In lucrarea sa ,,Istoria bisericii ortodoxe din imperiul Bizantin” Hans-Georg Beck incerca sa ne

ofere o privire de ansambru asupra a ce a insemnat biserica in Imperiul Roman de Rasarit,sau

Imperiul Bizantin. Acesta și-a dedicat întreaga carieră studiului epocii bizantine, fiind
recunoscut pe plan mondial ca unul dintre acei specialiști care a înțeles fenomenul Bizanțului pe
de-a întregul său. Preocupat mai puțin de arta sau arheologia bizantină, Beck a pus mare preț
pe teologia și biserica bizantină. Istoria Bisericii Ortodoxe în Imperiul Bizantin este considerată,
chiar și la ora actuală, una dintre lucrările de căpătâi pentru oricine dorește să studieze
Bizanțul, sau să aprofundeze anumite elemente specifice.
Ca si teme, Volumul se apleacă atat asupra evoluției Bisericii Ortodoxe dintr-o perspectivă
eclectică, plurivalentă, reușind să ofere cititorului o înțelegere limpede asupra istoriei,
credințelor, psihologiei sociale și politice ale acelor vremuri,cat si asupra neintelegerilor dintre
biserica apuseana si cea din rasarit,si dorinta de hegemonie exercitata de ambele parti.
De altfel in cadrul volumului,autorul incerca sa de-a o definitie a ceea ce a insemnat biserica
incercand sa nu se limiteze la o definitie de tip mistic.ce nu este productiva din punct de vedere
istoric.
Volumul este structurat in IX capitole,fiecare capitol fiind impartit la randul sau in alte
subcapitole,ca sa zic asa.Numarul acestora varind intre 3 si 6 subcapitole.Fiecare capitol si
subcapitol avand un titlu sugestiiv.Spre exemplu in capitolul ,,De la al IV-ea sinod ecumenic la
cel de-al V-ea”,in primul subcapitol ne este prezentata situatia ce a urmat celui de-al IV-ea sinod
ecumenic din 451 tinut la Calcedon ,in cadrul careuia s-au discut ca teme importante aspecte
privind natura si persoana lui Hristos,dar si organizarea bisericii.
Ei bine dupa sinod s-au iscat o serie de nemultuniri si conflicte intre crestini calcedonieni si cei
ne-calcedonieni,cei calcedonieni sustinand personalitatea duala a lui Hristos,pe cand cei ne-
calcedoniei suntinand faptul ca Hristos nu are decat latura divina.In aceste conditi impatatul
Zenon redacteaza in 482 henoticonul,in speranta sa impace cele doua factiuni.Desigur nu
reuseste .
Un alt lucru important asupra caruia se concentreaza autorul este raportul dintre stat si
biserica in timpul domniei lui Constantin cel Mare,care vedea asigurata ,,salus
publica”.bunastarea imperiului si in acelasi timp bunastarea propriei domnii,doar cand poporul
din intreg imperiul se ruga unit si intr-o singura vointa.
In cee ace priveste sursele pe care autorul le-a folosit mentionam :
Histoire de l’englise depuis les origines jusqu”a nos jours, ed. de A, FLICHE si V. MARTIN, Paris
1934
J.P.MIGNE, Patrologiae cursus completus. Series graeca, Paris 1867-1876