Următoarele afirmaţii sunt descrierile a 4 stiluri generale de atașament și relaţionare.

Vă
rog citiţi fiecare descriere cu atenţie și acordaţi pentru fiecare afirmaţie un număr de la
1 la 7, în funcţie de cât de mult vă caracterizează aceasta pe dumneavoastră: 1 înseamnă
“nu mă caracterizează deloc”, iar 7 înseamnă “mă caracterizează foarte mult”.

1. Este uşor pentru mine să mă apropii emoţional de alte persoane. Mă simt confortabil să
depind de ceilalţi şi aceştia să depindă de mine. Totuşi, nu mă deranjează să fiu singur/ă
sau să nu fiu acceptat/ă de alte persoane.
2. Mă simt ușor inconfortabil să mă apropii de ceilalți. Îmi doresc relații apropiate
emoțional, dar mi se pare dificil să depind de alții sau să am încredere completă în ei.
Uneori mă tem să nu fiu rănit/ă dacă îmi permit să fiu prea aproape emoțional de alții.
3. Vreau să fiu cât mai apropiat/ă sufleteşte de ceilalţi, dar de obicei aceştia sunt mai puţin
deschişi decât îmi doresc eu. Nu mă simt bine dacă nu sunt într-o relaţie intimă.
Câteodată mă gândesc cu îngrijorare că ceilalţi mă valorizează mai puţin decât îi
apreciez eu.
4. Mă simt bine să nu fiu apropiat/ă afectiv de alţii. Pentru mine, este foarte important să
fiu independent/ă şi să mă bazez doar pe mine. Prefer să nu depind de alţii şi ceilalţi să
nu depindă de mine.

Interpretare:

Cel mai mare punctaj acordat vă arată stilul de atașament predominant. Prima afirmație
se referă la stilul de atașament sigur, a doua la stilul de atașament înfricoşat, a treia la
stilul preocupat, iar ultima la stilul evitant.

Atașamentul poate fi considerat prima legătură emoțională pe care copilul o stabilește

cu mediul. J. Bowlby a dezvoltat acest concept de ataşament cu privire la relaţia afectivă
primară stabilită între copil şi mama sa. Mary Ainsworth a identificat – la copii – 3 tipuri
de ataşament pornind de la un experiment numit „paradigma străinului”, cărora le-a
adăugat ulterior pe al patrulea: evitant, securizant, anxios și confuz.

Există o strânsă corelație între stilul de ataşament al copilului şi cel al adultului și,
pornind de la aceasta, au fost descrise patru stiluri de ataşament la adult: sigur, anxios-
preocupat, înfricoşat şi evitant.
 Stilul de atașament influențează modalitatea de-a intra în relații, inclusiv în cele de
cuplu, iar cercetătorii au constat că există o corelație între tipul de atașament și
satisfacția în relația de cuplu: persoanele ce au un stil de ataşament sigur experimentează
o mai mare satisfacţie în relaţiile de cuplu comparativ cu celelalte ce au alte stiluri de
ataşament, iar cele cu stil preocupat nu rup relaţiile de cuplu, chiar dacă sunt
nesatisfăcătoare.

Chiar dacă bazele stilului de atașament sunt așezate în copilărie, noi îl putem schimba
prin întâlniri semnificative, experienţe pozitive, dezvoltare personală, autocunoaştere,
orientare spirituală, psihoterapie.

Bibliografie:

1. Bartholomew K., Horowitz L.M., Attachment styles among young adults: a test of a
four-category model, J. Pers. Soc. Psychol. 61 (2): 226–44, 1991
2. Stancu, Ioana, Mecanismele intimității în relația de cuplu. Evaluare și intervenție, Ed.
Sper, București, 2011