REFERAT LA

ISTORIA PEDAGOGIEI

COTOI IONEA ELISABETA AN III

FACULTATEA DE STIINTE ALE EDUCATIEI, SATINA
 Constantin Radulescu Motru

Constantin Radulescu Motru, psiholog, filosof, pedagog, om politic, dramaturg,

director de teatru roman, academician si presedinte al Academiei Romane intre anii
1939-1941, reprezinta o personalitate marcanta a Romaniei in prima jumatate a
secolului XX. S-a nascut pe 2/15 februarie 1868 in Butoiesti, judetul Mehedinti si a
decedat pe data de 6 martie 1957 la Bucuresti.
Intre anii 1880-1885, Constantin urmează liceul la Craiova, pe care il va termina
si absolvi la varsta de 17 ani.
In 1885 se inscrie simultan la Facultatea de Drept si la Facultatea de Litere si
Filosofie, ambele din cadrul Universitatii din Bucuresti. Cu Titu Maiorescu, care ii
este profesor, si care il remarca imediat, stabileste legaturi spirituale puternice si de
durata. Frecventeaza, de asemenea, cursurile profesorilor Constantin Dumitrescu-
Iasi, Bogdan Petriceicu Hasdeu, V. A. Urechia, Grigore Tocilescu.
In 1888, obtine licenta in drept cu teza "Despre contracte", cu
mentiunea “Magna cum laude”.
In 1889, trece examenul de licenta in filosofie cu lucrarea "Realitatea empirica
si conditiile cunostintei".

Scrieri:
 F.W.Nietzsche. Viata si filosofia, 1897
 Problemele psihologiei, 1898
 Stiinta si energie, 1902
 Cultura romana si politicianismul, 1904
 Psihologia martorului, 1906
 Psihologia industriasului, 1907
 Puterea sufleteasca; Psihologia ciocoismului, 1908
 Poporanismul politic si democratia conservatoare; Nationalismul cum se
intelege. Cum trebuie sa se inteleaga, 1909
 Sufletul neamului nostru. Calitati bune si defecte, 1910
 Din psihologia revolutionarului, 1919
 Rasa, cultura si nationalitatea in filosofia istoriei, 1922
 Curs de psihologie, 1923
 Taranismul. Un suflet si o politica, 1927
 Invatamanul filosofic in Romania; Centenarul lui Hegel; Psihologie practica,
1931
 Vocatia, factor hotarator in cultura popoarelor, 1932
 Ideologia statului roman, 1934
  Romanismul. Catehismul unei noi spiritualitati, 1936
 Psihologia poporului roman, 1937
 Timp si destin, 1940
 Etnicul românesc. Comunitate de origine, limba si destin, 1942

Citat: “ Omul, statuie frumoasa, nu este si o personalitate” (Constantin Radulescu-

Motru , “Personalismul energetic”)

Motto:„In om este atata realitate cataesteinel energiedemunca“

(C. Radulescu-Motru, Personalismul energetic, 1928)

Despre personalismul energetic

Chiar in primele scrieri mai cuprinzatoare din tinerete, intalnim la Constantin

Radulescu-Motru, doua notiuni, ce cu fiecare lucrare sistematica de mai tarziu vor
capata tot mai multa adancime si amploare, rotunjindu-se intr-o conceptie despre
lume si viata: notiuni de pesonalitate si energie. Aceste doua notiuni fac obiectivul
unei filosofii proprii ganditorului roman, ce poarta numele de “ Personalism
energetic”. Aceasta noua perspectiva teoretica asupra existentei, consta in
afirmarea identitatii structurale a omului cu lumea. Practic, problema fundamentala
a personalismului energetic este aceea a identitatii constiintei individuale cu
unitatea universului, mai precis incearca sa sublinieze identitatea structurala dintre
micro-cosmos si macro-cosmos.
“Omul finalizeaza evolutia universului. Personalitatea este unitate bio-pshio-
sociala; ea constrage in sine toate liniile de evolutie a energiei. Aparitia omului are
semnificatia trecerii varatiei in anticipatie; aceasta se fixeaza intr-o aptitudine, iar
mai multe aptitudini se statornicesc intr-un gen de munca, definitor pentru omul
aflat intr-o anumita perioada istoriaca. Munca este o activitate specific umana. C.
Radulescu Motru afrima ca studiul personalitatii este dependent de raportul dintre
“omul luat ca individ si omul luat ca specie”. Primul conserva energia vietii,
spontaneitatea fiind trasatura sa principala; celalalt ofera cadrul in care se formeaza
personalitatea individuala. “Variatiunea devine anticipatiune”, iar aceaasta
determina activitati sociale, caci numai anticipatia insotita de constiinta, face
posibila unitatea sufleteasca pe care se ridica personalitatea ca sistem de aptitudini
definitorii pentru un gen de munca. Relatia dintre unitatea sufleteasca si
personalitate este mediata de “eu”. Aceasta “in forma lui primitica, este simtirea cu
care sufletul intovaraseste anticipatia globala a corpului”. Personalitatea nu este
unitatea,personalitatea sufleteasca data odata pentru totdeauna. Ea evolueaza,
trecand prin mai multe forme: ”peronalitatea anarhica(mistica), tipul,
personalitatea energetica(aceasta avand drept variante profesionismul si omul de
vocatie)”. Constiinta este premisa cosmica a anticipatiei primordiale care este eul;
acesta va servi ca nucleu al personalitatii. Asa incat forma istorica de personalitate
va depinde si de eul in jurul caruia se structureaza aptitudinile care o fromeaza.
Personalitatii anarhice ii corespude eul mistic;”tipului”, eul partial rational,
pastrand inca spontaneitatea afectiva; personalitatii energetice ii este propriu eul
rationalizat ce structureaza aptitudinii ale muncii profesionistului si omului de
vocatie. Stadiul difuz al personalitatii personaei anarhice si al eului mistic
reprezinta “cea mai slaba dintre intruparile omului”, dar el se pastreaza in istorie.
Personalitatea mistica fixeaza un specific existential, anume cel al omului. Evolutia
energiei se va muta in noul plan al personalitaii, adica in oriziont uman.”(Viorel
Cernica).
Ea(personalitatea) este energia in actul sau cel mai desavarsit, in timp ce energia
este masura tuturor lucrurilor. Impreuna dau nastere personalitatii energetice care,
prin functiile de anticiatie si creatie, produce o noua dimensiune a lumii”cultura”-
rezultat al unei mutatii energetice. Prin aceasta inalta tensiune creatoare care face
din insuficient si chiar din esec un resort de creatie, un factor al progresului, omul
isi poate domina existenta.
“Personalismul energetic" reprezinta solusia filosofica,de o certa actualitate, a
eternei probleme privind relasia dintre personalitate si natura, a csrei intemeiere se
aflasn interpretarea proprie a marilor teme ale reflecsiei filosofice, cu deschidere
spre problemele sociale nationale si europene.Aceasta conceptie constituie
esentializarea gandirii lui C. Radulescu-Motru intr-un sistem filosofic original
despre personalitate - cea mai inalta forma de energie cosmica. Prin originalitatea
sa, personalismul energetic se înscrie intre sistemele filosofice universale. In
lucrarea sa, Radulescu-Motru reconstruieste metafizic in jurul situatiei existentiale
'omul pentru lume' (sacrificiul): universul este o finalitate imanenta ceruta de
conservarea personalitatii, iar personalitatea este o directie aenergie.

Bibliografie:

1. Schifirneț, Constantin (ianuarie 2003), Constantin Rădulescu-Motru. Viața și

faptele sale, vol.I-III, București: Editura Albatros
 2. Săndulescu, Al. (2008), Întoarcere în timp: memorialiști români, Ediția a II-a,
revăzută și adăugită, București: Editura Muzeul Național al Literaturii Române,
pp. 140–154

3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_R%C4%83dulescu-Motru