Subiect MOTIVAŢIA DE AFILIERE

Definiţie Motivaţia - ansamblu de factori dinamici care determina conduita unui individ.
( Sillamy,N., 1998, p 202)

Afilierea - apropierea faţă de cei din jur şi cooperarea cu aceştia, dezvoltarea

loialitaitii, câştigarea afecţiunii celor în jur.

Motivaţia de afiliere - concept provenit din teoria lui Murray ce cuprinde mai multe
dimensiuni: comparare socială, suport emoţional, stimulare pozitivă şi atenţia
celorlalţi.

Descriere, Motivaţia de afiliere are un substrat biologic, datorită faptului că interacţiunea

caracteristici socială este un scop în sine (recompensator).

Există diferenţe individuale în privinţa nivelului motivaţiei de afiliere: unii indivizi cu

un nivel ridicat sunt foarte sociabili, iar alţii cu un nivel scăzut sunt rezervaţi, retraşi.

Comportamentul generat de motivaţia de afiliere este îndreptat spre satisfacerea

nevoii de afiliere care se referă la dorinţa de a avea prieteni, colaboratori, de a se
asocia cu alte persoane.

Motivaţia de afiliere influenţează satisfacţia în relaţiile interpersonale: în cuplu,

partenerii sunt mai satisfăcuţi dacă au niveluri similare ale motivaţiei de afiliere.

Exemple Motivaţia de afiliere şi relaţia de cuplu

În cazul în care partenerii au niveluri diferite ale motivaţiei de afiliere, ei ajung
rapid într-o situaţie de conflict. Spre exemplu ea este mai rezervată, având două
prietene bune, şi ar preferă să picteze ascultând muzică, în timpul liber. El este
extrem de sociabil, îi place să meargă în expediţii pe munte, dorind astfel să
cunoască mereu oameni noi şi interesanţi. La debutul relaţiei, ea face concesii,
acceptând să participe la cercul de prieteni pe care şi l-a făcut soţul: primesc
frecvent musafiri, participa la petreceri. În scurt timp, această viaţă socială intensă
devine obositoare pentru ea, fapt pentru care îi propune soţului să stea liniştiţi acasă
pentru o vreme. Se remarcă astfel nivelul acceptabil de satisfacere pentru soţ, iar
pentru soţie unul excesiv. În cazul soţului este vorba de o stimularea insuficientă
privind contactul social, în timp ce pentru soţie este o stimulare mulţumitoare.

Motivaţia de afiliere în muncă

O persoană de sex feminin, cu statut profesional înalt, realizând câştiguri salariale
suficient de bune, se plânge permanent de starea financiară, de lumea în care
trăieşte, de cât de ocupată este. Se pot sesiza comportamente de solicitare de ajutor
(motivul poate fi unul complex - nu doreşte chiar ajutorul, ci atenţia celorlalţi). E
posibil ca persoanele din jur să nu perceapă acest motiv (deoarece datorită
statusului şi câştigurilor, lamentările nu par credibile) şi pentru acest lucru să nu-i
ofere persoanei respective ceea ce caută. Nevoia de afiliere nefiind satisfăcută,
persoana în cauza va încerca sentimente tot mai profunde de frustrare.

Comentariu Suportul social reprezintă un pilon de baza al motivaţiei de afiliere, deoarece

Critic situaţiile speciale îi fac pe oameni să se apropie de cei cu probleme asemănătoare
(înmormântare, alcoolism).
Atât în viaţă de cuplu, cât şi în relaţiile de la serviciu pot apărea conflicte stimulate
de niveluri diferite ale motivaţiei de afiliere.
În viziunea lui Murray Hill, trebuinţa de afiliere descrie dorinţa de a fi alături de alţi
oameni, în relaţii de prietenie şi afecţiune sau grijă pentru stabilirea, menţinerea,
restaurarea unor relaţii afective positive cu o altă persoană, ceea ce subliniază faptul
că satisfacerea unei trebuinţe presupune activarea altei trebuinţe. Pentru
satisfacerea trebuinţei de afiliere este necesară activarea trebuinţelor de deferenţă (a
arată respect şi consideraţie altora ) şi cea de a oferi ajutor celor din jur.

Autorul fişei Sursa bibliografică (autor, anul apariţiei, titlul, oraşul, editura, pagina/ paginile)
Neagu Dafina- Luca, M.R. (2013), Introducere în psihologia personalităţii, Ediţia a ÎI-a revizuită şi
Elena adăugită, Braşov. Editura Universităţii Transilvania din Braşov. p 138.
Grupa 15342 Sillamy,N. (1998), Larousse - Dicţionar de psihologie, Bucureşti, Editura Univers
Enciclopedic, p 202.
Pânişoara, G., Ion-Ovidiu (2005), Motivarea eficientă - Ghid Practic, Editura
Polirom.