Întroducere

Activitatea umana nu se limitează la prelucrarea, înregistrarea şi prelucrarea informaţiilor

prezente. Pentru a fi eficientă, activitatea psihică trebuie să anticipeze, să prevadă viitorul
existenţial. Acest lucru este posibil datorită intrării în funcţiune, pe langă celelalte
procese psihici, a imaginaţiei care are rolul de a transforma, a modifica informaţiile
actuale şi trecute, şi mai mult de a crea noi informaţii.
 Imaginaţia se defineşte ca proces psihic cognitiv complex de elaborare a unor
imagini şi proiecte noi, pe baza combinării şi transformării experienţei.Imaginaţia este un
proces psihic cognitiv, care constă în crearea imaginilor, obiectelor şifenomenelor
anterior nepercepute.Imaginaţia este acel proces psihic, al cărui rezultat îl constituie
obţinerea unor reacţii,fenomene psihice noi pe plan cognitiv, afectiv sau motor.

3
 I.DEFINIREA IMAGINATIEI. ACCEPTIUNI

   Imaginatia ca formare sau producere de imagini:imaginatia este capacitatea omului

de a produce imagini, ea insemnand fie simpla reproducere a senzatiilor in lipsa
obiectelor care le-au provocat, fie creatia l ibera a fanteziei umane: "Termenul de
imaginatie desemneaza, in limba franceza, o activitate mintala de productie de imagini,
reprezentari sensibile, care se disting atat de perceptiile exterioare, cat si de
conceptualizarea ideilor abstracte." (Wunenburger, 1995, p.3) In aceasta acceptiune,
imaginatia este redusa la simpla senzatie sau la transpunerea informatiilor intr-o
realitate care nu provine din simturi, dar conserva raporturile de situatie si de calitate.
       Imaginatia ca mobilitate a spiritului: Gaston Bachelard in lucrarea "Aerul si
visele", referindu-se la imaginatie spunea: ".cercetarile asupra imaginatiei sunt
tulburate de falsele lumini ale etimologiei. Vrem totdeauna ca imaginatia sa fie
facultatea de a forma imagini.Daca nu exista schimbare de imagini, unire neasteptata de
imagini, nu exista imaginatie, nu exista actiune imaginanta." Ceea ce exista, sustine
autorul, este perceptie, amintirea unei perceptii, memoria familiara, obisnuinta.
Imaginatia este mobilitatea spiritului si nu doar simpla construire de imagini, deoarece
imaginile, o data constituite, se fixeaza, se stabilizeaza, se incheaga, inlaturand
posibilitatea imaginatiei de a actiona. "Pentru o psihologie completa, imaginatia este ,
inainte de toate, un tip de mobilitate spirituala, tipul celei mai mari mobilitati spirituale,
al celei mai vivace, al celei mai vii
Imaginatia ca experimentare mintala: Jeanne Bernis considera ca imaginea
 

trebuie interpretata in dublu sens: pe de o parte, sub forma ei cea mai simpla,
saracacioasa, debarasata de calitatile obiective, in cadrul perceptiei individuale, caz in
care este lipsita de originalitate, iar pe de alta parte, sub forma ei complexa, implicata in
momentul creatiei mintale si practice sub forma intelegerii, actiunii si inventiei.
"Imaginatia este experimentarea mintala, spiritul orientat catre previziunea apropierilor
sau a excluderilor pe care el are puterea sa le prezinte inainte de a le justifica."
Imaginatia ca o combinatorica mintala: Paul Popescu - Neveanu considera ca
 

abordarea imaginatiei trebuie sa porneasca de la "dinamismul ei, potentialul

combinatoric si transformativ ce duce la aparitia de noi imagini" (Popescu - Neveanu,
1977, p. 359) Una din functiile importante ale combinatoricii imaginative o reprezinta
functia analitico - sintetica. Astfel, imaginatia reuneste stimulii dispersati, coreleaza
diferite laturi ale vietii psihice umane si proiecteaza noi dimensiuni ale acesteia. Prin
caracteristicile ei (depasirea necunoscutului si a limitelor posibilului, construirea
anticipata a viitorului etc), imaginatia "se instituie ca o zona a libertatii si
4
 disponibilitatilor, ca o latura constructiva inovatoare, creatoare a sistemului psihic
uman, ca un mod de a fi al personalitatii umane. " (Popescu -Neveanu, 1977, p. 382).
Sintetizand cercetarile realizate in spatiul psihologiei romanesti privind imaginatia, M.
Zlate arata ca trei definitii ale imaginatiei se detaseaza:
Prima definitie apartine lui P. Popescu- Neveanu dupa care: "Imaginatia este procesul
psihic de operare cu imagini mintale, de combinare sau constructie imagistica
tinzand spre producerea noului in forma unor reconstructii imagistice, a unor
tablouri mintale, planuri iconice sau proiecte." (Popescu -Neveanu, Dictionar de
psihologie, p. 324). Celelalte doua definitii apartin cercetatorilor de la universitatea din
Bucuresti, si anume: imaginatia este procesul de combinare si recombinare a
datelor din experienta anterioara in vederea dobandirii unor imagini noi fara un
corespondent in realitate sau in experienta noastra personala sau imaginatia este
procesul de creare a noului in forma ideala. Sintetizand, cele trei definitii fac referire
la: tipul de actiune psihica implicat de imaginatie(acesta fiind constituit din
combinarea, recombinarea, crearea informatiilor, spre deosebire de gandire, unde
actiunile psihice sunt reprezentate de operatiile ei, sau de memorie, unde actiunile
psihice sunt reprezentate de memorarea, stocarea si reactualizarea informatiilor
),  forma rezultata( obtinerea noului, spre deosebire de memorie unde forma rezultata
este de ordin reproductiv), sensul formei rezultate (noul obtinut poate fi nou atat
pentru individ cat si pentru societate; de aici avem -imaginatia reproductiva si
imaginatia creatoare). Definitiile formulate depasesc modul de concepere a imaginatiei
in psihologia traditionala, care o leaga direct de actul elementar al reprezentarii
reproductive, si unde imaginatia aparea doar ca fixare si evocare vie a unei experiente
in forma imaginilor.

II.  Procesele fundamentale ale imaginatiei

Imaginarea unor noi obiecte, simboluri, idei implica doua procese fundamentale : analiza
si sinteza. Analiza realizeaza o sfarâmare a unor asociatii, o descompunere a unor
reprezentari care apoi, prin sinteza, sunt reorganizate în alte structuri deosebite de cele
percepute sau gândite anterior. Sinteza are loc în diferite moduri, numite de obicei
"procedeele imaginatiei". Vom descrie câteva din ele.
a)  Aglutinarea se produce când parti descompuse din diferite fiinte (sau obiecte) sunt

5
recombinate altfel, dând nastere unor fiinte sau obiecte ca aspect eterogen. Asa erau o
serie de monstri din mitologia greaca: sfinxul - având corp de leu si cap de femeie,
centaurul - corp de cal, dar pieptul, capul si bratele de barbat s.a.
b)  Modificarea dimensiunilor umane a dus la imaginarea de uriasi si de pitici.
c)  Multiplicarea serpilor a creat imaginea balaurului cu sapte capete.
d)  Schematizarea fetei umane se realizeaza în caricatura, unde ies în relief trasaturile
dominante.
e)  Analogia este un procedeu prezent mai ales în stiinta si tehnica. Structura atomului a
fost imaginata (mai ales la începutul descoperirilor din microfizica) similara cu aceea a
unui sistem solar. Ch. Darwin a conceput selectia naturala, asemanând-o cu selectia
artificiala practicata de secole în agricultura. Primele automobile semanau mult cu o
trasura fara cai. în creatia artistica se observa cum compozitiile din tinerete ale lui L. van
Beethoven pot fi confundate cu creatiile profesorului sau J. Haydn s.a.m.d. Unii vor sa
explice întreaga sinteza imaginativa prin analogie, ceea ce este o exagerare, desi,
neîndoielnic, acesta este un procedeu foarte productiv.

III.Formele imaginatie

a) Cea mai frecventa forma de imaginatie solicitata aproape zilnic si la care se face apel
în mod curent în învatamânt este imaginatia reproductiva. Ea consta în capacitatea
noastra de a ne reprezenta diferite locuri, fenomene, întâmplari numai pe baza unor
relatari verbale, fara sprijinul unui material concret, intuitiv.' Elevii îsi pot imagina foarte
bine cum arata tundra pe baza descrierilor facute de profesor, chiar daca nu li se prezinta
o plansa, dupa cum batalia de la Podul -înalt poate fi reconstituita mental, fara a avea la
dispozitie nici un montaj filmat. Tot în aceasta categorie intra si povestirile înflorate,
exagerate, caracteristice unor vânatori sau pescari, în care realitatea este îmbogatita
substantial cu completari fanteziste.

Imaginatie creatoare

Involuntara

6
Visarea ,imagini ,visele halucinatiile, hipnagogice .hipnopompice, preponderent
voluntara

Creatia

Artistica stiintifica tehnica organizatorica

b) Visarea are loc atunci când, în momente de repaus, de relaxare, lasam gândurile sa
vagabondeze, preferând sa ne imaginam lucruri placute, sanse, întâmplari favorabile.
Multora le place, de pilda, sa viseze ce-ar face daca ar câstiga la loterie o mare suma de
bani.
Visarea este puternic influentata de dorinte, sentimente; ne imaginam reusita în actiuni
pe care nu îndraznim sa le întreprindem. Subalternul viseaza ca îsi pune la punct seful
abuziv, îndragostitul timid se vede facând declaratii pline de curaj etc. Astfel, visarea are
un rol compensator. Gândurile, imaginile se succed în virtutea legilor asociatiei, dirijate
de starile afective. Simtul realitatii intervine prea putin, totul decurge ca în romanele de
aventuri, în care întâmplarile sunt foarte putin verosimile.
Visarea poate constitui totusi un sprijin în activitatile cerând eforturi de lunga durata. De
exemplu, violonistul nevoit sa faca zilnic câte 6 ore de exercitii, din care multe sunt
plictisitoare, se viseaza obtinând mari succese în vestite sali de concerte ale lumii, ceea
ce îi sustine munca sa perseverenta. Totusi, daca visarea ocupa un loc prea mare în
existenta zilnica, se pierde contactul cu realitatea, se submineaza efortul voluntar. E ceea
ce se întâmpla atunci când intervine si consumul exagerat de alcool sau droguri.
c)  Imaginile hipnagogice. Denumirea vine de la hipnos (somn) si agogos (a aduce). Sunt
imagini care apar în timpul adormirii. Cele  hipnopompice (pompos = care întovaraseste)
intervin la începutul trezirii din somn. în ambele cazuri, e vorba de simple linii, figuri

7
geometrice, stele stralucitoare; mai rar pot aparea figuri umane sau un peisaj. Sunt
reprezentari statice sau care se succed fara o legatura între ele. Nu le consideram reale si
nu participam în nici un fel la producerea lor, care îsi are originea în memorie, dar
asociatiile sunt provocate de "petele entoptice", adica de acele fire subtiri, fulgi si
siraguri de perle transparente, puncte mobile (ca niste musculite mici) observabile când
ne uitam la un perete alb. Ele provin din impuritati existente în cristalin ori în corpul
sticlos. Sunt fenomene de scurta durata.

d)  Visele.
1) Visele din timpul somnului se deosebesc net de imaginile din preajma somnului.
Imaginile visului se succed într-o strânsa legatura, constituind "o aventura" (în cel mai
larg sens al cuvântului) la care participam afectiv, intens. Totodata o consideram reala,
fie ca suntem doar spectatori, fie ca suntem actori. La unele populatii primitive de la
sfârsitul secolului trecut, oamenii credeau si dupa trezire în realitatea visului. De aceea
seful tribului era felicitat de supusi daca visa o vânatoare bogata.
Întâmplarile din vis au loc, adesea, într-o lume ireala, neverosimila, chiar absurda,
halucinatorie, ca atunci când cineva viseaza cum da din mâini si zboara cu usurinta,
mirându-se ca alti oameni nu reusesc sa faca la fel. Romanele lui R Kafka transcriu cu
fidelitate cosmare traite uneori în vis. Asadar, lipseste total controlul realitatii, totul
devenind posibil. Nu sunt respectate nici principiile gândirii, de pilda principiul
identitatii (întrucât pot visa un urs, dar care, de fapt, este prietenul meu B). Sau se
întâmpla sa ma visez în miezul unei actiuni, eu fiind totusi spectator. Dupa cum pot fi
simultan în doua locuri diferite.

Apoi, visul este profund afectiv, cel ce viseaza traind intens emotii de neliniste, teama
ori bucurie. Legile asociatiei sunt atotputernice, de aceea se poate sari de la o scena la
alta. Dintr-o data apar alte locuri, alte persoane.

IV. Problemele imaginatiei cretive si metode de depasire ale acestora.

Totalitatea elementelor care fac parte din sistemul psihic uman stă la baza procesului
inovațional prin imaginațiile, aspirațiile, dezideratele, experiențele umane reprești
reprezintă, în fond, personalitatea în toate aspectele sale. Imaginația se află în
interacțiunea permanentă cu totalitatea funcțiilor și proceselor psihice, dintre care cele
mai importante sunt: gândirea, memoria și limbajul.

8
Taxonomia generală a psihicei, locul imaginației în procesul creatorului a constituit
obiect de dispute controversate între psihologi. Tn timp ce unii (liber, Ribot, Lipps,
Dumas, Popescu - Neveanu) recunoaște și subliniază individualitatea specifică a
entităților sale de însușire a altor entități psihice, alţii ( în special , autorii de orientare
behavioristă, mai recent , cei de orientare cognitivă ) contestă delimitarea ei ca proces
distinct.
Problemele care demonstrează nivelul scăzut de dezvoltare a imaginației creative sunt
rezultatul predilect al tulburărilor imaginației.
Imaginația este susținută de gândire, al cărei element esențial este. Tulburările
imaginației sunt în strânsă legătură cu dezvoltarea gândirii și, respectiv, cu tulburările de
gândire.
Scăderea nivelului imaginației apare în cazurile:
- dezvoltării cognitive insuficiente (oligofrenie);
- deteriorării cognitive (demență);
- perturbării și diminuării temporare a imaginației (confuzie);
- inhibiția trebuie să fie diferențiată de negativism, mutatism, reticență.
Imaginația diminuă tranzitoriu în inhibiția stărilor depresive, nevroze obsesionale.
Problema dezvoltării imaginației creative a studenților, o problematică relevantă, prin
faptul că acest proces mental este o componentă integrantă a oricărei forme de activitate
creativă, inclusiv un proces de predare.
Punctul forte al originalității gândirii, creativitatea este abilitatea de a privi diferit sau
într-o nouă modalitate lucruri. Sub semnificația unei gândiri independente se află
inițiativa anume - capacitatea de o rezolvare problemă întrun-un mod edit.
La rândul său, această abilitate depinde de imaginație, de capacitatea de a forma ceva
conștient nou, diferit de cele întâlnite anterior în realitate. Imaginația creativă a unui
student creează un fel de bază pentru dezvoltarea abilităților de cercetare, inițiativă și
activitate de observare.
Nivelul dezvoltat al imaginației presupune ca studentul să gândească neconvențional și
să fie gata pentru căutarea abordărilor originale, pentru analiza situațiilor educaționale și
pentru soluționarea problemaelor . Imaginația dezvoltată permite combaterea eficientă a
unui așa-numit inerții psihologice, adică o gândire ablonată (concentrarea provizorie a
gândirii). Aceast caz, după cum arată practică, este efectivă bazarea pe astfel de forme
de activități, ca cursuri și seminarii pentru dezvoltarea imaginației creative formele sau,
mai curând, procedeele care facilitează dezvoltarea imaginației creative (în alte surse

9
putem găsi aceste procedee referite la creativitate) sunt:
- Analogia: porneazte de la ceva cunoscut interpret interpretează o nouă situație prin
raportul la modelul asimilat Psihologia cognitivă atribuie la rolzolvarea
problemelor. Aceste cercetările au fost inițiate de psihologul american de origine
germană K. Duncker, prin celebrele problemele radiației și ale comandantului. Prin
analogie, subiectul realizează un transfer al unei situații vechi, cunoscute, într-o situație
nouă, în vederea explicării celei noi .
- Asocierea: se referă la principiile asociației, mai ales la asocierea prin contiguitate
spațio-temporală. Psihologul american A.Osborn, în studiile sale, dedicate creativității,
acordă un rol important asocierii sistematice ca procedeu de imaginație
voluntară. Subiectul este forțat la astfel de asocieri cu ajutorul unor întrebări cu privire la
structurile asociative posibile, pornind de la contiguitatea spațio-temporală, de la
asemănări sau contraste. Spre exemplu, un procedeu de investigare a creativității
constituie inlănțuirea asociativă în ceea ce privește utilizarea cât mai variată a unor
obiecte banale. Mai mult decât atât, Osborn antrenază subiectul operațiilor de modelare
a mentalității, virtuală a relațiilor spațiale și simbolice.
- Adaptarea: procedeul prin care mijloacele modifică imaginației folosite în context
întîi utilizate ulterior într-un alt context. Este folosit frecvent în creația literară sau în
adaptările regizorale ale unor piese de teatru clasice.
- Modificarea: procedeu mai complex, ce implică transformări vizează aspecte, laturi
ale obiectelor. Se ajunge la noi forme, la noi configurații, la un nou aspect, pornind de la
ceva cunoscut.
Modificarea structurii restructurării este, pentru producția modernă de bunuri de
consum, mijloacele dese utilizate, în scopul sporirii atractivității unei creșteri a
vânzărilor. Un calculator, un cărui unitate centrală este dotată cu carcasă transparentă și
cu iluminare internă, apare mai atractivă pentru unii cumpărători decât un calculator
banal, cu carcasă opacă.
- Substituția: procedeu de înlocuire a unor elemente cu altele, în vederea producerii
produselor noi, mai performante. Avioanele modeme de pasageri apelează la înlocuirea
metalelor cu substanțele polimerizate, caretape, diamante, rezistență la suprasolicitări și
sunt mai ușoare de zeci de ori decât metalul.
- Amplificarea (hiperbolizarea): procedeul folosit frecvent în literatură, cu scopul de a
mări impactul asupra cititorului.

10
- Diviziunea și rearanjarea : procedeu similar analizei și sintezei,  obiectul sau
rezultatul artistic al creație este separată, compoziția părților componente, se reînnoiește
rearanjarea, reordonarea în așa fel, că rezultatele finale pot fi verificate, validate și
aplicate .
O altă metodă eficientă în dezvoltarea imaginației creative este așa-numitul "joc
creativ" (scenariu, rol intelectual etc.).
Printre jocurile creative de cult ar cum de jocuri binecunoscute de mult timp ar fi:
"Burime", "ghicitul de cuvinte" etc.

11
 Concluzia

Analizând procesele imaginative, deducem că orice cercetare poartă, în mod inevitabil,

amprenta relației personale a autorului cu fenomenul (domeniu) studiat. Și, dacă acest
lucru se întâmplă prezent în lumea științelor exacte, cu atât mai mult el nu poate lipsi în
domeniul științelor umanitare, fapt ce nu poate fi evitat în cazul cercetării fenomenului
artistic. Problemele imaginației creative pot fi soluționează prin șir de metode și
procedee specifice. Acest proces este important pentru dezvoltarea tarea imaginației
creative în cadrul cursurilor artistico-plastice.

12
 Bibliografie

1) Scherbatykh, Y. Psihologie generală . Moscova: Editura: Institutul de Științe

Umaniste și Economie din Moscova, 2008.
2)  PoPESCU-NEVEANU, P. Tratat de psihologie generală . București:
Editura. Trei, 2013.
3) 2. GoLU, M. Fundamentele psihologiei . București: Editura fundației România
de Mâine, 2007.
4)  ANIȚEI, M. Fundamentele psihologiei . București: Editura. Universitară, 2010.
5) 7. RUBINSTEIN, S. Bazele psihologiei generale . Moscova: Editura Petru,
2002.

13