unor noi ncerc ri, mai cumplite.
n nararea acestor ncerc ri n care tensiunea psihologic
r mne exterioar , verosimilul este asociat unui supranatural
nuan at. P strnd elemente ale Iabulosului mitic (interven ia divin ,
voin a moirelor, proIe iile, visurile premonitorii) si ale magicului
(vr jile si incanta iile mamei egiptene si ale doicii Cibele), romanul lui
Heliodor circumscrie si reperele unui Iantastic livresc. Motiva ia
ira ional (,Se spune c tat l lui Homer ar Ii Iost preot, dar de Iapt cel
adev rat a Iost Hermes. nc de la nastere, el avea un sold acoperit
de un p r lung si de aici i vine numele care i s-a dat mai trziu n
Grecia, III, XIV, p. 265-266), amnarea explica iei logice unice prin
multiplicarea ipotezelor Ianteziste (,Poate c a Iost exilat. ori poate
l izgonise tat l lui. ori poate t cerea aceasta n-a Iost dect un
mijloc, III, XIV, p. 266) sugereaz premisele Iantasticului psihologic,
suspendarea sensului logic al evenimentului prin actul supranatural
(nasterea Haricleei, Iiica alb a mp ra ilor etiopieni, c l uzirea lui
Calasaris de c tre ,voci misterioase, Il c rile care nu o ard pe eroin ,
plnsul tor ionarilor n Ia a victimelor) cantoneaz Iantasticul
romanesc n sIera miraculosului, de dialog cu cel biblic.
Asocierea registrelor grav-narativ si comic-demitizant instituie
un joc al nivelelor implic rii narative / auctoriale, care marcheaz
structura romanului.
Prezen a auctorial se Iace sim it poate pentru prima oar n
epicul n proz prin crearea acestui subtext comic, care st pneste
tensiunea epic , men innd-o n limitele verosimilului.
Naratorul n roman si alterneaz periodic m stile, imprimnd
epicului o dinamic speciIic , ntre implicarea ca martor / erou si
distan area omniscient .
AstIel, construc ia narativ tr deaz raIinamentul unui retor.
Romanul Etiopicele ncepe in meaia res (conIorm experien ei
homerice din Oaiseea), pentru ca, exact la mijlocul operei, n cartea a
V-a, s Iie explicat carnagiul, cu care debuteaz ac iunea. Predo-
minarea omniscien ei, proprie prozei epice, este anulat prin alternarea
149
naratorilor, care introduc astIel, n mod Iiresc, n romanul eveni-
men ial, planurile narative speciIice structurii inelare.
Necontura i psihologic, ci doar social si prin rela iile cu
protagonistii, naratorii-eroi (dominant, Calasiris, c r ile II-V; inci-
dental, Cnemon), ca si cei episodici (Haricles, tn rul paznic)
delimiteaz epic reperele (crono)logice: (timpul pentru) ac iunea
anterioar nauIragiului (de la Iuga din Cetate pn la captivitatea la
Tiamis), povestit de Calasiris; intervalul de la nauIragiu la sosirea la
MemIis (n care perspectiva lui Calasiris alterneaz cu cea a naratorilor
secundari) si secven a avatarurilor etiopiene (nregistrat omniscient).
Pe urmele Oaiseei, Heliodor valoriIic din plin valen ele
evocatoare ale memorialisticii trucate. El i conIer dinamism si
culoare prin introducerea unor interven ii n textul narat, care
poten eaz ndeobste suspansul ac iunii. AstIel, povestirea n sine si
Iixeaz cadrul expozitiv prin ampla evocare (cu caracter documentar.
pentru procesiunea nchinat lui Neoptolem si cu rol de relieIare a
tensiunii psihice, n cadrul scenei Iinale, de la Meroe).
Nara iunile paralele sugereaz complementaritatea eurilor
(tulburarea, iubirea, suIerin a Haricleei / a lui Teagene) sau viziunile
total diIerite, de pe pozi ii distincte, Ia de acelasi episod. n
contrazicerea lui Calasiris de c tre Haricles, la marea judecat , g sim
poate un prim exemplu literar de pluriperspectivism.
Dialogul-cadru al povestirii relieIeaz n prelungirea
dimensiunii polemice a romanului Iirescul voit al oralit ii si deci
verosimilitatea contextului, reprezentnd si un Iel de metatext sau de
(pre)text psihologic (,Dup ce s-a terminat procesiunea si sacriIiciul
expiatoriu. ,Pentru mine nu s-a terminat nc , tat , l-a ntrerupt
Cnemon. m p r sesti si lasi s cad cortina care abia se
ridicase!. ,Urm resc n istorisirea mea numai ceea ce este nsemnat
si ce mi-ai cerut s - i l muresc de la bun nceput., III, I, p. 213.).
Epistola ca document g sit (scrisoarea Persinei si t bli ele
Tisbei) nu are Iunc ia de ,ram narativ , ca n romanul matur, ci
reprezint elementul prin care se echilibreaz tensiunea epic , Iie prin
sanc ionarea moralizatoare, Iie ca deznod mnt justi iar.
RaIinamentul construc iei n sine pare a Ii, n cazul Etiopicelor
lui Heliodor, o ilustrare a viziunii autorului nsusi asupra artei si deci a
asum rii condi iei scriitoricesti ca personalitate creatoare de real(itate)
estetic prin ,talentul lui des vrsit, care nu l-ar Ii ridicat att de sus
deasupra celorlal i, dac nu ar Ii avut n el inspira ie sau spirit divin
(III, XV, p. 266).
150
II.3. Literatura latin : for a estetic a replicii la model

II.3.1. Epopeea: aproprierea moaelului grec ,i aelimit rile specifice

Dac Iliaaa si Oaiseea sunt expresia unei civiliza ii capabile de
reIlec ie moral si de reprezentare estetic , Eneiaa apare n spa iul
latin ca reIlex al maturit ii culturii antice, ajunse la apogeu n cadrul
imperiului roman.
Ivit n aria occidental , n bazinul M rii Mediterane, epopeea
latin poart amprenta unui alt tip de spirtualitate. Spiritului pasnic al
negu torului grec, ntemeietor de colonii, romanii i-l opun de
timpuriu pe cel al cuceritorului, care transIorm n colonie mereu alte
teritorii supuse. Iumea, redus de grecul antic la accesibil si Iamiliar,
dincolo de care ncepe mitul, constituie pentru roman un spa iu de
st pnit, pn la ultimele Iruntarii ale cunoscutului. nsusi cunoscutul,
apropriat si acceptat de elini ca nscris n logica existen ei, reprezint
pentru latini un mijloc de aIirmare a puterii politice si a Ior ei de
posesiune.
Prin perspectiva ei asupra existen ei, civiliza ia greac antic ,
ajuns la maturitatea realismului elenistic, accepta diversitatea si
libertatea ca expresie a individualit ii proIanului. Ea laiciza de
timpuriu sacrul n numele omenescului, dincolo de rigiditatea vreunei
norme morale sau sociale. Prin acest demers spiritual, Grecia antic
sacraliza de Iapt Irumuse ea, ca armonie ntre lumea interioar si cea
exterioar . Expresia artistic a acestei armonii, canonul Iixat ca
op iune estetic prin listele alexandrine de scriitori, reIlect imaginea
generalizant a omului, triumI tor prin Ior a Iizic si spiritual asupra
ostilit ii elementarului.
Civiliza ia roman , care cultiv cu tenacitate constiin a de sine,
neutralizeaz totala libertate a alterit ii si tinde spre nivelarea
diversit ii, supunnd-o Ia de centrul-capital prin ordine, disciplin ,
rigoare a normei (etice, religioase, juridice). Ea subordoneaz
Irumosul Ia de necesar n permanenta ei curs istoric de a st pni
lumea exterioar . De aceea, probabil, Irumosul / identitatea nu-si
creeaz n acest spa iu un canon propriu, ci se deschid spre spa iile
cucerite, ale c ror repere utile si le aproprie: ,Arta acestui popor, cnd
nu este utilitar , este conven ional . De ce ar lua elementele conven-
iilor Iormale de la al ii dect de la greci, care i le oIer ?
151
Aceste aprecieri ale lui Elie Faure
66
subliniaz att rela ia de
dependen a spiritualit ii latine Ia de cea greceasc unanim
acceptat , ct si ideea, mai recent , a caracterului activ al celei latine
Ia de cea elin . Pierre Grimal
67
respinge total opinia reducerii
crea iei latine la ,un decalc lipsit de valoare, ,n scut din cea greac .
Analiznd din aceast perspectiv condi ia literaturii, proIesorul
Irancez nuan eaz leg tura dintre cele dou spa ii artistice. Pentru
etapele majore din istoria literaturii latine, cercet torul impune
termenii care precizeaz ac iunea concret a spiritualit ii latine asupra
a ceea ce se conIigureaz astIel mai curnd ca model dect ca substrat
grec: ,Cele dou cicluri |grec si latin| au avut cteva puncte ae
contact; n nici un moment ns ele nu s-au suprapus. Datoria
literaturii latine Ia de operele si gndirea greac este imens . Nu e
mai pu in adev rat c ea a transformat tot ceea ce mprumuta, c a
conIerit literelor grecesti alte rezonan e si c mprumuturile practicate
au Iost ntotdeauna si n primul rnd ni,te op iuni. |subl. ns. A.V.|
De-a lungul secolului al III-lea . Hr., atunci cnd apar primii
autori de limb latin , si anume o serie de poe i, operele grecesti
contemporane sunt cele care servesc drept model. Asist m astIel la
nasterea unei literaturi latine, pe care am putea s o numim elenistic .
,ncepnd cu secolul al II-lea . Hr., gndirea greac si gndirea
roman au tr it ntr-o simbioz aproape total .
68
Pierre Grimal
sintetizeaz si principalele (re)surse proprii ale literaturii latine.
Religia, prin imnuri, este v zut de istoricul literar ca ,substan a
lirismului, iar prin jocuri (ludi), a teatrului, ,care era o Iorm
poetic . Via a politic , prin ,cntecele de osp , constituie originea
eposului eroic, dup cum apari ia timpurie a normelor juridice (pe la
mijlocul secolului al V-lea . Hr.) a impulsionat apari ia elocin ei, iar
aten ia acordat arhivelor st la baza dezvolt rii istoriograIiei si a
prozei istorice de mai trziu.
Timide si trzii Ia de maniIest rile grecesti, primele Iorme ale
literaturii latine si au obrsia n spa iul italic. ntreaga evolu ie a
acestei literaturi, aIirmat pentru prima oar printr-o traducere a
poemelor homerice(!)
69
, s-a desI surat sub semnul permanentei

66
Istoria artei. Arta antic , Bucuresti, Editura Meridiane, 1970, p. 334.
67
Literatura latin , Bucuresti, Editura Teora, 1997, p. 19.
68
Pierre Grimal, op. cit., p. 20.
69
Oaissia (sau Oavssia) este tradus n versuri saturnine, speciIic
italice, de Iivius Andronicus, n secolul al III-lea . Hr.
152
provoc ri reprezentate de perIorman ele eline. Aveast evolu ie a Iost
marcat totodat si de o continu schimbare a condi iei crea iei si a
creatorului, spre deosebire de mai conservatoarea Grecie. n Grecia,
poezia, v zut ca ,produs al inspira iei
70
, a Iost nc de la nceput
practicat de artistii nzestra i cu har, apar innd unei lumi nchise,
aceea a mestesugului artistic. Ia Roma, unde tot poezia apare naintea
celorlalte structuri literare, ea este mai nti tratat ca o preocupare
incompatibil cu condi ia de cet ean si cu preocup rile sale grave,
pentru ca mai apoi s Iie v zut ca joc si ca Iorm de delectare, iar n
cele din urm , ca art si perIorman spiritual . Poate tocmai de aceea,
mult vreme, poezia a Iunc ionat ca un ,mijloc pentru atingerea unui
anumit nivel al respectului public, altIel greu de cucerit de c tre omul
de spirit din provincie. Scriitorii notabili ai nceputurilor literaturii
culte latine sunt provinciali: Naevius, Iivius Andronicus, Terentius,
Iucilius, Accius, Catulus, Varro, Sallustius. Mai trziu, al turi de
marile nume romane (Caesar, Cicero, Cato), se aIirm ,poe ii noi,
mai to i provinciali, si marii lor urmasi: mantovanul Vergilius si
apulianul Horatius (n scut la Venusia).
Spre deosebire de senin tatea artistului grec, care si ntrupa, n
limitele canonului, reprezent rile ideale, creatorul latin avea de
nIruntat o dubl presiune. Este vorba, pe de o parte, de autoritatea
incontestabil a modelului grecesc, iar pe de alt parte, de revolta Ia
de model si de dorin a aIirm rii de sine, prin cucerirea. gloriei
spirituale a elinilor. Aceast sIsiere l untric a creatorului latin ne
apare cu att mai evident , cu ct poetul era un proIan (,gramaticus),
Iormat n spiritul / sub ndrumarea oamenilor de cultur elini sau, mai
trziu, era un nobil cu o solid educa ie greceasc , dar si un cet ean
cu un accentuat sentiment patriotic.
Consider m c dubla presiune s-a maniIestat cel mai puternic la
nivelul eposului. Chiar traducerea lui Cnaeus Naevius ne apare ca un
simptom al ei, cu att mai pregnant, cu ct modelul grecesc era deja
canonizat prin Poetica lui Aristotel si reactualizat prin Iixarea
epopeilor homerice n edi ia alexandrin .
n acest joc labil dintre atrac ia perIec iunii grecesti si negarea ei
prin ncercarea de a o egala / dep si ca model, g sim explica ia pentru
constanta eposului ca Iormul estetic pe toat durata evolu iei poeziei
latine. Dac epopeea greac propune o perspectiv IilozoIic asupra

70
W. Tatarkiewicz, Istoria esteticii, I, Bucuresti, Editura Meridiane,
1978, p. 59.
153
unei umanit i ideale, epopeea latin oIer imaginea exemplar a
omului unui timp si al unui spa iu riguros determinate: cet eanul roman
al republicii si mai apoi al imperiului. Eroul latin dobndeste astIel un
plus de concretitudine, epopeea creeaz imaginea public necesar , iar
eposul cstig n istoricitate, reevalundu-si periodic substratul mitic.
O sumar trecere n revist a ipostazelor epopeii latine pn la
Vergiliu ar ilustra, n opinia noastr , tocmai evolu ia rela iei dintre
acest epos si modelul grecesc. Primul poet latin, tarentinul Iivius
Andronicus (294-204 .Hr.), recunoaste implicit autoritatea suprem a
eposului grec, prin traducerea adaptat a epopeii homerice. Oavssia
sau Oavsseion (Mica Oaisee), transpus n versul saturnin speciIic
latin (Iormat din trei iambi si trei trohei), ca manual didactic, atest
att tradi ia rela iei dintre cele dou culturi prin existen a echiva-
len elor latine , ct si orgoliul Ioarte tinerei literaturi peninsulare de
a-si exercita practica crea iei pe o epopee homeric .
Cnaeus Naevius (269-201 . Hr.), creator al epicului latin prin
poemul n vers saturnin Bellum Punicum (R :boiul punic), asociaz
tema greac a peregrin rilor (lui Eneas) cu subiectul roman al nteme-
ierii cet ii. Orgoliul na ional al nobilei descenden e se nuan eaz n
opera sa prin patriotismul ntre inut si de virtu ile romane, pe care
Eneas le preIigureaz , iar ostenii contemporani autorului le ilustreaz
n lupta cu cartaginezii.
Marcnd evident nceputurile genului si orientnd eposul latin
spre modelul impus de tradi ia spiritual mediteranean , Iivius
Andronicus si Cnaeus Naevius Iixeaz totodat si coordonatele deIini-
torii ale epopeii latine: rela ia mai proIund cu realul si cu
istori(citate)a, predilec ia pentru poetic-spectacular si accentul pus pe
evocarea tr irii si pe analiza psihologic a eroilor. Am explica aceste
aspecte prin experien a literar greac , s -i spunem implicit , de care a
beneIiciat eposul latin. AstIel, cei doi ntemeietori ai s i, cunosc tori
ai limbii, ai mitologiei si ai literaturii grecesti erau si dramaturgi, care
au dezvoltat marile teme tragice eline, dar, ca si contemporanii lor,
probabil si beneIiciari ai practicii romanesti, de maxim r spndire n
perioada elenistic
71
. Prin urmare, dac n spa iul grec epopeea este
una dintre (re)sursele romanului, n cel latin ea pare a Ii beneIiciara
practicii epicului amplu elin.
Cronologic, aceste racord ri la modelul elin, prin care se
acumuleaz o anumit practic a crea iei epice, converg c tre o prim

71
Perioad a culturii grecesti cuprins ntre domnia lui Alexandru
Macedon (336-326 . Hr.) si victoria lui Augustus la Actium (31 . Hr.).
154
ipostaziere latin a eposului: poemul istoric (analitic). Prin acesta,
eposul latin mitizeaz istoria, Iace loc, n spirit elenistic, miraculosului
epopeic n contingent, istoricizeaz miticul prin evoc rile documen-
tate, adeseori cu substrat (auto)biograIic. Cea mai veche istorie a
Romei, elaborat n limba greac de Fabius Pictor (n a doua jum tate
a secolului al III-lea . Hr.) traseaz reperele acestui tip de oper ,
intitulat Annales si care prezint cronologic istoria cet ii pn spre
contemporaneitatea autorilor.
Avndu-si originea n opera lui Naevius, Analele elaborate de
Quintus Ennius (239-169 . Hr.), Iucius Accius (170-? . Hr.), Furius
Bibaculus (103-? . Hr.) structureaz dimensiunea IilozoIic a epopeii
latine. Obiectivul reIlec iei nu l mai constituie ns exemplaritatea
etic , ci reprezentarea, cu miz politic , a spiritului imperial al cet ii.
n acelasi timp, Iaptul c Ennius cel mai apropiat precursor al lui
Vergiliu recurge la hexametrul dactilic atest att maturizarea
creatoare a poemului latin, ct si permanenta provocare pe care o
reprezint , pentru romani, modelul grec.
O alt expresie a acestei provoc ri o reprezint eposul mitologic.
Anun at n opera lui Furius Bibaculus, acest tip de epos se
caracterizeaz n principal prin estomparea dimensiunii istorice,
proprie analelor, n Iavoarea op iunii elenistice pentru miticul cu
semniIica ii livresti, destinat de creatori ,savan i unui public (mai)
elitist / cunosc tor n proIunzime a tradi iei grecesti. Prin aceast
ipostaz a sa, eposul latin este racordat la experien a contemporan
elenistic , abordnd poemul eroic personagial. n acelasi timp, el si
aIirm orgoliul libert ilor Ia de model si chiar al crea iei, n limitele
si n spiritul modelului.
Abordnd aceeasi surs a Argonauticelor lui Apollonios din
Rodos (cca 295-215 .Hr.), poe ii epici apropia i cronologic de
Vergilius maniIest n epopeile lor amprenta tot mai clar a unei
literaturi mature.
n poemul Iason, Publius Terentius Varro Atacinus (82-36 . Hr.)
subiectivizeaz nara iunea si pune accentul pe analiza psihologic .
Gaius Valerius Flaccus Setinus Balbus (secolul I .Hr.), n
poemul n opt c r i, Argonautica, trateaz liber subiectul grecesc,
insernd n mod personal episoade ale istoriei romane contemporane
(din vremea dinastiei Flaviilor). El reinterpreteaz simbolistica
mitologic , n sensul sublinierii emo iei si patetismului episoadelor n
acord cu op iunea receptorului, ndeobste Iamiliarizat cu excesivul
tragediilor. Ia ambii poe i, modelul grecesc este doar punctul de
plecare epic al aIirm rii de Iapt a personalit ii ,noii poezii
(neoterice), raIinat pn la pedanterie si livresc .
155
Ia polul opus al acestui retorism, eviden iind Ior a creatoare a epo-
sului latin, se situeaz poemele lui Caius Valerius Catullus (87-54 . Hr.),
care maniIest atrac ia aceleiasi grup ri estetice spre concizia clasic .
Catullus a preluat de la alexandrini un gen creat de ei, ,mica epopee,
numit de c tre moderni epvllion; este vorba de poeme relativ scurte,
avnd ca subiect cte o legend pu in cunoscut .
72

Cele dou epopei ale lui Publius Papinius Statius (cca 40-96 d. Hr.)
exprim , n limitele tramei epice grecesti, aspira ia spre un nou
clasicism, care beneIiciaz ns si de experien a vergilian ,
m rturisit , ca si de cea ovidian , evident . Tebaiaa si Achileiaa sa
devin, prin detasarea de retorism n Iavoarea unei anumite sobriet i
solemne, modele pentru poe ii trzii, cum sunt Claudius Claudianus
(375-408 d. Hr.) sau Rutilius Namatianus (secolul al IV-lea d. Hr.).
Evolu ia epopeii latine pn la Vergilius pune n lumin si
existen a unei istorii ,interne, locale, a speciei n peninsul , element
de diacronie ndeobste ignorat de critica / istoria literar . Ar Ii Iost
poate semniIicative, n acest sens, si eviden ierea Iondului epic
autohton, care a alimentat din ,substrat epopeea latin .
Sumara si, Iatalmente, incompleta noastr trecere n revist a
ipostazelor latine ale speciei a relevat existen a unei tradi ii a rela iei
cu modelul grec, dar si intrarea n tradi ia autohton , clasicizarea ca
modele a epopeilor lui Vergiliu pentru eposul eroic (Eneiaa) si a lui
Ovidius, pentru cel didactic (Metamorfo:e).

II.3.2. ,Eneiaa: imaginea ae sine ca replic

n contextul acestei tradi ii a eposului, alimentat de un Iond
mitic de cult(ur ) autohton, Publius Vergilius Maro
73
realizeaz prin
Eneis (Eneiaa) crea ia reprezentativ a genului. Epopeea este expresia

72
Pierre Grimal, op. cit., p. 202-203.
73
Publius Vergilius Maro (15 octombrie 70 .Hr., Andes 21 septembrie
19 . Hr., Brundisium) este poetul care, al turi de contemporanul s u Horatius
clasicizeaz poezia din epoca lui Augustus. Asociind nv turile scolii
epicureice cu elocin a, deprins la scoala unui retor alexandrin, n Bucolice si
Georgice Vergilius pledeaz pentru echilibrul si armonia existen ial ,
descoperit n linistea vie ii pastorale.
Prin aceste opere este deja maniIest pozi ia lui Vergiliu Ia de modelul
grec si se anticipeaz totodat aceeasi rela ie si la nivelul eposului. Redactat n
ultimii 10 ani de via ai poetului (29-19 . Hr.), epopeea este opera care
r spunde orizontului de asteptare al cet ii, avid s -si identiIice spiritul cu
imaginea evocat de poetul oIicial.
156
deplinei valoriIic ri a unei experien e si totodat conIirmarea matu-
rit ii estetice a eposului latin, prin atingerea unei clasicit i, care i
conIer pentru posteritate statutul de model.
Opera vergilian ne apare astIel semniIicativ pentru studiul
literaturii generale si comparate, n primul rnd ca prim crea ie care,
dup stiin a noastr , ncheie un ciclu complet al devenirii estetice: de
la elaborarea n limitele unui model, la Ior area si dep sirea acestor
limite, pentru ca rezultatul s ateste un nou model. O alt caracteristic
a operei, care o singularizeaz n contextul literaturii antice, o
reprezint Iaptul c modelul pe care l impune Eneiaa nu constituie
anihilarea, parodierea sau negarea celui anterior, ci o modalitate de
absorb ie a lui ntr-o Iormul proprie unui alt timp si unui alt spa iu
spiritual. Eneiaa ne apare astIel ca o prim expresie des vrsit a
sintezei greco-latine si, cronologic, ca o prim replic autentic dat
de spiritul latin perIec iunii grecesti.
Elaborat sapte secole dup poemele homerice si la aproape
dou veacuri de la tentativa lui Apollonios din Rodos de a le
reactualiza Iormula (n Argonauticele), epopeea lui Vergiliu este,
programatic, o oper de erudi ie.
Inten iile scrierii stabilesc un dialog singular cu cele dou surse
grecesti. Poetul r t citor, aedul Homer, evoca Iapte pierdute ntr-un
trecut mitic, adev rat epoc de aur, de neegalat pentru Grecia
momentului nar rii.
74
Eruditul Vergilius vede trecutul mitic ca subiect
Iiresc al prezentului glorios si ca garan ie a unui viitor pe m sur .
75
n
ciuda diIeren elor, germenele mitic, rela ia proprie eposului cu istoria
sacr , structura si logica narativ apropie cele dou epopei homerice
de cea vergilian , pe care ns viziunea asupra timpului, a istori-
cit ii, a idealului uman le deosebeste irevocabil.
G sim (re)sursa acestei deosebiri n natura / aestina ia distinct
pentru cele trei opere. Eposul grec homeric era expresia adecv rii

74
Umanitatea eroic (propus n Iliaaa), n elepciunea si Iidelitatea ca
garan ie a izbnzilor n existent (ilustrate n Oaiseea) conturau reperele unei
exemplarit i coplesitoare, prin care individul acesta ideal devenea egalul
zeilor, nIrunta i de el de cele mai multe ori.
75
Eneas nu reprezint un ideal abstract, ci Iiin a concret , latinul
cuceritor si civilizator, cu care se putea identiIica / la care putea aspira orice
cet ean. El este n acelasi timp primul str mos cunoscut al neamului lui
Augustus, demn si prin vechime, si prin noble ea originii de a conduce Roma
si lumea.
157
aedului la orizontul de asteptare etico-IilozoIic al unui receptor divers
(de la nobilul st pn de sclavi pn la sclavul sau omul liber din
cetate). Ca perIorman interpretativ , el I cea obiectul ntrecerilor si
era reactualizat ritualic la marile ceremonii ale polisului. Raportabil
la spontaneitatea crea iei mitic-Iolclorice, epopeea greac , prin
reactualiz ri, pare a Ii Iost un mod de celebrare a trecutului, astIel
renviat, si a perIec iunii artei, care l evoc .
Elaborarea Eneiaei este reIlexul unei voin e estetice si al unui
program (politic) ndr zne .
Dup cum am v zut, tradi ia epic latin aspira spre crea ia
epopeic . ns Vergilius abordeaz eposul nu att din voin a integr rii
n tradi ia genului ,nalt, neegalat n mediul latin, ct din dorin a
cre rii ,argumentului estetic, cu valen e politico-ideologice pentru
puterea si pozi ia Romei. Opera sa consacr , prin izbnda estetic ,
tradi ia eposului latin de a conIeri si o dimensiune politic mesajului
etico-IilozoIic al operei. Spre deosebire de epopeea greac , n care
eroul, divinul, umanul erau de o idealitate atemporal , epopeea latin
este expresia unui spirit ,datat: modernitatea noii spiritualit i, care
tocmai se consolideaz . Pornind de aici, putem explica de ce n
perioadele de constituire a unui neam (la nceputurile Evului Mediu)
sau n cele de aIirmare a unei na iuni (ndeobste n zorii secolului
romantic), modelul epic dominant era Eneiaa, n timp ce clasicismul
secolelor XVII-XVIII si revendic ndeosebi Iormula si tipologia
personajelor homerice.
Avnd ca punct de plecare datele cunoscute (din eposul lui
Naevius si, mai ales, Ennius), Vergilius r spunde orizontului de
asteptare diIuz, al cet eanului roman. Eneiaa clariIic op iunea poli-
tic si, n acelasi timp, o Iormuleaz n termenii alegoric-simbolici, ce
trimit la permanen a vechilor valori italice, la idealurile politicii de
m re ie prin putere. Epopeea anticipeaz si satisIace pe deplin un
orizont de asteptare, care s r spund unor imperative extraliterare, de
justiIicare a orgoliilor si a preten iilor imperiale. Ea oIer de Iapt
imaginea de sine necesar spiritului imperial pentru motivarea patrio-
tic a cet enilor romani.
Structura yi subiectul Eneiaei atest ambi ia vergilian de
realizare a unei sinteze a substan ei epice din epopeile homerice.
Totodat , ncadrarea n limitele modelului homeric eviden iaz poate
Iaptul c voin a de nnoire a poetului nu se maniIest la nivelul
inven iei / organiz rii epice, ci la acela al semniIica iilor.
158
Construit pe 12 cnturi, epopeea asociaz trama epic a Oaiseii
(n primele 6 cnturi) cu cea a Iliaaei (n ultimele 6). S-ar p rea c
primele 6 c r i sunt cele ale asum rii condi iei de c l uz si ale
aIirm rii conduc torului Eneas, n timp ce ultimele 6 reprezint c r ile
ntemeierii, conduc torul devenind erou Iondator si civilizator.
Inversarea ordinii ac iunii, consacrat prin epopeile homerice, ar
putea Ii reIlexul unei alte viziuni de ansamblu. AstIel, dac n primele
sase c r i, prin c l toria lui Eneas spre Italia, se aIirm Ior a spiritual
si superioritatea moral a str bunului Ia de restul lumii cunoscute si
parcurse, urm toarele sase constituie conIirmarea eroic a ndrept irii
ntemeietorului de neam de a st pni Italia, leag n si centru al
Universului.
Aceast unitate a secven elor ac iunii si logica strns a
expunerii n Eneiaa se asociaz cu concizia, ob inut n opozi ie cu
poemele homerice prin reducerea la maximum a secven elor
digresive. Aten ia autorului se concentreaz asupra epicului simbolic
printr-o mestesugit dozare a tensiunii dramatice. AstIel, cnturile cu
num r par concentreaz tensiunea. Foarte intens , aceasta nuan eaz
evenimen ialul: ac iunea de suspans (II c derea Troiei si p r sirea
orasului; X, XII simetric, n Iinal, r zboiul ntemeietor al noii lumi),
dragostea paroxistic a Didonei si moartea expiatoare pe rugul ce
anun si soarta Cartaginei (IV); dep sirea revelatorie a limitelor
existentului, pentru a aIla sensul, prin adncirea n spa iul inIernal
(VI), lirismul conIirm rii prezicerilor si al asimil rii microcosmului
uman de c tre un cadru, un macrocosm care i se d ruieste p rintelui
latinilor (VIII).
Cnturile cu num r impar atenueaz tensiunea exterioar . Unele
stabilesc rela ia dintre episoade. AstIel, Iurtuna pe mare (cntul I)
introduce cititorul n plin ac iune, preg tind nauIragiul pe insula
Didonei. Cntul III continu si ncheie retrospectiva lui Eneas, cu
episoadele mai senine ale drumului pn la insul . Celelalte cnturi cu
num r impar au un caracter narativ, expozitiv (cnturile V si VII
evoc alian ele cu neamurile italice, ctitoriile si respectul tradi iei pe
p mnt latin de c tre Eneas) sau evocator (cntul XI descrie sIrsitul
simbolic al Camillei si nceputul ultimelor lupte). n aceste cnturi,
atenuarea tensiunii se realizeaz prin orientarea ei de la paroxisticul
situa iilor (din cnturile cu num r par) spre acuitatea tr irilor /
dezbaterilor suIletesti. Acestea sunt, n opinia noastr , capitolele n
care se concentreaz realismul analitic si evocator al epopeii, prezent,
astIel, pe parcursul ntregii opere. Prin asocierea secven elor de
159
maxim tensiune cu momentele de (relativ) respiro, Vergiliu conIer
epopeii sale un echilibru emo ional, care i este propriu. El reuseste n
acelasi timp s r spund , prin patetism, cerin elor orizontului de
asteptare al receptorului elenistic, iar prin st pnirea acestuia si atinge
propriile aspira ii spre armonia clasic .
Deschiderile spre politic ale mesajului epopeii se realizeaz n
Eneiaa prin modificarea sensibil a semnifica iei principalelor
elemente simbolice.
Drumul lui Eneas nu mai p streaz din cel al lui Odiseu dect
cteva repere exterioare: ntlnirea harpiei Celaeno n insulele
StroIade, atingerea ciclopilor, dep sirea I r escal a insulei lui Circe,
p trunderea n InIern. Reperele concret geograIice sunt, par ial,
comune cu cele ale drumului lui Iason din Argonautice. SemniIica iile
simbolice ale drumului sunt total distincte, ns Ia de ambele epopei.
Dac Odiseu parcurgea un traseu interior, al (re)g sirii de sine, drumul
lui Eneas este cel al construc iei destinului (propriu si colectiv). Eneas
este un ctitor al timpului istoric, ca timp eroic al latinilor, spre
deosebire de ,recuperatorul Odiseu, care se (re)instaleaz conIortabil
n timpul s u subiectiv, individual.
Tocmai la acest nivel al epopeii latine g sim elementul care
realizeaz trecerea de la eroicul subiectiv, ,personagial, la cel
,simbolic colectiv, obiectivat ca na ional. Pentru Eneas, timpul
istoric nu mai reprezint temporalitatea de Iundal, paralel si, n
momentele cheie, interIerent cu timpul eului, asa cum se ntmpla cu
Ahile sau cu Odiseu. Ia el, timpul eului converge spre cel istoric,
care, n cele din urm , l anuleaz .
Timpul diegetic, evenimen ial, este categoria narativ de la
nivelul c reia discursul epopeic latin se structureaz ca replic la
modelul elin. Dac pentru Odiseu timpul, plat, monocord si liniar se
desI sura ntre dou victorii (asupra troienilor si asupra pe itorilor), el
nchidea, prin ncerc ri, cercul conIirm rii eroice.
n cazul eposului latin, timpul iese din acest tipar static. Este
vorba aici despre un interval cronologic ascendent, cu punct de plecare
ntr-o c dere (a Troiei) si cu punct terminus n n l area prin victorie
(din Iinal). n opinia noastr , ca progresie epic , acest ,cronotop se
desprinde de cel mitic propriu modelului homeric, axat pe
circularitatea destinului eroic , conIigurnd mai curnd dinamica
epicului romanesc. Pe parcursul derul rii ac iunii, pentru Eneas timpul
eului se dizolv n cel al istoriei. Timpul diegetic ia aspectul unei
spirale, care urc mereu la un alt nivel, pe m sur ce este dep sit
160
condi ia anterioar a personajului. n Iiecare etap a evolu iei sale,
protagonistul Eneas las n urm un timp al Iericirii individuale apuse.
Eroul epopeii latine este dinamic, spre deosebire de cel din
eposul grecesc, care, ca si n mituri, nu evolueaz , ci se reveleaz .
Eneas din debutul poemului, plecnd din Troia, p r seste de Iapt
timpul mitic al cet ii distruse, dar iese si din cel al eului, al tn rului
ap r tor al cet ii si so al Creusei.
Imaginea lui Eneas al turi de Creusa si de Iulus constituie
replica latin la tripticul Hector Antigona Astianax. Pozi ia Ia de
destin, Iormulat si aici de c tre Iemeie, este semniIicativ pentru
op iunea existen ial a unui alt moment istoric. Iegat de
exemplaritatea mitic , Andromaca sus ine ideea mor ii eroice n
numele demnit ii individului. Mai verosimil , n l at prin acceptarea
propriului sIrsit, Creusa, care iese din via pentru a r mne n mitul
trecutului troian, aIirm via a si Iamilia ca valori supreme. Ea este
astIel o prim expresie a unei Iinalit i a neamului, de dincolo de
destinul individual al ultimilor urmasi ai lui Dardanus.
Iesirea lui Eneas din Troia, nso it de Anchise, Creusa si Iulus,
ne apare simbolic ca reprezentare a iesirii din vrsta mitic a eroicului
individual. n acest grup alegoric, Vergilius surprinde des vrsit
esen a rela iei temporale care st la baza ns si a imaginii romane
asupra istoriei. Prezentul viguros, conIirmat de eroismul Iaptelor
(Eneas), salveaz si mplineste trecutul (reprezentat de b trnul
Anchise), c l uzind si dnd un sens viitorului miraculos (al tn rului
Iulus). R zboinicul iese din vrsta eroicului mitic, intrnd n cea a
istoricului, ca un c l uzitor si un civilizator si, n cele din urm ,
Iondator al neamului / orasului ales.
So ul Creusei, r zboinicul troian si ginerele lui Priam sunt ipos-
tazele tinere ii eroice a lui Eneas, n ruite o dat cu p r sirea Troiei.
Fiecare dintre aceste pierderi, care nseamn n sine o Iorm de ini iere,
aIectiv (Creusa) sau eroic (r zboinicul lui Priam), deschide timpul
evenimen ial al eroului spre nivelul superior al altor experien e.
Dispari ia Creusei plaseaz ,str inul Eneas n spa iul op iunii patetice,
ntre pasiune (Didona) si datorie (Iavinia), anticipnd conIlictualitatea
tragicului modern / dezvoltnd-o probabil pe cea a romanului alexan-
drin. Pr busirea casei lui Priam, care l gr beste pe credinciosul s u
ginere s p r seasc cetatea, proiecteaz eroul n timpul disponibilit ii
c l uzirii si conducerii spre Italia a Iidelilor s i companioni.
Moartea lui Anchise la Drepan propulseaz eroul pe un nou
nivel, superior, al spiralei sale existen iale. Pierderea lui Anchise are
161
valoarea simbolic a intr rii n tradi ie a lui Eneas ,ca tat , prin
preluarea Iunc iei paterne, dar si ca slujitor al tradi iei, prin mplinirea
Iidel a datinilor Iunebre si comemorative. ,Tat l lui Eneas este
astIel totodat ,piosul Eneas.
C derea si moartea crmaciului Palinurus i prilejuieste n mod
simbolic eroului asumarea rolului de c l uz , ,sl vit c petenie,
,conduc tor dardan.
Experien a adncirii n inIern sugereaz dep sirea, prin
cunoastere si clariIicare, a unor etape ale propriei existen e (ultima
ntrevedere cu Didona), ct si a celei colective (revederea Iinal cu
eroii troieni).
Ultima ntlnire cu Anchise n InIern conIirm sacriIicarea
condi iei personale si asumarea de c tre erou a exponen ialit ii sale.
Aici de Iapt Eneas devine ,tat l Romei, contemplnd imaginea
gloriei Cet ii (re)prezentat de b trn, ca punte n timp, ce nge-
m neaz trecutul (lui Anchise), prezentul, ca demn garan ie a
viitorului (purtat de Eneas) si viitorul timp al m re elor mpliniri,
ntrev zute n umbrele nen scute.
P trunznd sensul ,umbrelor din trecut si din viitor, c l uza
spiritual de ine cunoasterea proIund a scopului si a mijloacelor, care
o convertesc n ,eroul civilizator si n ,p rintele Iondator. n eleptul
Eneas este astIel altceva dect ,IilozoI(ic)ul Odiseu; replica dat aici
de crea ia vergilian Iiind cea a reIlexivit ii pragmatice, active n
istorie, n planul destinului colectiv.
n cele 6 cnturi (VII-XII) ale ntemeierii, Eneas nu este ns
nici o simpl adaptare latin a lui Ahile, o nvesmntare a lui n tog .
El nu este evocat de Vergiliu ca un cuceritor prin Ior . Eroul apar ine
inuturilor latine prin fatumul al c rui garant sunt zeii. Accentul pus
pe Iatum limiteaz rolul marilor divinit i la cel de agen i ai acestuia
(,Tat l zeilor, Venera) sau de opozan i, mai curnd resemna i
(Iunona). Inedit Ia de eposul grec este relieIul dat divinit ilor
secundare din panteonul grec (eriniile) sau unor reprezent ri ale
pornirilor abstracte ostile (Pizma, Ura, Furiile, Frica si Foamea,
Moartea si Truda, Somnul, R zboiul). Plasate n InIern, ele
circumscriu limitele condi iei umane, anticipnd att reprezent rile
dantesti ale patimilor omenesti, ct si sugestiile de interpretare
psihologic din epopeea eroic si IilozoIic a secolului al XVII-lea.
Excluznd libertatea de reac ie a moirei, Iatumul este la Vergiliu
destinul irevocabil, purt tor pn la ultimele consecin e al propriei
consecven e. Acesta Iace de Iapt ca destinul individual al lui Eneas s
162
se mplineasc prin menirea istoric a Romei. Timpul eului este astIel
dizolvat n cel m re al cuceririi si al st pnirii ndrept ite. Tradi ia si
voin a istoric a cosmicului, spiritul locurilor conIirm menirea lui
Aeneas prin miraculosul din proIe ii. Fantasticul fabulos este plasat
la acest nivel si, ca Irecven n epopee, este mai rar dect cel
miraculos.
Miraculosul este instituit n Eneiaa ca ruptur temporal , prin
anticip rile si prin inversiunile provocate de ordinea narativ din
proIe ii. El este sus inut, dincolo de mesajul care reitereaz epoca de
aur prin statutul protagonistului (himera Celeno, r posatul Anchise,
umbrele din InIern) si prin regimul oniric (n cazul Tibrului) n care se
produc. Totodat , anticipnd pe linie oriental miraculosul biblic,
Iantasticul se realizeaz si la nivelul eroilor p mnteni prin ac iunea
cosmic , premonitorie pentru condi ia de ales si care constituie o
ruptur a logicii realului n discursul narativ.
Aura de lumin din jurul capului lui Iulus, ca si steaua
c l uzitoare la iesirea din Troia sunt tot attea m rci Iantastice ale
exemplarit ii eroilor eposului. Ele sugereaz si condi ia de ales a
protagonsitului a c rui devenire este pus sub semnul cet ii, al
spa iului ocrotitor p r sit (Troia), loc de popas tragic (Cartagina),
ctitorie anticipativ (Aceste, Pergamus etc.).
AstIel cap tul istoriei zbuciumate, al mitului danailor, n
viziunea vergilian a circularit ii eroice, este piatra de temelie a
gloriei neamului, ce-i va nvinge pe ahei n istorie. Epopeea latin
devine, n sensul semniIica iei, si nu al construc iei epice, o epopee
colectiv . ns , spre deosebire de Iliaaa, ea nu exalt diversitatea
exemplarit ii si Ior a Iizic si moral a r zboinicului (aheu / troian).
Eneiaa proclam si ilustreaz prin eroul s u un ansamblu de valori
care circumscriu o prim constiin de factur na ional .
Cele trei serii de epitete, asociate dup modelul homeric la
numele protagonistului, ndeplinesc n eposul vergilian Iunc ii nuan at
caliIicative. AstIel, seria atributelor (la gradul pozitiv) pare s
sintetizeze reperele morale ale cet eanului roman exemplar. Ele
reunesc coordonatele umanismului latin (,piosul, ,m rinimosul,
,bunul) cu cele ale spiritului imperial de conchist (,vestit prin
credin si vitejie; ,destoinicul n arme; ,dusmanul m re ).
Iaolalt , cele dou serii de tr s turi morale deIinesc conceptele latine
de pietas ( ,venerare a str bunilor pena i, respect Ia de p rin i si
Ia de tradi iile neamului n care individul nsusi se integreaz , grij
condescendent Ia de Iamilie si n elegere omeneasc ) si virtus.
163
Dac pietas este speciIic lumii latine, virtus (ca Ior moral si Iizic
si ca expresie a credin ei) este o replic proprie, dat virtu ilor
carainale grecesti: n elepciune, curaj, temperan si dreptate.
O a doua serie de epitete Iixeaz originea p mntean si condi ia
eroului, ca resurs ntemeiat a orgoliului patriotic: ,Tat l Eneas,
alesul, ntemeietor de neam si dreptul sus in tor al alor s i, este ,eroul
troian, urmasul lui Iaomedon, ,conduc torul dardan si, constant,
,marele Eneas. Aici, orgoliul patriotic este stimulat de imaginea
totalizatoare a ntemeietorului, care reuneste n sine exemplaritatea
uman prin calit ile si experien a Tat lui si esen a divin (prin
origine si menire).
Dac aceste dou serii de caliIicative sacralizeaz , n opinia
noastr , nceputurile istoriei romane si structura spiritual a
cet eanului cet ii eterne, o a treia serie, prin conota iile superlative
pare a-l ralia pe p rintele Eneas la urmasul s u Augustus.
Concentrate n Iormule de adresare, apelativele (,m rite,
,n scutule din snge de zei, Iiu al lui Anchise, ,Iala noastr , ,sl vit
c petenie, ,cel mai vrednic dintre teucri, ,cel asteptat) sugereaz
rela ia de substan dintre ctitorul lumii romane si ctitorul epocii de
aur, cap t al unei dialectici a istoriei care si consacr izbnda etern
asupra Universului, prin chiar cultul mp ratului divin(izat).
Punctul de rezisten n epopee l constituie ns argumentarea
acestor atribute prin ac iune si prin tehnica poematic a autorului.
Vergilius reprezint tr s turile eroului prin ac iunile lui constructive.
n plan concret-real, acestea i conIer lui Eneas dimensiunea de erou
Iondator (constructor al Ilotei pe muntele Ida, ctitor al cet ilor
Aemus, Pergamus, Aceste), n vreme ce prin construc ie spiritual , el
se aIirm drept civilizatorul (care sus ine oameni, i alege pe cei
puternici, recompenseaz si judec drept, oIerindu-se permanent ca
reper moral).
Plasndu-si constant eroul n contingent, Vergilius i con-
struieste un caaru realist, distinct de cel static-evocator din epopeile
grecesti. Eposul latin surprinde miscarea vie a emo iei sau a ac iunii n
desI surare. El se apropie astIel mai curnd de tipul de narativitate
dinamic proprie romanescului. SemniIicative n acest sens sunt dou
episoade raportabile la dou tipuri de roman alexandrin.
C derea Troiei (n cntul II), relatat de c tre Eneas la curtea
Didonei, poate constitui substan a unui roman istoric de aventuri.
Abordarea temei dep seste limitele preocup rii pentru patetismul
exterior al ac iunii, propriu acestui tip de epic n Iavoarea tr irii.
164
Patetismul tr irii devine aici acut prin evocarea din perspectiva
naratorului martor. Eneas d sens tr irilor prin replic si prin ac iune.
Drumul s u prin Troia n Il c ri, ntlnirea simbolic din vis cu
deIunctul Hector, asistarea la moartea lui Priam si impulsul reprimat al
uciderii Elenei sunt de Iapt tot attea secven e dintr-un periplu interior.
Eneas se conIrunt aici cu mnia si cu obida, cu groaza si cu spaima
care l umanizeaz si pe care, n mod simbolic le las n urma sa n
cetatea n ruit . Evocarea realist de stare n acest cutremur tor episod,
prin analiza psihologic , s-a deschis spre alegoric-simbolicul inedit.
n cntul IV, realismul psihologic, propriu epopeii vergiliene,
dobndeste o coloratur patetic-liric , prin conturarea unui roman
erotic. Evolu ia Didonei posibil replic la modelul grecesc al
Medeei din Argonautice sau al iubirii nimIei Calypso din Oaiseea
concentreaz etapele unei monograIii a erosului. Patetismul crud al
secven elor: intensitatea si brusche ea instal rii aIectului, lupta pentru
a-l ascunde, p catul supunerii si suIerin a populariz rii, isp sirea si
izb virea prin moarte sunt Irecvente si n romanul erotic alexandrin.
Ceea ce conIer ns personajului exemplaritatea proprie eroinei de
epos antic este poezia demnit ii sale. Didona deschide n epopee seria
feminit ii ,ae replic la eroinele homerice, prin asocierea Ior ei
morale si a demnit ii Andromac i cu Iidelitatea Penelopei. Intensitatea
aIectului si d ruirea n iubire o singularizeaz ns , ca si destinul ei
patetic, ce preIigureaz c derea Cartaginei sub loviturile romane.
Senzualit ii dezl n uite a Didonei, raportabil doar la cea a
nimIei Calypso din repertoriul homeric, Vergilius i contrapune n
epopee dou Iemei ale datoriei, care se d ruiesc n numele destinului
de excep ie al b rba ilor: Creusa si Iavinia. O imagine a Ior ei morale
Ieminine si a virtu ii matroanei este regina Amata, care se sinucide
pentru a isp si nc lcarea cuvntului dat. Pandantul ei, ca ilustrare a
Ior ei Iizice Ieminine si a aceluiasi spirit al locului, l constituie eroica
prin es Camilla, probabil descendent a miticelor amazoane
grecesti.
InterIerent cu Iantasticul si cu liric simbolicul, n epopeea latin
psihologicul r mne de Iapt aceeasi modalitate de relieIare a
patetismului si a unei exemplarit i proprii eroului de gen. El permite
totodat diversiIicarea tipologic a eroicului, care nu mai apar ine doar
registrului semidivin / regal, exclusiv masculin. Creusa sau Didona,
amndou apar ca replici Ia de Penelopa sau Calypso. Camilla si
Amata, Iatinus sau nsusi Turnus sunt, tipologic, crea ii vergiliene.

165
II.3.3. Romanul: perenitatea realismului ,i moaernitatea
comicului satiric / paroaic

Romanul latin, marcat de dubla presiune a politicului si a
eticului ca Iorm de cenzur tiranic si ca expresie a unei
(ne)justiIicate constiin e amare a propriei decaden e , apare n secolul
I d. Hr. El are o cu totul alt motiva ie dect cel grecesc si un alt tip de
destinatar. Dedicat unui public eterogen dintr-un vast imperiu, cu
gusturi diverse, romanul ncearc s -l satisIac renun nd la tradi ia
inven iei grecesti n Iavoarea analitismului.
Dac prin roman lumea greac si aIirma senin identitatea si
reIlecta orgolios asupra propriilor valori ntotdeauna triumI toare ,
Iormulnd certitudini si canoane, universul latin mediteaz asupra unei
lumi a permanentei crize, a contest rii valorilor consacrate si a derutei
n Ia a vidului astIel creat.
Raportat la tipologia, tematica, viziunea si structura celui grec,
epicul amplu latin se structureaz mereu ,n replic . AstIel, orient rii
eline spre Iic iune, exotism, sentimentalitate si patetism, el le opune
constanta preocupare pentru real(itate), cotidian / actualitate,
antisentimentalism critic demascator. ReIlexul acestor op iuni, n plan
estetic, l reprezint realismul accentuat, moralismul si respingerea
canonului grec, printr-o eIervescent c utare a unor Iormule proprii.
Acum, paleta speciilor ntre care se individualizeaz romanul
este diversiIicat , n c utarea unui discurs ct mai sugestiv-critic.
Satura devine satira prin Persius si Iuvenal, se aIirm satira menipee
la Varro (Saturae Menippeae) si Seneca (Apokolokintossis), nIloresc
epigrama n crea iile lui Iuvenal si fabula la Fedru.
Ap rut ntr-un asemenea context de maturitate creatoare, dar si
de criz a valorilor, proprie unei lumi antice crepusculare, romanul lui
Petronius
76
, ,primul roman latin, net superior romanelor grecesti,
aIirm op iunea Ierm pentru realismul satiric. Totodat , Satvriconul
lui Petronius
77
, att ct s-a p strat, spre deosebire de rigiditatea

76
P strat Iragmentar, n secven e incomplete din cele 15 sau 16 c r i
ale romanului, Satvricon a Iost atribuit scriitorului latin Titus Petronius Niger
sau Caius Petronius Arbiter (20-66 d.Hr.). Cunoscut prin elegan a si
raIinamentul s u, ca si prin prietenia cu Nero, Petronius s-a impus prin
legenda sinuciderii sale si ca ,arbiter al moralei, nu numai ,elegantiarum.
77
E. Cizek, ,Romanul latin al condi iei umane, n Evolu ia romanului
antic, Editura Univers, Bucuresti, 1970, p. 97-147.
166
canonului grecesc, atest orientarea spiritului latin c tre construc ia
discursului. Constructor si arhitect raIinat, n contrast cu imaginativii
romancieri greci, Petronius oIer cititorului un roman de actualitate si,
n acelasi timp, o satir de moravuri, dezvoltat ca Iresc a societ ii
imperiale, un epic picaresc si erotic antisentimental, ce prospecteaz
abil psihologia vrstelor si a sexelor. Toate acestea sunt reunite pe
Iondul unei dezbateri asupra Iormulelor si a op iunilor estetice ale
timpului. n al i termeni, el pune bazele ,romanului condi iei umane,
conceput ca ,roman-c utare.
78

Greu de ncadrat, Satvriconul este un roman al controverselor si
controversat ca (istoric al) text(ului). ReIeririle istorice, trimiterile si
aluziile la epoc l dateaz ca Iiind redactat sub domnia lui Nero.
Cunoscut prin variante incomplete, el nregistreaz 141 de capitole,
din 15 sau 16 c r i ale unui ansamblu cu titlu discutat intens de c tre
specialisti drept ,carte de satire sau ,carte de amestecuri (satura
nsemnnd ini ial ,amestec). Complexitatea este deci anun at si
asumat nc din titlu, care nu mai men ioneaz direc iile epice /
protagonistii, ca n romanul grecesc, ci tonalitatea estetic .
Tema, greu de circumscris, sugereaz Iinalit ile diIerite Ia de
romanul grecesc. Acesta din urm i oIerea omului liber din polis
divertismentul, prin ntre inerea suspansului; evadarea n Iic iune, prin
interesul pentru situa ii tensionate si conIlicte exterioare puternice;
inIormarea prin comunicarea cunostin elor despre lume (relat ri de
c l torii, ceremonialuri si rituri pitoresti si exotice). Prin contrast,
romanul latin este o evocare critic a realului din perspectiva intelec-
tualului, care se adreseaz unui public instruit, oIerindu-i o perspectiv
satiric asupra lumii cotidiene, Iormulat prin procedee de replic /
polemic Ia de canonul grec.
Dac romanul grec avea un caracter etic explicit prin
interven iile aeus ex machina sau triumIul valorilor din Iinal, satira de
moravuri latin este implicit moralizatoare, prin transa de real
selectat si prin conturarea alternativelor, si nu a op iunii morale.
Apreciem c , adresndu-se unui cititor extrem de diIerit, cet ean liber
din orice punct al imperiului, Petronius a Iost preocupat de surprin-
derea unei problematici generalizante, la antipodul exemplarit ii
grecesti si ntr-o Iormul de egal distan are Ia de asianism si
aticism. De aceea consider m c tribula iile eroului sunt pretextul unei
Iresce sociale, si nu obiectul major al scrierii.

78
Istoria literaturii latine, coordonator E. Cizek, Universitatea din
Bucuresti, 1982, p. 28.
167
Secven ele p strate I r nceput si Iinal ne-ar ndrept i s
identiIic m drept element tematic uniIicator critica moravurilor unei
societ i reprezentative pentru spectacolul ,lumii pe dos a
antivalorilor, care era spa iul vie ii sociale latine din epoca lui Nero.
Structura, spre deosebire de romanul grec, nu consolideaz
prestigiul vreunui canon, ci eviden iaz complexitatea surselor estetice
si tehnica des vrsit a asocierii lor. AstIel, se pot identiIica elemente
de epic speciIic latine, concentrate ntr-o prim secven de satir
menipee si m rci ale prozei picaresti de tradi ie greac , cumulate
ndeosebi ntr-o a doua secven . Cele dou secven e sunt asociate
printr-un interludiu cu Iunc ie de vag intrig (cearta protagonis-
tilor, care duce la c l toriile concrete).
Fiecare secven identiIicat de noi este de Iapt un nucleu epic,
axat pe o triad de protagonisti. Secven a de satir menipee cuprinde
tribula iile tripticului (Encolpius, Giton, Ascyltos), n timp ce epicul
picaresc cu progresie de roman grecesc nareaz aventurile lui
Encolpius, Giton si Eumolpus. Ilustrnd deopotriv iubirea hetero- si
homosexual , n ipostazele lor voit vulgare, structura romanului este o
replic la epicul erotic grec, axat pe erosul exemplar heterosexual si pe
cuplul de personaje.
Absen a protagonistului unic ne-ar sugera Iaptul c eroul este de
Iapt societatea roman a timpului, evocat ca martor si Iundal al
periplului erotic, prin medii sugestive pentru condi ia naratorului erou.
Fiecare dintre aceste medii este dominat de cte un personaj simbolic.
n prima secven epic , studentul declasat Encolpius si amicii s i
parcurg spa ii cu semniIica ie ini iatic . Scoala de retoric a lui
Agamemnon secondat de Menelau ilustreaz meaiul eaucativ si
spiritual, (de)Iormarea cultural a tn rului. Bordelul, la care eroii
sunt atrasi de c l uza (experimentat ) ntru p cat b trna si b rbatul
, ca si hanul dominat de Quartilla sunt cadrele ini ierii erotice. Erosul
cump rat n bordel si desIrul p c tos de la han, ca Iorme de
png rire, sunt antivalorile opuse sistemului etic grecesc si totodat
expresii ale dec derii tradi iei morale latine.
Baia public si casa lui Trimalchio, ca decoruri ale ntlnirii si
ale celebrei cine de la acesta, puse sub semnul personalit ii libertului
si a so iei sale Fortunata, sunt spa iile n care individualitatea se aIirm
din plin I r conven ii vestimentare si dincolo de limite (proprii
st rii de veghe). Aici se produce ini ierea social a eroului, care vine
n contact cu exemplaritatea ,ntoars , ntru nsel torie si ho ie,
complementar celei anterioare, n p cat. Totodat , prin rela iile dintre
168
Trimalchio si Fortunata, pe de o parte, dintre Trimalchio si oaspe ii
s i, pe de alt parte, sunt satirizate n tuse groase dec derea a dou
valori morale latine deIinitorii: Iamilia si legile echilibrate ale ospe iei.
Acest tip de construc ie pe unit i epice riguros delimitate
permite deschiderea romanului spre realismul dramatic al atellanei si
spre complexitatea comicului din satira menippee.
A doua secven epic , tutelat de prezen a lui Eumolpus,
echilibreaz raportul dintre epic si satiric, evocator prin intensiIicarea
ac iunii. Pentru noua triad de personaje (Encolpius, Giton, Eumolpus),
ea semniIic pierderea de sine, prin aIundarea n ,subteranele sociale.
Degringolada moral si spiritual se des vrseste prin declasarea
social , care pare s nchid cercul existen ei picaresti.
Debutnd prin c l toria pe mare, ac iunea n a doua secven este
conceput n termenii canonului grecesc. Ea cuprinde elemente
Iabuloase de prevestire n vis (Priap si Neptun vestesc pe Iichas si
Triphaena de prezen a tinerilor pe corabie) si incidente patetice,
tensionate: conIruntarea pe corabie, pierderea virilit ii, sanc iunea
aplicat de b trna vr jitoare. Aici sunt intercalate povestirile mileziene
n dialogurile ,ram (matroana din EIes, eIebul din Pergam).
Nara iunea la persoana I sus ine toat aceast structur
compozi ional . Unul dintre elementele inovatoare ale textului si de o
Iactur modern si pentru noi ast zi, recursul la aceast persoan are
n text Iunc ii complexe.
n cele trei secven e epice, persoana I exprim pozi ia narato-
rului erou, conIerind o aur de pseudomemorialistic romanului care,
att ct s-a p strat, se men ine n limitele narativit ii omnisciente,
echidistant att Ia de jurnal, ct si Ia de biograIic.
Notabil este Iaptul c , spre deosebire de omniscien a la persoana
a III-a, a naratorului grec non implicat, n acest roman ca si n epicul
latin axat pe metamorIoze recursul la persoana I este o expresie a
primei distinc ii din literatura universal dintre narator si autor.
Aceast distinc ie anuleaz obiectivarea greceasc a autorului,
instituind un joc speciIic ntre apropiere (prin implicare n evenimente
ca erou) si distan are (prin evaluare / nscenare ca autor).
Prima conturare a vocii auctoriale n roman schi eaz si primele
enun uri cu valoare de metatext de diverse tonalit i: parodic ( ,De
aceea nici slujitorul nu se nsp imntase cnd i smulsese Giton biciul,
si nici Eumolpus nu ntrerupsese aceast comedie a sinuciderii. XCV.
,n timp ce se juca aceast poveste sentimental ca la teatru, se arat
hangiul, p. 189) sau polemic prin monolog: ,.si mi-am spus:
169
Cum adic Ulise nu se ceart cu inima lui, iar anumite personaje din
tragedii nu-si osndesc ochii ca si cum ei i-ar putea auzi?, p. 267.
79

n acelasi context, digresiunile iau aspectul dialogului cu cititorii:
,F r ndoial asa este: dac vreun dusman al tuturor viciilor st ruie
pe drumul cel drept n via , mai nti si atrage ura celor care n zuiesc
spre altIel de moravuri, p. 171. Ca raisonneur, vocea autorului
explic si acuz etic lumea pe dos: ,Am nceput s m mir de nazuri
att de stranii si s socotesc ca o mare ciud enie Iaptul c slujitoarea
avea truIia unei matroane si matroana sl biciunea de rnd a unei
slujitoare, p. 255.
n roman, vocea auctorial si asum si condi ia de narator-
martor, circumscriind-o pentru prima oar n literatura universal : ,Eu
ns puneam cnd un ochi cnd cel lalt si m bucuram de b taia tras
lui Eumolpus, ca de o mncare gustoas , p. 190.
Ac iunea, redus la esen ial, este doar un pretext pentru
dinamica personajelor prin medii sociale si n universul diverselor
vrste. Reducerea vrstelor permite accentuarea realismului evocator,
propriu romanului de medii si de moravuri, n contrast cu aten ia
concentrat pe evenimen ial n epicul grecesc, care dezvolt Iic iunea
istoric sau erotic de suspans. Totodat , aceast limitare a
incidentelor si comprimarea lor permite dezvolt rile polemice din
dialoguri, interven iile moral(izatoar)e si inser iile de parodii
versiIicate, incompatibile cu rigoarea greceasc , dar proprie satirei
menippee.
Personajele, mai nuan ate dect cele din repertoriul grecesc,
dep sesc limitele restrictive ale caracterelor, Iiind poate primele tipuri
din romanul universal. Se pare chiar c ele sunt unul dintre motivele
pentru care scriitorii moderni, de cele mai variate orient ri, de la
Balzac pn la Huysmans, James Joyce, M. Proust sau Scott
Fitzgerald si-au maniIestat admira ia Ia de oper .
n ansamblul lor, personajele sunt conturate prin aceleasi
procedee: onomastic , opinia celorlal i, rela ia dintre eroi si reac ia
prompt n ac iune. AstIel, ele acapareaz aten ia autorului, care, spre
deosebire de romancierii greci, prin autenticitatea evoc rii, realizeaz
o dubl monograIie: aceea a vrstelor si cea a societ ii reIlectate de
c tre acestea. Iimitnd ac iunea n contrast cu romanul grec si

79
Toate citatele din text provin din Seneca Apokolokvntosis. Petroniu.
Satvricon, traducere, preIa si note de E. Cizek, Editura pentru Iiteratur ,
Bucuresti, 1967.
170
Iocalizndu-si interesul asupra diversit ii indivizilor n unitatea
moravurilor si a mentalit ilor timpului, Petroniu orienteaz roma-
nescul latin spre Iresca social . Prin renun area la suspans, patetism,
intrigi si motiva ii complexe, ca ntregul roman latin de altIel, autorul
pune n dezbatere imaginea vie ii n imperiu. Ea ilustreaz ,lumea pe
dos, un univers lipsit de valoare, corupt si desIrnat, n care via a
social se desI soar ca o permanent saraband a m stilor, ce ascund
aceeasi necinste si cupiditate.
Ideea dec derii iremediabile, nscris n esen a eroilor este
sugerat prin ironia onomasticii. Cel dinti dintre eroi, necinstit,
imoral, corupt, ntr-o continu degringolad , este ,dr gu ul, , inut la
sn (Encolpius). ,Neobositul Ascyltus este de Iapt proIitorul ipocrit,
corup torul de minori, Ialsul prieten hr p re . ,Amantul (Geiton) este
si o ilustrare a ipocriziei, a ho iei si a deplinei imoralit i; Eumolpus,
ca ,melodios, este departe de a-si justiIica numele etc. Unei alte serii
de personaje Petronius i acord nume atestate n epoc , probabil
pentru a sublinia, realist, categoria social , care consacrase
onomastica. n aceast categorie se nscriu personaje care sugereaz ,
n mod speciIic romanului latin, diversitatea tipologic si
individualizarea social : vechilul Nasta, liber ii boga i, distinc i prin
meseriile lor (antreprenorul de pompe Iunebre Titus Proculus; Echion,
negustorul de haine; pietrarul Habinas), preoteasa lui Priap
Quartilla etc. Onomastica unei alte serii de eroi sugereaz dominanta
condi iei individului: natura (Triphaena ,voluptuoasa; Fortunata
,norocoasa) sau vrsta (Proselenos ,b trn ca luna). Nume cum
sunt Circe (nobila ahtiat dup plebei), Agamemnon si Menelau
(conduc torul si dasc lul scolii de retori) sunt trimiteri ironice la
tipologia homeric si relieI ri prin contrast ale viciilor sau proIesiilor
asociate prin aluzii ironice cu eroii consacra i.
Cel mai complex dintre personaje r mne, n opinia noastr ,
libertul Trimalchio, protagonist al celei mai ample secven e p strate.
Cum Petronius recurge la Iormula teatrului n teatru, nucleul epic al
cinei lui Trimalchio ilustreaz ct se poate de sugestiv lumea pe dos,
aducnd n discu ie pervertirea valorilor Romei imperiale.
Satira de moravuri (la adresa moralei, a vie ii de Iamilie, a
,decen ei si a ordinii sistemului ierarhizat, ca si a conserv rii tradi iei
cotidiene si religioase) se conjug aici cu cea de caracter. Aceasta din
urm relieIeaz nuan at o serie de tr s turi prin care proasp tul
mbog it, libertul, este un exponent viu al clasei sale. n conturarea
portretului, limitnd la minimum posibil descrierea omniscient ,
171
autorul a utilizat tehnici ale publicisticii moderne, neasociate n
totalitate de nici un romancier grec: opinia celorlalte personaje
(Selenos, Edrion, Niceros), punerile n scen si discursurile proprii,
rela iile cu sclavii, Iamilia si oaspe ii si, mai ales, onomastica. Cel mai
semniIicativ, numele lui Trimalchio, combin sugestia parodic a
Ialsei noble i (de Iapt, numele Iostului st pn: Gaius Pompeius) cu
cea ironic , de sus in tor al artelor (n realitate, cognomenul primului
st pn: Mecenas). Cognomenul Trimalchio hiperbolizeaz prin preIix
(tri-) pe ,st pnul bogat si arogant. n ansamblul s u, prin cumularea
al c rei rezultat este, numele lui Caius Pompeius Trimalchio evoc
poate primul parvenit din literatur , dar Iace trimiteri si la preI cutul
cu iIose de cultur si de noble e. Om al epocii sale, tip al libertului
mbog it, Trimalchio este si o ilustrare a unei anumite dinamici
sociale, care nchide cercul devenirii de la sclav la st pn. Ridicolul
vestimentar, comportamental si verbal al eroului sunt relieIate n tuse
groase prin rs / ironii: Ialse ncuviin ri / aprob ri ale celorlal i.
Contrastul puternic ntre preten ie (erudi ie, generozitate, raIinament)
si realitate (conIuzie si incultur , poz I r acoperire n real,
vulgaritate) este concentrat n replicile memorabile ale personajului.
Notabil si cu Iunc ii mai complexe n roman este Encolpius.
Narator-erou prin conven ia Ialsei memorialistici, marcat de
nara iunea la persoana I (din perspectiva atribuit lui), Encolpius este
un personaj complementar pentru Trimalchio. El pare a Ii, de altIel,
protagonistul cel pu in al p r ii p strate din roman. Dac
Trimalchio ilustreaz devenirea social a individului, de la aservire la
opulen , Encolpius simbolizeaz devenirea n timp a individului din
aceeasi Iamilie moral . Ca ipostaziere a (de)c derii etice, Encolpius se
aIl la diverse vrste n Iiecare dintre nso itorii s i: adolescentul
(Giton), maturul Ascyltos si b trnul Eumolpus. n contrast cu
Trimalchio, condi ia sa social cunoaste o dinamic descendent ,
relieInd adncirea n compromisul moral (de la studentul declasat la
sclavul ,de ocazie). Suprem int a (auto)ironiei, dec derea social
si moral n spirit clasic este des vrsit de cea Iizic , declasarea
Iiind urm rit pn la pierderea. b rb iei!
Personajele Ieminine apar in sIerei sociale a onorabilit ii.
IndiIerent de ipostaz (preoteas Quartilla; vr jitoare Oenotheea,
Circe; curtezan Triphaena; so ie Fortunata; matroana din EIes),
ele ilustreaz contrastul violent dintre pozi ia si Iunc iile sociale si
modul de ac iune / existen . F cnd din Ieminitate un obiect al satirei,
pe drumul deschis de comedia greac si urmat de cea latin , de
172
atellane si Iabule, Petronius critic vicii si moravuri. Prin aceasta,
autorul latin proIileaz o ntreag literatur antiIeminin . Dezvoltat n
Evul Mediu prin Decameronul lui Boccaccio si n Renastere, n
povestiri si comedii sau prin tradi ia Iabliaux-urilor si a romanelor
populare si perpetuat pn la noi, prin Iiziologii, caractere, tipul de
prostituat , aceast literatur se structureaz n jurul temei ,Iemeii
p c toase. ns dincolo de aceasta, Petronius atac prin ricoseu
dec derea valorilor tradi ionale, legate n lumea roman de Ieminitate:
Iamilia (prin Fortunata), credin a str moseasc (Quartilla si
Oenotheea, preotese ale lui Priap), morala social (Triphaena,
Chrysis), riturile ancestrale (Proselenos, Circe).
Complementare personajelor masculine, eroinele satvriconului
relieIeaz imaginea societ ii neroniene ca lume ,pe dos prin
renun area la imaginea virtu ii. Ele exhibeaz aproape cu mndrie
moralitatea ndoielnic , perIorman ele, metodele. Consider m c n
cazul lor, absen a oric rei circumstan e / tr s turi echilibrante sau
atenuante este la Petronius o modalitate de sugerare a pozi iei
moralizatoare. nclin m s identiIic m n Petronius moralistul de tip
modern, care pune n discu ie abordnd si condamn evocnd
cele mai reprobabile aspecte ale unei lumi sociale si psihologice,
c reia, n mod inten ionat, se pare, i s-a amputat dimensiunea politic .
Iipsite de orice tr s tur pozitiv , I r ca prin relieIare s
strneasc adversitatea, personajele lui Petronius sunt primii ,antieroi
de tip modern din literatur . Ele nu apar in registrului nobil sau m car
acceptabil, ci unei lumi depravate, a c rei degringolad I r sIrsit o
ilustreaz . Eliberate de povara vreunui mesaj sau de idealitate, acestea
au o autenticitate, un adev r psihologic si o Ior sugestiv care le sunt
proprii. n timp, aceste atribute vor marca diverse categorii de eroi
mult ulteriori. Studentul r t citor (Encolpius sau Ascyltus) contureaz
prin vagabondaj si libertatea moravurilor si a expresiei spa iul
rabelaisian sau lumea goliarzilor. R t cirea pentru supravie uire prin
medii obscure, iesirea n aIara legii si via a I r c p ti asociaz
antieroul petronian cu picaroul premodern. Factura ns si a romanului
ndrept este raportarea la epicul picaresc. AstIel, scrierea latin este
n principal o satir de moravuri, ndreptat mpotriva unei lumi vechi,
declasate. Este vorba de societatea roman marcat de viciile si de
degradarea uman si institu ional , din cea mai cumplit perioad a
imperiului.
PreIigurnd picaroul prin condi ie, prin avatarurile si c l toria
pentru supravie uire, eroul lui Petronius se delimiteaz totusi de acesta
173
n cteva puncte esen iale. El nu se cantoneaz n universul social al
declasa ilor sau al marginaliza ilor. Dimpotriv , miscndu-se printr-o
lume cel pu in nst rit , el pare s sugereze ideea c universul banilor
nu nseamn si valoare si s transmit astIel sentimentul de
iremediabil triste e n Ia a unei lumi I r sansa redres rii, nchis n
propria ei dec dere. Chiar pr busirea lui Encolpius din Iinalul
secven ei p strate este la antipodul optimistei recuper ri, realizat de
picaro prin mplinirea social , de la sIrsitul aventurilor sale.
Dac n romanul picaresc eroii sunt purt tori de cuvnt ai
autorului, raisonneurs ori reprezent ri ai unor concep ii IilozoIice sau
orient ri existen iale, la Petronius nici unul dintre ei nu ilustreaz
integral pozi ia auctorial . ntr-un spirit propriu, pe care din nou l-am
denumi ,modern, Petronius Iace din eroii s i personaje-idee, care nu
transmit o op iune unic , ci ipostaziaz unghiuri de vedere. AstIel,
adeseori, eroii petronieni Iac aluzie sau exprim pozi ii diverse ntr-o
vast problematic spiritual , de la IilozoIie si pedagogie la art si la
literatur .
Deschiderile tematice operate de personajele lui Petronius, prin
conIrunt rile de pozi ii (ndeobste satirice), aluziile / tonalit ile
parodice conIer operei si dimensiunea de breviar al unei largi sIere de
preocup ri culturale mereu actuale. Aici se nscriu op iunea pentru un
stil (pre)dominant n art ; criteriile si con inuturile unui sistem de
nv mnt adecvat; discutarea si amendarea sistemelor IilozoIice
contemporane; rela ia dintre stiin (istorie) si art (epos), n abordarea
unui subiect comun: realitatea.
Diversitatea problematicii reprezentate simbolic n acest mod
Iace din Petronius un precursor si al disputelor / lu rilor de pozi ie
alegorizate n crea iile din Renastere. AstIel, programul educativ
schi at de Agamemnon, ca replic la realitatea din domeniu, anun
textul programatic rabelaisian; prin complexitatea preocup rilor si
accentul pus pe cultura umanist , bazat pe studiul poeziei si al
IilozoIiei grecesti, al elocin ei si retoricii latine, care preg tesc tinerii
pentru via a politic si pentru existen a practic . Un arc peste timp cu
crea ia lui Rabelais l reprezint si promovarea echilibrat a
epicureismului, ntr-un context n care autorul si pune ntreaga oper
sub semnul patetic pentru epoca neronian al bucuriei de a tr i:
,Oare de ce ne privi i voi Catoni, cu o Irunte posac ?
Scrierea mea condamnnd, simpl cum alta n-a Iost?
Farmecul vesel al vorbei curate surde ntr-nsa
Faptele unui popor spuse n candid limbaj!
174
Cine nu stie, iubind, s se-nIrupte din darul Venerii?
Cine ne poate opri s huzurim n pat cald?
Ne-ai poruncit-o, savant Epicur, adev rului tat :
nv tura- i ne-a spus: via a nu are alt el!. (p. 268).
Dincolo de aceast probabil unic op iune strecurat n
roman, Petronius expune n Satvricon alternative stilistice (asianism
sau aticism) sau IilozoIice (stoicism si epicureism), plednd mai
curnd pentru modera ie si l sndu-si cititorul care nu poate Ii dect
cultivat! s opteze. Condamnat parc la modernitate n termeni
aproape contemporani nou , autorul latin promoveaz valoarea de
(re)surs clasic . Modernitatea rezid aici n justa sesizare a rela iei
dintre con inut si Iorm si, dincolo de aspectul teoretic, n sugestii
metatextuale (,trebuie s avem grij ca senten ele s n-o ia razna
departe de miezul lucr rii, ci s str luceasc colorate ntocmai ca
restul es turii operei), uneori autoironice (,Trebuie s Iugim de
termenii vulgari si trebuie s ne Ierim de cuvintele care se aIl n gura
plebei, p. 230). Petronius pare s -si exprime de Iapt constiin a
propriei individualiz ri creatoare n contextul epocii. n general,
unitatea dintre Iond si Iorm si limbajul clasic? ngrijit au valoare
de norm . Propria oper , pare s spun el, este altceva, Iiind.
altcumva! IdentiIic m aici si idei, dar mai ales orgoliul singulariz rii
umaniste, care l apropie din nou pe Petronius de renascentistul
Rabelais.
Comicul cu toate nuan ele lui, asociat ludicului sau gravit ii
este n sine un alt element care permite raportarea lui Petronius la
Rabelais si, n acelasi timp, ilustreaz superioritatea artei petroniene
asupra contemporanilor s i.
Ia un prim nivel de lectur , cel al evenimen ialului, atrage
aten ia comicul ae situa ie ,i ae caracter, n care Petronius exceleaz ,
satisI cnd din plin asteptarea unui public dornic de divertisment.
Situa ia comic este uneori relieIat prin detaliul ilar. n acest caz,
rsul si are sursele n inadecvare: la context (obiectele casnice devin
arme) sau la Iunc ie (oamenii pasnici se convertesc n vajnici
lupt tori): ,Unul umbla s -i vre n ochi o Irigare plin de m runtaie,
care nc mai sIriau, altul punea mna pe o Iurc de m cel rie si lua
pozi ie de lupt . Cea mai nversunat era o bab urduroas |.|. Tra
de lan un dul u ct toate zilele si-l asmu ea mpotriva lui Eumolpus.
Dar el se ap ra de toate atacurile cu ajutorul candelabrului s u
(p. 190). Mimarea patetic a gravit ii este o alt surs consistent a
comicului de situa ie. ,Si-a nIipt briciul n gt de dou ori si s-a
175
pr busit la picioarele noastre. Eu am ipat nsp imntat si, aruncndu-m
peste el, am ncercat s m omor cu acelasi brici. Dar Giton n-avea
nici urm de ran si eu nu sim eam nici o durere. n teaca slujitorului
Iusese un brici grosolan si tocit ntr-adins, bun pentru b ie ii care
nva meseria de b rbier. (p. 189).
Ca n Iarse, soties sau comedia buI de mai trziu, contrastul
r mne cel mai Iertil izvor al comicului de situa ie. Avnd ca termen
ilar realul, acestuia i se opune Iie o anumit asteptare, Iie un anumit
nivel al propor iilor atribuite: ,Cnt re ii din corn au cntat o melodie
de nmormntare. Mai ales unul, sclav al acelui dricar, care era cel mai
scuturat prieten al lui Trimalchio, a suIlat asa de zdrav n n corn, nct
a trezit to i vecinii. De aceea vigilii |.|, socotind c arde casa lui
Trimalchio, au sI rmat pe neasteptate poarta si, narma i cu ap si cu
securi, au nceput s -si Iac meseria (p. 163). ,Ap r torul nostru era
|.| dintre cei mai pl pnzi, nct ajutorul p rea mai degrab o
consolare suIleteasc dect un sprijin adev rat (p. 210). Un procedeu
din repertoriul demitiz rilor moderne, speciIic artei petroniene, l
constituie c derea n derizoriu. Ea ridiculizeaz ndeobste locurile
comune sau ritualurile vr jitoresti, prin demascarea mistiIic rii
constiente, a punerii n scen pentru uzul unei victime naive: ,Totusi
el juca teatru cu mai mult ndr zneal dect mine, c ci stia c strnge
n mn acel brici, cu care si mai t iase o dat gtul (p. 211).
,Numai c sc unelul putred, pe care se coco ase, s-a rupt n buc i si
Iemeia s-a pr busit cu toat greutatea peste vatr |.|, s-a stins si Iocul
|.|. Nenorocita si-a ars cotul n c rbuni si a strnit un nor de cenus
care i-a mnjit toat Ia a |.|. Ca s nu ntrzie sacriIiciul, ea a dat
Iuga la vecini, pentru a reaprinde Iocul (p. 274).
Comicul de situa ie, adeseori grotesc, se asociaz Iericit cu
calamburul, care uneori converteste tensiunea / tragicul n amuzamentul
unui joc al min ii. ,Uite cum omul pluteste si se duce la vale (p. 223),
alteori reuneste n acelasi enun sugestia mor ii ca z d rnicie a ,plutirii
pe valurile destinului, dar si aluzii la un celebru vers hora ian reIeritor la
tragicul condi iei umane.
Atingnd, n egal m sur , comicul de caracter si pe cel de
situa ie (ca n cazul portretului lui Trimalchio), prezen a n roman a lui
Encolpius aduce o noutate absolut n epicul romanesc antic:
autoironia. Aceasta este o alt marc a jocului dintre apropiere /
identiIicare si distan are a autorului cu / de naratorul erou. Dintre
Iormele de autoironie, cea mai caracteristic pentru un spirit raIinat si
erudit este contextualizarea hiperbolizant ilar . Pe m sur ce eroul se
176
aIund tot mai mult ntr-un Iel de mlastin moral , identiIicarea lui cu
eroi mitologici urmeaz o tot mai m rea grada ie ascendent , un
adev rat climax comic. Dac n episodul erotic cu vr jitoarea Circe el
este identiIicat cu Ulise (,totdeauna se aprinde I clia cea mare a
dragostei, cnd e vorba de numele astea, p. 258), cnd nu-si mai
poate mplini iubirea, se reg seste n postura lui Socrate si-l consider
pe Iostul s u amant un Alcibiade (,Alcibiade n-a dormit mai
nepng rit n patul dasc lului s u, p. 260), iar cnd r mne impotent,
retr ieste la modul comic parodic tr darea lui Ahile (,S-a dus la
groap acea parte a trupului care m I cea cndva un al doilea
Ahile., p. 260).
Cultivarea parodiei, prin care romanul si asociaz n spiritul
satirei menippee textul n versuri, atest maturitatea si modernitatea
estetic a Satvriconului. Act critic implicit, parodia lui Petronius nu
are n vedere, asa cum se ntmpla cu Batrahomiomakhia, un autor, ci
diverse tipuri de discurs, demonetizate Iie prin uzul excesiv, Iie prin
aplicarea n contexte ridicole n inadecvarea lor.
Cel mai Irecvent, discursul epopeic (homeric sau vergilian) este
inta parodiei petroniene. AstIel, recurgnd la procedeul teatrului n
teatru, n episodul cinei lui Trimalchio, Petronius semnaleaz critic
dec derea uzului discursului homeric, ajuns scenariu de pies la osp ,
dar si dezastrul interpret rilor ca epic pur, lipsit de mesajul pe care nu
orice neavizat i l-ar Ii putut decela. n rezumarea lui Trimalchio,
conIlictualitatea poemelor homerice devine un text de consum, o
telenovel avant la lettre. Marea m iestrie a lui Petronius const n
structurarea parodiei pe dezvoltarea imaginar conIuz a unor premise
aIlate chiar n text. Complet rile Iictive, gravele conIuzii, Ialsele
motiva ii subliniaz att demonetizarea textului mai mult citat, pn
la sa ietate, dect citit , ct si condi ia sa. AstIel, Elena, sora lui
Castor si Pollux, r pit de Paris, devine sora lui Diomede si
Ganimede. Agamemnon la Homer , conduc torul expedi iei de
recuperare a Elenei, devine r pitor si i-o d de so ie lui Ahile pe
IIigenia, problem pus n epopee, dar neIinalizat etc.
Parodierea idealit ii perimate a eroicului n contemporaneitatea
romancierului se realizeaz n text prin identiIicarea ridicol , marc a
c derii n derizoriu. AstIel, be ivanii c zu i n piscina lui Trimalchio
mbuneaz sagacitatea cinelui cu resturile de la osp , aplicnd
viclesugul lui Eneas Ia de Cerber; n rela ia sa cu Circe, Polyemos
reitereaz poemul de iubire al lui Ulise etc.
177
ns , dup p rerea noastr , cel mai raIinat nivel al parodiei
petroniene l reprezint parodia stilistic , prin care comicul spiritualizat
cap t proIunzime. Pentru Iirescul inser iei ei n roman, Petronius
concepe un personaj asupra c ruia concentreaz Ior a evocatoare a sarjei:
Eumolpus. n proz , Eumolpus este poate o prim reprezentare Iie si
caricatural a poetului si, la modul tipic petronian, o replic subliniat
parodic la reprezentarea homeric a aedului, continund si ngrosnd
probabil contururile eroului de comedie / din atellane. Prezen a, ac iunile,
replicile lui Eumolpus structureaz comicul prin contextualizarea ilar .
AstIel, inta predilect a ,poemelor lui Eumolpus este, prin
ricoseu, Iucan. Versurile de tinere e ale acestuia (Iliacon) si epopeea
r zboiului civil sunt pentru Petroniu pretexte de a satiriza logoreea
poeziei de circumstan , inconsisten a ei, dar si cadrul propunerii unei
dezbateri cu cititorul viznd rela ia labil dintre stiin (istorie) si art
(poezie), n evocarea evenimentelor. Ia acest nivel al romanului,
parodia se deschide spre polemica mpotriva unui stil cu preten ii de
obiectivare: ,C ci nu trebuie nsirate n versuri Iaptele petrecute, lucru
pe care l Iac mult mai bine istoricii, ci spiritul poetului trebuie s se
avnte liber printre ntors turile ntmpl rilor, printre ac iunile zeilor
si prin elaborarea nenchipuit de chinuitoare a expresiilor poetice. |.|
Un poem despre r zboiul civil ar trebui s Iie cam ca improviza ia
care urmeaz . (p. 231).
Complexitatea tematic , autenticitatea si diversitatea tipologic a
personajelor, acuitatea spiritului critic, precum si problematica de
teorie literar si de IilozoIie, propus de text, au I cut ca de-a lungul
istoriei literaturii Satvriconul s nu nceteze s Iie obiect de admira ie
avizat si surs inepuizabil de inspira ie. Modernitatea de viziune a
eruditului, care si dep seste epoca, a permis dialogul lui creator
maniIestat n timp, mai nti cu litera ii Renasterii, care i-au
redescoperit epicureismul. Pentru clasici, Petronius a Iost un Ioarte
actual izvor de inspira ie. Ia Fontaine a adoptat Matroana ain Efes, iar
Ia Bruyere Iace din Giton, Trimalchio si Carpus eroi n Caractere.
Structura romanului i-a sugerat lui Jean Barclay romanul satiric
Euphormion. Scriitori (pre)moderni ca Montaigne, Voltaire si Diderot
apreciaz si citeaz Satvriconul. Ulterior, marii scriitori romantici si
realisti savureaz opera si recurg la repertoriul ei apropriat de
literatura universal . Devenit subiect de oper teatral n secolul al
XX-lea (Giovanetti, Petronio), autorul si opera ,r mn de o
modernitate peren .
80

80
E. Cizek, op. cit., p. 143.
178

179


%,%/,2*5$),(6(/(&7,9






1. Antonescu, Venera, Esen e antice n configura ii moaerne,
Bucuresti, Editura Univers, 1973.
2. Aristotel, Poetica, Bucuresti, Editura Academiei, 1965.
3. Bahtin, M., Probleme ae literatur ,i estetic , Bucuresti, Editura
Univers, 1982.
4. Balot , Nicolae, Mapamona literar, Bucuresti, Editura Cartea
Romneasc , 1983.
5. Barbu, N. I., Jalori umane n literatura greac , Bucuresti, Editura
pentru Literatur Universal , 1967.
6. Barthes, Roland, Mythologies, Paris, Editions du Seuil, 1975.
7. Blaga, Lucian, Trilogia valorilor. II. Ganaire magic ,i religie,
Bucuresti, Editura Humanitas, 1996.
8. Boia, Lucian, Pentru o istorie a imaginarului, Bucuresti, Editura
Humanitas, 2000.
9. BuIiere, Felix, Miturile lui Homer ,i ganairea greac , Bucuresti,
Editura Univers, 1987.
10. Cizek, Eugen, Evolu ia romanului antic, Bucuresti, Editura
Univers, 1970.
11. Cre ia, Petru, Scriitori greci ,i latini, Bucuresti, Editura Stiin iIic
si Enciclopedic , 1978.
12. Daniel, Constantin, Cultura spiritual a Egiptului antic, Bucuresti,
Editura Cartea Romneasc , 1985.
13. Daniel, Constantin; Acsan, Ion, Faraonul Kheops ,i vr /itorii.
Povestirile Egiptului antic, Bucuresti, Editura Minerva, 1977.
14. DeIradas, Jean, Literatura elin , Bucuresti, Editura Tineretului, 1968.
15. Durand, Gilbert, Figuri mitice ,i chipuri ale operei ae la
mitocritic la mitanali: , Bucuresti, Editura Nemira, 1998.
16. Eliade, Mircea, Aspecte ale mitului, Bucuresti, Editura Univers, 1978.
17. Eliade, Mircea, Cosmologie si alchimie babilonian , Iasi, Editura
Moldova, 1991.
180
18. Eliade, Mircea, Mefistofel ,i anaroginul, Bucuresti, Editura
Humanitas, 1995.
19. Faure, Elie, Istoria artei. I. Arta antic , Bucuresti, Editura
Meridiane, 1970.
20. Gramatopol, Mihai, Moira, mythos, arama, Bucuresti, Editura
pentru Literatur Universal , Bucuresti, 1969.
21. Grimal, Pierre, Literatura latin , Bucuresti, Editura Teora, 1997.
22. Kernbach, Victor, Miturile esen iale, Bucuresti, Editura Stiin iIic
si Enciclopedic , 1978.
23. Lalouette, Claire, Civili:a ia Egiptului antic, Bucuresti, Editura
Meridiane, 1987.
24. Meslin, Michel, Stiin a religiilor, Bucuresti, Editura Humanitas, 1993.
25. Piatkowski, Adelina, Scriitori greci ,i latini, Bucuresti, Editura
Stiin iIic si Enciclopedic , 1978.
26. Pippidi, D. M., Jaria ii pe teme clasice, Bucuresti, Editura
Eminescu, 1981.
27. Roznoveanu, Mirela, Civili:a ia romanului. I. R a cini, Bucuresti,
Editura Albatros, 1983.
28. Simenschy, TheoIil, Cultur ,i filo:ofie inaian n texte ,i stuaii. I,
Bucuresti, Editura Stiin iIic si Enciclopedic , 1978.
29. Tatarkiewicz, Wladislaw, Istoria esteticii. I. Estetica antic ,
Bucuresti, Editura Meridiane, 1978.

181


680$5





I. 0,78/,/,7(5$785,7$7($.............. 5
1. Accep ii si structur .................... 6
2. Tipologie ...................... 7
2.1. Dup reIerent ................... 7
2.1.1. Miturile de origine ............... 7
2.1.2. Miturile Iondatoare .............. 13
2.2. Tematic ...................... 14
2.2.1. Teogonii. Cosmogonii. Antropogonii ....... 14
2.2.2. Miturile eroice ............... 32

II. 6758&785$5($*(18/8,(3,&.............

35
1. Literatura oriental : de la experien la Iic iune ....... 35
1.1. Prologul egiptean: ntre retoric utilitar si Iic iunea
de divertisment ....................

35
1.1.1. Nonnarativul .................. 36
1.1.2. Narativul .................. 41
1.2. Literatura mesopotamian : aIirmarea eposului ...... 46
1.3. Marile sinteze sanscrite ............... 55
1.3.1. Mah bh rata: poemul condi iei umane ....... 58
1.3.2. R m yana: de la istoric la mitizarea IilozoIicului ... 61
2. Literatura greac : cristalizarea speciilor si codiIicarea genului ... 75
2.1. Reprezentarea: de la presiunea religiosului la canonul estetic... 75
2.2. Eposul: realul ntre reIlectarea estetic si reIlec ia simbolic . 81
2.2.1. Eposul eroic: ntre reIlec ie estetizant si ars poetica .. 81
2.2.2. Iliaaa: eposul Ior ei Iizice si morale ......... 89
2.2.3. Oaiseea. eposul Ior ei spirituale ......... 106
2.3. Romanul: subiectivitate si verosimilitate n cotidian ..... 120
2.3.1. Absorb ia contrariilor: Iic iune si real(itate) ...... 120
2.3.2. Romanul erotic: lirism de substan si patetism
al ac iunii ..................

136
182
3. Literatura latin : Ior a estetic a replicii la model ....... 150
3.1. Epopeea: aproprierea modelului grec si delimit rile speciIice 150
3.2. Eneiaa: imaginea de sine ca replic ............ 155
3.3. Romanul: perenitatea realismului si modernitatea comicului
satiric / parodic ...................

165
Bibliografie selectiv .................. 179


































183





























Redactor: Cosmin COMARNESCU
Tehnoredactare: Florentina STEMATE
Coperta: Stan BARON

Bun de tipar: 6.12.2007; Coli tipar: 11,5
Format: 16/61u86

Editura Funda iei Romania ae Maine
Bulevardul Timisoara nr. 58, Bucuresti, Sector 6
Tel./Fax 021/444.20.91; www.spiruharet.ro
e-mail: contactedituraromaniademaine.ro
184