Freud și personalitatea

Repere biografice

• 6 mai, 1856 – Moravia (Germania -> Cehia)

Iacob și Amalia, 8 copii

• la 17 ani – stud. Medicină – Viena – Neurologie

• Foarte motivat pt a deveni faimos – descoperiri personale

• Intelegerea celorlalti prin prisma propriilor experiente

• Toată viața este preocupat de păstrarea unei imagini pozitive

• moare la Londra, 23 septembrie 1939 (83 ani)

- moare însetat de viață
Sensurile

Termenului psihanaliză:

• Teoria personalității;

• Metodă psihoterapeutică;

• Paradigmă de cercetare.
Sincer interesat sa desluseasca

culisele fiinte umane

Oare a reusit?
Teoria freudiană a Personalității

Teoria Personalității în intrebări și răspunsuri:

• Ce? - > Structură;

• De ce? - > Procese

• Cum? -> Dezvoltare

a) Structură

A. Nivele ale conștienței

B. Instanțe ale personalității:

➢ sine;
➢ eu;
➢ supraeu.
b) Procesele

• Analogie cu sistemele fizico-chimice ( v. Ernst Brucke).

Energia instinctelor este:

➢ exprimată
➢ blocată funcționarea dinamică a Personalității
➢ transformată
Dezvoltarea Personalității

Stadiile dezvoltării psiho-sexuale – 5 stadii (0-13 ani):

• Oral
• Anal
• Falic
• Latentă
• Genital

❑ Dezvoltarea proceselor gândirii

❑ Dezvoltarea instinctelor.
Evaluarea teoriei psihanalitice a personalității

• Cea mai comprehensivă teoria personalității

influentă

• Caracterul de adevărat în compatație

fals cu impactul teoriei

• Teoriile succedente sunt prelungiri la teoria

replici psihanalitică
Atentie!

Miscarea New Look

Miscarea Another look to a New Look
• Freud nu a fost primul psiholog ce a atras atenția
asupra importanței inconștientului în viața psihică

• Remarcabil efortul lui Freud de a își fundamenta

biologic teoria

• Proiect pentru o psihologie stiintifica

• Sulloway – Freud= biolog al sufletului
Teoria psihanalitică – adancirea analizei

a) Ce? Ce este P? Structura

b) De ce? De ce ne comportam atfel? Procesele P

c) Cum? Cu devenim ceea ce suntem? Dezvoltarea P

I. Ce? – Structura Personalității

Structura: aspectele stabile ale P.

Unitățile structurale bazale în teoria psihanalitică

A) Niveluri ale conștiinței – Modelul topografic

Freud: viața psihică poate fi descrisă în termeni ai nivelului de
conștientizare a unei experiențe.
a) Conștiientul
b) Preconștinetul;
c) Inconștientul;
Conştientul: evenimentele de care ne dăm
seama la un moment dat

Preconştientul decupează fenomenele care pot

deveni conştiente, dacă ne focalizăm atenţia asupra
lor.

Inconştientul circumscrie fenomenele inaccesibile

conştienţei şi care nici nu pot fi conştientizate decât
în condiţii cu totul speciale
Cele 3 niveluri nu trebuie percepute ca locații mentale distincte
in arhitectura psihică

Ele sunt procese psihice care operează împreună sau izolat

influențand comportamentul uman
Dovezi psihanalitice privind procesele inconștiente

a) Hipnoza : - hipermenzia hipnotică

- sugestile posthipnotice

b) Percepția inconștientă
c) Apărarea perceptuală
d) Activarea psihodinamică
Modelul topographic – dificultati explicative

Freud- Modelul topografic - mult prea simplist

pentru a putea explica complexitatea functionarii
psihice
Modelul structural
Id, Ego, Superego

a) Id-ul:

b) Super-ego-ul

c) Ego-ul
ID ul

Id-ul - singura componentă a personalităţii

care este prezentă încă de la naştere.

El adăposteşte instinctele şi întreaga energie

psihică a individului

Este guvernat de principiul placerii si cel al

distrugerii
EGO

• Pentru a comunica cu lumea externă, pentru a

o percepe şi a-i descifra sensul, id-ul trebuie “să
ceară ajutor unui prieten”.

• Formarea ego-ului este ajustată de experienţele

corporale care îl ajută pe copil să diferenţieze
între “eu” şi “non-eu”.

• El este înţelept şi raţional, elaborându-şi planuri

realiste, menite să satisfacă nevoile id-ului
 Opereaza in baza principiului realităţii:
gratificarea unui instinct este amânată până în
momentul în care plăcerea poate fi obţinută în
absenţa unor consecinţe nedorite.

Ego-ul interacţionează cu id-ul, determinând

blocarea, transformarea sau eliberarea treptată a
energiei celui din urmă.
Uneori ego-ul se identifică cu părinţii atotputernici

copilul va începe să interiorizeze standardele

acestora.

Acest proces va conduce treptat la formarea

supraego-ului.
Supra Ego

o parte specială a ego-ului, care observă şi judecă,

mai presus de orice, comportamentele individului

Instanta noastră morală

El judecă, mai presus de orice, comportamentele

individului.
 Caracteristici ale componentelor modelului structural
ID
Prezent la naştere
În întregime inconştient
Operează în baza procesului
primar. Este haotic, iraţional,
ilogic şi atemporal. Este, însă,
capabil să producă imagini prin
care gratifică plăcerea individului,
împlinindu-i dorinţele.
Motivat de principiul plăcerii.
Transformă nevoile biologice în
tensiuni psihologice.
Poate fi atât de puternic şi crud
(sau slab), încât să conducă la
psihopatologie.
EGO
Se dezvoltă din id începând de la
6-8 luni. Formarea sa este
facilitată de senzaţiile corporale
care-l ajută pe copil să
diferenţieze între eu şi non-eu.
Parţial inconştient, parţial
conştient
Operează în baza procesului
secundar. Este logic,
autoconservativ, ajută individul
să-şi rezolve problemele în sens
adaptativ.
Motivat de principiul realităţii.
Întârzie descărcarea tensiunii,
până când condiţiile de mediu o
permit, evitând astfel erorile,
pericolul şi pedeapsa.
Cu cât este mai puternic ego-ul,
cu atât mai sănătoasă este
personalitatea.
SUPRAEGO
Se dezvoltă din ego începând cu
vârsta de 3-5 ani. Rezultă din
interiorizarea standardelor
parentale şi rezolvarea
complexului Oedip.
Parţial inconştient, parţial
conştient
Operează conform imperativelor
morale interiorizate. Poate fi
realist şi autoconservator.
Motivat de energia folosită în
formarea lui. Îşi întăreşte
standardele prin stimularea
sentimentelor de culpă sau
mândrie.
Poate fi atât de puternic şi crud
(sau slab), încât să conducă la
psihopatologie.
 Concluzii
1. Conceptele de constient, preconstient si inconstient ,
respectiv, Id , ego si supra ego
sunt la un nivel inalt de abstractizare si insufic. definite

2. Ele reprezinta procese psihice si modalitați specifice de

functionare ale P, nicidecum locatii psihice

3. Nu detinem aceste unitati structurale, dar se constata ca

anumite comportamente umane sunt mai bine explicitate
daca apelăm la aceste concepte si operationalizarile lor
II. De CE? Procesele personalităţii

De ce?
De ce ne comportăm noi într-un anumit fel?

Procesele (dinamica) implicate în teoria psihanalitică

reflectă modul cum energia sistemului de Personalitate
este:
• exprimată;
• blocată;
• transformată
Sursa întregii energii psihice = stările de excitație ale
organismului care caută exprimare pentru reducerea tensiunii

Ce sunt aceste stări de excitație:

• instincte;
• trebuințe (impulsuri)
În teoria psihanalitică primară:
• ego-instincte = de autoconservare
• instincte sexuale = perpetuare a speciei

În teoria târzie
• instinctul vieții (energia libido)
– ego-instincte;
– Instincte sexuale;
• instinctul morții
Interacțiunea dintre exprimarea şi inhibarea unui
instinct fundamentează în fapt dinamismul teoriei
psihanalitice.

Elementul cheie al acestei funcţionări îl constituie

conceptul de anxietate.

Anxietatea = reiterarea unei experiențe traumatice

într-o formă miniaturizată.
Mecanisme de apărare

Sunt modalități (căi) prin care ființa umană distorsionează

realitatea și îți înlătură temerile din câmpul conștienței astfel
încât nu mai experiențiează anxietatea.

Asemenea mecanisme de apărare împotriva anxietății sunt:

• proiecția;
• negarea;
• raționalizarea;
• regresia.
III. Cum? Dezvoltarea personalitatii
Cum devenim ceea ce suntem?

Lasa-i omului (celui de langa tine) timp si …

... va deveni ceea ce este

Doua aspecte cheie in dezvoltarea personaitatii:

1. Individul parcurge anumite stadii de dezvoltare;
2. Importanța experiențelor din prima copilărie
prin impactul lor asupra comportamentului
ulterior.
1. Stadiile evolutive:

a. Dezvoltarea proceselor gândirii;

b. Dezvoltarea instinctelor.
a. Dezvoltarea proceselor gândirii

Procesul primar de gândire = limbajul

inconștientului (ID) ( fara sintaxa)

Procesul secundar de gândire = limbajul

conștientului ( sintaxa realitatii)

În paralel cu dezvoltarea gândirii secundare, se

structurează treptat ego-ul şi supraego-ul
individului.
b. Dezvoltarea instinctelor

Sursa instinctelor = tensiunea organică care tinde

să se centreze (localizeze) pe anumite regiuni ale
corpului, numite zone erogene.

Stadiile dezvoltării:
•Stadiul oral;
•Stadiul anal;
•Stadiul falic;
•Stadiul de latență;
•Stadiul genital.
Stadiul oral

0 – 1 ½ ani

Gura – zona de sensibilitate și excitație maximă

Gratificarea prin: interactiuni cu zona orala
- copil
- adult
Conflict:
•Introducerea regulilor de comportament
alimentar;
•Interzicerea introducerii obiectelor în gură.
Stadiul anal

1 ½ - 3 ani

Anusul – zona de sensibilitate și excitație maximă

Gratificarea prin:

Conflicte – educația pentru:

• retinență;
• comportament la toaletă.
Stadiul falic

3 – 6 ani

Organele genitale – sensibilitate/excitație

Conflicte:
•Complex Oedip – băieți;
•Complex Electra - fete.
Stadiul de latență

6 – 12 ani

Dezvoltarea rapidă a Super-Egoului – conștiința

abaterilor morale (păcatului)

Nu există zone de sensibilitate distincte

Prietenii cu copii de același sex

Stadiul genital

13 ani - adult

•Stabilirea de relații heterosexuale;

•Dorința pentru relații sexuale/procreere.
Freud:

Comportamentul anormal reprezintă expresia

unor conflicte nerezolvate în unul din stadiile de
dezvoltare psiho-sexuală.

Comportamentul deviant exprimă o căutare

continuă a gratificării pe care stadiul neîncheiat o
mai poate oferi.
Atentie

Relatia dintre conceptualizare

si
strategiile terapeutice