Ilovan Dănuț

Specializarea:istorie, Anul II, grupa II

Mustafa Kemal Ataturk

(n. 19 mai 1881,Salonic- d. 10 noiembrie 1938,Istanbul)

Mustafa Kemal a fost un Soldat, om de stat,în același timp întemeietorul şi primul preşedinte
(1923-1938) al Republicii Turcia.Acesta s-a născut în 1881 la Salonic, pe atunci un port înfloritor
al Imperiului Otoman, şi a primit numele de Mustafa. Tatăl său, Ali Riza, fusese locotenent în
miliţia locală în războiul ruso-turc din 1877-1878, indiciu că se trăgea din clasa otomană
conducătoare, chiar dacă numai marginal. Mama lui Mustafa, Zübeyde Hanim, se trăgea dintr-
o familie de ţărani din Salonic. Ali Riza a murit când Mustafa avea numai şapte ani, dar a avut o
influenţă covârşitoare asupra dezvoltării personalităţii fiului său. La naşterea lui Mustafa, Ali
Riza şi-a agăţat sabia deasupra leagănului fiului său, menindu-i o carieră militară. Mai mult
decât atât, Ali Riza îşi dorea că educaţia fiului său să se petreacă într-o şcoală modernă, laică şi
nu într-una religioasă, cum ar fi preferat Zübeyde Hanim. Astfel, Ali Riza şi-a îndreptat fiul pe
calea modernităţii, lucru pentru care Mustafa i-a rămas veşnic îndatorat tatălui său.
Mustafa a început școala islamică, dar a fost înscris la vârsta de șapte ani la o școală
pregătitoare civilă de stat. În momentul în care a ajuns la perioada de deprindere a științelor a
fost dat la școala lui Hafiz Mehmet după care a fost mutat, la cererea tatălui său, la școala lui
Semsi Efendi. În această perioadă și-a pierdut tatăl care a decedat în anul 1888.
După moartea lui Ali Riza, Zübeyde s-a mutat la ţară, la fratele ei vitreg, în afara Salonicului.
Temându-se că Mustafa să nu crească needucat, l-a trimis înapoi la Salonic, unde l-a înscris la o
şcoală laică, pregătindu-l pentru o carieră birocratică. Mustafa a făcut o pasiune pentru
uniformele pe care le purtau cadeţii din vecinătate şi a luat hotărârea să urmeze o carieră
militară.,și împotrivă dorinţei mamei sale, Mustafa a dat examenul de admitere la liceul militar.
Aici, Mustafa a primit de la profesorul său de matematică porecla de Kemal, „cel perfect”, „în
admirarea capacității și maturității sale”, după Afet İnan(Una din ficele adoptate de Mustafa
Kemal Ataturk) şi de atunci înainte avea să fie numit Mustafa Kemal.Însă legat de al doilea
prenume al lui Ataturk exista mai multe speculații,dar acest lucru este mai puțin important.
 În 1895 a intrat la şcoala militară din Monastir (azi Bitola, în Macedonia) unde şi-a făcut
câţiva prieteni, printre care, Ali Fethi, care mai târziu avea să i se alăture la întemeierea şi
dezvoltarea republicii turce. Ulterior Mustafa Kemal a intrat, în martie 1899, la Academia
Militara din Istanbul,pe care a absolvit-o în 1902. În ambianţa şcolii se făcea simţit tot mai mult
un aer de dezaprobare faţă de despotismul sultanului Abdul-Hamid ÎI. Mustafa Kemal s-a ţinut
de o parte până în anul al treilea când s-a implicat în tipărirea unui ziar împotrivă dictaturii
sultanului. Activităţile lui au fost descoperite, dar i s-a permis să-şi termine studiile, absolvind că
locotenent secund ,situându-se printre primii zece din cei 450 de elevi. A fost admis apoi la
şcoala de ofiţeri, pe care a absolvit-o în 1905 cu gradul de căpitan ,fiind al cincilea din 57 de
absolvenţi, dovedindu-se ulterior unul din cei mai buni (tineri) ofiţeri ai imperiului. La academia
militară, Mustafa s-a concentrat pe studiul materiilor de specialitate, dar și pe studiul politicii.
Astfel, așa cum bine afirma un istoric, Kemal „se transforma într-un soldat profesionist ambițios
politic și cu conștiință politică”.S-a chinuit să învețe franceza, apoi germana, fiind atras de ideile
occidentale. Totuși, perioada petrecută în cadrul academiei a venit cu unele „neajunsuri”,
Mustafa dezvoltându-și o serie de vicii precum alcoolul, tutunul, femeile sau jocul de cărți, deși
acestea nu i-au afectat dezvoltarea academică sau militară.La scurt timp după absolvire, el a
fost arestat de poliție pentru activitățile sale anti-monarhiste. După mai multe luni, el a fost
eliberat.
După eliberarea sa, Atatürk a fost repartizat în Armata a cincea cu sediul în Damasc,în grad
de căpitan . în compania lui Ali Fuat(fost coleg la academie) și Lütfi Müfit s-a alăturat unei mici
societăți anti-monarhiste secrete de ofițeri reformatori,numită Vatan ve Hürriyet („Patria
mamă și libertatea”). La 22 iunie 1908, a fost numit inspector al căilor ferate otomane din
Rumelia de Est,iar în iulie 1908, a jucat un rol important în Tabăra Revoluționară Turcă,
(revoluția Turcului) care a preluat puterea de la sultanul Abdülhamid ÎI și a restaurant perioada
monarhiei constituționale prin renașterea Parlamentului Otoman. El(Ataturk) propunea
depolitizarea armatei,lucru care nu era pe placul membrilor Comitetului Uniunii și Progresului.
Drept urmare, el a fost trimis la Tripolitania sub pretextul de a suprima o rebeliune tribală spre
sfârșitul anului 1908. Între 1917-1918 Kemal a fost trimis pe frontul din Caucaz, luptându-se
acolo cu forțele rusești, apoi în Hedjaz, unde Revolta Arabă împotriva dominației otomane era
în progres. Între timp el a devenit din ce în ce mai critic la adresa incompetenței guvernului
sultanului în gestionarea mersului războiului,lucru care la determinat să ,,restaureze
ordinea”,punând bazele unei mișcări naționaliste turce cu sediul la Ankara.Grosso
modo,observăm că Ataturk a avut o complexă carieră de ofițer,oferindu-I experiență și un
accentuat simț pentru disciplină și control,lucru care se v-a vedea și în atitudinea sa politică de
mai tărziu,odată cu desfințarea Imperilui Otoman și infințarea republicii Turce(în 1923)în locul
său.
În calitate de președinte al Republicii Turce nou formate, Atatürk a inițiat un program riguros
de reforme politice, economice și culturale, cu scopul final de a construi un stat național
modern, progresist și secular . A făcut învățământul primar gratuit și obligatoriu, deschizând mii
de școli noi în toată țara. De asemenea, el a introdus alfabetul turc bazat pe latină , înlocuind
vechiul alfabet turc otoman(bazat pe arabă) . Femeile turce au primit drepturi civile și politice
egale în timpul președinției sale în comparație cu multe țări occidentale.În special, femeilor li s-a
acordat drept de vot la alegerile locale prin Legea din 3 aprilie 1930 și câțiva ani mai târziu, în
1934, drept de vot universal, complet, mai devreme decât majoritatea altor democrații din
lume.
Guvernul său a derulat o politică de turcizare , încercând să creeze o națiune unificată.În
timpul mandatului său minoritățile non-turce au fost presate să vorbească turcă în
public,toponimele non-turce și numele de familie ale minorităților trebuiau schimbate în
turcește. Parlamentul turc i-a acordat numele de familie Atatürk în 1934, ceea ce înseamnă
„părintele turcilor”, în recunoașterea rolului pe care l-a jucat în construirea Republicii Turce
moderne.
După ce a stabilit ferm frontierele naţionale ale Turciei şi a aşezat ţara pe drumul
modernizării, Ataturk şi-a propus să dezvolte politica externă. A hotărât ca Turcia să nu mai
ridice nicio pretenţie iredentistă în afară de încorporarea eventuală a regiunii Alexandretta,
despre care el credea că fusese înscrisă în frontierele stabilite prin Pactul Naţional. A rezolvat
conflictele cu Marea Britanie printr-un tratat semnat la 5 iunie 1926. Turciei i se cerea să
renunţe la Mosul în schimbul a 10% din profitul pe petrolul care se producea acolo. Ataturk a
urmărit şi o reconciliere cu Grecia, care s-a înfăptuit printr-un tratat de prietenie semnat la 30
decembrie 1930. S-a făcut schimb de populaţii de ambele părţi, s-au reglementat frontierele şi
problemele militare, de pildă stabilirea egalităţii navale în estul Mediteranei.
În ceea ce privește viața privată, în timpul vieții sale, Atatürk a adoptat treisprezece copii: un
băiat și douăsprezece fete. Dintre acestea, cea mai cunoscută este Sabiha Gökçen , prima
femeie pilot din Turcia și primul pilot feminin de luptă din lume.
Atatürk era un băutor puternic de alcool, în conformitate cu normele sociale de la acea vreme.
Se spune că acesta obișnuia să consume chiar și jumătate de litru de RakI ,pe zi.În 1937, au
început să apară indicii că sănătatea lui Atatürk se agrava, a fost diagnosticat cu ciroză a
ficatului. . A murit la 10 noiembrie 1938, la vârsta de 57 de ani, în Palatul Dolmabahçe, unde și-
a petrecut ultimele 10 zile. El a fost primul președinte al Turciei care a murit în funcție. Ceasul
din dormitorul în care a murit fiind încă setat la ora morții sale, la 9:05 dimineața.