Sunteți pe pagina 1din 17

TEORIA PSIHANALITICA A LUI FREUD Sigmund Freud a propus o nou i complex nelegere a personalitii att din punctul de vedere

al funcionarii normale ct i din cel al funcionrii anormale. Prin puterea scrierilor sale i prin profunzimea speculaiilor sale, Sigmund Freud a revoluionat gndirea, vieile i imaginaia unei epoci.ar fi greu de gsit n istoria ideilor, chiar n istoria religiilor, pe cineva a crui influen s fie att de imediat, de extins sau de profund (Wolheim, 1971 adup. Frager si Fadiman 1984). Ideea subiacent gndirii lui Freud este ca ntregul organism este singura surs a ntregii energii mentale. Freud i-a numit teoria psihanaliza. Acest termen este utilizat des i pentru a denumi forma de psihoterapie pe care Freud a creat-o, dar practica clinic a psihanalizei este doar una din numeroasele aplicaii ale teoriei freudiene. Ewen (2003) enumer principalele obiective ale lui Freud: S formuleze prima teorie a personalitii i prima form de psihoterapie de care avea S exploreze incontientul, considerat o realitate ascuns din interiorul fiecrei S dezvolte metode de a aduce materialul incontient la nivelul contientului (de S explice de ce personalitatea devine adesea spaiul unor conflicte intrapsihice severe; S demonstreze c sexualitatea st la baza ntregului comportament uman i c eecul de S accentueze importana copilriei n dezvoltarea personalitii i apariia nevoie pentru a-i trata pacienii; personaliti, astfel nct s-i poat ntelege mai bine pacienii;

exemplu, interpretarea viselor).

a rezolva Complexul lui Oedip este cauza principal a psihopatologiei;

psihopatologiei; S avertizeze c oamenii se nasc cu instincte maligne pe care trebuie s nvee s le sublimeze ntr-o form acceptabil social, chiar dac prin comportamente mai puin satisfctoare; S promoveze cunoaterea de sine, descoperirea dorinelor ascunse, fricilor, credinelor i S aplice psihanaliza n multiple arii, inclusiv religia, munca i literatura. conflictelor incontiente;

CONCEPTELE MAJORE: Instinctele si energia psihica

Teoria lui Freud accentueaza cauzele biologice ale comportamentului uman. El a afirmat ca oamenii sunt motivate de forte puternice innascute, pe care le numeste instincte. Instinctul este presiunea de a aciona fr a contientiza pentru a atinge anumite scopuri. Aceste impulsuri sunt cauz ultim a tuturor activitilor (Freud, 1940 apud. Frager i Fadiman, 1984). Aceste instincte se activeaza atunci cand o anumita parte a corpului se afla in necesitate (de exemplu de hrana, apa, sex). Instinctul activat (nevoia) produce apoi o stare psihologica de tensiune crescuta (dorinta), care este traita in mod neplacut. (Ewen, 2003). Toate impulsurile au patru componente: o surs, un scop, o for i un obiect. Sursa, din care apare nevoia, poate fi o parte din corp au ntreg corpul. Scopul este de a reduce nevoia pn cnd nu mai este necesar nici o aciune; este de a satisface nevoia organismului. Fora se refer la cantitatea de energie utilizat pentru a satisface sau gratifica impulsul i este determinat de urgena nevoii. Obiectul unui impuls este orice lucru, aciune, expresie care permite satisfacerea scopului originar. Dup Freud (cf. Frager i Fadiman, 1984) impulsurile umane doar iniiaz nevoia de aciune dar nu determin modul particular de a aciona. Dupa Freud, obiectivul de baza a intregului comportament uman este de a obtine placerea si a evita neplacerea sau durerea (principiul placerii). Asadar, omul actioneaza pentru a reduce tensiunea mental neplacuta, ceea ce in schimb satisface nevoia instinctual de la baza. Acest scop primar al placerii umane este realizat prin reducerea instinctelor, iar scopul instinctelor este de a restabili starea anterioara de echilibru. (Ewen, 2003). Ciclul complet de comportament de la relaxare la tensiune i activitate, i napoi la relaxare se numete modelul reducerii tensiunii. Freud a identificat dou instincte de baz pe care le -a descris n dou modaliti. Primul model al instinctelor se refer la dou fore opuse, cea sexual (gratificant fizic) i cea distructiv sau agresiv. Al doilea model, mai global, a considerat aceste fore ca fiind fie susintoare ale vieii fie orientate ctre moarte (sau distrugere). Ambele modele accentueaz ideea unui conflict biologic, continuu i imposibil de rezolvat. Acest antagonism de baz nu este totdeauna vizibil n viaa mental pentru c majoritatea gndurilor i aciunilor umane sunt determinate de combinaia dintre cele dou insticnte i nu doar de unul dintre ele. (cf. Frager i Fadiman, 1984). Aceste doua instincte fuzioneaza in mod obisnuit unul cu celalalt, dar nu neaparat in cantitati egale. Astfel, orice act erotic, chiar si actul sexual propriu-zis, detine si o parte agresiva; in timp ce actul agresiv, chiar si crima, contine anumite component erotice. Ambele instinct sunt prezente de la nastere. (Owen, 1998).

Freud a fost impresionat de diversitatea i complexitatea comportamentelor care rezult din fuziunea celor dou instincte. Impulsurile sexuale se remarc prin plasticitatea lor, prin uurina cu care i schimb scopurile, prin interanjabilitate pentru uurina cu care ele pot substitui o form de gratificare cu alta i prin modul n care pot fi inute n suspans... (Freud, 1933 apud. Frager i Fadiman, 1984). Instinctul sexual (Eros) In teoria freudiana, sexualitatea detine o semnificatie neobisnuit de larga: se refera la intreaga plaja de experiente erotice, placate. In plus fata de organele genitale, corpul are multe parti capabile sa produca gratificare sexual (zone erogene): de fapt, intregul corp este o zona erogena (Freud, 1940, 1969 apud. Owen 1998). Pentru a accentua convingerea sa ca sexualitatea se refera la mai mult decat actul sexual propriu-zis si reproducerea, Freud a folosit frecvent denumirea Eros, ca pe un sinonim al acestui instinct. Comportamente de auto-conservare precum hranitul sau bautul, implica acest instinct sexual pentru ca gura este una dintre zonele erogene majore, si pentru ca omul se conserva pe sine prin iubirea de sine (narcissism) si prin dorinta de a obtine o continua placere erotica. (Ewen, 1998).

Instinctul distructiv Una din concluziile mai radicale ale lui Freud a fost ca viata insasi cauta sa se intoarca la starea anterioara de non-existenta, toate fiintele umane fiind motivate in acest sens de instinctul mortii. Conceptul de instinct al mortii ramane foarte controversat chiar si printre psihanalisti, datorita incompatibilitatii sale cu principiul evolutionist al supravietuirii celui mai puternic. (Owen, 1998).

Conflict extern si intern Freud a fost extrem de persimist in legatura cu natura umana. El a argumentat ideea ca omul este in mod ereditar necivilizat, si ca instinctele sexual si distructiv include dorinta de incest si de crima. Pentru ca societatea nu va tolera un astfel de comportament, conflictul intre individ si societate este inevitabil. Acest lucru implica de asemenea ca si conflictul intrapsihic este inevitabil, pentru ca omul trebuie sa invete sa canalizeze aceste impulsuri puternice dar interzise

intr-o forma de activitate care sa fie acceptabila din punct de vedere social (sublimarea). (Owen, 1998).

Libido si cathesis La fel cum actiunile deschise se datoreaza energiei fizice, activitatile mentale implica constant operatiuni ale energiei psihice. Fiecare om detine o cantitate mai mica sau mai mare de enegie psihica. Daca o cantitate relativ mare de energie psihica este continuta de una din componentele personalitatii (Id sau Superego), sau se cuprinsa in forme patologice de comportament, atunci mai putina energie psihica va fi disponibila pentru alte component (cum ar fi Ego) sau activitatile sanatoase. (Owen, 1998). Freud numea libido aceasta energia psihica asociata cu instinctul sexual (instinctul vieii). Libidoul este in intregime intrapsihic. O caracteristic esenial a libidoului este mobilitatea sa. El se ataseaza de reprezentari mentale ale obiectelor care vor satisface nevoile instinctual, proces cunoscut sub numele de cathesis. (Owen, 1998). Cantitatea de libido investit nu mai este disponibil i nu se mai poate mica ctre noi obiecte. Studiile psihanalitice asupra procesului de doliu, de exemplu, interpreteaz dezinteresul n activitile obinuite i preocuparea excesiv pentru persoana pierdut, ca o retragere a libidoului din relaiile uzuale i un extrem hipercathesis asupra persoanei pierdute. (Frager i Fadiman, 1984).

Determinism intrapsihic si parapraxes Conform teoriei psihanalitice, nimic nu se intampla in psihic din intamplare; toate comportamentele mentale (si fizice) sunt determinate de cauze anterioare. Acest principiu este cunoscut sub denumirea de determinism intrapsihic, iar Freud a prezentat multe exemple de parapraxes (de ex. actele ratate) acte ce reflecta o motivatie inconstienta. (Owen, 1998).

STRUCTURA PERSONALITATII Freud a introdus ideea existenei unui aparat psihic pe care l considera capacitatea psihismului de a vehicula energie i de a se organiza n sisteme i instane (Laplanche i Pontalis, 1994). Initial, Freud a structurat personalitatea in termeni de inconstient, preconstient si constient (modelul topografic). Prima topic

a. Contientul Dup Munteanu (1997) descrierea contientului poate fi fcut din mai multe puncte de vedere: Topic, deine un loc periferic al aparatului psihic i culege informaii din lumea exterioar i cea interioar. Funcional, urmele sale mnezice sunt mai puin durabile; Economic, energia psihic are cmp liber de manifestare.

Contientul se supune principiului realitii. n dinamica psihicului uman, contientul ndeplinete mai multe funcii (Munteanu, 1997): De cenzurare, adic de filtrare a tuturor instinctelor ce se afl n dezacord cu rigorile sociale pentru a le mpiedica s se manifeste direct. De refulare, care const n trimiterea n incontient a tuturor elementelor nesocializate sau nesocializabile. De rezisten, adic de baricadare a tendinelor reprimate din incontient, care din locul n care se afl, acumuleaz un imens capital energetic ce caut modaliti de ieire. b. Precontientul Incontientul care este exclusiv latent i care devine cu uurin contient il numim precontient (Freud, 1996). Precontientul se comport ca o staie de tranziie prin care materialul din incontient rmne o vreme nainte de a ajunge la contient. A. Collette (1968, apud. Munteanu 1997) caracterizeaz precontientul ca pe o parte superficial i exterioar a incontientului. Informatia care nu este constienta dar poate fi usor adusa la nivelul constiintei, se afla la nivel preconstient. Preconstient se afla mai aproape de constient decat inconstientul pentru ca se afla in sfera controlului. c. Incontientul Incontientul a fost pus n legtur cu teoria refulrii deoarece tot ceea ce este refulat constituie incontientul. Refularea este o operaie prin care subiectul ncearc s resping sau s menin n incontient reprezentri, gnduri, imagini, amintiri legate de o pulsiune ((Laplanche i Pontalis, 1994). Freud a considerat ca majoritatea activitatii mentale este inconstienta, si nu poate fi adusa la nivelul constiintei nici chiar prin efort sustinut. Exita proceduri special pentru a aduce materialul inconstient la nivel constient (de ex. asocierea libera, analiza viselor). (Owen, 1998).

Conform Munteanu (1997) Freud a individualizat incontientul prin urmtoarele trsturi: Posed coninuturi, mecanisme i energie specifice; Coninuturile sale sunt formate din reprezentani ai pulsiunilor, supunndu-se mecanismelor procesului primar; Este o potenialitate aflat ntr-un permanent dinamism; Forele din incontient sunt independente unele de altele, ceea ce nseamn c exist i contradicii; Are un caracter iraional, adic se sustrage oricrei logici interne sau externe; Se supune principiului plcerii; este amoral; Dezideratul major al coninuturilor sale este de a ajunge ctre etajele superioare ale psihismului (ntoarcerea refulatului); Produsele care cunosc o fixaie n incontient sunt mai ales dorinele refulate din copilrie.

A doua topic Ulterior, Freud si-a revizuit teoria si a descris personalitatea in termenii a trei constructe (modelul structural): Id, Ego si Superego. Freud a considerat ca Id-ul, Ego-ul si Superego-ul nu sunt compartimente separate in interiorul personalitatii. Ele interrelationeaza, se amesteca unele cu altele. Aceste concepte si relatiile lor cu modelul topografic sunt ilustrate in figura de mai sus. Dup Munteanu (1997) exist cel puin dou motive care justific schimbarea realizat de Freud: necesitatea de a extinde sfera de influen a incontientului i observarea rolului decisiv pe care fenomenul identificrii l joac n edificarea personalitii.

Id-ul (Sinele) Id-ul este esena originar din care se formeaz ntreaga personalitate. Este de natur biologic i conine rezervorul de energie pentru toate prile personalitii. Id-ul este fr form i total neorganizat; mai mult Id-ul nu se modific pe msur ce persoana crete i se

maturizeaz; el nu se schimb prin experien pentru c nu este n contact cu lumea exterioar. (Frager i Fadiman, 1984). Idul constituie polul pulsional al personalitii; este rezervorul tuturor pulsiunilor. La originea Sinelui se afl cele dou fore contrarii: Eros (pulsiunile vieii) i Thanatos (pulsiunile morii). Sinele este singura component a personalitatii care este prezenta de la nastere. Id-ul include toate instinctele si toata cantitatea de energie psihica. Idul este in totalitate inconstient si reprezinta partea intunecata, inaccesibila a personalitatiiun haos, un cazan plin de excitatii fierbinti (Freud, 1933/1965 apud. Owen 1998). Idul transforma trebuintele biologice in tensiune psihologica (dorintele). Singurul sau scop este de a obtine placerea si a evita neplacerea (principiul placerii), lucru care poate fi obtinut prin satisfacerea instinctelor si reducerea tensiunii psihologice. Sinele este total ilogic si amoral, si nu are nici o perspective a realitatii sau a conservarii de sine. n Id nu exist nimic care s corespund noiunii de timp, nici o recunoatere a trecerii timpului i nici o alterare a proceselor mentale odat cu trecerea timpului...n mod natural, Idul nu cunoate valorile, binele sau rul, moralitatea (Freud, 1933 Frager i Fadiman 1984). Coninutul Id-ului este total incontient. Include gnduri primitive care nu au fost niciodat contiente, gnduri care au fost negate i considerate inacceptabile pentru contiin. Freud a accentuat ideea c experienele care au fost negate sau reprimate au inc puterea de a afecta comportamentul persoanei cu o intensitate nediminuat i fr vreun control contient. Unica sa resursa este de a forma imagini mentale ale obictelor care vor provoca safisfactie, un proces numit implinirea dorintei (wish-fulfillment). Idul este asemenea unui copil impulsive care doreste placer imediata, asa incat cere un substitut imediat daca alegerea initiala este frustrata. (Ewen, 2003). Logica irationala, impulsive si producatoare de imagini este cunoscuta sub denumirea de proces primar (Freud 1911/1965 cf. Ewen 2003). Procesul primar nu are sentimentul timpului si nu este afectat de experienta, astfel incat impulsurile instinctual si reprimarile din copilarie exista in idul adult la fel de puternice ca in momentul aparitiei lor initiale. Acest proces haotic permite si gandurilor opuses a coexiste, reprezinta ideile ca parti ce asteapta un intreg, si condenseaza concepte relationate intr-o singura entitate. Astfel, procesul primar joaca un rol important in parapraxes. (Owen, 1998).

Ego-ul (Eul) Incepand cu 6-8 luni, Egoul incepe sa se dezvolte din Id, pe msur ce bebeluul devine contient de propria identitate. Formarea Egoului este ajutata de experientele corporale care ajuta copilul sa diferentieze intre sine si non-sine. Egoul este un fel de fatada a Iduluica un invelis extern, cortical al sau (Freud 1926, 1969 cf. Ewen 2003). Spre deosebire de Id, Egoul atinge atat zonele constiente, cat si cele preconstiente si inconstiente. Este singura component a personalitatii care este capabila sa interactioneze cu mediul. Este o componenta rationala, ce formuleaza planuri realiste de satisfacere a nevoilor idului. Desi egoul este interesat de asemenea de placer, el suspenda principiul placerii in favoarea principiului realitatii si amana descarcarea tensiunii pana cand un obiect mai potrivit poate fi gasit. Egoul are sarcina de a asigura sntatea i securitatea personalitii. Acest lucru face posibila evitarea erorilor, a pedepselor si marirea placerii. Logica rationala bazata pe amanarea placerii, rezolvarea de probleme si auto-conservare este denumita proces secundar. (Owen, 1998). Freud a descris funciile Egoului n relaie cu lumea exterioar i cu lumea interioar ale crei nevoi ncearc s le satisfac: Principalele caracteristici ale Egoului sunt acestea. Datorit relaiei deja stabilite dintre percepia senzorial i aciunea muscular, Egoul se afl sub controlul micrii voluntare. Are sarcina de auto-conservare. In ceea ce privete evenimentele externe, realizeaz sarcina de a deveni contient de stimulii dinafar, de a stoca experienele derivate din acetia (n memorie), de a evita stimulii excesivi (prin fug), de a face fa stimulilor moderai (prin adaptare), i n final, de a nva s aduc modificri adecvate lumii exterioare pentru propriul avantaj (prin activiti). n ceea ce privete evenimentele interioare, n relaie cu Id -ul, realizeaz sarcina de a ctiga control asupra cerinelor instinctelor, de a decide dac ele pot obine satisfacie, de a amna satisfacerea pentru momente sau circumstane favorabile sau de a suprima excitaiile complet. Activitile sale sunt guvernate de consideraii asupra tensiunilor produse de stimulii prezeni sau care au fost introdui n Ego. Creterea acestor tensiuni este, n general, resimit ca neplcere iar scderea lor ca plcere... Egoul caut plcerea i evit neplcerea (Freud, 1940 apud. Frager i Fadiman 1984). Astfel, Egoul este creat de Id n ncercarea de a face fa nevoii de a reduce tensiunea i de a mri plcerea. Cu toate acestea, pentru a face acest lucru, Egoul trebuie s controleze sau a modeleze impulsurile Idului astfel nct individul s urmreasc abordri realiste ale vieii.

Relatia dintre Ego si Id este intima si complicate. Egoul poate fi servil, si poate incerca cu orice pret sa ramana in termini buni cu Idul. Sau preocuparea Eului de autoconservare poate provoca contestarea impulsurilor Idului. (Owen, 1998). Aadar trsturile proprii Eului sunt: Este guvernat de principiul plcerii; Se supune proceselor secundare; Suport influenele timpului; Coninuturile sale sunt coerent articulate, nalt organizate.

Funciile Eului (Freedman, Kaplan, Sadock, 1976 apud. Munteanu 1997) sunt: ngrdirea i controlul fondului instinctual; Adaptarea la realitate prin gsirea soluiei potrivite; Relaia obiectual, care se refer la modul n care subiectul stabilete relaii cu lumea sa, perceput mai mult sau mai puin fantasmatic; Aprarea prin intermediul mecanismelor de aprare; Sinteza, care asigur armonia de funcionare a Eului, conservndu -i n acelai timp identitatea;

Superego-ul Superegoul se formeaz nu din Id ci din Ego. Aceast parte a personalitii servete ca judector sau cenzor al activitilor sau gndurilor Egoului. Este un depozitar al codurilor morale, al standardelor de comportament i al acelor construcii care formeaz modaliti de inhibiie ale personalitii. Freud (cf. Frager i Fadiman 1984) a descris trei funcii ale Superegoului: contiena, auto-observarea i formarea idealurilor. n calitate de contien, Superegoul acioneaz att pentru a restriciona, a impiedica sau a judeca activitatea contient; poate n acelai timp s actioneze i la nivel incontient. Restriciile incontiente sunt indirecte i apar sub forma unor compulsii sau interdicii: cel ce sufer... se comport ca i cum ar fi dominat de un sentiment de vinovie de care nu tie nimic. (Freud 1907, apud. Frager i Fadiman 1984). Sentimentul de vinovatie inconstient poate fi cauza comportamentului autodistructiv, mai degraba decat efectul. (Owen, 1998). Superegoul dezvolt, elaboreaz i menine codul moral al individului. Astfel, dupa Freud, copiii nu au sentimentul de Bine sau Rau. Initial, aceasta functie este indeplinita de parinti, de

care copilul depinde multi ani. Acestia recompenseaza anumite comportamente, o linistire gratifianta a prezentei si afectiunii lor. Dar parintii pedepsesc alte actiuni, un semn amenintator pentru copii ca ar putea pierde dragostea si ca se afla la mila unui mediu amenintator. Partial pentru a se proteja de asemenea dezastre si partial pentru ca Eul se identifica cu parintii atotputernici, copilul incepe sa internalizeze (introiectie) standardele parentale. Acest proces conduce la formarea Supraeului, o parte speciala a Eului, care observa si emite judecati de valoare fata de tot. Supraeul este partial constient si partial inconstient. Incepe sa se dezvolte di Ego intre 3 si 5 ani si continua sa introiecteze caracteristici ale profesorilor, idolilor din adolescent si alte figuri de autoritate. Parintii sunt insa cei care reflecta cerintele societatii. (Owen, 1998). O persoana care refuza sa insele, sa fure sau sa omoare, chiar daca nimeni nu se uita, raspunde cerintelor Superegoului. Pentru ca se comporta in astfel de modalitati acceptabile, superegoul recompenseaza eul cu sentimente de virtute. Insa din nefericeire, viata psihica nu este atat de placate. O mare parte din supraeul se afla in incosntient unde este intim legata de Id. Supraeul condamna impulsurile ilicite ale Idului, dar poate influenta numai Egoul. De aceea, atat impulsurile interzise cat si comportamentele cauzeaza tensiune care va fi generate intre Supraeu si Eu, aspect care este trait de Eu sub forma anxietatii morale sau a vinovatiei. (Owen, 1998). Chiar daca Eul nu este constient de motivele din spatele acestor emotii neplacute, el este obligat sa faca ceva in privinta lor. Eul poate obtine detensionarea prin substituirea cu ganduri sau actiuni mai acceptabile sau apeland la mecanismele de aparare. Este posibila si situatia ca supraeul sa ramana subdezvoltat, lasand individul fara linii directoare interioare. (Owen, 1998). Relaia dintre cele trei subsisteme ale personalitii Frager i Fadiman (1984) descriu pe scurt aceste relaii ntre cele trei pri ale personalitii. Astfel, scopul cel mai nalt al psihicului este de a menine un nivel acceptabil al echilibrului dinamic care maximizeaz plcerea i minimalizeaz tensiunea. Energia folosit este originar din Idul primitiv i instinctual prin natura sa. Egoul, care se nate din Id, exist pentru a face fa n mod realist la impulsurile Idului. El este un mediator ntre forele Idului, Superegoului i cerinele realitii externe. Superegoul se nate din Ego i acioneaz ca o contrefor moral fa de preocuprile practice ale Egoului. El stabilete liniile directoare care definesc i limiteaz flexibilitatea Egoului.

Idul este total incontient iar Egoul i Superegoul, parial. Scopul practic al psihanalizei este de a ntri Egoul, de a-l face independent de restriciile Superegoului i de a capacitatea sa de a face fa coninuturilor reprimate sau ascunse n Id.

Anxietatea Sarcina eului este una dificila pentru ca este o biata creatura in serviciul a trei stapani si consecvent amenintata de trei surse: lumea externa, libidoul Idului si severitatea Supraegoului (Freud 1923/1962 cf. Ewen 2003). Egoul raspunde acestor amenintari prin anxietate. problema major a psihicului este de a face fa anxietii. Cu toate acestea, anxietatea deserveste si functii de auto-conservare. Ea pregateste individual pentru actiunea adecvata, asa incat o anumita cantitate este atat normal cat si dezirabila. (Owen, 1998). Freud a identificat anxietatea prin sursele sale. Anxietatea realista este cauzata de pericolul din mediu. Anxietatea nevrotica provine din suferinta rezultata dintr-un impuls al Idului puternic si periculos. Anxietatea morala este cauzata de acte sau dorinte ce violeaza standardele Binelui si Raului (Superego) si include sentimente de rusine si vinovatie. Anxietatea morala si nevrotica sunt mai dificil de manageriat pentru ca sunt intrapsihice. (Owen, 1998). Anxietatea se dezvolt n orice situaie (real sau imaginar) n care exist o ameninare asupra corpului sau psihicului prea mare pentru a fi ignorat, masterizat sau eliberat. Dup Freud (cf. Frager i Fadiman 1984) situaiile tipice ce cauzeaz anxietate sunt urmtoarele: a. Pierderea unui obiect dorit de exemplu, un copil care pierde un printe, un prieten apropiat sau un animal de companie. b. Pierdderea iubirii de exemplu, respingerea, eecul de a rectiga iubirea sau validarea unei persoane semnificative. c. Pierderea identitii - de exemplu, fricile de castrare, ridiculizarea public. d. Pierderea iubirii de sine de exemplu, dezaprobarea Superegoului fat de aciuni sau trsturi, care determin vinovie sau ura de sine. Ameninarea produs de aceste situaii sau de altele determin anxietatea. Exist dou modaliti majore de a descrete anxietatea. Prima este de a face fa situaiei n mod direct, prin rezolvarea problemelor, depirea obstacolelor, prin confruntarea sau fuga de amenintri i astfel, de a minimaliza impactul problemelor. Cealalt modalitate care apar de anxietate este prin distorsionarea sau negare situaiei ameninttoare. Egoul protejeaz ntreaga personalitate

mpotriva ameninrii prin falsificarea naturii amenintrii. Modalitile prin care aceste distorsiuni sunt realizate poart denumirea de mecanisme de aprare. Mecanisme de aparare: reprimarea, formatiunea reactionala, deplasarea, proiectia, negarea, fantezia, rationalizarea, intelectualizarea, identificarea, regresia, sublimarea.

DEZVOLTAREA PERSONALITATII Stadiile psihosexuale Din momentul nasterii, cantitatea de libidou din Id cauta constant debusee. Copilul aflat in crestere trece printr-o serie de stadii psihosexuale, fiecare fiind caracterizat printr-o zona erogena particulara care serveste ca sursa principala de placere. Ewen (2003) descrie pe scurt aceste stadii:

Stadiul oral De la 0 la 12 luni, dorintele sexuale ale copilului sunt centrate in jurul regiunii orale (gura, buze, limba). Suptul sanului sau al biberonului ofera nu numai hrana, ci si placere. Insa, frustrarea si conflictul sunt inevitabile pentru ca mancarea nu apare intotdeauna in momentul foamei si pentru ca copilul trebuie eventual indepartat de la san si invatat sa nu-si mai suga degetul. Aceasta este una din primele lectii despre nevoia de a sublima instinctele si a satisface cerintele societatii.

Stadiul anal De la 12 la 18 luni, copilul capata un anumit control asupra expluziilor anale. Majoritatea libidoului se detaseaza de zona ora;la si se ataseaza zonei anale, copilul obtinand gratificare erotica din senzatiile corporale implicate in excretie. In plus, acum copilul exercita control asupra mediului prin acest proces de retinere a excrementelor. Daca copilul isi retine excrementele, aceasta este o forma de complianta, daca nu, este o forma de neascultare. Frustrarea si conflictul se centreaza in jurul educarii toaletei, un exercitiu dificil de auto-control.

Stadiul uretral Acest stadiu nu este clar distinct de stadiul anal. Copilul trebuie sa invete sa controleze eliminarea urinei si conflictul apare din problema udatului patului.

Stadiul falic In jurul varstei de 2-3 ani, baiatul invata sa-si produca senzatii de placere prin stimularea manuala a organului sau sexual. Copilul devine acum iubitul mamei, simte atractie fata de mama si rivalitatea fata de tata. Acest set de atitudini duble fata de ambii parinti constituie Complexul lui Oedip. Emotiile oedipale sunt foarte puternice. Ele includ toate aspectele unei adevarate povesti de dragoste: pasiune, gelozie, dorinte disperate. Complexul lui Oedip poate conduce la conflicte severe. Copilului ii e frica ca aceste dorinte ilicite il vor priva de dragostea si protectia tatalui (care constituie una din nevoile cele mai puternice ale tatalui). Conform teoriei lui Freud, copilul descopera si diferentele intre sexe si trage o concluzie terifianta, aceea ca fetele initial aveau penis pe carel l-au piedut ca pedeapsa, si ca aceeasi soarta il asteapta si pe el daca persista in dorintele Oedipale. Pentru a elimina aceasta anxietate intensa de castrare, baiatul abandoneaza pornirile sale oedipale si le inlocuieste cu un set complicat de atitudini. El isi intensifica procesul identificarii cu tatal, dorind sa fie ca el si renuntand sa-l inlocuiasca. De asemena, baiatul, recunoaste ca nu poate face lucrurile pe care tatal sau le face (cum ar fi a se bucura de privilegii speciale cu mama sa), si invata sa invata sa cedeze in fata autoritatii. Acest lucru reduce anxietatea de castrare. Aceste identificari si prohibitii sunt incorporate in superego si ajuta la formarea sa. Teama de castrare nu poate fi aplicata la fete, astfel ca Freud explica complexul lui Oedip in termeni diferiti. Initial, fata se ataseaza puternic de mama sa hranitoare. Totusi, descoperirea faptului ca nu are penis, conduce la intense sentimente de inferioritate si gelozie. In mod tipic, fata isi va respinge mama pentru ca are acelasi defect, isi intensifica atasamentul fata de tata, isi priveste mama ca pe o rivala, si dezvolta o dorinta inconstienta de a compensa presupusa sa deficienta fizica avand copilul tatalui sau (un baiat). Pentru ca fetei ii lipseste amenintarea imediata si vitala a anxietatii de castrare, supraeul sau este mai slab si astfel, ea este mai predispusa la nevroze.

Perioada de latenta Pe la 5-6 ani, personalitatea este ferm formata. De la acest moment pana la pubertate, impulsurile erotice ale copilului devin mai putin accentuate. Sexualitatea capata forme mai securizante (cum ar fi afectiunea si identificarea), amnezia acopera amintirile sexualitatii infantile, si formatiunea

reactionala determina copilul sa se indeparteze de membrii de sex opus. Perioada de latenta nu este un stadiu psihosexual in sine. Stadiul genital Stadiul genital este obiectivul unei dezvoltari normale si reprezinta adevarata maturitate. Narcisismul produce acum un interes mai sincer fata de ceilalti oameni.

Fixatia si tipologia caracteriala Pentru ca natura umana este in mod ereditar maligna, omul nu are o dorinta innascuta de a evolua spre mai bine, iar parintii trebuie sa forteze copilul sa treaca prin toate stadiile de dezvoltare. Aceasta sarcina este foarte dificile si o anumita cantitate de libido ramane inevitabil atasata (fixata) in zone erogene pregenitale. Atata timp cat majoritatea cantitatii de libidou ajunge in stadiul genital, exista suficienta energie psihica pentru a forma atasamente heterosexuale adecvate. Dar daca apar evenimente traumatice in timpul stadiilor pregenitale, cum ar fi respingerea parentala, o intarcare dura, atunci o cantitate excesiva de libido ramane fixata in acest stadiu. Copilul va respinge dezvoltarea ulterioara si va cere satisfactiile pe care nu le-a avut. Fixatiile excesive pot fi cauzate si de indulgenta excesiva a parintilor. Fixatiile pot lasa prea putin libido pentru heterosexualitatea matura, ceea ce va determina serioase tulburari psihologice. Este de asemena posibil ca personalitatea sa fie marcata de caracteristici ale stadiilor pregenitale, fara insa a fi clasificata ca patologica. (Owen, 1998).

Stadiul

Zona erogena

Durata

Sursa conflictului Hrana

Caracteristici de personalitate

Oral

Gura, buzele, 0-18 luni limba

Dependenta

(de

alimente,

substante, oameni) / independenta extrema sau suspiciozitatea

Anal

Anusul

1-3 ani

Educarea toaletei

Zgarcenie, avaritie / generozitate extrema; Dezordonare / ordonat; Incapatanare / consimtamant

Uretral Falic

Uretra Penis; clitoris

1-3 ani 2-5 ani

Udarea patului Complexul Oedip

Ambitie lui Vanitate/auto-dispretuire; nesabuire / timiditate,

promiscuitate/castitate Genital Penis; vagin Varsta adulta Dificultatile inevitabile vietii Interes sincer fata de ceilalti; ale sublimari eficiente

EVALUAREA TEORIEI LUI FREUD Owen (1998) a identificat urmtoarele critici aduse teoriei psihanalitice: a. Sexualitatea feminina. Convingerea lui Freud ca femeile sunt inferioare, au un superego slab si sunt predispuse la nevroze, este considerate de aproape toti psihologii moderni ca fiind absurd. Aparent Freud avea prejudecati sexiste (asa cum era obisnuit in epoca sa), ceea ce facea dificila intelegerea psihicului feminin. Teoreticienii accentueaza astazi egalitatea si chir superioritatea femeilor in anumite aspecte cum ar fi longevitatea si abilitatea de a da nastere copiilor. Credintele psihanalitice ca orgasmul clitoridian este o forma pregenitala de sexualitate si ca orgasmul vaginal este singura versiune matura, au fost contrazise de cercetarile moderne. b. Sexualitate si rigiditate. Multi psihologi moderni considera accentul pus de Freud pe sexualitate ca fiind excesiv. Ei nu sunt de acord ca toti oamenii trec prin complexul lui Oedip , ca toate nevrozele sunt cauzate de conflicte oedipale nerezolvate si ca toate simbolurile din vise sunt sexuale. Adesea pare ca teoria psihanalitica este construita astfel incat sa nu poata fi criticata. Daca nu ne putem aminti vreo trauma Oedipala, un Freudian ar spune ca aceste evenimente sunt reprimate. Daca un vis pare lipsit de aspecte sexuale, replica este ca materialul erotic amenintator a fost deghizat de variatele mecanisme de aparare. Orice dezacord cu interpretarea psihanalitica este intotdeauna vazuta ca rezistenta. Alte critici aduse teoriei freudiene au fost sintetizate de (Engler i Schultz 1999, 1986 cf. Munteanu 1997):

Metoda de cercetare preponderent (studiul de caz) are limite serioase ce in de controlul variabilelor i de imposibilitatea replicrii n condiii controlate; Natura datelor culese Freud realiza notie privind desfurarea edinelor la cteva ore dup terminarea acestora; este posibil ca el s fi fost selectiv n reactualizare, iar dac totui notele erau exacte este imposibil de verificat acest lucru;

Este imposibil s se determine validitatea povestirilor pacienilor; datele oefrite de acetia ar putea fi incomplete i inexacte; Eantioane mici i nereprezentative; Modul de analiz a datelor prea subiectiv; Accentul prea mare pus pe forele biologice, n calitate de modelatoare ale personalitii Viziunea degradant asupra femeilor.

Contributiile teoriei freudiene au fost sintetizate de Owen (1998). In ciuda controverselor legate de psihanaliza, Freud merita in totalitate locul sau in istorie. Urmatoarele aspecte ale teoriei freudiene reprezinta un progres major in efortul de a intelege personalitatea umana: Importanta inconstientului. Este astazi acceptata ideea ca o mare parte a personalitatii umane se afla sub nivelul constientizarii. Actele ratate si mecanismele de aparare sunt acceptate si recunoscute. Freud a descoperit tehnici valoroase de interpretare a viselor si a fost primul care a incorporat interpretarea viselor ca o parte formala a psihoterapiei. Freud a dezvoltat prima metoda de psihoterapie, incluzand proceduri de aducere a materialului inconstient la nivelul constiintei. A identificat mecanisme imporatnte cum ar fi rezistenta si transferul. A atras atentia asupra influentei pe care copilaria timpurie o are asupra dezvoltarii umane si a aratat cum multe dificultati ale vietii adulte sunt legate de conflictele nerezolvate ale copilariei. A demonstrat ca durerea psihica (anxietatea) poate fi mai importanta decat durerea fizica.