Sunteți pe pagina 1din 3

Constantin Radulescu Motru

Constantin Radulescu Motru, psiholog, filosof, pedagog, om politic, dramaturg, director de teatru roman, academician si presedinte al Academiei Romane intre anii 1939-1941, reprezinta o personalitate marcanta a Romaniei in prima jumatate a secolului XX. S-a nascut pe 2/15 februarie 1868 in Butoiesti, judetul Mehedinti si a decedat pe data de 6 martie 1957 la Bucuresti. Intre anii 1880-1885, Constantin urmeaz liceul la Craiova, pe care il va termina si absolvi la varsta de 17 ani. In 1885 se inscrie simultan la Facultatea de Drept si la Facultatea de Litere si Filosofie, ambele din cadrul Universitatii din Bucuresti. Cu Titu Maiorescu, care ii este profesor, si care il remarca imediat, stabileste legaturi spirituale puternice si de durata. Frecventeaza, de asemenea, cursurile profesorilor Constantin DumitrescuIasi, Bogdan Petriceicu Hasdeu, V. A. Urechia, Grigore Tocilescu. In 1888, obtine licenta in drept cu teza "Despre contracte", cu mentiunea Magna cum laude. In 1889, trece examenul de licenta in filosofie cu lucrarea "Realitatea empirica si conditiile cunostintei".

Scrieri:
F.W.Nietzsche. Viata si filosofia, 1897 Problemele psihologiei, 1898 Stiinta si energie, 1902 Cultura romana si politicianismul, 1904 Psihologia martorului, 1906 Psihologia industriasului, 1907 Puterea sufleteasca; Psihologia ciocoismului, 1908 Poporanismul politic si democratia conservatoare; Nationalismul cum se intelege. Cum trebuie sa se inteleaga, 1909 Sufletul neamului nostru. Calitati bune si defecte, 1910 Din psihologia revolutionarului, 1919 Rasa, cultura si nationalitatea in filosofia istoriei, 1922 Curs de psihologie, 1923 Taranismul. Un suflet si o politica, 1927 Invatamanul filosofic in Romania; Centenarul lui Hegel; Psihologie practica, 1931 Vocatia, factor hotarator in cultura popoarelor, 1932

Ideologia statului roman, 1934 Romanismul. Catehismul unei noi spiritualitati, 1936 Psihologia poporului roman, 1937 Timp si destin, 1940 Etnicul romnesc. Comunitate de origine, limba si destin, 1942

Citat: Omul, statuie frumoasa, nu este si o personalitate (Constantin Radulescu-Motru , Personalismul energetic) Motto:In om este atata realitate cata este in el energie de munca (C. Radulescu-Motru, Personalismul energetic, 1928)

Despre personalismul energetic Chiar in primele scrieri mai cuprinzatoare din tinerete, intalnim la Constantin Radulescu-Motru, doua notiuni, ce cu fiecare lucrare sistematica de mai tarziu vor capata tot mai multa adancime si amploare, rotunjindu-se intr-o conceptie despre lume si viata: notiuni de pesonalitate si energie. Aceste doua notiuni fac obiectivul unei filosofii proprii ganditorului roman, ce poarta numele de Personalism energetic. Aceasta noua perspectiva teoretica asupra existentei, consta in afirmarea identitatii structurale a omului cu lumea. Practic, problema fundamentala a personalismului energetic este aceea a identitatii constiintei individuale cu unitatea universului, mai precis incearca sa sublinieze identitatea structurala dintre micro-cosmos si macro-cosmos. Omul finalizeaza evolutia universului. Personalitatea este unitate bio-pshiosociala; ea constrage in sine toate liniile de evolutie a energiei. Aparitia omului are semnificatia trecerii varatiei in anticipatie; aceasta se fixeaza intr-o aptitudine, iar mai multe aptitudini se statornicesc intr-un gen de munca, definitor pentru omul aflat intr-o anumita perioada istoriaca. Munca este o activitate specific umana. C. Radulescu Motru afrima ca studiul personalitatii este dependent de raportul dintre omul luat ca individ si omul luat ca specie. Primul conserva energia vietii, spontaneitatea fiind trasatura sa principala; celalalt ofera cadrul in care se formeaza personalitatea individuala. Variatiunea devine anticipatiune, iar aceaasta determina activitati sociale, caci numai anticipatia insotita de constiinta, face posibila unitatea sufleteasca pe care se ridica personalitatea ca sistem de aptitudini definitorii pentru un gen de munca. Relatia dintre unitatea sufleteasca si

personalitate este mediata de eu. Aceasta in forma lui primitica, este simtirea cu care sufletul intovaraseste anticipatia globala a corpului. Personalitatea nu este unitatea, personalitatea sufleteasca data odata pentru totdeauna. Ea evolueaza, trecand prin mai multe forme: peronalitatea anarhica (mistica), tipul, personalitatea energetica (aceasta avand drept variante profesionismul si omul de vocatie). Constiinta este premisa cosmica a anticipatiei primordiale care este eul; acesta va servi ca nucleu al personalitatii. Asa incat forma istorica de personalitate va depinde si de eul in jurul caruia se structureaza aptitudinile care o fromeaza. Personalitatii anarhice ii corespude eul mistic;tipului, eul partial rational, pastrand inca spontaneitatea afectiva; personalitatii energetice ii este propriu eul rationalizat ce structureaza aptitudinii ale muncii profesionistului si omului de vocatie. Stadiul difuz al personalitatii personaei anarhice si al eului mistic reprezinta cea mai slaba dintre intruparile omului, dar el se pastreaza in istorie. Personalitatea mistica fixeaza un specific existential, anume cel al omului. Evolutia energiei se va muta in noul plan al personalitaii, adica in oriziont uman.(Viorel Cernica). Ea (personalitatea) este energia in actul sau cel mai desavarsit, in timp ce energia este masura tuturor lucrurilor. Impreuna dau nastere personalitatii energetice care, prin functiile de anticiatie si creatie, produce o noua dimensiune a lumii cultura- rezultat al unei mutatii energetice. Prin aceasta inalta tensiune creatoare care face din insuficient si chiar din esec un resort de creatie, un factor al progresului, omul isi poate domina existenta. Personalismul energetic" reprezinta solusia filosofica,de o certa actualitate, a eternei probleme privind relasia dintre personalitate si natura, a csrei intemeiere se aflasn interpretarea proprie a marilor teme ale reflecsiei filosofice, cu deschidere spre problemele sociale nationale si europene.Aceasta conceptie constituie esentializarea gandirii lui C. Radulescu-Motru intr-un sistem filosofic original despre personalitate - cea mai inalta forma de energie cosmica. Prin originalitatea sa, personalismul energetic se nscrie intre sistemele filosofice universale. In lucrarea sa, Radulescu-Motru reconstruieste metafizic in jurul situatiei existentiale 'omul pentru lume' (sacrificiul): universul este o finalitate imanenta ceruta de conservarea personalitatii, iar personalitatea este o directie a energie.