Sunteți pe pagina 1din 12

Institutul de tiine Penale i Criminologie Aplicat

Psihologie Juridica i Criminologie

Tema: IMAGINAIA

Elaborat:Luta Radu
Anul 1.Grupa 14P13
Aprobat:Cucer Angela
Lector:Fundamentele Psihologiei

Chiinau 2014

Imaginaia ocup o poziie aparte pe continuumul activit ii de cunoa tere. Pe de o


parte, ea vine n continuarea reprezentrii, bazndu-se direct pe memorie, pe de alt
parte, ea deviaz traiectoria care merge spre gndire, fcnd o bucl.
n psihologie, imaginaia se definete ca proces intelectual (cognitiv) de selectare i
combinare n imagini noi, elemente din experien a anterioar sau de generare de
imagini fr corespondent n aceast experien . Produsul activit ii imaginative nu se
reduce doar la imagini singulare, disparate, ci el presupune proiecte i planuri
complexe, care se obiectiveaz n diferite forme inovaii, invenii, descoperiri, opere
literare, muzicale, plastice, etc.
Imaginaia joac un rol esenial n activitatea uman, incluzndu-se ca verig
component central a creativitii. Ea aduce un spor considerabil la cunoa terea
realitii date i a viitorului, a posibilului.
Spre deosebire de gndire, care se ncapsuleaz n reguli i norme riguroase, ce-i
impun ntotdeauna congruena sau compatibilitatea cu realitatea obiectiv, imagina ia
este liber de canoane, ea putndu-se mica nu numai pe trmul realului perceptibil,
ci i pe cel al fantasticului i fantasmagoricului. Ea nu are aadar limite, ceea ce-i
confer ntotdeauna o not de inedit, de noutate.
n cursul vieii, imaginaia traverseaz o traiectorie complex: exuberant, irezistibil i
nearticulat n copilrie, devine structurat, persistent i orientat finalist constructiv n
adolescen, productiv i instrumental n tinere e i slab, rigid, la vrstele
avansate. Pe msura dezvoltrii i consolidrii structurilor gndirii, imagina ia se
muleaz din ce n ce mai mult pe probleme reale, integrate activit ilor sociale actuale
n domeniul artei, tehnicii, tiinei.
Din punct de vedere al mecanismelor interne prin care se realizeaz, imagina ia se
organizeaz n adncime pe cteva niveluri func ionale, i anume: nivelul oniric, nivelul
reveriei i nivelul intenional orientat, n cadrul cruia se delimiteaz imaginaia
reproductiv, imaginaia creatoare i visul de perspectiv.
Coninutul informaional al imaginaiei
Imaginaia este procesul psihic cognitiv, complex, de reflectare mijlocit, constructiv i
transformatoare a datelor experienei, a cuno tin elor, informa iilor stocate la nivelul
memoriei sau a situaiilor i evenimentelor trite n prezent.

Imaginaia i extrage coninuturile n cea mai mare parte din stocul memoriei. Imagini,
idei, cunotine sunt supuse unui proces de combinatoric imaginativ n vederea
elaborrii de noi imagini, idei, concepii. De asemenea, imagina ia i extrage
coninuturile i din zonele profunde ale incontientului, supunndu-le n timpul visului la
combinri i transformri dintre cele mai variate
n concluzie, imaginaia exploateaz datele trecutului i experien a prezent i
realizeaz o reflectare constructiv i anticipativ.
Funciile imaginaiei
Imaginaia are o funcie cognitiv, ea avnd roluri importante n lrgirea sferei
cunoaterii, explornd zone noi i cutnd solu ii noi la problemele existente. Dac
gndirea adncete sfera cunoaterii, imagina ia lrgete aceast sfer i ofer astfel
gndirii noi teritorii.
Imaginaia are o funcie adaptativ reglatorie, care exprim locul i rolul imagina iei n
sistemul psihic uman, ea constituind procesul predilect al creativitii. Imaginaia
confercontiinei dimensiunea explorativ i creatoare
Structurile operatorii ale imaginaiei
n calitate de proces cognitiv, imaginaia dispune de o serie de procedee de
combinatoric imaginativ. Sunt operaii, procedee de lucru mintal, prin intermediul
creia imaginaia intervine asupra coninuturilor sale i produce modificri, transformri,
aglutinri, tipizri, schematizri, rearanjri, substitu ii, analogii, adaptr.
Produsul imaginaiei
Finalitatea subiectiv comportamental a imagina iei este proiectul, o imagine nou, o
nou idee, un nou aranjament, o nou configura ie. Fiecare dintre formele imagina iei
se finalizeaz n plan subiectiv ntr-o manier proprie.
Astfel, visul din timpul somnului este trit ca o derulare haotic de imagini, emo ii,
pulsiuni, dorine. Reveria este trit ca o derulare de imagini animate de proiecte,
ipoteze i aspiraii. Imaginaia reproductiv este trit ca o desfurare de imagini
despre realiti i situaii pe care le-am perceput. Imaginaia creatoare este trit ca
proiect, ca model, cu un anumit coeficient de originalitate. Visul de perspectiv este trit
ca un proiect mintal al drumului propriu sau al drumului propriu al unui proiect de la
imaginare la realizare.
Imaginatia joaca un rol esential in gandirea omului, ea fiind, de fapt, un
instrument necesar pentru configurarea universului de intelesuri, pentru
adancirea reflectiei personale. In ceea ce priveste efectele vizionarii TV,
Maria Winn aduce, in cartea sa, marturia mai multor educatoare si
invatatoare, care aveau peste 25 de ani de practica in scolile americane.
Toate sustin ca la ultimele generatii, cele crescute cu televizorul, se poate

observa cu usurinta o scadere semnificativa a capacitatii de a imagina jocuri,


de a se juca, in general, o diminuare a potentialului creativ si imaginativ.
"Una dintre cele mai importante acuzatii care se aduc privitului la televizor,
observa J. Healy, este aceea ca priveaza copilul de posibilitatea de a invata
sa-si creeze in minte propriile imagini. Cand cititorii slabi sau cei care
intampina dificultati in exprimare asculta sau citesc cuvinte, intampina
greutati in a si le reprezenta in minte printr-un proces imaginativ." Toate
cercetarile arata ca, pe masura ce copiii se obisnuiesc mai mult cu imaginile
venite din exterior (de la TV), care prin multimea si intensitatea lor pot
coplesi mintea, cu atat ei devin mai putin capabili sa-si creeze propriile
imagini
sau
scenarii
mentale.
Se constata ca acei copii care asculta o poveste sau citesc au capacitatea de
a continua, imbogati si chiar recrea imaginativ povestile auzite sau lecturate.
In schimb, rapoartele profesorilor arata ca, in urma vizionarii lui Sesame
Street, jocurile imaginative ale copiilor au saracit mult. Ei observau ca micii
telespectatori mai repede isi insuseau mimica si actiunea personajelor de pe
micul ecran decat sa-si imagineze ei insisi jocuri si comportamente, precum
o faceau ceilalti copii.
Efectul principal pe care il are televiziunea asupra imaginatiei sunt reveriile
(day dreaming), starea mentala in care atentia este furata si captivata de tot
felul de scenarii fantastice, care se produc de la sine inlauntrul mintii in lipsa
stimulilor externi si, uneori, chiar impotriva vointei individului respectiv. Este
visarea cu ochii deschisi. Desi s-ar putea crede ca aceste reverii stimuleaza
imaginatia si creativitatea, lucrurile stau cu totul invers.
De fapt, studiile efectuate demonstreaza clar: cresterea timpului dedicat
visarii cu ochii deschisi conduce la scaderea capacitatii creative si
imaginative a indivizilor. Aceasta, deoarece, arata Valkenburg si Voort,
reveriile atrag mintea intr-o lume fantastica, in care ea nu este decat un
spectator pasiv, pe cand in imaginatia creativa omul este intotdeauna inserat
in real, proces in care intentionalitatea si vointa apartin mintii care
construieste ea insasi proiectele imaginative. Un studiu comparat facut
asupra locuitorilor din cateva mici localitati canadiene arata ca atat copiii,
cat si adultii au suferit, dupa introducerea televiziunii in localitatea in care
traiau, o diminuare a capacitatii creative si imaginative cu un procent de
20%, concomitent cu o reducere a perseverentei in rezolvarea problemelor.
. CARACTERISTICILE IMAGINATIEI
Desi exista unii cercetatori care afirma ca imaginatia este un proces psihic intalnit si la
unele specii animale (vezi A. Cosmovici, 1996!), marea majoritate a psihologilor afirma
caracterul profund uman al imaginatiei aratand ca:
-

Ea este trasatura distinctiva a reflectarii constiente, intalnita numai la om,


indeosebi a laturii proiective si creatoare a constiintei;

Se realizeaza cu instrumente specific umane (gandirea si limbajul). Ribot


considera imaginatia creatoare si gandirea ca fiind procese solidare si analoage, iar
pana la un anumit punct, chiar identice. Wallon nu putea concepe imaginatia in afara
unor operatori verbali. Exemple convingatoare despre imposibilitatea conceperii
imaginatiei in afara limbajului sunt aduse de Vigotski. El arata ca acei copii la care
dezvoltarea limbajului este intarziata sunt inapoiati si in ceea ce priveste imaginatia.
La fel, copiii la care dezvoltarea limbajului urmeaza o cale anormala (este vorba de

surzi, care din aceasta cauza sunt si muti, incapabili de a comunica prin limbaj)
manifesta o pronuntata saracie, limitare, iar uneori un caracter rudimentar al
imaginatiei. Concluzia lui Vigotski este aceea ca imaginatia este legata nu numai de
aparitia propriu -zisa a limbajului, ci si de momentele de dezvoltare ale acestuia.
-

Imaginatia este un mecanism psihic absolut necesar pentru viata, cunoasterea si


activitatea omului;

Prin imaginatie omul proiecteaza, anticipa produsul activitatii inainte de realizarea


lui efectiva, concreta, fapt care elimina sau diminueaza incercarile si erorile,
prescurtand procesul activitatii;

Imaginatia permite elaborarea unor planuri sau ipoteze in mersul rezolvarii


problemelor; fara asemenea ipoteze activitatea subiectului ar fi la intamplare. Prin
ipotezele sale realizabile individul se apropie de nemarginirea cunoasterii, se
adapteaza anticipativ la ceea ce va urma, creandu-si posibilitatea de a primi
confirmarea din partea practicii sociale;

Prin intermediul imaginatiei omul isi proiecteaza in viitor traiectoria propriei sale
vieti, isi stabileste in legatura cu ea o imagine care capata valente mobilizatoare si
stimulatoare pentru activitatea practica;

Imaginatia adauga o noua dimensiune vietii psihice -reflectarea viitorului, a


posibilului -contribuind in felul acesta la desavarsirea contituitatii ei; daca procesele
senzoriale reflecta prezentul, cele mnezice trecutul, imaginatia, prin reflectarea
viitorului, inchide ciclul temporal. (De stabilit relatia dintre imaginatie ca proces psihic
si conceptia lui C. G. Jung privind functia psihica a intuitiei!!! )

Imaginatia, prin toate functiile ei ne adapteaza la realitate. John Dewey considera


ca imaginatia nu se preocupa de ireal, de fictiv, ci ea serveste la extinderea si
completarea realului. Permitandu-i individului elaborarea de solutii noi, dandu-i
posibilitatea de a se incadra in contexte noi, imaginatia contribuie la dezvoltarea
capacitatilor adaptative ale personalitatii umane. Astfel, prin imaginatie, omul se
poate adapta nu numai la realitatea actuala, prezenta, ci si la realitatea posibila,
viitoare, nu numai la modificarile produse deja, ci si la cele care urmeaza a se
produce intr-un viitor apropiat. In acest context, merita a aminti trasaturile adaptative
stabilite de Jeanne Bernis:

Compensarea -instinctele si tendintele care nu pot fi realizate in viata reala se


descarca in starile de vis si reverie aflate la marginea vietii constiente;

Autismul -prin refuzul de a comunica, de a-si schimba opiniile, visatorul inchis


in propriile sale vise devine un caracter dificil si atipic; totusi, refugiul gasit in
reverie procura placerea naturala care se ataseaza jocului de imagini. Daca viata
fictiva ramane subordonata vietii reale, ea serveste ca aparare si eliberare a
efortului cotidian al psihismului ramas normal;

Iluzia dorintelor zadarnice -dand o anumita forma obiectelor dorintelor, prin


imaginatie putem anticipa dificultatea lor, si totodata, posibilitatea de depasire a
lor;

Inventia morala -imaginatia il detaseaza pe individ de restrictiile cu caracter


moral, il orienteaza spre o viziune superioara celei pe care morala pozitiva o
declara ca fiind cea mai buna;

Intentia -este o forma de imaginatie care presupune iesirea din sine a eului si
amplasarea in fata lui ca obiect; pentru artist, proiectul este izvorat din propria sa
inspiratie si se impune ca opera ce trebuie realizata;

Arta posibilului -imaginatia ii pune subiectului problema valorii, fiind conditia


esentiala a succesului; cei care au o imaginatie slaba sunt defavorizati deoarece
au sentimentul de a fi inchisi in propriile lor limite, pierzand gustul de a-si incerca
aptitudinile sau de a le cultiva;

Epurarea pasiunilor -un asemenea proces are loc mai ales prin arta: pasiunile
inceteaza a mai fi virulente, purificandu-se de elementele perverse si plasandu
-se sub semnul eternitatii;

Sursa de bunatate -viata imaginativa intensa il face pe om mai bun, ii ofera


posibilitatea de a se raporta la altul cu simpatie, de a empatiza;

Influentarea personalitatii -imaginatia exercita o puternica influenta asupra


formarii diferitelor componente ale personalitatii, si chiar asupra personalitatii ca
intreg. (Exemplificati modul in care utilizati aceste mecanisme adaptative ale
imaginatiei in viata personala!)

FUNCTIILE IMAGINATIEI
In analiza functiilor imaginatiei vom apela la trei criterii care sintetizeaza punctele de
vedere ale psihologiei traditionale, ale pespectivei psihanalitice si ale psihologiei
contemporane:
1.

Din perspectiva psihologiei traditionale, Meyerson (in G. Dumas, Nouveau trat de


psychologie, 1932) traseaza functiile imaginatiei, tinand cont de dublul aspect al
imaginii: concret si semnificativ:

Functia de ilustrare -imaginatia ilustreaza continuturile constiintei care prin natura


lor pretind figurarea concreta, intuitiva;

Functia de realizare -consta in materializarea abstractului, astfel, imaginatia


intoarce gandirea spre concretul pe care conceptul il indeparteaza;

Functia de indicare -imaginatia marcheaza un continut, il delimiteaza, il asociaza


cu altele, il opune unuia sau altuia;

Functia de semnificare -imaginatia explica, rezuma, precizeaza, serveste gandirii


care generalizeaza, marcheaza fluiditatea gandirii, continuitatea experientei
personale, evoca, anticipa si retine ceea ce este semnificativ

2.

Din perspectiva psihanalitica, Blazer (1964) identifica urmatoarele functii ale


imaginatiei:

Descarcare tensionala

Proiectare

Substituire

Compensare

3.

Din perspectiva psihologiei contemporane sunt evidentiate urmatoarele trei functii:

De expresie a realului, simtit sau gandit;

De deformare a realului, fie pentru a-l stimula, fie pentru a-i explora posibilitatile,

De relevare a unui real ascuns. (Exemplificati functiile imaginatiei, avand in vedere


cele trei criterii avute in vedere!)

PROCESELE IMAGINATIEI
In combinarea si recombinarea informatiilor, impresiilor, ideilor din experienta
anterioara, imaginatia utilizeaza o serie de procedee, cum ar fi:

Aglutinarea -contopirea intr-un intreg a diverselor elemente disparate. Acest


procedeu este intalnit in mitologie unde intalnim figuri precum: Sirena, Centaurul,
Ianus cu doua fete etc;

Amplificarea sau diminuarea unor trasaturi fizice sau morale. Procedeul este
intalnit in basme si literatura romantica in figuri reprezentative ca: Fat -Frumos,
Zmeul cel rau, Ileana Cozanzeana, pitici etc;

Diviziunea sau rearanjarea -impartirea in elemente a unor obiecte, procese sau


schimbarea ordinii lor (asa cum se intalnesc acestea in arta);

Adaptarea unui obiect sau principiu functional la situatiile concrete (de exemplu, in
domeniul instrumentelor electro -casnice);

Modificarea unor insusiri -forma , marime, culoare;

Substitutia -inlocuirea unor obiecte cu altele (in domeniul constructiilor);

Schematizarea din domeniul stiintelor exacte sau din domeniul artei -de exemplu
caricaturile;

Analogia -tranpunerea solutiei gasite intr-un domeniu de activitate, in alt domeniu;


(Gordon a descris urmatoare le forme de analogie: personala -identificarea
creatorului cu obiectul de studiu, proiectarea lui in datele problemei; directa raportarea obiectului cercetat la un altul, dintr-un domeniu invecinat; simbolica considerarea problemei sub forma de imagini globale; fantastica -inlocuirea realului
cu fantasticul, magicul);

Multiplicarea si omisiunea elementelor componente (balaurul cu sapte capete,


trenurile suprapuse);

Tipizarea -redarea generalului prin intermediul individualului .

In clasificarea imaginatiei sunt utilizate mai multe criterii. Dintre acestea


enumeram:
1. Dupa prezenta sau absenta intentiei, a efortului voluntar in actul imaginativ
avem: imaginatia voluntara, cu scop si imaginatia involuntara, fara scop. Imaginatia
voluntara este superioara celui involuntare, este mai productiva deoarece determina

focalizarea si concentrearea constiintei intr-o directie prestabilita. Dar, in acelasi timp,


imaginatia voluntara este mai saracacioasa, mai schematizata deoarece tinde sa
urmareasca modelele cognitive standardizate (apeleaza mai ales la procedeele
algoritmice ale gandirii). Din aceasta cauza este mai putin originala fiind constransa in
respectarea regulilor, normelor impuse de gandire si de domeniul de activitate in care
ea se manifesta. Imaginatia involuntara se caracterizeaza prin spontaneitate, aplelarea
la resursele inconstientului, are un grad mai mare de flexibilitate si libertate.
In imaginatia voluntara avem urmatoarele forme: imaginatia reproductiva (in care
produsul obtinut este nou doar in raport cu experienta individului); imaginatia
creatoare (produsul creat este nou pentru societate); visul de perspectiva (visare activa
cu ochii deschisi, dirijata prin proiecte realizabile, in acord cu puterile subiectului si cu
cerintele societatii).
In imaginatia involuntara avem: visul din timpul somnului (bazat pe slabirea
reglajelor constiente si pe asociatii care au la baza structura inconstientului personal)
si reveria (visarea pasiva cu ochii deschisi, relaxarea gandirii, proiectarea fantezista in
viitor).
2. In functie de calitatea produsului imaginativ, Osborn (1959) stabileste trei
forme principale , si anume:

Formele absurde sau imaginatia deviata : halucinatiile, delirul, complexul de


inferioritate, complexul de martir, visul din timpul somnului, reveria, frica anxioasa.
(Vezi intr-un dictionar de psihologie semnificatia conceptelor enemerate anterior!)

Formele abia constructive: imaginea vizuala (imaginea mentala a dorintelor),


imaginatia speculativa (sau intuitiva), imaginatia reproductiva (reconstruirea
spontana a unor imagini din trecut), vizualizarea structurala (constituirea unei
imagini cu sens pornind de la un desen), imaginatia substitutiva (transpunerea in
locul sau in rolul altora, avand la baza relatia simpatetica).

Formele foarte constructive: imaginatia anticipativa (incearca sa prevada ceea ce


se va intampla in viitor, pe baza datelor de care dispune), imaginatia expectativ
-creatoare (anticipatia realizata tinde de a fi pusa in aplicare), imaginatia creatoare
propriu -zisa ( inventia).

3. In functie de domeniul de activitate in care este implicata putem delimita


urmatoarele forme imaginative:imaginatia artistica, literara, stiintifica, tehnica, muzicala
etc.
Delimitri conceptuale
La ntrebarea Ce este imaginaia?", examinarea literaturii de specialitate nu
este deloc ncurajatoare n ceea ce privete furnizarea unui rspuns
acceptabil. Ea desemneaz cnd un proces general de cunoatere i
existen", cnd puterea de a fabula", cnd o ngrmdire de imagini
mintale, ca ntr-un magazin cu multe produse", la rndul lor ultimele dou
accepiuni diversificndu-se. Pe de o parte, imaginaia desemneaz
descoperirile tiinifice, creaiile artistice, superstiiile, ficiunile, iar pe de
alt parte, ea cuprinde tablourile pale, cuvintele confuze, fotografiile
interioare, halucinaiile
Mai toi autorii care au ncercat s defineasc imaginaia subliniaz
dificultatea unei asemenea tentative. Termenul de imaginaie este larg i
puin precis" (Dwelshauvers, 1928). Termenul imaginaie" rmne confuz
deoarece el este utilizat adeseori alturi de termeni ca: delir", fabulaie",

confabulaie", nscocire", mit", mister", mistificare", fantezie"


Paul Popescu-Neveanu a oferit o definitie a imaginatiei care figureaz n
Dicionarul de psihologie: Imaginaia este procesul psihic de operare cu
imagini mintale, de combinare sau construcie imagistic tinznd spre
producerea noului n forma unor reconstruiri imagistice, a unor tablouri
mintale, planuri iconice sau proiecte"
S-a afirmat c imaginaia neag realul. Cel care se las prad reveriei se
ndeprteaz de situaia n care se gsete, se rupe" de aciunea ce ar
trebui executat; copilul care se joac nu ia n considerare caracteristicile
obiective ale lucrurilor, ci le transform n simboluri ale universului n care se
instaleaz; poetul refuz ceea ce este"; Ceea ce trebuie s nelegem este
ns faptul c imaginaia, chiar dac este negarea realului, nu este numai
negarea realului. Pe de alt parte, chiar dac imaginaia neag realul, ea nu
neag orice real. Ea neag ceea ce ni se pare a fi real, ceea ce ni seimpune
ca real. Aadar, negarea se refer la realitatea despre care credem noi c
exist i nu la realitatea nsi, care exist ca atare. Sartre avansa ideea c
prin negarea realitii sub aspectele ei imediate, a faptelor prezente,
imaginaia devine un act de libertate, permind explorarea posibilitilor i
elaborarea proiectelor. Imaginaia se joac liber cu realitatea, ea nu o
abandoneaz total. Ea i ia propriile distane fa de semnificaiile uzuale pe
care le acordm realitii, descoperind in ea posibiliti necunoscute". Prin
toate acestea ea devine unul dintre mecanismele cognitive indispensabile ale
omului.
Imaginaia este prezent n toate demersurile, n toate operaiile spiritului,
n cele mai legitime, dar i n cele mai slab fondate, n cele mai elementare i
mai modeste, dar i in cele mai elevate. [ ] Imaginaia este o for care
dirijeaz masa enorm a faptelor psihice" (Dugas, 1903) Astfel de afirmaii
ntlnim nu doar la nceputul secolului, ci i la mijlocul i la sfritul lui.
Imaginaia reprezint psihismul n ansamblul su, cu tot dinamismul lui
orientat spre posibil i cteodat ctre ireal" (Bernis, 1958) Mai recent,
imaginaia a fost amplasat n centrul tuturor dispozitivelor cunoaterii"
Vadrine.
Imaginatia - intre normal si patologic
de fapt,invatatura ajuta mult la crearea pretextelor pentru imaginatie,iar folosirea unor
pretexte competitive,cum ar fi expozitiile sau concursurile pe o tema data,permit
aprecierea dezvoltarii sale in contextul general al proceselor psihice.In adolescenta se
observa destul de frecvent o adevarata exacerbare a imaginatiei care,prin
preponderenta ei,"da aripi" tinerilor sa se lanseze in productii artistice si literare
indraznete si iesite din tiparul cuminte al predecesorilor.
De asemenea, imaginaia implic mecanismele verbale n toate formele ei de
manifestare.Cuvntul, ca instrument al activitii mintale, permite evocarea selectiv a
ideilor i reprezentrilor, vehicularea i punerea lor n cele mai variate relaii, n raport
cu ideea directoare formulat tot verbal.
Dar, spre deosebire de celelalte procese cognitive, imaginaia are o interaciune
special cu afectivitatea.tensiunea emoional pe care o triete omul la un moment dat
stimuleaz evocarea elementelor experienei anterioare i apoi combinarea variat i
neateptat a acestora.Emoiile i sentimentele sunt condiii activatoare i energizante
al imaginaiei i totodat direcionri inedite i personale ale combinrilor i
recombinrilor imaginative..
Formele imaginatiei -analiza comparativa- Imaginatia face parte din categoria
proceselor psihice cognitiv superioare, alaturi de gandire si memorie, si este un proces

de elaborare a unor imagini si proiecte noi, pe baza combinarii si transformarii


experientei. Omul este capabil de o performanta unica, aceea a realizarii unitasii dintre
trecut, prezent si viitor, imaginatia fiind legata mai ales de ce va fi.Detasandu-se de
prezentul imediat, de aici si acum, omul isi organizeaza si proiecteaza actiunile,
anticipand atat drumul care va fi parcurs, cat si rezultatele care vor fi obtinute.Daca
omul nu ar avea imaginatie, ar reactiona, orientandu-se numai pas cu pas dupa
indicatorii perceptivi din contextul real in care isi desfasoara activitatea si deci nu ar
avea o directie precisa,ar invata fragmentar, sacadat, cu stagnari si erori pana la un
rezultat oarecare.Dispunand de imaginatie,poate sa-si elaboreze mintal scopul si planul
desfasurarii activitatii, pe baza caruia sa se conduca, sa-si regleze permanent actiunile,
sa evite erorile si sa aiba mai mare eficienta.Mai mult chiar, omul poate interveni activ,
transformativ, creativ in ambianta, poate obtine mereu ceva nou, ceea ce l-a si facut sa
fie creator de cultura. Acest proces cognitiv complex este specific numai omului, apare
pe o anumita treapta a dezvoltarii sale psihice, adica dupa ce au aparut alte procese si
functii psihice care-i pregatesc desfasurarea:dezvoltarea reprezentarilor, achizitia
limbajului, evolutia inteligentei, imbogatirea experientei de viata etc. De fapt, imaginatia
odata aparuta interactioneaza permanent cu toate procesele psihice si mai ales cu
memoria, gandirea si limbajul.Procesul imaginativ include aceste interactiuni in mod
obligatoriu, insa in acelasi timp el se deosebeste de respectivele procese psihice si
dispune si de mecanisme specifice de procesare a datelor experientei anterioare.
Memoria este cea care ofera material de combinare pentru imaginatie, cum ar fi:
reprezentari, idei, trairi afective etc. si, totodata, conserva produsele sale finale.Dar
imaginatia se deosebeste clar de memorie.Aceasta are caracter reproductiv, adica este
cu atat mai eficienta cu cat este mai fidela fata de cele invatate, iar imaginatia este cu
atat mai valoroasa cu cat rezultatele sale se deosebesc de ceea ce ecista in experienta
subiectului si, mai ales, fata de ceea ce a dobandit societatea.Prin urmare, imaginatie
trece dincolo de experienta pe care o are fiecare, transformand-o, recombinand-o si
ajungand la noi rezultate. O legatura foarte puternica exista intre gandire si
imaginatie.Cele doua procese se si aseamana, se si deosebesc si, totodata, se afla in
interactiuni reciproce.Prin gandire, omul cunoaste si intelege ceea ce este esential,
necesar, general din realitatea existenta sau ceea ce este ipotetic, posibil, dar
fundamental logic.Imaginatia exploreaza cu precadere necunoscutul, posibilul,
viitorul.Prin urmare, gandirea, inteligenta, ofera idei si date asupra realului si, totidata,
ghideaza intr-o anumita masura transformarile imaginative.Imaginatia, la randul ei
participa la elaborarea ipotezelor, la gasirea unor strategii si procedee practice de
rezolvare a problemelo.
De asemenea, imaginatia implica mecanismele verbale in toate formele ei de
manifestare.Cuvantul, ca instrument al activitatii mintale, permite evocarea selectiva a
ideilor si reprezentarilor, vehicularea si punerea lor in cele mai variate relatii, in raport cu
ideea directoare formulata tot verbal. Dar, spre deosebire de celelalte procese cognitive,
imaginatia are o interactiune speciala cu afectivitatea.Tensiunea emotionala pe care o
traieste omul la un moment dat stimuleaza evocarea elementelor experientei anterioare
si apoi combinarea variata si neasteptata a acestora.Emotiile si sentimentele sunt
conditii activatoare si energizante ale imaginatiei si totodatadirectionari inedite si
personale al combinarilor si recombinarilor imaginative. Se stie ca momentele de
intense trairi afective sunt urmate de un maximum al productivitatii imaginative.Vestea
despre obtinerea unui premiu la olimpiada ne proiecteaza repede, imaginativ, intr-un
posibil cadru festiv prilejuit de acest eveniment.Cercetarile au aratat ca nivelul crescut al
afectivitatii, chiar cand are o tonalitate negativa, este mai favorabil combinarilor

imaginative decat trairile afective pozitive, dar slabe. La fel ca si trairile afective,
motivele intretin o receptivitate crescuta pentru anumite elemente ale realului, permit
aducerea acestora in prim-plan, reliefarea lor dupa alte criterii decat cele ale gandirii,
generarea unor noi legaturi si restructurari.Dorinta puternica de a dispune de un telefon
mobil de ultima generatie ne face repede sa ne proiectam imaginativ in grupul
prietenilor si sa starnim admiratia lor.Aspiratia de a urma medicina dupa terminarea
liceului face ca cel in cauza sa se viseze adesea in spatiul specific institutiilor medicale.
Imaginatia este legata intr-un fel specific chiar cu intreaga personalitate.Experienta
proprie de viata, orientarile dominante, dinamica temperamentala, configuratia
caracteriala ghideaza combinarile imaginative si le finalizeaza in produse specifice
pentru fiecare.Procesul si produsul imaginativ exprima personalitatea, originalitatea
acesteia si sunt ele insele noi si originale, atat fata de experienta individuala cat si fata
de cea sociala. Ca proces cognitiv, imaginatia realizeaza o procesare speciala a datelor
initiale provenite din experienta, datorita nu numai interactiunilor complexe cu celelalte
procese psihice, ci si unor procedee proprii si unei combinatorici care-i sunt
caracteristice. Spre deosebire de gandire, care dispune de operatii, imaginatia pune in
lucru procedee numeroase si variate, dintre care cele mai importante sunt:aglutinarea,
amplificarea sau diminuarea, multiplicarea sau omisiunea, diviziunea si rearanjarea,
substituirea, modificarea, scematizarea, analogia si empatia. Fiind un proces foarte
complex, imaginatia se desfasoara in forme variate.Ele au fost clasificate dupa mai
multe criterii, dar cele mai des folosite au fost prezenta intentionalitatii si implicarea
activa in actele imaginative. Visul din timpul somnului si reveria.Visul din timpul
somnului consta dintr-o inlantuirea de imagini, emotii si reflectii care apar in starea de
somn paradoxal si fata de care subiectul este mai mult spectator, neputandu-l dirija si
intelege imediat, aparandu-i astfel haotice si absurde.Reveria se desfasoara in timpul
starilor de veghe si de relaxare, cand parca cel in cauza isi lasa gandurile sa
vagabondeze.inca din definitiile celor doua forme ale imaginatiei se pot observa o serie
de asemanari si deosebiri in ceea ce le priveste.Astfel, in timp ce visul se produce in
stare de somn paradoxal, reveria se produce in stari de veghe si relaxare.Totodata, in
cadrul visului, subiectul nu poate interveni in dirijarea inlantuirii de imagini, motiv pentru
care acestea apar de obicei ca fiind haotice si absurde, pe cand in timpul reveriei
subiectul poate interveni din cand in cand cu o usoara dirijare a imaginilor in directia
dorintelor.O asemanare intre cele doua este faptul ca ele au o legatura speciala cu
motivatia.Uneori, visul din somn poate reprezenta, ca si reveria, o indeplinire fictiva a
dorintelor si asteptarilor, a intereselor persoanei. Visul din somn si imaginatia
reproductiva.Imaginatia reproductiva este o forma activa, constienta si voluntara
constand in construirea mintala a imaginii unor realitati existente in prezent sau in
trecut, dar care nu pot fi percepute direct.Astfel, spre deosebire de visul din somn, care
este o forma inconstienta, involuntara si pasiva, imaginatia reproductiva este activa,
constienta si voluntara.Daca visul din somn poate fi orientat uneori spre anumite
interese ale subiectului, aduca spre viitor, imaginatia reproductiva exploreaza realitasi
existente in prezent sau trecut, dar care nu pot fi percepute direct.Totodata, visul din
somn nu poate fi dirijat, in timp ce imaginatia reproductiva se realizeaza sub influente
unor indicatii concrete, a unor schite sau, cel mai frecvent, a indicatiilor si descrierilor
verbale. Visul din somn si imaginatia creatoare.Imaginatia creatoare este cea mai
activa, mai complexa si voluntara forma a imaginatiei, spre deosebire de vis, care este
pasiv si involuntar.O asemanare intre cele doua poate fi faptul ca amandoua exploreaza
viitorul(visul nu intotdeauna, dar el poate fi orientat spre anumite intereses al
subiectului, imaginand astfel situatii viitoare).Totodata,ele favorizeaza aparitia

ipotezelor, inventarea de cai si mijloace de axtiune, ducand la noi rezultate. Visul din
somn si visul de perspectiva.Visul de persepctiva consta in proiectarea constienta si
voluntara a drumului propriu de dezvoltare in acord cu posibilitatile personale si cu
conditiile si cerintele sociale.Se poate observa ca in tim ce visul din somn este o forma
involuntara si inconstienta, visul de persepctiva este atat voluntar, cat si constient.Totusi
ambele forme ale imaginatiei pot contribui la formarea idealului de viata si prin el la
motivarea activitatilor curente, a optiunilor profesionale, a actiunilor de autoformare si
autoeducare. Reveria si imaginatia reproductiva.in timp ce reveria se produce in stari de
veghe si relaxare, imaginatia reproductiva se produce activ, constient si
voluntar.Totodata, reveria exploreaza cu precadere viitorul, prin indeplinirea fictiva a
dorintelor, in timp ce imaginatia reprductiva exploreaza imagini din trecut sau prezent,
dar acre nu pot fi percepute direct. Reveria si imaginatia creatoare.O deosebire intre
cele doua este faptul ca reveria este o forma involuntara si pasiva, in timp ce imaginatia
creatoare este voluntara si activa.Desi cu scopuri diferite, ele exploreaza cu precadere
viitorul. Reveria si visul de perspectiva.Ca si imaginatia reproductiva si cea creatoare,
visul de perspectiva de deosebeste de reverie prin faptul ca este o forma a imaginatiei
constienta si voluntara.Totodata, in timp ce reveria poate fi dirijata, visul de perspectiva
este in acord cu posibilitatile personale si cu conditiile si cerintele sociale. Imaginatia
reproductiva si imaginatia creatoare.in timp ce imaginatia reproductiva consta in
construirea mintala a imaginii unor realitati existente in prezent sau in trecut, dar care
nu pot fi percepute direct, imaginatia creatoare este orientata spre ceea ce este posibil,
tine de viitor si este nou.O asemanare intre cele doua este faptul ca amandoua
reprezinta forme voluntare si active ale procesului imaginativ. Imaginatia reproductiva si
visul de perspectiva.Cele doua se aseamana prin faptul ca sunt forme voluntare si
active ale imaginatiei, deosebindu-se prin faptul ca una este prientata spre realitati din
prezent sau trecut(imaginatia reproductiva), in timp ce cealalta exploreaza viitorul(visul
de perspectiva). Imaginatia creatoare si visul de perspectiva.Cele doua sunt forme
voluntare si active ale imaginatiei si exploreaza viitorul. Prin specificul sau, imaginatia
exploreaza necunoscutul, inexistentul, chiar incredibilul, largind considerabil campul
cunoasterii umane, inovand, inventand, generand noul.