UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA PSIHOLOGIE, ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI,

SOCIOLOGIE ȘI ASISTENT SOCIAL
DEPARTAMENTUL ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI / PSIHOLOGIE

Uritu Ruslan

Impactul stilurilor de atașament asupra relațiilor intrapersonale

(0313.1– Psihologie)

Proiect de cercetare

Șef Departament ______________ Poting Angela

(semnătura)

Conducător științific: _____________ Botezatu Valeria

(semnătura)

Autorul: ______________ Uritu Ruslan

(semnătura)

CHIȘINAU, 2023
 CUPRINS

ADNOTARE ( în limbile română engleză )

INTRODUCERE.............................................................................................3

1. Stilurile de atașament și relațiile intrapersonala…………………….….4

1.1. Definiția și caracteristicile stilurilor de atașament……………………….4

1.2. Teorii și modele explicative ale stilurilor de atașament……………….…5

1.3. Impactul stilurilor de atașament asupra relațiilor intrapersonale………….6

1.4 Concluzii la capitolul 1..............................................................................7

2. Metodologia cercetării asupra stilurilor de atașament……………….8

2.1. Eșantionarea participanților ...................................................................8

2.2 Instrumente de evaluare a stilurilor de atașament și a relațiilor intrapersonale

…………………………………………………………………………………..8

2.3 Concluzii la capitolul 2 ................................................................................9

CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI.......................................10

BIBLIOGRAFIE...............................................................................................12
 INTRODUCERE
Actualitatea și importanța temei de cercetare:
Tema cercetării referitoare la impactul stilurilor de atașament asupra relațiilor intrapersonale
este actuală și importantă întrucât atașamentul reprezintă un aspect fundamental al dezvoltării
umane și al relațiilor interpersonale. Stilurile de atașament se formează în primii ani de viață
și influențează modul în care o persoană se atașează și interacționează cu ceilalți pe parcursul
întregii vieți.
Gradul de cercetare: Gradul de cercetare în acest domeniu poate varia. Există deja o bază
solidă de cercetări care au explorat relația dintre stilurile de atașament și relațiile
intrapersonale. S-au realizat studii longitudinale care au urmărit dezvoltarea stilurilor de
atașament de la copilărie până la vârsta adultă, precum și studii transversale care au examinat
relațiile actuale dintre stilurile de atașament și relațiile intrapersonale.
Obiectul cercetării: Relația dintre atașament și relațiile intrapersonale
Scopul cercetării: Determinarea relației dintre stilurile de atașament și relațiile
intrapersonale
Ipotezele cercetării:
1. Ipoteza 1: Există o corelație pozitivă între stilurile de atașament sigure și relațiile
intrapersonale sănătoase. Persoanele cu un stil de atașament sigur sunt susceptibile să
aibă o auto-percepție pozitivă, să fie capabile să-și regleze emoțiile în mod adecvat și
să aibă o dezvoltare identitară coerentă și satisfăcătoare.
2. Ipoteza 2: Există o corelație negativă între stilurile de atașament evitant și relațiile
intrapersonale sănătoase. Persoanele cu un stil de atașament evitant pot prezenta
dificultăți în a se conecta emoțional cu sine, pot avea o auto-percepție negativă și pot
avea dificultăți în reglarea emoțiilor și dezvoltarea identității.
3. Ipoteza 3: Există o corelație negativă între stilurile de atașament anxios-ambivalent și
relațiile intrapersonale sănătoase. Persoanele cu un stil de atașament anxios-
ambivalent pot prezenta o auto-percepție negativă, pot avea dificultăți în reglarea
emoțiilor și pot experimenta o dezvoltare identitară nesigură și nesatisfăcătoare.

Obiectivele cercetării:
● Investigarea relației dintre stilurile de atașament și nivelul de satisfacție în relațiile
intrapersonale.
 ● Analiza impactului stilurilor de atașament asupra dezvoltării și menținerii relațiilor
interpersonale sănătoase.
● Evaluarea legăturii dintre stilurile de atașament și abilitățile de comunicare și
rezolvare a conflictelor în relațiile intrapersonale
● Examinarea impactului stilurilor de atașament asupra stresului și adaptării la
schimbări în relațiile intrapersonale.
● Identificarea factorilor de protecție și de risc în relația dintre stilurile de atașament și
sănătatea mentală.
Metodele de cercetare:
teoretice: analiză, interpretare, comparație
empirice: chestionarul, anchetarea, discuția, interviul
1. Stilurile de atașament și relațiile intrapersonale
1.1 Definiția și caracteristicile stilurilor de atașament
Stilurile de atașament sunt modele de comportament și relaționare care se formează în
primele etape ale vieții și care influențează modul în care interacționăm cu ceilalți în relațiile
noastre ulterioare. Ele au fost inițial identificate și studiate de psihologul John Bowlby și au
fost dezvoltate ulterior de alți cercetători în domeniul psihologiei.
Există în general patru stiluri de atașament principale, care sunt:
● Atașamentul securizat: Persoanele care au un stil de atașament securizat sunt în
general confortabile cu apropierea și dependența emoțională de ceilalți. Ele au
încredere în disponibilitatea și receptivitatea celorlalți și se simt în siguranță în relații.
Acești oameni se simt confortabil să ceară sprijin atunci când au nevoie și sunt
capabili să ofere sprijin și înțelegere celorlalți.
● Atașamentul evitant: Persoanele cu un stil de atașament evitant sunt de obicei
rezervate și se simt neconfortabil în a-și exprima nevoile emoționale și în a forma
legături strânse cu ceilalți. Ele tind să se bazeze mai mult pe ele însele și să evite
dependența emoțională. Acești oameni pot arăta o rezistență față de apropiere și pot fi
reticenți în a-și exprima sentimentele.
● Atașamentul anxios/ambițios: Persoanele cu un stil de atașament anxios/ambițios tind
să fie preocupate de aprobarea și acceptarea celorlalți. Ele pot dezvolta o teamă de
respingere sau abandon și pot fi excesiv de dependente de ceilalți. Acești oameni pot
manifesta comportamente de căutare a atenției, de gelozie și de neîncredere în relații.
 ● Atașamentul dezorganizat: Acest stil de atașament este caracterizat de o combinație
de comportamente contradictorii și confuze. Persoanele cu un stil de atașament
dezorganizat pot manifesta atât nevoia de apropiere, cât și teama de apropiere sau
respingere. Ele pot avea dificultăți în gestionarea emoțiilor și pot prezenta
comportamente neobișnuite sau dezorganizate în relații.
Este important de menționat că stilurile de atașament pot fi influențate de experiențele din
copilărie și de relația cu figurele de atașament primare. Cu toate acestea, stilurile de
atașament nu sunt fixe și pot fi modificate și dezvoltate pe parcursul vieții prin experiențe și
relații ulterioare. Terapia și înțelegerea de sine pot juca un rol important în dezvoltarea unui
atașament mai securizat și sănătos.
1.2 Teorii și modele explicative ale stilurilor de atașament
Există mai multe teorii și modele explicative care încearcă să ofere o înțelegere mai profundă
a stilurilor de atașament. Iată câteva dintre cele mai relevante:
Teoria atașamentului lui John Bowlby: Această teorie consideră că atașamentul se dezvoltă ca
rezultat al interacțiunii dintre copii și figurele de atașament primare (de obicei, părinții).
Bowlby a identificat trei mecanisme de bază în dezvoltarea atașamentului: căutarea de
proximitate, utilizarea figurii de atașament ca sursă de siguranță și explorarea mediului
înconjurător în prezența figurii de atașament. El a susținut că calitatea atașamentului format
în copilărie va influența modul în care individul va experimenta și se va angaja în relațiile de
mai târziu.
Modelul stilurilor de atașament ale lui Mary Ainsworth: Pornind de la teoria lui Bowlby,
Ainsworth a dezvoltat un model care a identificat trei tipuri principale de atașament observate
în cadrul unei proceduri experimentale numită "Situația Străinului". Aceste tipuri sunt
atașamentul securizat, atașamentul evitant și atașamentul anxios/ambițios. Această clasificare
a fost obținută prin observarea comportamentului copiilor în situații de separare și reuniune
cu figurele de atașament.
Modelul complet al atașamentului al lui Main și Cassidy: Această teorie extinde modelul lui
Ainsworth prin includerea unui al patrulea stil de atașament, numit atașament dezorganizat.
Acest stil este caracterizat de comportamente contradictorii și confuze și poate fi rezultatul
experiențelor traumatice sau abuzive din copilărie. Modelul lui Main și Cassidy subliniază
importanța explorării și integrării experiențelor emoționale în dezvoltarea atașamentului și
oferă o mai mare complexitate în înțelegerea stilurilor de atașament.
Modelul tranzițional al atașamentului al lui George, Solomon și Waters: Acest model
propune că atașamentul este un proces dinamic și că indivizii pot experimenta diferite stiluri
de atașament în funcție de context și relații specifice. Acest model se concentrează pe modul
în care indivizii se adaptează și răspund la cerințele și schimbările din mediul lor social.
1.3 Impactul stilurilor de atașament asupra relațiilor intrapersonale
Stilurile de atașament reprezintă modele de relaționare și legătură emoțională dezvoltate în
copilărie, care pot avea un impact semnificativ asupra relațiilor intrapersonale, adică relația
pe care o avem cu noi înșine. În acest eseu, vom explora modul în care stilurile de atașament
influențează autopercepția, reglarea emoțională, autonomia și dependența, precum și
stabilitatea mentală.
Autopercepția și stilurile de atașament:Stilurile de atașament au un impact profund asupra
modului în care ne percepem pe noi înșine. Persoanele cu un stil de atașament securizat tind
să aibă o autopercepție pozitivă, încredere în propriile abilități și să se simtă în siguranță în
relațiile sociale. Ei dezvoltă o imagine de sine coerentă și sunt capabili să-și recunoască și să-
și exprime emoțiile într-un mod sănătos. În schimb, persoanele cu un stil de atașament evitant
pot avea o autopercepție mai negativă și pot fi mai critice față de ei înșiși. Persoanele cu un
stil de atașament anxios pot avea, de asemenea, o autopercepție mai negativă, dar într-un mod
mai legat de temeri și îndoieli cu privire la capacitatea lor de a fi iubite și acceptate.Reglarea
emoțională și stilurile de atașament:Stilurile de atașament influențează, de asemenea, modul
în care gestionăm și reglăm emoțiile. Persoanele cu un stil de atașament securizat tind să fie
mai capabile să-și recunoască și să-și exprime emoțiile într-un mod sănătos. Aceștia dezvoltă
abilități de reglare emoțională și sunt capabili să facă față stresului și dificultăților vieții într-
un mod adaptativ. În schimb, persoanele cu un stil de atașament evitant pot avea tendința de a
evita sau exprima emoțiile, în timp ce persoanele cu un stil de atașament anxios pot
experimenta dificultăți în reglarea emoțională și pot fi mai predispuse la anxietate sau
depresie.Autonomie și dependență în relațiile intrapersonale: Stilurile de atașament pot
influența și modul în care ne raportăm la propria noastră autonomie și dependență. Persoanele
cu un stil de atașament securizat tind să fie capabile să-și dezvolte propria autonomie și să se
bazeze în același timp pe relațiile lor pentru sprijin și conectare emoțională. Acestea pot
naviga între independență și dependență într-un mod sănătos și echilibrat. În schimb,
persoanele cu un stil de atașament evitant pot fi mai reticente în a cere ajutor și pot avea
dificultăți în a se conecta emoțional cu ceilalți. Pe de altă parte, persoanele cu un stil de
atașament anxios pot avea o dependență mai mare de ceilalți și pot avea dificultăți în a-și
dezvolta propria autonomie.Stabilitatea mentală și stilurile de atașament:
Stilurile de atașament pot avea un impact semnificativ asupra stabilității mentale și bunăstării
emoționale. Persoanele cu un stil de atașament securizat tind să aibă o stabilitate mentală mai
mare, să fie mai reziliente și să facă față mai bine stresului și dificultăților vieții. Acestea au o
mai bună capacitate de adaptare și sunt mai puțin predispuse la tulburări de anxietate,
depresie sau alte probleme de sănătate mentală. În schimb, persoanele cu un stil de atașament
evitant sau anxios pot fi mai vulnerabile la tulburări de sănătate mentală și pot experimenta
dificultăți în menținerea unei stări de bine emoționale constante.Stilurile de atașament au un
impact profund asupra relațiilor intrapersonale. Acestea influențează autopercepția, reglarea
emoțională, autonomia și dependența, precum și stabilitatea mentală. Persoanele cu un stil de
atașament securizat tind să aibă relații intrapersonale mai sănătoase, având o autopercepție
pozitivă, capacitatea de a-și gestiona emoțiile în mod adecvat și de a-și dezvolta autonomia.
În schimb, persoanele cu un stil de atașament evitant sau anxios pot întâmpina dificultăți în
aceste aspecte, putând fi critice față de ei înșiși, având dificultăți în reglarea emoțională și
prezentând un grad variabil de dependență sau evitare în relațiile intrapersonale.
Este important să înțelegem că stilurile de atașament nu sunt rigide și pot fi influențate și
modificate de experiențele și relațiile ulterioare. Terapia și dezvoltarea personală pot juca un
rol esențial în dezvoltarea unor relații intrapersonale mai sănătoase și echilibrate. Prin
conștientizarea propriului stil de atașament și lucrul asupra acestuia, putem îmbunătăți relația
cu noi înșine și spori starea noastră generală de bine.
1.4 Concluzii la capitolul 1
În concluzie, capitolul 1 al proiectului de cercetare se referă la stilurile de atașament și
impactul acestora asupra relațiilor intrapersonale. S-au evidențiat următoarele aspecte:
● Stilurile de atașament reprezintă modele de comportament și relaționare care se
formează în primii ani de viață și influențează interacțiunea cu ceilalți pe parcursul
vieții.
● Există patru stiluri de atașament principale: atașament securizat, atașament evitant,
atașament anxios/ambițios și atașament dezorganizat. Fiecare stil are caracteristici
diferite și poate afecta modul în care ne atașăm și interacționăm cu ceilalți.
● Persoanele cu un stil de atașament securizat sunt confortabile cu apropierea
emoțională și au încredere în ceilalți. Persoanele cu un stil de atașament evitant tind să
evite apropierea și dependența emoțională. Persoanele cu un stil de atașament
anxios/ambițios sunt preocupate de aprobarea celorlalți și pot fi excesiv de
 dependente. Persoanele cu un stil de atașament dezorganizat manifestă
comportamente contradictorii și confuze.
● Stilurile de atașament pot fi influențate de experiențele din copilărie și de relația cu
figurele de atașament primare. Cu toate acestea, ele nu sunt fixe și pot fi modificate și
dezvoltate prin experiențe și relații ulterioare.

2. Metodologia cercetării asupra stilurilor de atașament

2.1. Eșantionarea participanților
Eșantion pentru cercetarea referitoare la impactul stilurilor de atașament asupra relațiilor
intrapersonale:
1. Populația țintă: Studenții universitari dintr-o anumită universitate.
2. Metoda de eșantionare: Eșantionarea aleatoare simplă.
3. Dimensiunea eșantionului: 100 de participanți.
4. Recrutarea participanților: Se trimit invitații prin e-mail către toți studenții din
universitate, invitându-i să participe la cercetare.
5. Obținerea consimțământului informat: Participanții care doresc să participe la
cercetare completează un formular de consimțământ informat online, în care sunt
explicate scopul studiului, procedurile implicate și drepturile participanților
6. Colectarea datelor: Participanții completează un chestionar online care include
întrebări referitoare la stilurile de atașament și relațiile intrapersonale.
7. Analiza datelor: Datele colectate sunt procesate și analizate utilizând metode statistice
adecvate, cum ar fi analiza corelațională sau teste de comparație între grupuri, pentru
a evalua relațiile dintre stilurile de atașament și relațiile intrapersonale.

2.2. Instrumente de evaluare a stilurilor de atașament și a relațiilor intrapersonale

Pentru a evalua stilurile de atașament vom folosi chestionarul de Conștientizare a Stilului de
Atașament (Attachment Style Awareness Inventory - ASAI) el este un instrument utilizat
pentru a evalua și înțelege stilul de atașament al unei persoane. Acest chestionar este
conceput pentru a ajuta indivizii să devină mai conștienți de modul în care se apropie și se
angajează în relații intime.
ASAI este format dintr-o serie de întrebări și afirmații care explorează diferite aspecte ale
atașamentului, cum ar fi nevoia de apropiere, încrederea în ceilalți, frica de respingere și
modul în care se gestionează emoțiile în relații. Răspunsurile la aceste întrebări pot oferi o
imagine mai clară a stilului de atașament al unei persoane.
Rezultatele chestionarului ASAI pot indica unul dintre cele patru stiluri de atașament
principale: securizant, anxios, evitant sau dezorganizat. Aceste stiluri reflectă modul în care o
persoană se apropie și se angajează în relații, precum și modul în care gestionează emoțiile și
nevoile în cadrul acestor relații.Este important să menționăm că chestionarul ASAI este un
instrument de autoevaluare și nu oferă un diagnostic oficial. Totuși, poate fi util în
dezvoltarea unei mai bune conștientizări de sine și înțelegerii modului în care stilul de
atașament poate influența relațiile intrapersonale și interpersonale.

Pentru a măsura relațiile intrapersonale vom folosi chestionarul de Autoevaluare a Stimei de

Sine (Self-Esteem Scale) care este un instrument utilizat pentru a măsura nivelul de stima de
sine al unei persoane. Există mai multe variante ale acestui chestionar, dar una dintre cele mai
cunoscute și folosite este Rosenberg Self-Esteem Scale (RSES), dezvoltată de Morris
Rosenberg în anul 1965.
RSES este compus dintr-o serie de afirmații la care participanții trebuie să răspundă în funcție
de cât de mult se potrivesc cu propria lor percepție despre ei înșiși. Răspunsurile se bazează
de obicei pe o scală de la 1 (deloc de acord) la 4 (de acord în totalitate). Chestionarul conține
atât afirmații pozitive (de ex. "Mă simt încrezător în mine însumi") cât și afirmații negative
(de ex. "Simt că nu am valoare ca persoană").Scorurile obținute la RSES reflectă nivelul
general de stima de sine al unei persoane, cu scoruri mai mari indicând o stima de sine mai
înaltă, iar scorurile mai mici indicând o stima de sine mai scăzută. Este important de
menționat că scorurile obținute pot fi influențate de subiectivitatea și auto-percepția
participanților, iar interpretarea rezultatelor ar trebui să fie făcută în contextul unei evaluări
psihologice mai cuprinzătoare și al altor informații relevante despre individ.
RSES este utilizat în cercetare și în practica clinică pentru a evalua nivelul de stima de sine și
pentru a investiga legăturile dintre stima de sine și diferite aspecte precum Stilurile de
Atasament, relațiile interpersonale și performanța academică sau profesională.

2.3 Concluzii la capitolul 2

În concluzie, în cadrul capitolului 2 al proiectului de cercetare privind impactul stilurilor de
atașament asupra relațiilor intrapersonale, s-au analizat următoarele aspecte:
 ● Eșantionarea participanților: S-a discutat despre metodologia utilizată pentru
selectarea participanților în cercetare. Detaliile privind criteriile de includere și
excludere au fost luate în considerare în procesul de formare a eșantionului.
● Instrumente de evaluare a stilurilor de atașament și a relațiilor intrapersonale: S-au
prezentat instrumentele utilizate pentru evaluarea stilurilor de atașament și a relațiilor
intrapersonale. Acestea pot include chestionare, anchete, discuții și interviuri.
Importanța validității și fiabilității acestor instrumente a fost subliniată.
În final, capitolul 2 a furnizat informații relevante despre modul în care cercetarea asupra
stilurilor de atașament a fost realizată, inclusiv selecția participanților și utilizarea
instrumentelor de evaluare. Aceste aspecte metodologice sunt esențiale pentru obținerea
rezultatelor valide și fiabile în cercetarea privind impactul stilurilor de atașament asupra
relațiilor intrapersonale.
Concluzii generale si recomandari
În concluzie, proiectul de cercetare privind impactul stilurilor de atașament asupra relațiilor
intrapersonale a adus la lumină următoarele concluzii generale:
● Stilurile de atașament au o influență semnificativă asupra relațiilor intrapersonale.
Persoanele cu un stil de atașament securizat au tendința de a avea relații
intrapersonale sănătoase, caracterizate de o auto-percepție pozitivă, capacitatea de a-și
regla emoțiile adecvat și o dezvoltare identitară coerentă și satisfăcătoare. În schimb,
persoanele cu stiluri de atașament evitant sau anxios-ambivalent pot prezenta
dificultăți în relațiile intrapersonale, manifestând o auto-percepție negativă, dificultăți
în reglarea emoțiilor și o dezvoltare identitară nesigură și nesatisfăcătoare.
● Stilurile de atașament pot afecta nivelul de satisfacție în relațiile intrapersonale.
Persoanele cu un stil de atașament securizat au tendința de a experimenta relații
intrapersonale satisfăcătoare și sănătoase, în timp ce persoanele cu stiluri de atașament
evitant sau anxios-ambivalent pot avea dificultăți în această privință.
● Stilurile de atașament pot influența abilitățile de comunicare și rezolvare a conflictelor
în relațiile intrapersonale. Persoanele cu un stil de atașament securizat au tendința de a
avea abilități de comunicare eficiente și de a rezolva conflictele în mod constructiv, în
timp ce persoanele cu stiluri de atașament evitant sau anxios-ambivalent pot
întâmpina dificultăți în aceste aspecte.

Pe baza acestor concluzii, se fac următoarele recomandări:

 ● Promovarea conștientizării și înțelegerii stilurilor de atașament în cadrul educației și a
practicii în domeniul psihologic și asistenței sociale. Aceasta poate include sesiuni de
formare și informare pentru profesioniști și părinți, precum și integrarea cunoștințelor
despre atașament în programele de educație și intervenție.
● Dezvoltarea și implementarea programelor de intervenție și terapie care să se adreseze
persoanelor cu stiluri de atașament evitant sau anxios-ambivalent, în vederea
îmbunătățirii relațiilor intrapersonale și a dezvoltării identitare sănătoase.
● Promovarea unei abordări sensibile și empateice în relațiile interpersonale, pentru a
sprijini formarea unor atașamente securizate și a promova relații intrapersonale
sănătoase.
Aceste recomandări au scopul de a contribui la dezvoltarea unor relații intrapersonale
sănătoase și la îmbunătățirea bunăstării individuale în contextul impactului stilurilor de
atașament.
 Bibliografie
1. Ainsworth, M. D. S., Blehar, M. C., Waters, E., & Wall, S. (1978). Patterns of
Attachment: A Psychological Study of the Strange Situation. Psychology Press.
2. Bowlby, J. (1988). A Secure Base: Parent-Child Attachment and Healthy Human
Development. Basic Books.
3. Cassidy, J., & Shaver, P. R. (Eds.). (2016). Handbook of Attachment: Theory,
Research, and Clinical Applications (3rd ed.). Guilford Press.
4. Mikulincer, M., & Shaver, P. R. (Eds.). (2016). Attachment in Adulthood: Structure,
Dynamics, and Change (2nd ed.). Guilford Press.
5. Simpson, J. A., & Rholes, W. S. (Eds.). (2018). Attachment Theory and Research:
New Directions and Emerging Themes (2nd ed.). Guilford Press.
6. Waters, H. S., & Waters, E. (2006). The Attachment Working Models Concept:
Among Other Things, We Build Script-like Representations of Secure Base
Experiences. Attachment & Human Development, 8(3), 185-197.
7. Belsky, J., & Cassidy, J. (Eds.). (2011). Handbook of Attachment: Theory, Research,
and Clinical Applications (2nd ed.). Guilford Press.
8. Fraley, R. C., & Shaver, P. R. (Eds.). (2000). Attachment in Adulthood: Structure,
Dynamics, and Change. Guilford Press.
9. Bartholomew, K., & Horowitz, L. M. (1991). Attachment Styles Among Young
Adults: A Test of a Four-Category Model. Journal of Personality and Social
Psychology, 61(2), 226-244.
10. Hazan, C., & Shaver, P. R. (1987). Romantic Love Conceptualized as an Attachment
Process. Journal of Personality and Social Psychology, 52(3), 511-524.