Univ de Vest din Timișoara

Departamentul psihologie

CURS : Fundamentele Psihologiei II

Imaginația

Lect. Dr. Toma Roxana

A. Gaudi – Sagrada Faminia Detaliu
L. Carroll - Alice în țara minunilor
 Teorii

- Asociaționiștii – imaginația este expresia unor combinații mnezice

- W. Wundt – imaginația este gândirea prin imagini – o capacitate de a
reproduce reprezentările într-o formă modificată
- Ebbinghaus – reduce imaginația la memorie
- Școala de la Wurzburg – imaginația este fie gândire prin imagini, fie
desfășurare irațională
- Psihanaliza – relația dintre imaginație și afectivitate
- Școala Franceză (Th. Ribot și Ludovic Dugas) – introduc termenul de
imaginație creatoare (Ribot), evidențiază rolul imaginației asupra întregii vieți
de la idei la realitate (Dugas), ei considerând că imaginația susține inteligența și
inteligența ghidează și dirijează imaginația.
- La mijlocul secolului XX – odată cu apariția termenului de creativitate –
imaginația devine proces component al activității creative (se utilizează
tehnicile de stimulare a imaginației ex. Brainstorming (A. Osborn)
- Astăzi – cognitivismul și neuroștiințele elimină imaginația ca proces de sine
stătătător, însă păstrează imaginea mentală ca explicație pentru manifestarea
vieții psihice.
 Definire

Imaginația este mecanismul psihic cognitiv a procesare

trasnformațională a evenimentelor, situațiilor, stărilor prezente sau stocate la
nivelul memoriei în vederea elaborării de noi imagini și proiecte alternative
ale realului. - Imaginația nu este spontană, este procesuală

? Are imaginația conținut informațional specific?

? Cu ce anume intervine imaginația în prelucarea informației?

? Care sunt funcțiile, roul imaginației în viața psihică?

(anticipare-proiectare, constructiv-creatoare, descărcare-chatarsis)

? Care este finalitatea subiectivă, produsul procesului imaginativ?

 Mecanismele imaginației – informațional-operaționale și
reglatorii

1. Mecanismele mnezice – mecanismul și suportul primar al imaginației

2. Mecanismele imaginii mentale (reprezentarea – reproducerea

reprezentărilor într-o ordine modificată)

3. Mecanismele gândirii (trecerea de la concret la abstract, de la convergent la

divergent, procesarea cognitivă – bottom-up și top-down, mișcarea pe axa
temporală)

4. Mecanismele limbajului (trecerea de la imaginarul senzorial, concret la

semnificații și simboluri)

5. Mecanismele reglatorii (motivaționale, afective, volitive și atitudinale)

 Procedeele imaginaţiei

Tehnicile mintale folosite în combinarea şi recombinarea

informaţiilor, impresiilor, ideilor din experienţa anterioară se numesc
procedee ale imaginaţiei.
● aglutinarea sau amalgamarea – contopirea într-un întreg a
diverselor elemente disparate
● amplificarea sau diminuarea unor trăsături fizice sau morale
● multiplicarea şi omisiunea
● diviziunea şi rearanjarea
● adaptarea unui obiect sau principiu funcţional la noi situaţii
concrete
● modificarea unor însuşiri (formă, volum, culoare, organizare
internă)
● substituţia
● tipizarea (redarea generalului prin intermediul individualului)
● schematizarea (redarea sub formă de schemă a unui conţinut
imaginativ)
● analogia – forme (Gordon): analogia personală, analogia directă
(raportarea obiectului cercetat la un altul, dintr-un domeniu învecinat
cu care pare a avea o vagă asemănare), analogia simbolică
(considerarea problemei sau a ipotezelor sub formă de imagini
globale, de regulă vizuale, neimpregnate de cuvinte, cu valoarea de
reprezentări sensibile, estetice, poetice), analogia fantastică
(înlocuirea realului cu fantasticul, magicul, visul)
● empatia
Fiul omului

Medusa
Grifon

Ciclop
Zeitate egipteană
Leonardo Da Vinci Gânditorul de la Hamangia
 Laleaua mov

Creatură mitologică
 C. Brâncuși – Coloana infinitului
G. Klimt – Trei vârste ale femeii
(1938)
(1905) – detaliu Mama și copilul
 Formele imaginaţiei

1. în funcţie de prezenţa sau absenţa intenţiei, a efortului voluntar în

actul imaginativ:
a. imaginaţie voluntară (cu scop, cu efort)
focalizare şi conducere conştientă
conformare la modelele raţionale
include imaginaţia reproductivă, imaginaţia creatoare şi visul de
perspectivă
b. imaginaţie involuntară
beneficiază de aporturile spontaneităţii, ale inconştientului
grad mai mare de libertate şi flexibilitate
include visul din timpul somnului şi reveria
 Formele imaginaţiei

1. în funcţie de prezenţa sau absenţa intenţiei, a efortului voluntar în

actul imaginativ:
a. imaginaţie voluntară (cu scop, cu efort)
focalizare şi conducere conştientă
conformare la modelele raţionale
include imaginaţia reproductivă, imaginaţia creatoare şi visul de
perspectivă
b. imaginaţie involuntară
beneficiază de aporturile spontaneităţii, ale inconştientului
grad mai mare de libertate şi flexibilitate
include visul din timpul somnului şi reveria
Perioada de somn – Stdiile/etapele de somn https://www.tuck.com/stages/
Perioada de somn Asocierea cu EEG - https://www.tuck.com/stages/
2. după calitatea produsului (constructului) imaginativ
-A. F. Osborn stabileşte trei forme: absurde (halucinaţiile, delirul,
reveria, visul, complexul de martir, complexul de inferioritate), abia
constructive (imaginea vizuală, imaginaţia reproductivă, imaginaţia
speculativă, imaginaţia substitutivă, vizualizarea structurală), foarte
constructive (imaginaţia anticipativă, imaginaţia expectativ-creatoare,
imaginaţia creatoare propriu-zisă)

3. după starea de activism a subiectului : forme active (sunt incluse

de obicei cele voluntare) şi forme pasive (cele involuntare)

4. în funcţie de tipul activităţii : imaginaţie artistică, literară,

ştiinţifică, muzicală etc.
5. în funcţie de tipul dominant de reprezentare: imaginaţie plastic-
vizuală, imaginaţie auditiv-motrice etc.

6. imaginaţia materială - conturată în funcţie de elementele

constitutive ale macrouniversului (foc, aer, apă, pământ)

7. după caracterul procesului şi produsului obţinut (L. Millet (1972)):

imaginaţia petrificată (ex. copii perfecte, fabricaţia în serie) şi
imaginaţia însufleţită
Imaginaţia substitutivă

•presupune cunoaştere şi înţelegere anticipativă

•reprezintă mijlocul prin intermediul căruia se realizează empatia
•este mijlocul psihologic care asigură atât actul de proiecţie cât şi cel de
introiecţie în raport cu un anumit model propus (Osborn)
•introduce individul în contexte psihice străine lui
•intervine şi în cazul în care un model comportamental este evocat dar şi
în condiţiile perceperii unui model obiectiv, asigurând transcederea
dincolo de aparenţe şi cunoaşterea semenilor
•formele empatiei: identificare afectivă şi empatie predictivă, imaginaţia
substitutivă fiind implicată în ambele dar având o pondere mai mare în
cadrul celei de a doua forme
•E. Stotland a identificat două mecanisme empatice: image-self
condition şi image-him condition
Imaginaţia ascensională (Blanchelard)

•concept central “diferenţiala verticală”

•verticalitatea este “un principiu de ordine, o lege de filiaţie, o scară de-a
lungul căreia simţi treptele unei sensibilităţi speciale” (Blanchelard)
•imaginaţia ascensională este cea care germinează imagini, care
generează imagini din imagini, care sugerează şi asigură urcuşul
•imaginile înălţimii, ascensiunii, profunzimii, coborârii şi căderii au o
mare importanţă, o putere neobişnuită: ele controlează dialectica
entuziasmului şi angoasei
•“cine nu se înalţă cade” (Blanchelard) – omul prin calitatea sa de om nu
poate trăi orizontal
•aplicare practică: metoda visului ascensional dirijat – demonstrează
puterea comportamentului întemeiat pe imagini. Secvenţele metodei: a)
despovărarea de griji, b) exerciţiile ascensiunii imaginare, c) readucerea
visătorului pe pământ
 Imaginaţia socială

•“…Fiecare membru al unei societăţi interiorizează imaginile mediului

său cultural, le transformă în imagini personale, emite noi imagini care
prin acumulare sau contagiune se agregă în imaginarul social în
devenire. …” (Wunenburger)
•rezultă dintr-o fuziune sincretică a creaţiilor individuale şi anonime
• are o dublă semnificaţie: pe de o parte contribuie la asigurarea
organizării sociale (societatea îşi legitimează autoritatea, distribuie
statutele şi rolurile în funcţie de credinţele (miturile) imaginare ale
membrilor ei) şi pe de altă parte serveşte ca suport pentru toate
activităţile publice şi private ale omului (munca, stabilirea relaţiilor cu
alţii funcţionează în dependenţă de imaginile atractive şi repulsive ale
oamenilor, care facilitează sau inhibă trecerea la acte)
•dă sens cosmosului, îi atribuie cauzalitate şi finalitate supranaturală, îl
fundează pe o anumită ordine, furnizează modele pentru conduita
umană, conferă valoare şi semnificaţie existenţei
 Funcţiile imaginaţiei

• transformativă (creează noul în plan mintal);

• proiectivă (vizează viitorul);
• compensatorie (satisface în plan fantastic dorinţele, aspiraţiile
nesatisfăcute în plan real);
• substitutivă (scopurile şi acţiunile interzise sau indezirabile în plan real
sunt înlocuite cu scopuri sau acţiuni posibile în plan imaginar);
• autoreglatoare (dirijează comportamentul uman, îl adaptează la
solicitările mediului);
 Bibliografie

Aniţei, M. (2010). Fundamentele psihologiei. Ed. Universitară,

Bucureşti
Atkinson, R. (coord.) (2002) Introducere în psihologie. Ed. Tehnică,
Bucureşti, pp. 440-485
Cardwell, M., Clark, L., Meldrum, C. (2004). Psychology. Harper
Collins Publishers, UK
Hewstone, M., Fincham, F. & Foster, J. (2005). Psychology, B.P.S.
Blackwell, Oxford
Reuchlin, M. (1999). Psihologie generală, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti
Zlate, M. (1999). Psihologia mecanismelor cognitive, Ed. Polirom, Iaşi
Zlate, M. (2000). Fundamentele psihologiei, Pro Humanitate, Bucuresti
https://www.tuck.com/stages/