Ernst Cassirer - Simbolul

Termenul de simbolic este introdus de Ernst Cassirer care in filosofia sa formuleaza

definitia culturii cu ajutorul conceptului de simbol si gaseste liantul limbajului ca fenomen
universal in simbol. Acesta este factorul decisiv in edificarea lumii umane. Cassirer constata
prezena unei ordini culturale care este compusa dintr-o retea care are rolul de a asigura
identitatea si diferentele care se manifesta prin: limbaj, mituri, rituri, arta. Cassirer vede in
unitatea gandire si limnaj. Aceasta unitate este exprimata prin conceptul de logos.
1. Prin unitatea gandirii si limbajului simbolul se traduce prin logos.
2. A simboliza inseamna a reprezenta printr-un simbol o realitate, o realitate nonperceptiva.
Simbolul este o comceptie care concepe spiritul uman ca fiind centrat pe o singura realitatesimbolul. Kant analizeaza importanta contributiei simbolului ca forma de gandire in structura
cunostintelor. El constata ca mintea nu ramane la sisteme abstracte, opereaza si cu simboluri.
Simbolismul este obiectul compus din 2 elemente in unitate:
1. Simbolul este un sistem figurativ pentru o idee abstracta. relatia dintre semnificant si semnificat
poate fi determinata riguros.
2. Simbolul este o figura retorica prin care se substitue unui fenomen cu un semn abstract care il
desemneaza
3. Simbolul contine comportamentele ritualice ale religiei
4. Sistemul in stiinta este identificat cu sistemul semnelor abstracte.

OMUL - FIIN SIMBOLIC

Daca urmarim progresul uman n gndire si experienta, constatam ca omul nu
mai nfrunta realitatea n mod nemijlocit, fata n fata, pentru ca "aceasta realitate fizica
pare-sa se retraga n masura n care avanseaza activitatea simbolica a omului.
Considernd ca gandirea si comportamentul simbolic sunt printre cele mai
caracteristice trasaturi ale vietii umane si ca ntregul progres al culturii umane se
bazeaza pe aceste conditii, putem afirma ca omul traieste ntr-o lume de simboluri.
Insa, credem ca ar fi mai nimerit sa afirmam ca o lumede-simboluri traieste n
om, constatnd faptul ca omul "s-a nchis n asa feI n forme lingvistice. Imagjni
artistice, simboluri mitice-sau rituri religioase nct el nu poate vedea sau cunoaste
nimic dect prin interpunerea acestui mediu artificial.
In acesta situatie, care este aceeasi n sfera teoretica si n cea practica, omul
"traieste mai curnd n mijlocul unor emotii imaginare, n sperante si temeri, n iluzii
si deziluzii, n fanteziile si visurile sale. Un citat semnificativ din opera lui Epictet,
reprodus de Cassirer,refleca sugestiv dimensiunea simbolica a fiintei umane: "Ceea ce
1 tu1bura si l nelinisteste pe om nu sunt lucrurile, ci opiniile si nchipuirile despre
lucruri.
Definitia clasica a omului ca animal rational, desi nu si-a pierdut nca forta,
este incompleta. Ratiunea este un termen nepotrivit pentru a ntelege formele vietii
culturale a omului n toata bogatia si varietatea lor, datorita faptului ca toate aceste
forme sunt forme simbolice. De accea, n locul dfiinirii omului ca animal rational afirma Cassirer -, ar trebui sa-1definim ca animal simbolicum. Prin ceasta putem
desemna diferenta lui specifica si putem ntelege noua cale deschisa omului - "calea
spre civi1izatie".
Impregnarea vietii interioare si exterioare a omului cu simboluri este posibila
datorita faptului ca fiintele umane au capacitatea de a imagina, iar A avea imaginatie
(s.n.) nseamna a te bucura de o bogatie intenrioara, de un flux nentrerupt si spontan
de imagini.
Imaginatia este,n acelasi timp, rezultatul ntlnirii omului cu lumea si expresia
definirii si a constituirii realitatilor lor. Prin urmare, imaginatia implica o recurgere la

ntelegerea simbolica pentru ca simbolul se defineste ca mbinarea unei componente

spatiale localizate si a unui simt legat de profunzimile cele mai secrete ale fiintei
umane, adica de o componenta antropologica pur semantica, nonspecifica si
nonlocalizata. Lucru posibil daca avem n vedere ca "Aceasta latura a omului
esentiala si imprescriptibila, care se numeste imaginatie este mbinata de simbolism si
continua sa traiasca din mituri si din teologii arhaice".
Vom concluziona, afirmnd mpreuna cu Ernst Cassirer, ca simbolurile,
constituite n ansambluri, cu un anumit grad de coerenta, dar si cu un aspect
contradictoriu, contin referiri la principalele componente ale domeniului de referinta al
omului. Argumentul principal fiind raportul omului cu lumea sa, faptul ca el "nu mai
traieste ntr-un univers pur fizic, el traieste ntr-un univers simbolic. Limbajul, mitu/,
arta si religia sunt parti ale acestui univers. Ele sunt firele care tes reteaua simbolica,
tesatura ncalcita a experientei umane".