Despre ghosting, la modul general:

1. Cum ai explica, mai pe scurt, acest fenomen?

Raspuns: Acest fenomen, despre care se discuta din ce in ce mai des in ultimii an, descrie
actiunea in care o persoana inceteaza brusc si fara nicio explicatie sa mai comunice cu o alta
persoana cu care avea o relatie (de obicei romantica sau de prietenie, dar si o relatie
profesionala). Din punctul meu de vedere, ghosting-ul poate fi înțeles si ca o formă de
comunicare pasiv-agresivă, în care, desi o persoană întrerupe brusc și fără explicații comunicarea
si evita confruntarea directă și responsabilitatea față de sentimentele și nevoile celuilalt, totusi
exista cateva mesaje destul de dure care se transmit: „Vreau sa dispar din viata ta/ Nu imi doresc
sa mai comunicam/ Nu pot sa investesc timp si energie in aceasta relatie, etc”. Acest
comportament poate crea confuzie și ingrijorare pentru persoana lăsata “în ceață” si poate avea
un impact negativ asupra relației și stării emoționale a ambelor părți implicate.

2. Extinderea fenomenului a fost/este facilitată de rețelele de socializare?

Raspuns: Da, cred ca rețelele de socializare au jucat un rol semnificativ în extinderea
fenomenului de ghosting. Aceste platforme oferă instrumente multiple, atat pentru a iniția și
menține relații, cat și pentru a evita sau întrerupe comunicarea fără a fi nevoie de o confruntare
directă. Prin intermediul rețelelor de socializare este mai ușor să "dispar" din viața cuiva fără a
oferi explicații, datorită anonimatului și distanței pe care o oferă mediul online. Mai mult decat
atat, in comunicarea online este mult mai usor de afisat o atitudine lipsita de empatie, ceea ce
poate duce la o superficialitate în relații și la o tendință de a nu investi timp și efort în gestionarea
conflictelor sau în explicarea deciziilor de a întrerupe o relație. Pe scurt, mediul online poate
facilita, dar si amplifica fenomenul de ghosting.

3. Ce generații sunt cele mai expuse la fenomen?

Raspuns: Fenomenul de ghosting poate afecta persoanele din toate generațiile, insă Generațiile
care par să fie mai expuse fenomenului de ghosting sunt Millennials (născuți între 1981 și 1996)
și Generația Z (născuți între 1997 și 2012), din cauza particularităților culturale și psihologice ale
erei digitale în care au crescut care facilitează și amplifică această practică de evitare și non-
confruntare. Pe langa cultura dgitala, comunicarea online, superficialitatea realtiilor online, un alt
motiv care face ca aceste generatii sa fie mai expuse la ghosting este: formarea identității. In
timpul tineretii, persoanele experimentează și își formează identitatea, ceea ce poate duce la
schimbări frecvente în preferințe și valori. Ghosting-ul poate fi folosit ca o modalitate de a se
adapta rapid la aceste schimbări și de a evita angajamentele care nu mai corespund identității în
formare.
  Din perspectiva celor care „își iau” ghost:

1. În ce fel poate afecta ghostul? (Pe termen scurt/Pe termen lung)

Raspuns: Ghosting-ul poate avea consecințe semnificative și durabile asupra sănătății
emoționale și relaționale a persoanelor afectate, influențând modul în care acestea percep și se
raportează atat la sine cat și la ceilalți în contextul relațiilor interpersonale.
Pe termen scurt, ghosting-ul poate provoca:
- Anxietate și confuzie: persoanele pot simți o anxietate crescută, o frica de apropiere, dar
și confuzie în legătură cu dispariția bruscă a partenerului sau a prietenului fără nicio
explicație. Aici apar intrebarile retorice de tipul: „De ce? Oare am facut eu ceva?”
- Scăderea stimei de sine: ghosting-ul poate duce la o scădere a stimei de sine și la
întrebări legate de propria valoare și atractivitate, având un impact negativ asupra
încrederii în sine. „Poate sunt defect(a)? Simt că am fost aruncat/ă la gunoi peste noapte,
fără niciun motiv”
- Sentimente de respingere, nedreptatea și abandon: persoanele pot experimenta
sentimente intense de respingere, abandon și singurătate, având dificultăți în a înțelege și
a accepta respingerea neașteptată.. „Nu sunt suficient de bun/ă. Merit respingere. Nu am
insemnat nimic pentru el/ea”
Pe termen lung, ghosting-ul poate avea urmatoarele efecte:
- Impact emoțional durabil: ghosting-ul poate lăsa cicatrici emoționale profunde, având
un impact durabil asupra încrederii în oameni și a capacitații de a forma și menține relații
sănătoase în viitor.
- Dificultăți în relaționare: persoanele pot dezvolta anxietate legată de atașament și teama
de angajament în relații viitoare, având dificultăți în a se deschide și a se încrede în
parteneri noi.
- Probleme de sănătate mentală: ghosting-ul poate contribui la dezvoltarea sau
exacerbarea unor probleme de sănătate mentală, precum anxietatea, depresia, stresul post-
traumatic sau tulburările legate de atașament.
- Efecte sociale și comportamentale: Persoanele pot dezvolta comportamente de evitare a
relațiilor, izolare socială, sau pot deveni mai reticente în a se expune și a se angaja în
relații interpersonale, ca măsură de autoprotecție împotriva posibilelor respingeri și
abandonuri în viitor.
2. Care este/ar putea fi reacția cea mai potrivită față de persoana care a dat ghost?
Raspuns: Personal nu cred ca exista reacția cea mai potrivită, intrucat reactia față de persoana
care a dat ghost ar putea varia în funcție de circumstanțe și de nevoile emoționale ale persoanei
afectate. As recomanda concentrarea pe propria sănătate emoțională și evitarea auto-blamarii. În
loc să încerci să găsesti motive sau să te întrebi :”Ce am făcut greșit”, este mai constructiv să
accepti că ghosting-ul este o reflecție a comportamentului și a deciziei persoanei care a dispărut,
si nu a valorii sau a caracterului tău. In plus, prin practicarea auto-compasiunii și a auto-îngrijirii,
poti elibera sentimentele de respingere, confuzie și nedreptate
In cazul in care victima ghosting-ului simte că este într-o poziție emoțională stabilă, poate fi util
să încerce să comunice direct cu persoana care a dat ghost, exprimându-și sentimentele și nevoile
fără a încerca să acuze sau să judece. De exemplu, poate transmite un mesaj de genul:
„În ultima vreme, am observat o schimbare în modul nostru de comunicare care m-a făcut să mă
simt confuz/ă și neliniștit/ă. Îmi doresc să înțeleg mai bine ce se întâmplă si care este statusul
relației noastre. As aprecia să știu ce se intampla si dacă există ceva ce vrei să împărtășești cu
mine. Indiferent ce ar fi, respect deciziile tale și am nevoie de o clarificare.”
Cu toate acestea, este important să se țină cont de faptul că persoana care a dispărut ar putea să
nu răspundă sau să nu fie dispusă să discute, fapt care poate provoca o si mai mare durere.
Oricum ar fi, e important sa vedem aceasta intamplare ca pe o oportunitate de învățare și
creștere, in urma careia ambele persoane pot reflecta asupra tiparelor relaționale, identificarea
nevoilor și valorilor personale și stabilirea unor limite sănătoase pentru viitor.
 Din perspectiva celor care „dau” ghost:

1. Care ar putea fi motivele pentru care unii oameni aleg să dea ghost, în loc să comunice
motivul pentru care vor să rupă legătura cu cineva?
Raspuns: Cateva motive care imi trec prin minte acum sunt: evitarea conflictului, frica de
confruntare, lipsa de maturitate emoțională, lipsa empatiei, cultura digitală, superficialitatea
relatiilor interpersonale.
2. Ghosting-ul ar putea fi și un mecanism de apărare? Cu alte cuvinte, ghostingul ar putea fi
vreodata cauzat de cei care “își iau ghost”?
Raspuns: Din punctul meu de vedere, ghosting-ul poate fi rezultatul unui stil de atasament
evitant sau dezorganizat. Noi invatam inca din copilarie un model de interactiune cu ceilalti, pe
care il vom perpetua de-a lungul vietii sau cel putin pana cand se impune o schimbare.
Persoanele cu atașament evitant tind să evite intimitatea și angajamentul profund în relații. Ele
pot folosi ghosting-ul ca o modalitate de a se distanța fără a se confrunta cu anxietatea sau
disconfortul asociat cu sfârșitul unei relații, creandu-si astfel un mecanism de aparare. Persoanele
cu atașament dezorganizat pot avea temeri intense legate de respingere și abandon, iar in cazul
lor ghosting-ul poate fi văzut ca o formă de auto-apărare, o cale de a preveni respingerea prin a fi
primul care respinge sau prin a se retrage brusc dintr-o situație emoțională tensionată.
Există situații în care victimele ghosting-ului pot deveni, la rândul lor, persoane care dau
ghost în relațiile ulterioare. Acest lucru poate fi explicat prin mai multe mecanisme
psihologice și procese emoționale precum:
- Modelare comportamentală: persoanele care au fost supuse ghosting-ului în trecut pot
internaliza acest comportament ca fiind o metodă acceptabilă sau eficientă de gestionare a
relațiilor, modelându-se după experiențele negative prin care au trecut.
- Evitarea durerii și respingerii: experiența ghosting-ului poate lăsa cicatrici emoționale
adânci și poate genera o teamă de respingere și abandon. În încercarea de a evita durerea
și anxietatea asociată cu respingerea, unele persoane pot alege să folosească ghosting-ul
ca mecanism de auto-apărare.
- Dorința de control: cdând ghost în relații, persoanele pot simți că au mai mult control
asupra situației și asupra propriei lor protecții emoționale, evitând astfel posibilitatea de a
fi vulnerabili sau răniți.
- Repetarea unui patern invatat de la părinți sau de la figurile de atasament: persoanele care
au crescut într-un mediu în care au fost expuse la modele de atașament nesigur sau la
practici de comunicare evazive pot repeta aceste comportamente în relațiile lor, devenind
la rândul lor persoane care practica ghosting-ul.

Raspunsuri oferite de Bianca Ceoromila, psiholog si psihoterapeut in formare in

Psihoterapie Experientiala Unificatoare