Mintea conștientă – Mintea Inconștientă

Cartea lui Timothy Gallwey – The Inner Game of Tennis, scrisă în 1972, putea fi
găsită în librării la secțiunea Sport (căci era despre tenis) și conținea informații despre
cum pot fi dezvoltate abilitățile necesare acestui sport și despre cum pot fi obținute
performanțele ridicate.

Dar ea a depășit domeniul sportului, transformându-se într-un punct de referință

pentru domeniul coachingului și nu numai. T. Gallwey a continuat să scrie sau să
devină coautor pentru alte cărți precum Inner Skiing (alături de Bob Kriege, 1997), The
Inner Game of Music (alături de Barry Green, 1986), The Inner Game of Work (2000),
toate având că bază ideile și modelul primei sale cărți.

Este modelul Jocului Interior pe care fiecare dintre noi îl joacă în orice aspect din viața
să, fie e că vorba despre relații, afaceri, sănătate, învățare sau chiar viață în
plenitudinea ei. Perspectiva Lui Gallwey este una asupra felului în care funcționează
mintea și corpul uman, asupra învățării și dezvoltării armonioase, asupra lucrurilor
care sabotează performanță, cât și asupra modului în care poate fi atinsă măiestria.

Ø Fiecare joc are două componente:

Jocul exterior: cel împotriva unui oponent exterior, jucat pentru a depăși niște
obstacole exterioare și a atinge un obiectiv propus.

Jocul interior: cel din mintea jucătorului, jucat pentru depășirea unor obstacole
interioare, precum lipsa concentrării, nervozitate, îndoială, neîncredere în sine, auto-
culpabilizare. Este cel jucat pentru schimbarea acelor deprinderi ale minții care inhibă
performanța. Are la bază arta relaxării versus a încerca din greu (”trying too hard”).
Are în vedere performanța spontană care apare în momentul în care mintea este
liniștită și devine una cu corpul.

Ø Mintea are două două componente:

Self 1: Mintea conștientă, mintea egoului (”the conscious teller”/ ” the conscious ego
mind”). Este cea care emite gânduri în permanență, judecăți de valoare, aprecieri,
oferă instrucțiuni, pune presiune, funcționează pe principiul ”muncește din greu”,
”încearcă din greu”. Consecințele sunt stări și emoțîi precum anxietate, neliniște,
frustrare, furie, nemulțumire, neîncredere, vinovăție, regret etc.

Self 2: Mintea inconștiență, computerul automat al corpului (”the unconscious doer”/

”the body”). Este compus din corpul fizic ce include creierul, memoria (conștientă și
inconștiență) și sistemul nervos, capitalul de inteligență, precum și toate abilitățile și
compentențele noastre.

SCIENCE, ART AND HEART OF PEOPLE`S EMPOWERMENT

BY SMARANDA CERNESCU
Ø Mecanismele de funcționare ale celor 2 componente:

Self 1: Caută să își asume responsabilitatea pentru schimbarea/ îmbunătățirea

lucrurilor, să i se acorde meritele pentru rolul sau important; totodată suferă și se
îngrijorează atunci când lucrurile nu se întâmplă așa cum și-ar dori. Modul său de
operare automat este acela de a nu avea încredere în self 2, de a nu-i conștientiza
adevăratele posibilități, situație în care va începe să dea prea multe instrucțiuni și îi va
spune ”să încerce din greu”. Consecințele sunt: creșterea tensiunii musculare și
corporale în general, creșterea presiunii psihice și scăderea semnificativă a nivelului
de concentrare, esențial în obținerea progreselor.

Self 2: Conține rezervorul tuturor resurselor noastre. Acțiunile selfului 2 sunt bazate
pe informația stocată în urma propriilor experiențe sau în urma observării acțiunilor
altora (care e la fel de utilă). Este un foarte bun executant, care ține cont întru totul de
comenzile primite de self 1. Limbajul selfului 2 nu este format din cuvinte, ci din imagini
senzoriale. Mișcările sunt învățate prin imagini și senzații.

Ø Rolurile celor 2 componente:

Self 1: Rolul principal al Selfului 1 este unul mult mai modest decât și l-ar dori, și
anume acela de a comunica selfului 2 care sunt obiectivele și apoi de a-l lăsa, cu
încredere pe self 2 să le îndeplinească. Un alt rol ar fi acela de a-l expune cât mai mult
pe self 2 la modele care să îl ajute să își îmbunătățească memoria cu informație
valoroasă, care dacă ar fi să o dezvolte el însuși, i-ar lua foarte mult timp. (”The primary
role of self 1 is to set goals for self 2, then to let self 2 perform”)

Self 2: Rolul său este a pune în practică instrucțiunile primite de la self 1. De cele mai
multe ori însă, primește comenzi contradictorii (neîncrederea este un transmițător de
lucruri contrare: ”fă un lucru foarte bine, incompetentule!”) sau clare și repetate (”nu
eșți bun de nimic”, ”nu o să reușeșți niciodată”), ceea ce încetinește sau blochează cu
totul procesele de evoluție și dezvoltare.

Ø Esențială pentru învățarea accelerată, pentru performanță și în general pentru

transpunerea eficientă a cunoștințelor în abilități este natura relației dintre cele
2 componente: self 1 și self 2.

De cele mai multe ori, relația este una de neîncredere: self 1 nu este nemulțumit de
cum se comportă corpul – self 2, pe care ajunge să îl condamne și să îi submineze
încrederea în sine, îl judecă. ”A judeca” este folosit de autor cu sensul de a atribui
lucrurilor etichete, valori care pot fi ”bune” sau ”rele”. Judecata are ca și consecință
evaluarea, care repetată în timp ajunge să devină profeții ce se autoimplinesc. Self 1
evaluează/ judecă self 2, care ajunge să creadă și să se comporte exact conform
acestor judecăți (ca un computer avansat ce este). Dacă mintea ce judecă emite
judecăți de valoare negative, adevăratul potențial este blocat de aceste sugestii

SCIENCE, ART AND HEART OF PEOPLE`S EMPOWERMENT

BY SMARANDA CERNESCU
hipnotice, în acord cu principiul ”devii ceea ce crezi că ești”. Astfel, activitatea
constanța de a gândi, ce aparține lui self 1, a minții egoului, produce interferențe și
neajunsuri pentru procesele naturale ale selfului 2.

Ø Principiile învățării bazate pe Jocul Interior

Deblocarea procesului natural de dezvoltare (”unlearn”) Implică acceptarea

acțiunilor noastre fără a le judeca; este similar cu a te vedea într-o oglindă, atunci
mintea e tăcută și doar reflectă; asta înseamnă conștientizare nonjudecativa/ atenție
non-critică (”awareness”/ ”to see things as they are”).

Transcenderea minții (”Playing out of your mind”/ ”consciously unconscious”) A juca

fiind prezent, conștient, fără a gândi prea mult și a încerca din greu (”not over-thinking
or over-trying”). Jucătorul devine totuna cu jocul, cu mingea, cu al său corp. Atunci
mintea devine liniștită, cu cât mai puține gânduri de îngrijorare, control, vină, regret,
pierdere etc. Acest lucru este posibil doar printr-o precepție nonjudecativa și centrată
în momentul prezent.

Încrederea în sine (”Trust Thyself”) - un concept diferit de ”gândirea pozitivă” și care

nu înseamnă să fii perfect mereu sau să reușeșți de fiecare dată, ci să ai încredere
deplină în corpul și mintea ta că își vor face treaba. ”Letting your body hit the ball”,
cuvântul esențial fiind ”a lăsa”/ ”to let”/ a avea încredere, a te elibera de povara
judecății, a evaluării, a presiunii și a vinovăției de a nu fi capabil.

Programarerea rezultatelor (”Programming for results”) Prin arta concentrării,

capacitatea de a rămâne în momentul prezent și iubire pentru activitatea desfășurată,
se ajunge la fascinația minții, la o stare de concentrare relaxată. Astfel, self 1 al cărui
rol principal este de a seta obiective pentru self 2, poate propune imagini clare și
concrete pe care self 2 să le îndeplinească (cum să se comporte, ce să zică, ce să
facă etc). Dată fiind relația de armonie și încredere dintre self 1 și self 2, sunt ridicate
barierele și blocajele și poată fi atinsă performanța.

Concluzii

Prin eliberarea de judecăți de valoare, programarea prin imagini și senzații și

conștientizarea momentului prezent de ”a lăsa să se întâmple” poate fi descoperită
propria cale de învățare, cea simplă, naturală, originală, cea care poate duce la
excelență.

SCIENCE, ART AND HEART OF PEOPLE`S EMPOWERMENT

BY SMARANDA CERNESCU