Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Rolul recompenselor
In activitatile sociale se constata existenta unor nivele diferite de acceptare sau respingere a
celor cu care venim in contact. Intalnim oameni de care ne simtim atrasi a caror companie o
dorim si o cautam si evitam relatiile cu altii pentru ca ne displac fara sa putem identifica un
motiv rational al acestei atitudini.
Atractia are la baza experiente de tipul recompenselor; recompensarea experientelor
interpersonale genereaza raspunsuri emotionale pozitive si intensifica dorinta de a fi impreuna
cu persoana care le-a provocat. Recompensele pot fi directe si indirecte.
Recompensa directa exista atunci cand individul beneficiaza de sprijin, intelegere, atentie, de
informatii, bani, pozitie sociala ori de prezente unor insusiri dezirabile la cealalta persoana
frumusete, inteligenta, simtul umorului. Suntem deci, mai atrasi de persoanele de la care
primim recompense mai directe: comportamente, avantaje reale, caracteristici personale.
Recompensa indirecta apare prin asocierea persoanelor cu diferite experiente pozitive: suntem
mai atrasi de persoanele pe care le asociem unor experiente pozitive, unor ocazii fericite din
viata noastra (succes la examen, victorie, sarbatoare, castig).
Teoria echilibrului sustine ca oamenii isi doresc consistenta in ganduri, sentimente, relatii
sociale.
placerea consistentei este un alt tip de recompensa pe care il putem obtine de la altii.
Echilibrul relatiilor semnifica recompensa.
reciprocitatea presupune schimburi intre cel care primeste si cel care da. Suntem atrasi de
cei despre care credem ca sunt atrasi de noi. Ne plac cei carora credem ca le suntem pe plac.
Exista mai multe categorii de factori care influenteaza atractia interpersonala: caracteristicile
individului, caracteristicile celorlalte persoane, compatibilitatea, situatiile. Actiunea factorilor
este unitara, dar noi nu-i putem prezenta decat succesiv.
Caracteristicile individului
Ce factori de personalitate sau ce insusiri ne fac sa cautam compania altora? De ce avem
nevoie de prieteni, de cunostinte, de colegi? Ce factori ne impiedica sa ne apropiem de alti
oameni?
Stima de sine: incredere vs. dorinta
Persoanele cu stima de sine inalta manifesta dorinte reduse de recompensa sociala. Ele sunt
mai putin motivate sa-i abordeze pe cei de care se simt atrasi. Pe de alta parte acestea isi
pastreaza increderea, se simt sigure in actiunile de urmarire a recompenselor sociale.
Persoanele cu stima de sine scazuta sunt puternic motivate sa caute recompense sociale, dar
Singuratatea persista mai mult timp daca este atribuita caracteristicilor personale; este efectul
discrepantei dintre ceea ce avem sau suntem si ceea ce vrem. Singuratatea poate fi izolare
sociala (fara prieteni, fara relatii) sau izolare emotionala (fara partener).
Singuratatea este astazi din ce in ce mai prezenta in randul adolescentilor si al adultilor tineri.
Singuratatea se asociaza cu anxietatea sociala si cu depresia (triada negativa: eu, viitor, lume
sociala). Atribuirea cauzala a singuratatii are urmari asupra perioadei de singuratate (figura
6.2). Explicatia data singuratatii de catre subiect influenteaza perioada de singuratate.
Atribuirea interna stabila se asociaza cu prelungirea singuratatii.
Caracteristicile altora
Din observatiile curente rezulta ca unii oameni sunt mai atractivi decat altii, mai solicitati, mai
cautati. Ce insusiri personale prezinta acestia?
Atractivitatea fizica
Oamenii reactioneaza mai favorabil la persoanele atragatoare sub aspect fizic. Prin asociere cu
persoane atractive ne crestem atractivitatea in proprii ochi si in ochii celorlalti.
Atractivitatea frumusetii fizice poate fi explicata prin stereotipul: ce este frumos este si bun.
Indivizii mai atractivi au mai multe abilitati sociale. Dezvoltarea abilitatilor este stimulata de
nivelul ridicat al increderii in propria eficienta. Starea psihologica de bine este experimentata
intr-o mai mare masura de indivizii care se vad atractivi si mai putin de cei pe care altii ii vad
atractivi.
Conform ipotezei schimbului de resurse:
barbatii cauta tinerete, atractivitate fizica la partenera, standarde mai reduse pentru relatii
scurte;
Asemanarile
Atractia interpersonala parcurge doua etape: evitarea persoanelor cu care subiectul nu are
nimic comun, urmata de apropierea fata de cele cu care are similaritate inalta.
cei care sunt selectivi, moderati sunt de obicei preferati persoanelor neselective sau
extrem de subiective.
Atractia este asociata cu similaritati de tipul:
caracteristici demografice;
insusiri de personalitate;
dispozitie;
atractivitate fizica;
atractivitate atitudinala.
Influenta situatiilor
Situatiile sociale influenteaza procesul de atractie interpersonala in urmatoarele conditii:
Proximitatea
Efectele proximitatii nu sunt intotdeauna pozitive. Vecinii pot fi cei mai buni prieteni sau cei mai
aprigi dusmani. Proximitatea ofera sanse pentru interactiuni sociale, dar nu determina calitatea lor.
Preferintele pentru spatiul personal constituie un indicator subtil al fricii sau al prejudecatilor.
Violarea spatiului personal intensifica reactiile negative fata de altii (de exemplu: membrii
grupurilor in raport cu care avem prejudecati, persoanele infectate cu HIV, minoritatile sexuale).
Familiaritatea
Contactele mai frecvente sporesc de obicei atractia, mai ales atunci cand persoana nu
constientizeaza legatura dintre prezenta si atractie. Daca cineva nu ne place, contactul repetat
duce la cresterea ostilitatii.
Rolul dificultatilor
Dorinta de afiliere creste in situatii stresante, daca existenta altora este perceputa ca fiind utila
in diminuarea stresului. In situatii ambigue, oamenii prefera sa reduca riscul de a fi respinsi de
catre cei de care sunt atrasi. Barierele situationale pot spori atractia interpersonala. Exista
explicatii asupra rolului opozitiei ca forta motivationala: fiecare om dispune de un set specific
de libertati exprimate in actiuni, ganduri sau sentimente. Atunci cand una dintre libertati este
amenintata, ea pare mai atractiva si in consecinta, creste motivatia restabilirii sale.