ABORDAREA PSIHODINAMICA A PERSONALITATII Reprezentanti: SIGMUND FREUD, CARL GUSTAV JUNG, ALFRED ADLER.

Teoriile psihodinamice ale personalittii pun accent pe inconstient, considernd ca foarte multe aspecte ale personalittii se afl dincolo de nivelul constientizrii. SIGMUND FREUD TEORIA PSIHANALITICA Sigmund Freud a dezvoltat prima teorie a personalittii (si prima form de psihoterapie) pe care a numit-o psihanaliz. Acesta a considerat c cea mai mare parte a personalittii este inconstient; oamenii ar ascunde multe adevruri despre sine utiliznd mecanismele de aprare (mecanisme de aparare: reprimarea, formatiunea reactionala, deplasarea, proiectia, negarea, fantezia, rationalizarea, intelectualizarea, identificarea, regresia, sublimarea). De asemenea, comportamentul oamenilor actual este determinat de dorintele, credintele, fricile, conflictele si amintirile inconstiente. Natura uman este ntrutotul malign, fiind condus de instinctul sexual si de cel agresiv. Personalitatea este spatiul unor conflicte continue ntre Id, Ego si Superego. Personalitatea se dezvolt prin mai multe stadii psihosexuale si este clar stabilit pn la vrsta de 5-6 ani. Visele reprezint calea regal ctre inconstient. Psihopatologia apare atunci cnd persoana nu reuseste s sublimeze instinctele maligne n forme acceptate social. Sigmund Freud este intemeietorul psihodinamicii prin scoala de psihanaliza. Propune o intelegere noua complexa a personalitatii. A aplicat psihanaliza in multe arii de cunoastere: religie, arta, etc. Ideea gandirii lui Freud este aceea ca organismul este singura surs a ntregii energii mentale. Freud introduce conceptele majore: 1. instinct / energie psihica 2. eros / tanatos 3. conflict intern / conflict extern 4. libido / cathesis 5. intrapsihic / parapraxes 1. Instinct / energie psihica. Instinctul este presiunea de a actiona fr a constientiza pentru a atinge anumite scopuri. - se activeaza atunci cand o parte a corpului semnalizeaza o nevoie (ex: hrana, apa, sex); - instinctul activat (nevoia) produce apoi o stare psihologica de tensiune crescuta (dorinta), care este traita in mod neplacut. = nevoia => dorinta; - are 4 componente: sursa, scop, forta, obiect; - sursa = corpul intreg sau parte a corpului; - scopul = de a satisface nevoia organismului, de a reduce tensiunea interna; - forta = cantitatea de enrgie consumata pentru a reduce tensiunea interna; - obiectul = orice lucru, actiune care permite satisfacerea acelei nevoi. Freud - obiectivul de baza a intregului comportament uman este de a obtine placerea si a evita neplacerea sau durerea = principiul placerii. Asadar, omul actioneaza pentru a reduce tensiunea mental neplacuta, ceea ce in schimb satisface nevoia instinctual de la baza. Acest scop primar al placerii umane este realizat prin reducerea instinctelor, iar scopul instinctelor este de a restabili starea anterioara de echilibru. Ciclul complet de comportament de la relaxare la tensiune si activitate, si napoi la relaxare se numeste modelul reducerii tensiunii. Freud identifica 2 instincte de baza pe care le descrie in 2 modalitati diferite. Primul model al instinctelor se refer la dou forte opuse, cea sexual ( Eros) si cea distructiv sau agresiv ( Tanatos). Al doilea model, mai global, a considerat aceste forte ca fiind fie sustintoare ale vietii (Eros), fie orientate ctre moarte sau distrugere (Tanatos). Ambele modele accentueaz ideea unui conflict biologic, continuu si imposibil de rezolvat. Acest antagonism de baz nu este totdeauna vizibil n viata mental pentru c majoritatea gndurilor si actiunilor umane sunt determinate de combinatia dintre cele dou insticnte si nu doar de unul dintre ele. Aceste doua instincte fuzioneaza in mod obisnuit unul cu celalalt, dar nu neaparat in cantitati egale. Astfel, orice act erotic, chiar si actul sexual propriu-zis, detine si o parte agresiva; in timp ce actul agresiv, chiar si crima, contine anumite componente erotice. Ambele instincte sunt innascute. 2. Eros / Tanatos. Erosul = instinctual sexual sau instinctual care sustine viata. Prin eros nu se refera numai la actul sexual ci la orice ne produce placere. Placerea se obtine-n mod diferit de-a lungul vietii. Tanatosul = 1

instinctual distrctiv sau instinctual orientat catre moarte. Viata insasi cauta sa se intoarca la starea anterioara de non-existenta, toate fiintele umane fiind motivate in acest sens de instinctul mortii. Toate fiintele suntem animate la un moment dat de instincte distructive. 3. Conflicte interne / conflicte externe. Aceste conflicte sunt inevitabile, cf. Freud ne nastem cu ele. Freud a fost extrem de pesimist in legatura cu natura umana. El a argumentat ideea ca omul este in mod ereditar necivilizat, si ca instinctele sexuale si distructive includ dorinta de incest si de crima si din cauza caruia omul se afla de lanceput in conflicte in primul rand cu societatea. Si conflictul intrapsihic este inevitabil, pentru ca omul trebuie sa invete sa canalizeze aceste impulsuri puternice dar interzise intr-o forma de activitate care sa fie acceptabila din punct de vedere social. 4. Libido / Cathesis. Activitatile mentale implica constant operatiuni ale energiei psihice. Fiecare om detine o cantitate mai mica sau mai mare de enegie psihica. Libido = energie sexuala; Cathesis = cantitatea de energie atasata unui lucru cantitate mare de energie atasata unui lucru ex: doliu => cantitate mai mica de energie atasata altor lucruri. Daca o cantitate mai mare de energie psihica e continuta de una din componentele personalitati, ex: Id sau Superego atunci o cantitate mai mica de energie este disponibila pentru alte componente, ex: Ego. Libido = energia psihica asociata cu instinctul sexual (instinctul vietii). Libidoul este in intregime intrapsihic. Libidoul nu este o energie statica; el se ataseaza de obiecte prin energie psihica. 5. Determinism intrapsihic / parapraxes. Conform teoriei psihanalitice, nimic nu se intampla in psihic din intamplare; toate comportamentele mentale (si fizice) sunt determinate de cauze anterioare. Acest principiu este cunoscut sub denumirea de determinism intrapsihic. Omul este manta de fortele inconstientului. Toate actele comportamentale care determina o motivatie inconstienta = parapraxes, ex: actele ratate. STRUCTURA PERSONALITATII MODELUL TOPOGRAFIC Freud a introdus ideea existentei unui aparat psihic pe care l considera capacitatea psihismului de a vehicula energie. Initial, Freud a structurat personalitatea in termeni de inconstient, preconstient si constient. CONSTIENTUL. Detine un loc periferic al aparatului psihic si culege informatii din lumea exterioar si cea interioar. Din punct de vedere economic, energia psihic are cmp liber de manifestare. Constientul se supune principiului realittii: trebuie sa se-mpace cu realitatea; ne forteaza sa ne adaptam societatii. Are functie de cenzurare = filtreaza instinctele ce se afla-n dezacord cu rigorile societatii pentru a le-mpiedica sa se manifeste direct. Are functie de refulare = trimite-n inconstient toate impulsurile care nu sunt in accord cu normele sociale. Are o functie de rezistenta = baricadeaza impulsurile reprimate in inconstient. PRECONSTIENTUL. Inconstientul care este exclusiv latent si care devine cu usurint constient il numim preconstient. Este o statie de tranzitie prin care materialul din inconstient rmne o vreme nainte de a ajunge la constient. Informatiile de aici pot fi aduse cu usurinta la nivelul constiintei. Se afla mai aproape de constient decat inconstientul pentru ca se afla in sfera controlului. INCONSTIENTUL. Tot ceea ce este refulat reprezinta inconstientul. Refularea este o operatie prin care subiectul ncearc s resping sau s mentin n inconstient reprezentri, gnduri, imagini, amintiri legate de o pulsiune. Este foarte greu sa aduci materiale de la nivel inconstient la nivel constient. Inconstientul posed continuturi, mecanisme si energie specifice. Are un caracter irational, adic se sustrage oricrei logici interne sau externe. Se supune principiului placerii; este amoral. Continuturile din inconstient doresc sa iasa la nivel constient. Produsele care au o fixatie la nivel inconstient sunt mai ales dorintele refulate din copilarie. STRUCTURA PERSONALITATII MODELUL STRUCTURAL Freud si-a revizuit teoria si a descris personalitatea in termenii a trei constructe: Id, Ego si Superego. Ele nu sunt separate; sunt in interrelatie. ID-UL (SINELE). Id-ul este esenta originar din care se formeaz ntreaga personalitate. Este rezervorul de energie psihica. nu se modific pe msur ce persoana creste; el nu se schimb prin experient pentru c nu este n contact cu lumea exterioar. Constituie polul pulsional al personalittii. Singura component a personalitatii care este prezenta de la nastere. Id-ul include toate instinctele si toata cantitatea de energie psihica; este in totalitate inconstient. Singurul sau scop este de a obtine placerea si a evita neplacerea se supune principiului placerii. 2

Include gnduri primitive care nu au fost niciodat constiente, gnduri care au fost negate, inacceptabile pentru constiint. Tot ce a fost reprimat in copilarie ramane la fel si la nivel adult: impulsurile instinctuale si reprimarile, nu sunt afectate de experienta si de timp (procesul primar nu are sentimentul timpului si nu este afectat de experienta). EGO-UL (EUL). Incepand cu 6-8 luni, Egoul incepe sa se dezvolte din Id, pe msur ce bebelusul devine constient de propria identitate. Formarea Egoului este ajutata de experientele corporale (mangaierea copilului). Singura component a personalitatii capabila sa interactioneze cu mediul. Este o componenta rationala. Suspenda principiul placerii in favoarea principiului realitatii si amana descarcarea tensiunii pana cand un obiect mai potrivit poate fi gasit. Logica rationala bazata pe amanarea placerii, rezolvarea de probleme si auto-conservare este denumita proces secundar. Egoul caut plcerea i evit neplcerea. Egoul este creat de Id n ncercarea de a face fat nevoii de a reduce tensiunea si de a mri plcerea. Depinde de 2 surse: 1. experientele corporale si 2. frustrarea este foarte importanta pentru dezvoltarea eului copilului; pentru ca un copil nefrustrat functioneaza numai dupa principiul placerii, doar cu Idul ceea ce-nseamna ca Egoul se va dezvolta fortat, slab, incapabil sa-si controleze impulsurile. Este necesara o cantitate de frustrare optima daca nu se pun limite copilului atunci dezvoltarea eului este total deficitara. Suporta influentele timpului. SUPEREGO-UL. (SUPRA EUL). Se formeza din Ego. Este cenzorul activitatii Ego-ului. Este un depozitar al standardelor valorice. Superegoul dezvolt, elaboreaz si mentine codul moral al individului. copilul incepe sa internalizeze standardele parentale. Acest proces conduce la formarea Supraeului, o parte speciala a Eului, care observa si emite judecati de valoare fata de tot. Supraeul este partial constient si partial inconstient. Incepe sa se dezvolte din Ego intre 3 si 5 ani si continua sa internalizeze caracteristici ale profesorilor, idolilor din adolescenta si alte figuri de autoritate. RELATIA DINTRE CELE 3 SUBSISTEME ALE PERSONALITATII. Scopul psihicului este de a mentine un echilibru intre cele 3 instante care maximizeaza placerea si minimalizeaza tensiunile. Energia folosit este originar din Idul primitiv i instinctual prin natura sa. Egoul, care se nate din Id, exist pentru a face fa n mod realist la impulsurile Idului. El este un mediator ntre forele Idului, Superegoului i cerinele realitii externe. Superegoul se nate din Ego i acioneaz ca o contrafor moral fa de preocuprile practice ale Egoului. El stabilete liniile directoare care definesc i limiteaz flexibilitatea Egoului. Eul raspunde la conflicte prin anxietate (frica fara obiect). Problema major a psihicului este de a face fat anxiettii. Freud a identificat anxietatea prin sursele sale. Anxietatea realista este cauzata de pericolul din mediu. Anxietatea nevrotica provine din suferinta rezultata dintr-un impuls al Idului puternic si periculos. Anxietatea morala este cauzata de acte sau dorinte ce violeaza standardele Binelui si Raului (Superego) si include sentimente de rusine si vinovatie. Anxietatea morala si nevrotica sunt mai dificil de manageriat pentru ca sunt intrapsihice. Anxietatea se dezvolt n orice situatie (real sau imaginar) n care exist o amenintare asupra corpului sau psihicului prea mare pentru a fi ignorat. Situatiile tipice ce cauzeaz anxietate sunt: pierderea unui obiect dorit; pierderea iubirii; pierderea identittii (ridiculizarea publica); pierderea iubirii de sine. Egoul protejeaz ntreaga personalitate mpotriva amenintrii prin falsificarea naturii amenintrii. Modalittile prin care aceste distorsiuni sunt realizate poart denumirea de mecanisme de aprare. DEZVOLTAREA PERSONALITATII Copilul aflat in crestere trece printr-o serie de stadii psihosexuale, fiecare fiind caracterizat printr-o zona erogena particulara care serveste ca sursa principala de placere. Fiecare stadiu este marcat printr-un principiu al placerii; daca stadiul nu este satisfacut o parte din energie ramane fixate pe acest stadiu si se va resimti la nivel adult, ex: dorinta copilului de-a musca, de-a suge, va dezolta posibil dependente de tutun, de persoane, etc. STADIUL ORAL. De la 0 la 12 luni, dorintele sexuale ale copilului sunt centrate in jurul regiunii orale (gura, buze, limba). Suptul sanului sau al biberonului ofera nu numai hrana, ci si placere. Insa, frustrarea si conflictul sunt inevitabile pentru ca mancarea nu apare intotdeauna in momentul foamei si pentru ca copilul trebuie eventual indepartat de la san si invatat sa nu-si mai suga degetul.

STADIUL ANAL. De la 12 la 18 luni, copilul capata un anumit control asupra expluziilor anale. Majoritatea libidoului se detaseaza de zona ora;la si se ataseaza zonei anale Frustrarea si conflictul se centreaza in jurul educarii toaletei, un exercitiu dificil de auto-control. STADIUL URETRAL. Acest stadiu nu este clar distinct de stadiul anal. Copilul trebuie sa invete sa controleze eliminarea urinei si conflictul apare din problema udatului patului. STADIUL FALIC. 3 5ani. Baiatul produce senzatii de placere prin stimularea manuala a organului sau sexual. Copilul devine acum iubitul mamei, simte atractie fata de mama si rivalitatea fata de tata. Acest set de atitudini duble fata de ambii parinti constituie complexul lui Oedip - include toate aspectele unei adevarate povesti de dragoste: pasiune, gelozie, dorinte disperate. Complexul lui Oedip poate conduce la conflicte severe. Apare atractie fata de sexul opus. Apare acel instinct de incest (innascut Eros) cu mama. Baietii simt ca se afla in rivalitate cu tatal. Ulterior invata sa cedeze in fata autoritatii tatalui sis a inteleaga ca numai acesta se poate bucura de privilegii speciale cu mama. Initial, fata se ataseaza puternic de mama sa hranitoare. Totusi, descoperirea faptului ca nu are penis, conduce la intense sentimente de inferioritate si gelozie. In mod tipic, fata isi va respinge mama pentru ca are acelasi defect, isi intensifica atasamentul fata de tata, isi priveste mama ca pe o rivala, si dezvolta o dorinta inconstienta de a compensa presupusa sa deficienta fizica avand copilul tatalui sau (un baiat). Pe la 5-6 ani, personalitatea este ferm formata => o perioada de latenta. De la acest moment pana la pubertate, impulsurile erotice ale copilului devin mai putin accentuate. Sexualitatea capata forme mai securizante, amnezia acopera amintirile sexualitatii infantile. STADIUL GENITAL. Stadiul genital este obiectivul unei dezvoltari normale si reprezinta adevarata maturitate. Narcisismul produce acum un interes mai sincer fata de ceilalti oameni. CRITICI ADUSE TEORIEI PSIHANALITICE Convingerea lui Freud ca femeile sunt inferioare, au un superego slab si sunt predispuse la nevroze, este considerat ca fiind absurd. Aparent Freud avea prejudecati sexiste (asa cum era obisnuit in epoca sa). Accentul pus de Freud pe sexualitate este excesiv. Esantioane mici si nereprezentative. Modul de analiz a datelor prea subiectiv. Accentul prea mare pus pe fortele biologice, n calitate de modelatoare ale personalittii. TEORIA LUI CARL GUSTAV JUNG Carl Justav Jung a fost iniial un susintor al psihanalizei, de care s-a desprins n timp pentru a-i formula propria teorie a personalitii. Dei a considerat c incontientul este extreme de important, Jung s-a aflat n dezacord cu Freud din mai multe puncte de vedere. n primul rnd, natura uman este att bun ct i rea. Autorul a considerat c, n plus fa de instinctele lui Freud, comportamentul oamenilor este animat i de procesul de individuare. Jung a formulat i argumentat ideea c exist un incontient colectiv care conine arhetipuri, adic predispoziii motenite de a percepe lumea n anumite modaliti. Psihopatologia apare atunci cnd personalitatea se polarizeaz, accentund anumite aspecte n defavoarea altora aspect contrar naturii noastre interioare. Psihologia analitic se focalizeaz pe stabilirea relaiilor dintre procesele contiente i cele incontiente i pe mbuntirea schimbului dinamic dintre acestea. Jung i-a dezvoltat propria coal de gndire cunoscut sub numele de psihologie analitic. Isi argumenteaza teoria din experienta cu clientii sai. Sustine ca psihicul si realitatea externa formeaza un intreg: unus mundus. To ce este in macrocosmos este si in microcosmos; tot ce este in corp este si in psihic; tot ce este sus este si jos. STRUCTURA PSIHICA La nivelul psihicului exista structure matriceale; matrice colectiva care se individualizeaza. Relatia dintre cele doua structuri, psihismul obiectiv si psihismul subiectiv, dintre constiinta si inconstient este de tip complementar: ...procesele inconstientului au o legatura de tip compensator cu constiinta. In mod expres am folosit cuvantul <<compensator>> si nu <<opus>> constiintei, pentru ca incosntientul si constiinta nu sunt cu necesitate in opozitie ci complementare pentru a forma o totalitate care este sinele. Introduce imaginea de sfera pentru psihic: 1 = constiinta, prin care se fac evaluari; 2 = inconstientul, pentru ceea ce este obscure; 3 = inconstientul personal, 4

pentru conflicte interioare*; 4 = inconstientul colectiv, centrul sferei, pentru ceea ce mostenim genetic o parte a psihicului. INCONSTIENTUL COLECTIV. Pe baza lui se formeaza celelalte structuri. Include coninuturi care nu provin din experiena personal. Jung afirma c mintea unui copil posed deja o structura care modeleaz i canalizeaz toat dezvoltarea ulterioar i interaciunile cu mediul. Aceast structur de baz este aceeai pentru toi copiii. Dei fiecare se dezvolt diferit i devine unic, incontientul colectiv este comun tuturor oamenilor. ARHETIPURI SI IMAGINI ARHETIPALE. Arhetipurile sunt structuri fundamentale ale psihicului obiectiv; sunt forme fr coninut propriu care servesc la organizarea i canalizarea materialului psihic. Arhetipurile formeaz infrastructura psihicului. Paternurile arhetipale seamn cu paternurile gsite n formarea cristalelor. Nu exist doi fulgi de zpad exact la fel; totui fiecare fulg de zpad are o structur de baz n ase puncte. Arhetipul ca atare este un model ipotetic si nereprezentabil, ceva asemenea <<modelului de comportament>> din biologie. Cu alte cuvinte, evenimentele mentale recurente traite de fiecare individ sunt determinate nu numai de istoria sa personala ci si de istoria colectiva a speciei ca intreg encodata in inconstientul colectiv. Jung compara arhetipurile cu depozitele tuturor experientelor ancenstrale ale omului. In afara acestor depozite pot exista amintiri mostenite care sunt determinate individual. Arhetipul este doar o forma, nu are continut. Imaginile arhetipale sunt imagini fundamentale, profunde, formate prin actiunea arhetipurilor asupra experientei acumulate de individul concret. Nu putem cunoaste niciodata arhetipul ci avem acces la el doar prin imagini arhetipale. Exista 2 tipuri de structure arhetipale: arhetipurile identitatii si arhetipurile relationale. Fiecare structura major a personalitii este arhetip. Pentru intelegerea dinamicii interactiunilor dintre nivelele psihismului asa cum au fost descrise se opereaza o distinctie intre structurile identitatii propriu-zise, eul si umbra, si structurile relationale, persona si anima/animus. Pentru Jung, constiinta si inconstientul sunt o pereche de complementare care au nevoie una de cealalta, fiecare avand sens doar in prezenta perechii. Constiinta si inconstientul sunt intr-un schimb continuu. Constiinta se contituie astfel ca o conditie transcendenta pentru lume, pentru cunoastere. Constiinta este centru al cunoasterii, localizare a responsabilitatii si a luarii deciziilor vitale pentru individ. EGOUL. Este centrul contiinei i un arhetip major al personalitii. Da consistenta vietii individuale. Planifica si organizeaza experientele omului. Este singurul arhetip partial constient. PERSONA. Al 2-lea arhetip relational, reprezinta interfata intre constiinta individuala si societate. Persona este aparena omului n lume, este rolul pe care fiecare om i-l asum i prin care interacioneaz cu ceilali. Persona include rolurile sociale, tipurile de haine purtate i stilul individual de exprimare. Persona = arhetipul conformitii. Persona protejeaza Egoul si psihicul de forele sociale i este un important instrument de comunicare. Exista si situatii in care persona se poate dezvolta disproportionat fie dezvoltarea excesiva a personei, fie o dezvoltare inadecvata, insuficienta => Persona poate determina individul s triasc la nivel de faad i de roluri sociale superficiale. UMBRA. Este arhetipul ce cuprinde toate continuturile psihice care au legatura cu respingerea, aspectele reprimate, dorinte si amintiri reprimate. Umbra este un fel de sine negativ. Cu ct este mai puternic Persona i individul se identific cu ea, cu att el i neag alte pri ale personalitii sale => umbra este mai puternica. Cu ct coninuturile umbrei sunt mai contiente, cu att mai puin domin personalitatea individului. Umbra este o parte integrant a naturii umane. Umbra nu este doar fora negativ a psihicului; este depozitarul energiei sexuale, a spontaneitii i vitalitii, precum i sursa major a energiilor creative. ANIMUS / ANIMA. Complementar fata de sexul definit si asumat la nivelul eului, se constituie, pe directionarea oferita de arhetipul contrasexual, complexele anima, reprezentand feminitatea interioara si interiorizata la barbat, si animus, respectiv complementaritatea masculinitatii la femeie. La femei animus, la barbati anima. Se formeaza din 3 surse: la nivelul mostenirii colective, ex: la barbati din istoria lor cu femeile; din relatia barbatului cu mama sa; relatia barbatului cu toate femeile din viata sa. (diferenta dintre ele o recunoastem prin proiectia sa un barbat este atras de femeile care reprezinta practic aspectele sale reprimate asupra feminitatii) (saptamana oarba cand o femeie vine pe anima unui barbat si invers, animusul unei femei pe barbat ne indragostim de proiectia animei). SINELE. Contientul i incontientul nu sunt neaprat n opoziie unul cu cellalt, ci sunt complementare pentru a forma o totalitate, care este Sinele. Sinele este arhetipul central reglator, coordonator pentru unitatea intregului. 5

COMPLEXUL. Jung introduce conceptual de complex. Complexele sunt grupari de imagini care sunt in interrelatie. Complexele constituie substanta bazala a inconstientului personal. Complexele ilustreaza dispozitia unei persoane, cat si relatiile si emotiile legate de aceste relatii, repcum si modelel de comportament stereotipe traite in copilarie si mai tarziu in viata. Exista complex matern si complex patern. O serie de complexe, cum ar fi umbra, persona sau anima/animus s-au constituit si ca urmare a mecanismelor de refulare sau reprimare. INCONSTIENTUL PERSONAL. Apartine individului si este format din aspecte reprimate. DINAMICA PSIHICA CARL GUSTAV JUNG Jung concepe psihismul ca pe un sistem unitar cu autoreglare. In cadrul acestui model intervin in principal 3 legi ale dinamicii. Complexul sistem psihic structurat pe mai multe nivele si constituidu-se pe matricea unor tendinte functionale este intr-o continua miscare, o continua dinamica si transformare la nivelul energiei psihice, energie denumita de Jung cu termenul general de libido, spre deosebire de Freud care-l denumeste ca fiind energia sexuala. Conform principiului ca totul este contrar - libidoul este analog energiei fizice si functioneaza in ecuatia generala a relatiei dintre contrarii. Cu cat tensiunea dintre perechea de contrarii este mai mare, cu atat energia este mai ridicata. In lipsa contrariilor nu se manifesta nici un libidou. Libidoul are o dubla miscare, spre inainte, sau progresiva, si inapoi, de retragere sau regresiva, ca expresie a dublei necesitati care guverneaza functionarea normala a psihicului, legatura cu lumea exterioara si legatura cu lumea interioara. Regresia este un mecanism normal in masura in care libidoul functioneaza fara blocaje, in sensul intoarcerii temporare si necesare la o stare de visare dupa o activitate mentala intensa si directionata. Intoarcerea se poate manifesta si in sensul unei temporare reveniri la un stadiu anterior de dezvoltare, ca o compensare pentru un efort de transformare adaptativa crescut. PROCESUL DE INDIVIDUARE. Termen introdus de Jung sa devii cel ce esti! = realizarea de sine. Individuarea este procesul de dezvoltare a unei relaii dinamice ntre Ego i Sine, integrarea prilor variate ale psihicului: Egoul, Persona, umbra, Anima, Animus i alte arhetipuri incontiente. Individuarea nseamn mplinirea mai bun si mai complet a calittilor colective ale fiintei umane. ETAPELE PROCESULUI DE INDIVIDUARE: 1. DESCOPERIREA PERSONEI. Persona nu este nimic real; este un compromis ntre individ i societate despre cum trebuie s fie omul. Se realizeaza prin distinctia Personei si restul personalitatii sale. 2. CONFRUNTAREA UMBREI. Omul devine liber de influenta Umbrei n msura n care accept realitatea acestei prti ntunecate si realizeaz simultan c este mai mult dect Umbra sa, ex: altruism egoism, toate lucrurile sunt polare, unite influenteaza comportamentul. 3. CONFRUNTAREA ANIMEI / ANIMUSULUI. Odata constientizate devenim dependenti de ele. Pot influenta sau domina pe cei care le ignor sau le accept imaginile si proiectiile ca fiind productii personale. 4. DEZVOLTAREA SINELUI. Scopul final al procesului de individuare este dezvoltarea Sinelui. Sinele va nlocui Egoul ca centru al psihicului. Constienta Sinelui aduce unitate psihicului si ajut la integrarea materialului constient si a celui inconstient. Egoul va rmne centrul constiintei dar nu mai este nucleul ntregii personalitti. TIPOLOGIA PSIHOLOGICA. Prin functie psihologica Jung intelegea o forma anumita de activitate a psihicului, care in conditii schimbate, ramane in principiu egala cu ea insasi. Energetic, este o forma de manifestare a libidoului. Jung a identificat 4 functii psihologice fundamentale, care sunt autonome si care pot fi clasificate grupandu-le in doua rationale: gandirea si afectivitatea prin care procesam informatiile din lume (logica rationala si logica afectiva), si doua irationale: senzorialitatea si intuitia prin care adunam informatiile din mediu (la nivel constient si inconstient). Aceste doua functii fac posibila manifestarea in forme specifice lor a capacitatii de fantazare. APRECIERI ADUSE TEORIEI LUI JUNG. Jung poate fi considerat un precursor al umanismului prin conceptul de individuare. De asemenea teoria sa legat de tipurile psihologice a condus la construirea unor instrumente de psihodiagnostic al personalittii. Jung a fost adesea criticat pentru sistemul su de gndire lipsit de coerent si de o organizare clar. De asemenea, toate criticile adresate lui Freud cu privire la datele folosite si metoda de cercetare aleas (studiul de caz) au fost adresate si lui Jung. Descrierea tipurilor fundamentale de atitudine uman (extraversia, introversia). Dezvoltarea n sens experimental a metodei asociatiilor libere.