Sunteți pe pagina 1din 14

Perspectiva psihologiei cognitive

asupra

emoțiilor
Arnold
Emoția în urma evaluării cognitive a stimulului

Asumpții
• experiența oricărei emoții cuprinde 3 componente:
cogniția (ce gandesc despre stimul/situatie)
perturbările somatice (ce simt organic)
impulsul către acțiune (ce fac)

• orice stimul pe care îl percepem se supune automat unui


proces de evaluare cognitivă:
interpretarea stimulului (gândire)
în funcție de experiențele anterioare (memorie)
va seta anumite expectanțe (imaginație)
Arnold
Emoția ca evaluare cognitivă a stimulului

Evaluarea cognitivă comandă o anumită emoție care duce la 3


tipuri de reacții (comportamente):
- ceea ce evaluăm ca fiind bun: reacție de apropiere
- ceea ce evaluam ca fiind rău: reacție de respingere
- ceea ce evaluăm ca fiind indiferent: reacție de ignorare

Concluzie
• Emoția apare in urma evaluarii cognitive a stimulului
Lazarus
Emoția ca și coping

• Evaluarea cognitiva a unui stimul/situatie are la baza nevoia


general umana de a da sens la ceea ce trăim – prima verigă

• Evaluarea cognitivă a stimulilor/situației produce răspunsul


emotional - a doua verigă

• Răspunsul emoțional determină activarea unui plan de


acțiune – a treia verigă
Lazarus
Emoția ca și coping
• Cultura afectează emoția (o dovadă în plus a faptului că
interpretarea contează), prin:
- modul în care percepem stimulii emoționali
- prin învățarea expresiilor emoționale
- prin ritualuri comportamentale

Concluzie
• Emoția apare în urma evaluării cognitive a situației, iar
procesul evaluării este dependent și de cultură
• Modul în care interpretăm un stimul (evaluare cognitivă)
determină tipul de emoție și intensitatea acesteia
Frijda
Emoția ca evaluare primară și secundară

Evaluare automata vs. reflexiva


• emoția rezultă, in prima faza, dintr-o procesare automata a
stimulului
• ulterior acesteia, există procesari cognitive reflexive ale
stimulului
Oatley & Johnson-Laird
Emoția ca semnal de alarma/control

• emoția funcționează ca semnal de alarmă că o anumită


situație trebuie controlată sau necesita un raspuns

• aceste semnale de control au două avantaje:


- permit un răspuns rapid la situație
- permit ca sistemul să reziste la schimbarea de situație
Oatley & Johnson-Laird
Emoția ca semnal de alarma/control

• Aceste sisteme de alarma sunt asociate cu 5 emoții de bază:


fericirea
tristețea
frica
furia
dezgustul
Parkinson
Emoția ca funcție interpersonală
Este o întrebare relevantă pentru cunoaștere cine apare prima –
cogniția sau emoția?
Ex – zâmbetul (expresie a unei emoții) poate apărea:
• ca reacție la evaluarea unei situații interpersonale
• ca antecedent al unei evaluări cognitive ulterioare
Multe emoții debutează ca mesaje interpersonale, servind unor
scopuri sociale

Concluzie
• orice evaluare cognitivă devine parte a unei experiențe
emoționale mai degrabă decât antecedentul ei
Zajong
Emoția determină cogniția

…”Who pays any attention


To the syntax of things
Will never kiss you.”

“It is possible that we can like something or be afraid of it before


we know precisely or even without knowing what it is”.

emoția nu este post-cognitivă, nu apare după evaluări complexe


ale stimulilor, ci ea este cea care determină modul de procesare,
modul in care intelegem stimulul.
Concluzii

• emoția este rezultatul evaluarii cognitive a semnificației unor


obiecte/situații/evenimente
• această evaluare cognitivă care precede emoția poate fi una
automată, non-intenționată sau reflexivă, intenționată
• modul în care persoana interpretează situația influențează
tipul și intensitatea emoției pe care o va manifesta
• nu întotdeauna răspunsul emoțional vine după o procesare
cognitivă a stimulului, ci poate precede interpretarea
stimulului
Direcții viitoare de cercetare asupra relației cogniție-
emoție
• anumite emoții par a fi lipsite de obiect (anxietate etc) – in
acest caz, cum pot fi consecutive unei evaluări a obiectului?

• când afirm: scaunul pe care stau acum este mai confortabil


decât celălalt, ce mă determină să spun asta: cogniția sau
emoția?

• care ar fi acele cazuri în care nu putem prezice cu exactitate


felul, tipul emoției din evaluările cognitive pe care le facem
stimulului?

• putem experimenta emoții și doar prin imaginarea unor


lucruri/situații/evenimente?
Auto-reflectare
Experiențe personale

• V-ați adaptat vreodată la o situație/eveniment prin disocierea


între cogniție și emoție (emoția manifestată a fost alta decât
cea care ar fi trebuit să rezulte din evaluarea cognitivă)? Care
a fost situația? Cum ați procedat? Ce ați gandit (cognitie) și ce
ați simțit (emoție)?
Bibliografie

Lazarus, R. (1982). Thoughts on the Relations Between


Emotion and Cognition. American Psychologist, vol. 37,
1019-1024

S-ar putea să vă placă și